Bătălia de la Stalingrad

Bătălia de la Stalingrad a lăsat în urmă una dintre cele mai însângerate pagini din istoria omenirii. A
fost o bătălie care a schimbat destinele statelor care s-au implicate în luptele celui de al II lea Război
Mondial. Pierderea unei întregi armate germane, va rămâne un gol care nu va mai putea fi umplut de nici o
măsură ulterioară a Wehrmachtului. URSS a reuşit să-şi pună în valoare superioritatea numerică şi să
încercuiască 290000 de soldaţi în urma încheierii Operaţiunii Uranus. Stalingrad, a fost un infern alb în care
victorios a fost acela care a reuşit să-şi adaptaze în final strategia la circumstanţele din teren.

Atacul german asupra Stalingradului şi greşelile strategice comise de Hitler

Conştient de faptul că nu poate învinge într-un război prelungit împotriva alianţei dintre URSS,
Marea Britanie şi SUA, Hitler a ajuns la concluzia că doar o lovitură militară decisivă poate aduce victoria
în URSS . Germania nazistă era conştientă că dacă ar fi adoptat tactica unui război de uzură, nu ar fi avut
nici resursele umane şi nici materiale de a învinge URSS.

În planurile puse la punct de conducerea nazistă, capturarea Stalingradului era un obiectiv secundar,
în ocuparea câmpurilor petroliere din Caucaz şi eliminarea efectivelor Armatei Roşii din sud.
Operaţiunea cu numele de cod Blau(tr.Albastru) a fost concepută să aibă 4 faze. În prima fază,
Armata a 4-a Panzer şi Armata a 2 a comandată de von Weichs trebuia să avanseze rapid la est de regiunea
Kursk. În faza a II a, Armata a 6 a trebuia să avanseze până la malurile râului Don în apropiere de Voronej şi
să încercuiască formaţiunile Armatei Roşii aflate în partea de vest al râului. În faza a III a, Armata a 4 a
Panzer avea în plan deplasarea în direcţia sud-est dealungul râului Don pentru a captura şi elimina efectivele
Armatei Roşii care s-au retras la est în urma înaintării Armatei a 17 a din direcţia Rostov. În următoarea
fază, forţele germane trebuiau să traverseze fluviul Volga la nord de Stalingrad şi să aştepte mai departe
ordinele pentru continuarea ofensivei din Caucaz.
În urma bombardamentelor aeriene intensive, Stalingradul a ajuns o imensă grămadă de moloz care
împiedica atacul tancurilor.Ultima ofensiva majoră germană în interiorul oraşului a avut loc pe 11 noiembrie
1942. Principala greşeala făcută de Hitler a fost una de ordin psihologic. Germania afişa un complex de
superioritate în faţa Rusiei, datorită faptului că începând cu Petru cel Mare, cultura germană a jucat un rol
major în dezvoltarea instituţiilor Rusiei Ţariste. Administraţia şi armata din imperiul ţarist era organizată
după modelul german. Această atitudine superioară afişată de Hitler era completată şi de caracterul său
vulcanic care de cele mai multe ori ignora recomandările generalilor. Proasta planificare logistică a
operaţiunii din Caucaz a fost greşeala lui Hitler, care a crezut că victoria la Stalingrad poate fi obţinută în
timp scurt. Trupele germane erau complet nepregătite să facă faţă unei ierni de tip siberian . Mulţi soldaţi
germani au murit îngheţaţi, de foame sau de boli precum tifosul şi dezinteria. Strategia lui Hitler de a nu lua
în considerare o retragerea strategică din zona Stalingradului, l-a costat în final pierderea întregii armate a 6
a.

Cum a câştigat Armata Roşie cea mai importantă batălie din istorie

În ceea ce priveşte strategia URSS, cea mai importantă mişcare a fost mutarea întregii sale industrii de
război(aproximativ 1500 de fabrici) în regiunea muntilor Urali. Faptul că armata Germaniei naziste a reuşit
să avanseze atât de rapid în prima fază a campaniei din est s-a datorat proastei pregătirii şi înzestrări a
Armatei Roşii .

1
Consecinţele bătăliei de la Stalingrad
Bătălia de la Stalingrad va rămâne una dintre cele mai sângeroase bătălii din istoria omenirii, care a
reuşit să schimbe soarta unui război. După înfrângerea de la Stalingrad şi catastrofa ulterioară de la Kursk,
germanii au pierdut complet iniţiativa strategică pe frontul de est . Aşa cum aprecia generalul Douglas Mc
Arthur, în cazul în care trupele Axei ar fi reuşit să câştige bătălia de la Stalingrad, Hitler ar fi putut continua
războiului pentru cel puţin încă 10 ani.
Chiar şi după bătălia de la Stalingrad, Germania nazistă nu a renunţat la războiul de anihilare pe care
la practicat şi în prima parte a campaniei din est. În retragere, germanii incendiau sate şi oraşe şi dinamitau
căi ferate şi poduri pentru a încetini avansul Armatei Roşii. O mulţime de civili din zonele de ocupaţie a
Germaniei Naziste au fost executaţi ca represalii pentru înfrângerea suferită la Stalingrad.
Bătălia de la Stalingrad a reprezentat speranţa victoriei pentru Aliaţi, arătând faptul că armata
Wehrmacht-ului nu era invinciibilă. Statele aliate cu Germania au conştietizat că după înfrângerea de la
Stalingrad, vor trebui să negocieze o ieşire din război pentru a limita pierderile materiale şi umane. Statele
neutre care până atunci aveau o atitudine prietenoasă faţă de Germania Nazistă(Spania, Suedia şi Turcia) îşi
vor întrerupe relaţiile diplomatice cu Reich-ul.
În operaţiunea împotriva Stalingradului, pierderile umane şi materiale ale Wehrmachtului depăşeau
toate cifrele cu pierderi însumate de la începutul operaţiuniii Barbarossa şi până atunci. Această pierdere nu
va mai putea fi înlocuită de germani, care şi aşa erau încă de la începutul invaziei în URSS în inferioritate
numerică.
Pentru sovietici, victoria de la Stalingrad a creat o coeziune între Armata Roşie şi conducerea
politică, având ca efect diminuarea erorilor de planificare a operaţiunilor militare. La fel de importantă a fost
şi coeziunea din societatea sovietică. Pentru Stalin, punctul de cotitură în război a fost considerată totuşi
victoria de la Kursk.
Stalingrad a fost până la urmă o bătălie a resurselor, atât umane cât şi materiale între două forţe la fel
de determinate. Câştigătoare a fost partea care a reuşit cel mai bine să-şi mobilizeze forţele şi să le adapteze
în funcţie de circumstanţe.