Bătălia de la Stalingrad

Neagu Cristian Gabriel

Popa Mihai Alexandru
Bătălia de la Stalingrad

• Bătălia de la Stalingrad din 1942–1943 a reprezentat

un important punct de cotitură în desfășurarea celui
de-al Doilea Război Mondial, și este considerată cea
mai sângeroasă și mai mare bătălie din istoria
omenirii.
• Bătălia a inclus campania de bombardamente aeriene
asupra orașului Stalingrad (azi redenumit
Volograd),oraș situat în sudul Rusiei, atacuri terestre
asupra orașului, precum și lupte pe teritoriul orașului.
• A urmat contraofensiva sovietică care, în cele din
urmă, a încercuit și a distrus forțele germane.
Contraofensiva sovietică

• În tot timpul asediului, s-au făcut presiuni asupra Statelor

Majore ale trupelor Axei să facă eforturi pentru atingerea liniei
fluviului, neglijând apărarea flancurilor. Astfel, Armata a 2-a
Maghiară, constituită în principal din unități slab pregătite și
echipate, a primit sarcina apărării a 200 de kilometri la nord de
Stalingrad. Asta a dus la o linie slabă, în unele porțiuni de front
de 1 – 2 km fiind apărate de un singur pluton.
• Hitler era atât de concentrat asupra orașului însuși, încât orice
cerere pentru întărirea flancurilor și distrugerea capetelor de
pod sovietice a fost respinsă.
• Flancul nordic era în mod special vulnerabil, fiind apărat de
trupele românești și maghiare, mai slab echipate și cu un
moral scăzut.
• Pe 19 noiembrie 1942, Armata Roșie a
declanșat Operațiunea Uranus. Unitățile
sovietice, aflate sub comanda generalului
Nikolai Vatutin, erau constituite din trei
armate complete: Prima Armată de
Gardă, Armata a 21-a și Armata a 5-a de
Tancuri, toate având un total de 18 divizii
de infanterie, 8 brigăzi de tancuri, 2
brigăzi motorizate, 6 divizii de cavalerie și
o brigadă antitanc.
• Slab echipată și copleșită numeric,
Armata a 3-a Română a fost pur și simplu
pulverizată de atacul masiv sovietic.
• Pe 20 noiembrie, o a doua ofensivă
sovietică a fost lansată la sud de
Stalingrad, în zona apărată de
Armata a 4-a Română. Această
armată, compusă în principal din
unități de cavalerie, a cedat
aproape imediat.
• Forțele sovietice și-au continuat
înaintarea către vest într-o mișcare
de învăluire, făcând joncțiunea
lângă orașul Kalaci după două zile,
încercuind fără scăpare forțele Axei.
• Aproximativ 250.000 de soldați
germani, 30.000 de soldați români
și italieni au fost prinși în acestă
încercuire. Alături de ei s-au aflat și
civili sovietici și câteva mii de soldați
sovietici căzuți prizonieri în luptele
cu germanii.
Sfârșitul bătăliei
• În scurtă vreme, germanii din încercuire au fost siliți
să se retragă din suburbii în centrul orașului
Stalingrad. Pierderea a două aeroporturi, Pitomnik și
Gumrak a dus la stoparea aprovizionării pe calea
aerului și la încetarea evacuării răniților și bolnavilor.
Din acest moment, germanii au început, practic, să
moară de foame. Muniția a ajuns pe sfârșite. Totuși,
au continuat să reziste cu încăpățânare.
• Numai 6.000 din cei 91.000 de prizonieri de război
au mai supraviețuit detenției în Uniunea Sovietică și
s-au mai întors acasă.
• Din toate punctele de vedere, bătălia de la
Stalingrad a fost cea mai sângeroasă, cu cele mai
multe pierderi într-o singură bătălie. A durat 199 de
zile. Pierderile în rândurile militarilor Axei au fost de
circa 850.000 de oameni. Numărul de civili uciși în
zonele din raionul înconjurător nu a putut fi estimat.