Recreerea 

este perioada de timp care nu este dedicată activităților profesionale, casnice, de afaceri sau
educaționale și este o perioadă de odihnă activă după acestea.
Diferența între activitățile recreative și cele obligatorii sau necesare nu este strictă și depinde de fiecare
persoană, așadar, a cânta, a dansa, a găti pentru unii poate fi o activitate făcută în scop recreativ în timp
pentru unii pot fi sarcini profesionale. În timpul timpului liber multe persoane își ocupă timpul cu pasiuni,
tabieturi. Odihna activă este un timp esențial pentru păstrarea sănătății fizice și psihice.
Petrecerea timpului în mod neplăcut sau dezorganizat și care duce la plictiseală, petrecerea unui timp
îndelungat la televizor, în baruri, la calculator sau în pat(lenevire) nu se consideră recreere și nu au un
impact pozitiv asupra sănătății.

Activități de recreere

 practicarea unor sporturi, jocuri și mișcare- fotbal, tenis, fitness, alergare în aer liber, șah, table, rummy
 participarea la spectacole: teatru, concerte,
 vizionarea filmelor
 cultivarea unor pasiuni: albinărit, pescuit, creșterea porumbeilor, electronică, bricolaj, pictură, desen,
muzică, dans
 drumeții și ieșiri în aer liber, înot, grătar, băi de soare
 participări la dezbateri, șuete, șezători
 shopping, petrecerea timpului liber în baruri, restaurante, centre comerciale, jocuri de noroc, discoteci,
înfrumusețare, masaj.
 joaca sau petrecerea timpului într-un parc de distracții
 vizite la prieteni, rude
 învățarea unei limbi străine, mersul la bibliotecă, citirea unei cărți
 activități caritabile: ajutarea celor nevoiași, în scopuri ecologice

Beneficiul activităților recreative

Activitățile recreative produc scurte perioade de libertate când avem posibilitatea să dezvoltăm funcții
psihice și intelectuale diverse: creativitatea, imaginația, simțul ludic, acumularea de cunoștințe și deprinderi,
afectivitatea, să facem realitate propriile vise și planuri. Ieșirea din rutină este foarte benefică pentru psihicul
nostru cât și pentru trup, rutina ne obligă să uzăm anumite organe, funcții, părți ale corpului în mod excesiv
iar odihna activă are rolul de a readuce echilibrul fiziologic, metabolic și psiho-emoțional.
De asemenea recreerea ne ajută pe plan social prin intrarea în contact cu alte persoane, dobândirea de noi
prieteni și cunoscuți, ne ajută și în comunicare.
 Educatia pentru timpul liber
`Folosirea inteleapta a timpului liber este un produs al culturii si al educatiei`afirma Bertrand Russel.
Activitatile din timpul liber sunt acelea care contribuie la relaxarea individului.De problema definirii
continutului timpului liber s-au ocupat mai multi sociologi si pedagogi,rezumand rolul acestuia in viata
individului la trei functii majore:
a)regenerarea-refacerea fortelor fizice si spirituale epuizate in timpul indeplinirii obligatiilor
profesionale,familiale si sociale.
b)compensarea –exercitarea insuficienta a capacitatilor in timpul activitatilor profesionale
c)dezvoltarea-o functie ideativa care are rolul de a da individului o anumita orientare in domeniul ideilor
Mutatiile calitative ,structurale produse in domeniul invatamantului,in procesul educatiei in, sfera timpului
liber, trecerea la saptamana de cinci zile,pune in seama scolii si a familiei probleme noi referitoare la
organizarea activitatii elevului cand el se afla in afara programului scolar.
Sociologii romani definesc timpul liber ca partea ramasa disponibila dupa efectuarea activitatii
profesionale ,acel timp care este folosit pentru manifestari cultural artistice,distractii,sport,destindere.
Presupunand cunoasterea si insusirea modalitatilor diverse de organizare si petrecere a timpului
liber,cunoasterea unor modele si tehnici de planificare a vietii personale in vederea dezvoltarii sentimentului
de `satisfactie a trairii timpului liber`,formarea unui stil de viata civilizat,valorificarea traditiilor si
obiceiurilor,identificarea modalitatilor de relaxare ,cultivarea atitudinii optimiste fata de viata,scoala si
familie deopotriva,isi aduc contributia la intrebuintarea timpului liber.
Bugetul de timp zilnic al elevului, se distribuie intre urmatoarele categorii de activitati :somn,ingrijire
personala,masa,deplasarile,cursuri,activitati extrascolare,individuale si colective
(activit.sportive,artistice,concursuri,activit.gospodaresti),vizionari de spectacole (film,teatru,programe
tv.),activitati recreative si de divertisment.
Nu se pune problema instituirii unui nou program de organizare a timpului liber,pe langa cel al timpului de
munca,invatatura,ci de organizarea unor actiuni si activitati la care elevul sa participe cu placere si
interes,dupa preferinte si preocupari,optional in functie de interesele si aptitudinile pe care le are pentru
anumite domenii ale vietii sociale,artistice si culturale.
In invatamantul primar,elevul trebuie indrumat sa se obisnuiasca cu regimul zilnic,antrenandu-se in diferite
forme de odihna activa,recreativa in aer liber.
In ciclul gimnazial se va porni de la cunoasterea regimului zilnic al elevului,cu accent pe constientizarea
notiunii de timp liber,de joc,de excursie,drumetie,emisiuni radio-tv,pentru ca apoi sa se faca referire la
necesitatea folosirii timpului liber in mijlocul naturii in special in vacanta.
Tinerii au nevoie de ajutor pt.a intelege ca timpul liber nu este irosirea vietii cu placeri minore,ci este un bun
prilej de pregatire pentru viata.
Scoala,familia,cluburile elevilor,`palatul copiilor`,celelalte institutii culturale,trebuie sa-i ajute pe elevi sa
cunoasca multiplele activitati ce se pot organiza in timpul liber,activitatile in cercuri si cele individuale si sa
selecteze fapte si activitati,sa stabileasca prioritati si optiuni.Numai astfel se pot crea elevilor posibilitati de
a-si fructifica predispozitiile in functie de inclinatii,aptitudini si interese pentru anumite sectoare de
activitate .
Activitatile din afara clasei si a scolii in timpul liber ,trebuie sa fie altceva decat activitatea didactica .atat in
privinta continutului cat si a formei de organizare si metodelor utilizate.Se constata,in ultimii ani ca multi
tineri acorda un loc insemnat in cadrul timpului liber ,divertismentului,distractiilor facile-
discoteca,placerilor minore ce duc la irosirea inutila a timpului liber.Din pacate apetitul pt,casetele ,cd-
urile ,dvd-urile,site-urile,ce starnesc instinctele si orienteaza spre promiscuitate,violenta,pt.literatura si
reviste de prost gust,constituie un semnal de alarma pt.diriginte si pt.ceilalti profesori,ca sa nu mai vorbim
de nocivitatea drogurilor.
Manifestarile cultural-artistice si sportive trebuie si chiar si-au reluat cursul normal in scoli:la fel si
vizionarea filmelor si spectacolelor de teatru,intrecerile sportive,excursiile si vizitele;serile
culturale,cenaclurile literare contribuie la educarea gustului pt.frumos si pt.o comportare civilizata.
Fie ca este vorba de cercuri cu caracter artistic,sportiv,stiintific sau de activitati,jocuri,arta manuala,de
activitati organizate in vacanta,de excursii sau intalniri,rolul principal in urmarirea elevilor revine
prof.diriginte.
Se spune ca lumea de maine va fi lumea oamenilor de creatie.Fiecare la locul sau de munca,va trebui sa
devina un creator.Cercetarile psihologiei invatarii au demonstrat ca procesul de creatie nu apartine numai
celor cu IQ-ul  ridicat;nu toti oamenii cu o inteligenta deosebita sunt si oameni de creatie.Actul de creatie
este rezultatul antrenamentului intelectual al capacitatilor creatoare. Cadrul propice desfasurarii acestui
antrenament il ofera cercurile de elevi.Prin activitatea in cercuri,se completeaza si se adanceste orizontul
stiintific si cultural al elevilor,se stimuleaza dezvoltarea aptitudinilor si a talentelor ,se favorizeaza initiativa
si spiritul creator.In cercuri elevii isi insusesc metode si tehnici de invatare creativa si de cercetare
stiintifica ,isi dezvolta interesele profesionale ,inclinatiile,spiritul de observare si investigare,receptivitatea
fata de nou,isi educa vointa si perseverenta.Un loc aparte in stabilirea si dirijarea bugetului de timp liber,in
indrumarea acestuia ,il ocupa familia care exercita o puternica si benefica inraurire asupra intrebuintarii
timpului liber de catre elevi,contribuind in primul rand la folosirea judicioasa a acestuia.Familia sub
indrumarea dirigintelui trebuie sa actioneze ca un factor dinamizator al activitatilor desfasurate de copil in
timpul liber.Familia este datoare sa cunoasca interesele si preocuparile propriilor copii si in functie de
acestea sa-I conduca la alegerea activitatilor din timpul liber.Intr-un mediu familial sanatos copilul are
posibilitatea de a-si forma deprinderi de folosire judicioasa a timpului liber,atat in privinta folosirii acestuia
in scopul pregatirii scolare,cat si al destinderii,recreerii,odihnei de care copiii au nevoie.Utile sunt actiunile
unor familii de amenajare a unor spatii destinate jocului,a unor mese de tenis sau porti de fotbal.a unor
cosuri pt.baschet,care sa vina in intampinarea de petrecere a timpului liber al copiilor.Se desprinde o
evidenta legatura intre succesele scolare ale elevilor si modul de a-si petrece timpul liber.
Trei factori pot influenta pozitiv modul prin care isi petrece tanarul timpul liber:familia,scoala 
prin prof.si colegi si statul prin mijloacele materiale aferente ;precum si mijloacele mass-
media,inernetul,care sunt cele mai indragite de elevi.
Dintre mijloacele educatiei ptr.timpul liber se evidentiaza ex.parintilor ,al profesorilor si colegilor,al
personajelor pozitive din operele literare,filme,organizarea de competitii,orele de dirigentie,cercurile de
elevi,serbarile scolare,excursiile,drumetiile,vizite la muzee,case memorile,vizionari de
spectacole,practicarea turismului.
Timpul liber care reprezinta o parte din sistemul educativ,trebuie,pt.a avea o deplina functionalitate sa
asigure rezolvarea unor imperative din structura personalitatii:informarea si formarea tanarului,recreerea si
divertismentul ,satisfacerea si implinirea unor optiuni.
Acestui deziderat ii vor servi familia,scoala si societatea.
Rolul de esenta in intelegerea folosirii utile a timpului liber de catre elev il are dirigintele sau invatatorul
care trebuie sa stie imbina munca si distractia,actiunile in masa cu cele de grup si individuale,inoculand
elevului experienta necesara formarii si dezvoltarii fizice si spirituale pt. A avea un succes scolar si pt. A-si
atinge aspiratiile profesionale.
Este necesar sa cream elevilor posibilitati de destindere si repaus,pt.a asigura regenerarea ,intrucat activitatea
scolara solicita indeosebi intelectul.Trebuie promovata in timpul liber mai mult educatia fizica si cea estetica
spre `compensare`si vom folosi multiplele activitatila care m-am referit pentru`dezvoltare.

Funcţiile timpului liber

       Funcţiile timpului liber din natura condiţiilor moderne de muncă şi de viaţă şi în raport cu aspiraţiile de
autoperfecţionare ale omului şi le grupăm pe următoarele direcţii:
1. Îmbogăţirea vieţii spirituală prin lărgirea continuă a orizontului cultural-ştiiţific şi dezvoltarea multiraterală a
personalităţii.
2. Formarea capacităţii de autoorganizare şi crearea unui stil de viaţă relevat.
3. Stimularea capacităţilor creatoare şi a spiritului novator; valorificarea la maximum a potenţelor inteligenţei.
Toate aceste trei direcţii îndeplinesc funcţia educativă.
4. Refacerea organismului după orele de activitate profesională şi pregătirea lui  pentru  noi eforturi creatoare.
Această acţiune îndeplineşte funcţia compensatoare.
5. Crearea climatului optimist de viaţă prin delectare şi amuzament, astfel realizându-se funcţia de delectare 
      Raţă în 2007, menţionează că mai sunt considerate şi acceptate ca funcţii ale timpului liber şi de refacere
fizică, divertismentul, distracţia şi dezvoltarea, perfecţionarea.
• Funcţia de refacere fizică şi intelectuală se realizează în timpul alocat odihnei
active şi pasive, prin activităţi cu caracter intelectual şi sportiv, ce liniştesc, relaxează copiii. Odihna pentru om
este o necesitate ce are efecte în înlăturarea acumulărilor negative produse de munca intelectuală prelungită.
Odihna activă prin exerciţiu fizic produce refacere, destresare pentru cei supuşi unei activităţi intelectuale
intense, iar odihna pasivă prin activităţi intelectuale are aceleaşi efecte pentru cei supuşi unei activităţi fizice
prelungite.
• Funcţia de divertisment şi distracţie este asigurată în timpul alocat divertismentului, distracţiei, realizată prin
activităţi intelectuale, fizice-practice, de formare individuală şi colectivă care aduc multă bucurie în sufletul
copiilor. Oboseala nu se acumulează doar ca rezultat al activităţii intelectuale şi fizice ci şi ca rezultat al lipsei de
activitate, de preocupare pentru evoluţie şi este chiar rezultatul unor acţiuni monotone, nediversificate.
• Funcţia de dezvoltare, de perfecţionare personală în ceea ce priveşte capacitatea motrică se realizează în timpul
alocat practicării exerciţiilor fizice în scopul îmbunătăţirii menţinerii condiţiei fizice, cât şi în ceea ce priveşte
capacitatea intelectuală realizată prin lecturarea unor cărţi, vizionarea unor filme etc. (Raţă, 2007, p.37)
     În accepţiunea cea mai cuprinzătoare, timpul liber al elevului este timpul rămas între două constrângeri: una
este aceea a timpului de învăţare şcolară instituţionalizată, alta este aceea a timpului de odihnă „pasivă” (prin
somn). Timpul liber ar fi deci timpul care atât ca durată, cât şi ca mod de întrebuiţare, nu  este supus unor
constrângeri, fie că aceastea sunt sociale, fie că sunt biofiziologice. Din această perspectivă, timpul liber al
elevului poate fi definit drept timpul care îi rămâne la dispoziţie între timpul alocat programului şcolar şi timpul
necesar satisfacerii trebuinţei de somn. Reţinând timpul programat de învăţare în şcoală drept factorul limitativ
principal şi drept reperul în funcţie de care se constituie durata şi programul timpului liber al elevilor, trebuie
totuşi să avem în vedere că situaţia elevului se distinge prin două particularităţi principale:
       a) prima se referă la faptul că, de regulă, timpul de învăţare şcolară nu se încheie odată cu programul şcolar.
El se prelungeşte sau ar trebui să se prelungească, cel puţin ca intenţie a şcolii şi a cadrelor didactice, şi în afara
şcolii, după încheierea programului şcolar, aşa încât timpul extraşcolar nu este în întregime timp liber (în sensul
de timp plasat în afara obligaţiilor şcolare).
       b) a doua particularitate se referă la faptul că, în realitatea cea mai fregventă, celelalte obligaţii ale elevului
(altele decât cele nemijlocit şcolare) sunt în mult mai mică măsură autoasumate sau voluntare (prin comparaţie cu
adultul), ele fiind în fapt stabilite sau impuse de familie, aşa încât la cele două constrângeri (programul şcolar şi
necesitatea biofiziolagică a somnului) se adaugă cel puţin încă o constrâgere, cea a activităţilor impuse de
familie.
      Timpul liber are şi o dimensiune subiectivă, el este resimţit de elev ca pe o trebuinţă pe care tinde să şi-o
satisfacă în condiţiile date. Timpul liber este deci nu numai „un rest de timp”, este nu numai timpul care mai
rămâne, ci este un timp pe care îl caută, şi-l creează sau îl rezervă. Timpul liber este însoţit de cunoştinta
subiectivă a necesităţii lui şi a „libertăţii” lui. Prin urmare, timpul liber real nu se delimitează doar ca o durată
fizică, ci şi ca o durată subiectivă, ca o durată „ trăită subiectiv” ca fiind liberă. Cu alte cuvinte, este timp liber
acel timp disponibil în care elevul poate alege în mod liber şi poate controla prin propria voinţă activităţile pe
care le efectuiază; este timpul opţiunii libere, în afara oricăror constrângeri, cu excepţia celor pe care elevul şi le
autoimpune.
       Potrivit acestor dimensiuni, timpul liber al elevilor nu poate fi studiat doar prin raportare la programul şcolar
obligatoriu şi la timpul necesar odihnei prin somn, fiind necesare cel puţin încă două repere: timpul necesar
efectuării temelor şi studiul individual şi timpul necesar unor sarcini şi activităţi stabilite de familie.