PARTICULARITĂȚI ALE PERSOANELOR VÂRSTNICE

 
Andone Crenguța - profesor
Colegiul Tehnic de Transporturi Brașov
 
Consider că articolul Particularități ale persoanelor vârstnice este una de actualitate deoarece
fiecare dintre noi are un părinte sau un bunic mai în vârstă și trebuie să tinem cont de toate
modificările personalității sale pentru a-i putea oferi sprijin în caz de nevoie și, nu în ultimul
rând, persoanelor vârstnice li se acordă atenție nu numai la noi, în România, ci în toată
lumea. Vârstele omului se succed aducând cu sine numeroase modificări în structura fiecpruia.
Aceste modificpri reprezintp evoluția firească a omului, evoluție ce surprinde diverse laturi ale
personalității cum ar fi dezvoltarea morală, intelectuală, fizică, socială, emo țională. Pe măsură
ce timpul trece și individul înaintează în vârstă, această evoluție se transformă, din numeroase
puncte de vedere, în involuție deoarece bătrânețea presupune o degradare, o devitalizare,
trecerea de la flexibilitate la rigiditate, la egocentrism.
 
Bătrânețea a fost văzută ca o condiție ingrată, a fost respinsă și chiar ridiculizată. În funcție de
tipul de societate, viziunea asupra bătrâneții este diferită: în societățile de tip tradiționalist,
închise, stabile, bătrânii sunt prețuiți și stimați, ei întruchipează virtuțile morale, înțelepciunea,
cumpătarea. În societățile moderne, deschise la schimbare, instabile, marcate de crize,
bptrânețea și bătrînii sunt respinsi, sunt asociați cu inutilitatea, nebunia chiar.
Având în vedere dezvoltarea serviciilor de tip suport social, atenția societății s-a orientat spre
susținerea acestei grupe de vârstă. În ciuda existenței cpminelor pentru persoane vârstnice,
dezvoltarea serviciilor de consiliere și sprijin sunt de dată recentă. Și vârsta a treia are nevoie de
asistență în ceea ce privește diversele probleme pe care la ridică.
Tipuri de dificultăți pe care le ridică persoanele de vârsta a treia și care fac obiectul
consilierii
Crizele prin care trec persoanele de vârsta a treia sunt, de fapt, o combinație între factorii
procesului de îmbătrânire, modificările ce apar în viața socială, profesională, familială,
economică. Toate acestea pot determina stresul, cel care poate duce la diverse comportamente
precum alcoolismul, depresia.
Factorii stresanți acționează de cele mai multe ori în mod concomitent, astfel că
posiblitățile adaptative ale individului sunt diminuate. Printre acești factori stresanți se numără
deficiențele senzoriale și fizice, îmbolnăvirile, pierderea veniturilor, pensionarea, modificarea
condițiilor de locuit, modificarea statutului și rolului social, doliul, pierderi. Trăirea subiectivă a
individului indică prezența unei crize, mai degrabă decât situația stresantă în sine.
A evalua crizele psihologice specifice vârstei înaintate este destul de dificil, deoarece
personale aflate în această situație evită să se adreseze specialiștilor din diverse motive. De cele
mai multe ori, personale care beneficiază de servicii de consiliere sunt cele deja
instituționalizate. Pe de altă parte, cei care beneficiază de serviciile de consiliere sunt și membrii
familiei, care se simt depășiți. Consilierea acestora ajută la evitarea instituționalizării persoanei
vârstnice. Consilierul pune accent pe autonomie şi independenţă, beneficiarul fiind cel ce
identifică şi depăşeşte problemele. Consilierea are scopul de a media întâlnirea dintre ceea ce
este beneficiarul și ceea ce ar fi bine să fie și vrea să fie acesta, cu alte cuvinte facilitează
acceptarea și înțelegerea propriei situații și a cele viitoare, îl ajută pe beneficiar să se ajute
singur, să își sporească capacitatea de decizie, de relaționare și comunicare, îl ajută să găsească
armonia interioară și cea cu cei din jur, să accepte criticile celor din jur și respingerea acestora,
să găsească posibilități de soluționare a problemelor de natură emoțională. Esențială în
consiliere este facilitarea înțelegerii schimbărilor, dar și depășirea unor momente dramatice.
 Problemele cu care se confruntă cel mai adesea vârstnicii sunt legate de pierderi și doliu,
depresie, consumul de alcool, maladiile cronice și deteriorarea cognitivă care îi aduc într-un
anumit stadiu de neajutorare. Cu toate acestea, apar și modificările de rol și dinamică în structura
familiei, nu de puține ori găsindu-se în situația de a fi îndepărtați, uitați, nevalorizați sau, la
extrem, exploatați și bătuți, ținuți în condiții neadecvate.
 
 
Principalele direcţii de sprijin la varsta a treia
În cadrul spațiului terapeutic, clientul are posibilitatea de a-și explora și clarifica
resursele și slăbiciunile, de a-și îmbunătăţi calitatea vieții. În relația cu consilierul/terapeutul
sunt importante încrederea, respectul şi confidențialitatea, astfel încât, persoanele vârstnice să se
poată simți în siguranță pentru a-și putea analiza și surprinde propria viață emoțională, propriile
credințe și comportamente.
Tehnicile cognitiv-comportamentale sunt și ele la fel de eficiente, deoarece oferă soluții
imediate, se structurează în intervenții relativ scurte și cu efecte de durată. Acest tip de
intervenție terapeutică s-a dovedit a avea mare succes mai ales în cazul depresiilor, anxietății,
alcoolismului, depășirea evenimentelor dureroase din viață. Acest tip de terapie presupune
identificarea și conștientizarea gândurilor automate, negative, adunarea de dovezi care le infirmă
autenticitatea, înlocuirea acelora cu gânduri și convingeri raționale.
Abordările terapeutice se pot structura în ședințe individuale cu persoana vârstnică, dar și
cu apărținătorul acestuia, care este de multe ori cel care solicită consilierea, considerându-se
depășit de situație sau dornic, în unele cazuri, să se elibereze de responsabilitatea ingrijirii
vârstnicului. Demersul terapeutic poate să cuprindă și ședințe reunite, la care poate participa și
un membru al familiei vârstnicului, acest lucru desfășurându-se în funcție de caz și maniera de
abordare și de soluționare a problemelor existente.
În cazul situațiilor de criză este necesară spitalizarea pentru tratarea afecțiunilor de
necesitate imediată (maladii, operații), evaluarea psihiatrică și susținerea terapeutică ce se va
concretiza într-un program idividualizat, întins pe mai multe ședințe în funcție de gravitatea
situației. Evaluarea inițială și cea dinamică sunt absolut necesare și esențiale, conducând la
validarea și verificarea demersurilor alese de specialiști pentru depășirea crizelor.
Importantș este și acțiunea de prevenție, mai ales cea a instituționalizării, atunci când ea
poate fi evitată. Aceasta poate fi realizată subliniind membrilor familiei importanța prezenței lor
în viața vârsticului, acționând ca agenți ai combaterii înstrăinării, sentimentelor de inutilitate, de
singuratăte. Un rol cheie îl joacă și prietenii, legătura cu aceștia oferind susținerea vieții sociale,
a sentimentului de apartenență la un grup, aceștia constituind legătura cu vremurile în care
vârstnicul putea să acționeze liber, în propriul folos, fără a resimți atât de acut lipsa de
întrajutorare, de inabilitate de acțiune determinată de diverși factori (boli). De asemenea,
implicarea în activități care să susțină sentimentul valorii personale, al eficacității, al utilității
sunt indicate pentru a evita instalarea depresiilor (grupuri cu diverse tematici, activități care pot
ajuta la menținerea gospodăriei).
Pe lângă toate acestea, consultanța juridică pentru cazurile de evacuare, abuz, maltratare
este necesară, precum și asistența materială și financiară directă (oferire de tichete sociale,
distribuție de produse alimentare, medicamente, produse de igienă, achiziție de mici aparate
electrice necesare), plata unor servicii de imediată necesitate: echipamente și intervenții
medicale, mici operații, proteze, ochelari, igienizarea spațiului de locuit.
Acțiunea conjugată a acestor agenți poate preveni sau trata dificultățile cu care se
confruntă persoanele de vârsta a treia. În rezolvarea acestor dificultăți este necesară
organizarea și implementarea unei strategii complexe, care să surprindă colaborarea dintre
unitățile spitalicești, de psihiatrie (atunci când cazul o cere), căminele, organizații care sprijină
prin specificul lor acest tip de beneficiari, și familiile și rețeaua de relații sociale a celor aflati în
cauză, deoarece acestea din urmă constituie cel mai prețios sprijin de care poate beneficia
persoana de vârsta a treia în vederea atingerii unui anumit grad de bunăstare materială, fizică,
psihică și emoțională.
 
 
Bibliografie:
1.      Drimer, D., Săvulescu, A., (2001), Speranţă pentru vârsta a treia, Ed. Tehnică,
București
2.      Popescu, Tiberiu, (1974), Educația adulților, Editura didactică și pedagogică, București
3.      Tatu, Cornelia, Consilierea persoanelor vârstnice. Curs (2009)