TIMPUL LIBER PETRECUT DE COPII

Prof.înv.primar Oprea Andreea Elena

Liceul Sanitar „Antim Ivireanu”, Râmnicu Vâlcea

Problematica timpului liber în educație s-a dezvoltat din antichitate până în prezent, iar
conceptul de timp liber a evoluat de la un sistem de cunoștințe empirice până la rangul de „nouă
educație”, educația pentru timpul liber fiind astăzi o parte integrantă a politicilor educative.
Fiecare copil are dreptul la odihnă şi timp liber, dreptul de a participa la jocuri şi la activităţi
recreative proprii vârstei sale. Societatea modernă, prin mutaţiile sale culturale, a impus mai
multe modele de petrecere a timpului liber, modele influenţate de cadrul social, tradiţii, valori
morale, religioase etc. Trăsătura comună a acestor modele o reprezintă aspiraţiile individului de a
dispune de timpul său într-o manieră cât mai personală. Timpul liber al copilului ar putea fi
folosit pentru a-l ajuta în dezvoltarea lui fizică, psihică, socială, cognitive și relațională.
Organizarea timpului poate fi de multe ori cheia succesului în viaţă. Dacă în petrecerea timpul la
şcoală copilul este ghidat de un program stabilit de doamna învăţătoare, organizarea timpului
liber al copilului ţine foarte mult de părinţi. Ei sunt cei care îl pot ghida şi orienta spre petrecerea
timpului liber într-un mod cât mai eficient, astfel încât acesta să constituie un prilej de
deconectare pentru copil, să contribuie la dezvoltarea sănătaţii psihice şi fizice a copilului, să fie
un mijloc de unificare a familiei şi a grupului din care face parte copilul.Timpul petrecut
împreună cu cei mici reprezintă cea mai eficientă şi simplă metodă de a forma o relaţie sănătoasă
copil-părinte, îi va oferi un mediu armonios în care să se dezvolte şi va avea un model când va fi
părinte la rândul său.Trei factori pot influența pozitiv modul prin care își petrece elevul timpul
liber: familia, școala prin profesori și colegi și statul prin mijloacele materiale aferente, precum
și mijloacele mass-media, internetul, care sunt cele mai îndrăgite de elevi.
Timpul liber care reprezintă o parte din sistemul educativ, trebuie, pentru a avea o deplină
funcționalitate să asigure rezolvarea unor imperative din structura personalității: informarea și
formarea elevului, recreerea și divertismentul, satisfacerea și împlinirea unor opțiuni.Timpul
liber poate avea mai multe funcții: funcția educativă; funcția recreativă;funcția de odihnă.
Sfârșitul de săptămână și vacanțele oferă mai mult timp liber, iar în cursul săptămânii acesta
diferă de la copil la copil, după ritmul de lucru și tipul de familie. Prin jocul liber copiii învaţă
să-şi controleze emoţiile şi să relaţioneze cu ceilalţi de la egal la egal. Astfel, timpul liber şi jocul
liber pot fi înţelese drept un teren de pretestare pentru viaţă, oferind experienţe cruciale fără de
care un copil nu se poate maturiza într-un adult încrezător şi competent. Jocul şi joaca în grup – o
parte importantă din ceea ce aceşti copii consideră timp liber – se mută mai degrabă în casă sau
în incinta şcolilor şi a instituţiilor extraşcolare, care, din acest punct de vedere, au avantajul că
reuşesc să sincronizeze programele celor mai mulţi dintre copiii care le trec pragul.Timpul liber
pentru cei mici este înţeles ca timp fără restricţii faţă de autoritatea părinţilor, a şcolii sau a
instituţiilor extraşcolare. Această perspectivă subliniază dorinţa copiilor de a decide în legătură
cu structura şi conţinutul programului lor.După fiecare zi de școală, copilul are nevoie de un timp
de deconectare, indiferent cât de încărcată a fost ziua. Cel mai bun mod de a-și oxigena creierul
și de a se pregăti pentru temele de a doua zi este de a petrece minim o oră în aer liber. Fie că
merge în parc, fie că se joacă în propria grădină, este recomandat ca el să exploreze în voie, să se
cațere, să se dea pe tobogan după pofta inimii. Activitățile recreative au rolul de a ajuta copiii să
se relaxeze și să sporeasca nivelul de energie necesar unei bune dezvoltări psihice și intelectuale.
Părinţii trebuie să asigure copiii de prezenţa lor permanentă în viaţa lor şi de importanţa
activităţilor copiilor pentru părinţi (aprecierea intereselor copiilor formează la aceştia încredere
în forţele proprii, motivaţie pentru învăţare, iniţiativă şi adaptare mai rapidă la cerinţele şcolii şi
ale societăţii). Până la o anumită vârstă, copilul trebuie să înveţe regulile de comportare în
societate şi regulile proprii fiecărei familii. Dacă simte prezenţa, directă sau implicită, a
părinţilor, îşi va forma conştiinţa morală. Copilul trebuie să se simtă supravegheat şi ghidat de
reprezentarea părinţilor, tot timpul.
În concluzie, putem spune că timpul liber al copilului ar trebui să însemne multă mișcare în aer
liber, jocuri în familie și distracție, socializare cu prietenii, posibilități de explorare și dezvoltare
a abilităților motrice.
Bibliografie
1.Camelia Bota Rafiroiu Copiii noștri și timpul – arta de trăi în tandrețe în Consiliere și
psihoterapie de familie, octombrie 2015
2.Geanina Toma, Ștefan Toma, Utilizarea rațională a timpului liber în scopuri educațional
formative, Ed. Universitaria - Craiova; Ed. Pro Universitaria – București, 2013