EDUCAȚIA OUTDOOR- EXEMPLE PRACTICE, PROIECTE

EDUCAȚIONALE DERULATE LA NIVEL NAȚIONAL/LOCAL

Natura poate să-ţi slujească de carte, de profesor, de povăţuitor. Ea te cheamă, ea îţi

procură, cu mici mijloace, tot ceea ce vei avea nevoie mai târziu. Nu închide această mare carte
plină de învăţături înţelepte, nu o neglija pentru celelalte cărţi în care se cuprind numai strofe din
cântarea întreagă ce stă înaintea ta.
Ion Simionescu

Educația reprezintă un element absolut necesar în dezvoltarea corectă și completă a unei

persoane, iar drumul pe care îl alegem în viață se bazează pe cunoaștere. Nimic din ce este sau
devine o persoană nu este posibil fără educație. Copilul începe să învețe, încă din familie, apoi
trece într-o altă etapă – grădinița.
Grădinița este prima etapă de iniţiere a copiilor în sistemul educaţional, este debutul unei
socializări sporite, învăţarea respectării unor reguli şi a unui program, într-un cuvânt primii paşi
spre independenţă.
În grădiniță, preșcolarul acumulează cunoștințe, îşi dezvoltă abilităţile şi îşi formează
deprinderi, aici este locul unde rutina, activităţile zilnice contribuie la dezvoltarea armonioasă a
personalităţii copiilor. Însă, există situații sau medii care acționează dincolo de sala de grupă.
Fondatorul primei şcoli de Educaţie Experienţială Outdoor, Kurt Hahn (1886-1974), a fost
cel care a contribuit la dezvoltarea educaţiei experienţiale. Gândirea lui despre educaţie a
poziționat educaţia experienţială într-un curriculum centrat pe dezvoltarea competenţelor prin
activităţi de învăţare bazate pe practică. Idealul educaţional, în concepţia lui Hahn ar putea fi
sintetizat în următorul citat: „Consider că principala sarcină a educaţiei este să asigure
supravieţuirea următoarelor calităţi: o curiozitate inovatoare, o voinţă invincibilă, tenacitate în
atingerea ţelului, lepădare de sine şi deasupra tuturor: compasiune!”. (Catalano, 2014).
Termenul „outdoor” provine din limba engleză și are numeroase semnificații pentru
termenul de educaţie outdoor, însă pentru a da o definiţie simplă şi pe înţelesul cititorilor, putem
spune că această formă de educaţie se bazează pe învăţarea în aer liber.
Educația outdoor este o fereastră de oportunitate în educație și începe dincolo de ușa
instituției școlare. Se desfășoară în drumeții, excursii, ateliere de creație, activități sportive,

1
activități practice-gospodărești, jocuri diverse, concursuri prin pădure, cartier, parc, grădină, spații
culturale etc. Acest tip de educație este conexat la conținuturile curriculumul preșcolar, fiind un
mediu de explorare, de aplicare, de verificare sau experimentare a unor cunoștințe sau deprinderi.
Acest tip de educație înglobează numeroase beneficii și facilități care contribuie la
dezvoltarea socio-emoțională și cognitive a personalității copiilor. Este timpul „să rupem
barierele” înălţate de rutină şi să oferim copiilor noştri o alternativă interesantă şi mai atractivă de
învățare.
Mediul preșcolar oferă posibilitatea realizării în bune condiții a educației outdoor.
Educatoarele trebuie să ofere multiple ocazii pentru a-i dezvolta preşcolarului plăcerea de a învăţa
şi de a se simţi bine în climatul educaţional creat.
Dintre beneficiile şi facilităţile oferite de activităţile de tip outdoor putem să le enumerăm
pe următoarele:
● Fiecare activitate în parte are rolul de a aduce copilului experienţe noi, de a-l pune în
situaţia de a găsi soluţii singur.
● Activitățile outdoor înlocuiesc cărțile, planșele și alte materiale ilustrative axându-se pe
dezvoltarea simțurilor, mișcare și acțiuni cu materiale concrete din mediul înconjurător.
● Activitățile outdoor implică colaborarea cu ceilalți copii, înţelegerea şi aprecierea de sine,
a celor din jur în scopul atingerii țelurilor.
● Prin activitățile outdoor copilul își dezvoltă imaginaţia creatoare, creativitatea, simţul
responsabilităţii şi a gândirii pozitive;
● Prin activitățile outdoor copiii obțin cunoștințe și competențe de durată.

Perspectiva educației outdoor în relația cu celelalte forme ale educației.

● Educația outdoor se potrivește cel mai bine cu educația non-formală, deoarece
educația outdoor se bazează foarte mult pe participarea activă, maximizează
procesul de învățare, minimalizând constrângerea specifică școlii, oferă o utilitate
practică imediată cunoștințelor învățate, se desfășoară în contexte diferite având un
cadru de învățare și un conținut lejer, folosește metode care stimulează implicarea
și participarea, are o structură și o planificare flexibilă, procesul învățării este
orientat spre participant, se bazează pe experienţa participanţilor.

2
 Atât educația non-formală cât și educația outdoor pot fi integrate în educația formală
cu scopul de a dezvolta efectele procesului de învățare, tendința actuală este aceea de amplificare
a celor două forme, rezultând un sistem educativ mult mai valoros din punct de vedere al calității,
produc avantaje pe termen lung, permit acoperirea unei game largi de discipline și cel mai
important, actul educațional se axează în aceeași măsură și celor care o implementează
(educatoarele) și celor care fac obiectul învățării ( în speță preșcolarii).
Educaţia nonformală şi, implicit, educaţia outdoor nu este o activitate lipsită de un efect
formativ, ci trebuie înţeleasă ca o realitate educaţională mai puţin formalizată. Conceptul de
educație nonformală este asociat conceptului de învățare pe tot parcursul vieții (lifelong learning).
Evaluarea în cadrul educaţiei nonformale este realizată de cel care învaţă, iar abordarea
multi-disciplinară a procesului de învăţare, ajută copiii să înţeleagă şi să aprecieze mediul şi
legătura lor cu acesta. Pregăteşte copiii pentru un viitor durabil, analizează problemele pe termen
lung ale interdependenţei om – natură
Educația formală are meritul de a fi organizată și structurată, încorporând o paletă întreagă
de informații și cunoștințe de care are nevoie un individ în formarea sa educațională.
Educația informală vine în sprijinul educației formale și asigură procesul de învățare
oricând și oriunde, pe tot parcursul vieții, pe când educația non-formală vine cu acele elemente de
natură să satisfacă nevoile unui individ de natură psihică, sociaă, emoțională prin diferite metode
interactive, participative. Educația outdoor expune cele 3 forme de educație, le rivigorează, le
adaugă prospețime si își extinde acțiunea benefică în diferite domenii (în speță dezvoltare durabilă,
protecția mediului, dezvoltare personală și profesională ).
Un aspect important al educaţiei outdoor este acela că răspunde atât nevoilor de bază ale
individului, cât şi celor care îl particularizează în grupul din care face parte:
● Nevoia de a se simţi respectat – derularea de diferite activități în aer liber incurajeaza
copilul să se simtă în largul său, astfel el va fi mult mai deschis, va comunica, își va exprima
propriile opinii, se va simți băgat în seamă și va simți ca deciziile sale contează pentru ceilalți;
elevii pot fi consultați cu privire la diferite jocuri sau activități.
● Nevoia de a fi responsabil – activităţile outdoor permit copilului oportunitatea de a primi
diferite sarcini, responsabilităţi pentru atingerea scopului propus ( spre exemplu dacă se optează
pentru o activitate de ecologizare, un copil poate primi sarcina de a curăţa pomii, un altul sarcina
de a uda florile, important este însă, ca prin comunicarea cu copilul, profesorul să-i transmită

3
acestuia sentimentul că prin ceea ce întreprinde el, mediul va fii mai curat, astfel el va conştientiza
că are o responsabilitate faţă de protejarea mediului ).
● Nevoia de a fi activ – implicarea în diferite activități sportive, jocuri, plimbări tematice, nu
va aduce decât beneficii dezvoltarii fizice, psihice ale elevului. Jocul este o caracteristică principală
a copilăriei, de aceea este important ca elevii sa fie stimulați in mod constant să se joace, să alerge,
să participe la diferite activități în mod activ.
● Nevoia de a fi inclus social – poate cea mai importantă caracteristică a educaţiei outdoor
este aceea că este o modalitate de succes de a depăşi unele dificultăţi ale copilului ( psihice, fizice,
sociale, emoționale sau economice ), astfel încât acesta să fie inclus social, să simtă că aparţine
unei comunităţi; se consideră ca mediul din interiorul grupei este mai degrabă unul competitiv, în
timp ce cel din afara clasei este unul suportiv, care permite copiilor să se exprime, să relaționeze
cu ceilalți, să colaboreze.
● Nevoia de a se simți în siguranță–interiorul clasei este mult mai sigur pentru copii, în timp
ce mediul exterior implică diferite riscuri şi situaţii neprevăzute care pot avea efect negativ.
Educatoarea trebuie să identifice posibilele riscuri care pot să apară şi să conceapă un plan de
management al riscului, întrucât este un aspect deosebit de important care i-a făcut pe unii
specialişti în domeniu să nege utilitatea utilizării educației outdoor.

Educaţia outdoor poate fi planificată şi implementată în toate domeniile experiențiale. În

cadrul Domeniului Limbă și comunicare, poate fi luată în vedere desfăşurarea unei activităţi, în
afara clasei, în care se va pune în scenă o poveste care a fost prezentată în prealabil, iar preşcolarii
pot fi solicitaţi să modifice anumite etape ale poveştii, folosind problematizarea. Povestirile,
convorbirile, jocurile didactice sau lecturile desfăşurate în aer liber, într-un loc liniştit, au un mare
impact asupra copiilor
De asemenea, domeniul Ştiinţe oferă oportunități prin compunerea sau rezolvarea de
probleme. Astfel, se pot aduna pietre, frunze, crenguțe, ghinde, castane, flori de diferite dimensiuni
și culori cu scopul comparării între ele, pot fi numerate și apoi aranjate după mărime şi formă sau
putem formula sarcina de a realiza conturul diferitelor figure geometrice („Alegeţi şi grupaţi”,
„Ordonăm pietricele”, „ Apreciază corect”, Ne jucăm şi numărăm”).
În cadrul domeniului de Cunoaştere a Mediului se pot desfășura activități de plantare şi
îngrijirii a plantelor din parcul grădiniţei, vizite sau excursii tematice la grădina zoologică sau la

4
grădina botanică. Activităţile de observare („Copacul”, „Crizantema şi tufănica”, „Natura se
trezeşte la viaţă”, „Grădinile primăverii”, “Iarnă de poveste”, etc.) desfăşurate în aer liber în
diferite momente ale anului, au contribuit la dobândirea de noi cunoştinţe elementare despre unele
fenomene din natură legată de succesiunea anotimpurilor.
Domeniul Estetic-Creativ oferă posibilitatea manifestării depline a creativității și
sensibilității copilului. Activităţile de desen sau de pictură ( „Copacul înflorit”, „Flori surori”,
„Petale zburătoare”, „Natura e colorată”, „Culorile primăverii”, etc.) desfăşurate în această
manieră reprezintă pentru copil, atât funcţia de comunicare cât şi mijloc de reprezentare a realităţii
înconjurătoare şi-i permite să exprime ceea ce vede, simte şi doreşte, utilizând elemente de limbaj
plastic.
La domeniul Om și Societate se pot desfășura activități care presupun formarea
deprinderilor de comportare corectă față de natură. Totul pornește de la deprinderi simple. Hârtiile,
ambalajele alimentelor, sticlele și alte deșeuri nu se aruncă la întâmplare („Protejez natura”,
„Micul ecologist”, „Detectivii curățeniei”). Spațiile verzi cu flori trebuie curățate prin
organnizarea unor activități de ecologizare periodice („Grădinari iscusiți”, „Grădina mea de
primavară”).
Domeniul Psihomotric permite organizarea și desfășurarea unor activități de tip outdoor.
Miza este că aceste activităţi să se desfășoare în aer liber indiferent de anotimp. Afară, copiii se
pot juca în mod energic, pot folosi vocile puternice și se eliberează excesul de energie. („Ștafeta
iepurașilor”, „Prinde balonul”, „Săculețul magic”.)
Natura, peisajul, locurile natale impresionează copilul încă din primii ani ai vieții.
Coloritul, forma, mișcarea, ritmul provoacă copiilor stări de bucurie care, treptat, se statornicesc,
alcătuind și îmbogățind conținutul afectiv al copilului. În natură, copiii se manifestă deosebit, sunt
mai activi, cu o permanentă bună dispoziție. Aici se identifică cu mediul și comunicarea devine
naturală și spontană. Acest mod de învăţare caracteristic educaţiei outdoor, se numeşte
experienţial ,,Înveţi cu creierul, mâinile şi inima!”
În concluzie, educația outdoor reprezintă suma acțiunilor întreprinse de personalul calificat
intr-un mediu natural, folosind metode experiențiale, pentru a produce schimbări la nivelul
abilitaților fizice, intra și interpersonale și al comportamentului fața de mediu, în rândul copiilor.
Prin urmare, educaţia outdoor reprezintă o puternica sursă de experienţe de învăţare – un mediu
relaxant, liber, poate oferi elevilor nenumărate provocări, astfel că procesul de educare devine

5
puternic, inspiraţional si de natură să schimbe comportamente antisociale, să creeze o relație
puternică între oameni bazată pe sprijin reciproc.

BIBLIOGRAFIE:
1. Manual de educaţie outdoor - Manual realizat în cadrul proiectului EcoEdu dincolo de
retorică, cu nr. de referinţă COM-10-PR-16-GJ-RO, TR, 1.08.2010 – 31.07.2012.
2. Cucoș, C. (2012), Este importantă educația de dincolo de ușa clasei?, www.doxologia.ro,
accesat în februarie 2023
3. Curriculum pentru educația timpurie 3-6/7 ani., . (2019). p. Anexa la OMEN nr
4694/02.08.2019.
4. Borțeanu, S., Brănișteanu, R., Clapou, C., Preda, V. (2016), Educația outdoor. Material de
sprijin pentru educatoare, Editura Trend, Pitești.