MANAGEMENTUL STRATEGIILOR

NONFORMALE ÎN EDUCAȚIE

Modulul 3
Strategii non-formale outdoor
 Modulul 3
Strategii non-formale outdoor
 Durata: 22 ore (7h curs,14 h aplicații practice, 1 h evaluare)
 Scop:
 Lărgirea şi completarea orizontului cultural al participanţilor la diverse
activităţi;
 Exersarea şi cultivarea abilităţilor, aptitudinilor, talentelor, capacităţilor.
 Obiective:
 Identificarea unor noi oportunități sociale și culturale de realizare a
educației elevilor.
 Dezvoltarea capacităţilor de organizare şi autoorganizare ;
 Stimularea motivelor de autorealizare profesională şi civică;
 Îmbogățirea culturii generale intelectuale şi tehnice.
 Modulul 3
Strategii non-formale outdoor

 I. Metode nonformale de exterior

 II. Jocuri de exterior
 III. Sugestii generale pentru desfășurarea activităților
 I. Metode nonformale de exterior
 13 ore – 5 ore teorie, 8 ore aplicații practice
 Exemple:
 Flash-mob
 Circ adaptat
 Dans contemporan
 Vizite, drumeții,
 Excursii, tabere școlare, aplicații practice,
 Vânătoare de comori, etc.
 I. Metode nonformale outdoor
 Educația outdoor este o formă organizată de învățământ
care se desfășoară în aer liber, tratează și pregătește
pentru viața în aer liber.
 Ea se bazează pe filosofia, teoria și practica educației
experiențiale și a educației ecologice, dezvoltând la elevi
înțelegerea și aprecierea de sine, a celor din jur și a lumii
naturale.
 Concepția acestui nou tip de educație este că orice om,
în anumite condiții își mobilizează, prin creativitate,
resursele corporale și mintale.
 Educația outdoor se realizează cu ajutorul experiențelor
programate, care se desfășoară într-un singur loc sau în
cursul unor călătorii.
 I. Metode nonformale outdoor
 Cele mai des folosite și considerate a da un randament optim
activității outdoor amintim mersul pe munte, cățărări pe munte de la
un grad mic de dificultate până la cel mai ridicat, drumeții, tabere de
vară, pescuitul, raftingul, etc.
 Durata și mărimea grupului țintă care participă la aceste activități
sunt stabilite de organizator, în funcție de vârsta participanților,
valorificarea abilităților de viață dobândite în urma acestor activități
sau chiar de cerințele părinților elevilor ce participă la aceste
activități.
 Procesul creator în cadrul activităților outdoor presupune
parcurgerea mai multor etape. Obiectivul general după parcurgerea
etapelor vizează formarea, dezvoltarea unei personalități capabile
să-și dezvolte creativitatea în plan cultural sau educațional.
I. Metode nonformale outdoor- Metodologie

 Format – În ce cadru învăț? – Educația pe care o

primim în instituțiile de învățământ clasice (școli,
universități) este una de tip formal.
 Programele de Educație Outdoor se desfășoară în
natură și finalitatea acestora nu o reprezintă atestările de
tipul certificatelor și diplomelor, ci schimbările vizibile
produse la nivelul comportamentului participanților.
 Din acest motiv, educația outdoor are un caracter
nonformal.
I. Metode nonformale outdoor- Metodologie

 Tip de învățare – Cum învăț? – De cele mai multe ori

educația primită la școală are un aspect pur teoretic
(cognitiv). Nici nu-i de mirare când un profesor are de
urmat o programă foarte încărcată și prea puțin timp la
dispoziție ca s-o predea la 30 de elevi de-odată.
 În Educația Outdoor elevul învață totul în mod practic,
activ, prin experiențe personale la care mai apoi va
reflecta pentru a extrage învățăturile. Acest mod de
învățare, caracteristic educației outdoor, se numește
Experiențial – înveți cu creierul, mâinile și inima!
I. Metode nonformale outdoor- Metodologie

 Un vechi proverb chinezesc accentuează

eficiența educației experiențiale: „Ce aud – Uit,
Ce văd – Îmi amintesc, Ce fac – Înțeleg.”

 Un studiu mai modern

spune că: „Ne amintim
20 % din ceea ce auzim,
30 % din ceea ce vedem
și 90 % din ceea ce
facem.”
I. Metode nonformale outdoor- Metodologie
 Obiective – Ce învăț? – Educația outdoor se adresează
tuturor celor trei nivele de învățare:
 nivelul acumulărilor de cunoștințe (c),
 nivelul deprinderilor fizice (motric) și
 cel al individualizării unor trăsături de
comportament (afectiv).
 În funcție de activitățile alese, obiectivele unui program
de educație outdoor pot face parte din oricare aceste trei
categorii. Astfel, elevii pot învăța mai multe lucruri
despre:
 mediul înconjurător în care ne desfășurăm activitatea,
relațiile dintre componentele acestuia și cum pot să-și
aducă aportul la protecția lui;
 propria persoană, propriile limite și cum le pot depăși;
 comunicarea și colaborarea eficace în cadrul unui grup;
 Caracteristicile educaţiei outdoor
 Educaţia outdoor oferă posibilitatea contactului direct cu
natura – protecţia mediului reprezintă un subiect de
interes mondial.
 Educaţia outdoor poate fi privită ca o modalitate extrem
de benefică pentru schimbarea atitudinilor şi
comportamentelor faţă de mediu deoarece oamenii nu
conştientizează impactul pe care acţiunile lor non-
ecologice le au asupra mediului.
 Caracteristicile educaţiei outdoor

 Educaţia outdoor reprezintă o puternică sursă de

experienţe de învăţare:
 un mediu relaxant, liber, fără constrângerile pe care le
impun „cei patru pereţi ai unei săli de clasăˮ,
 poate oferi copiilor nenumărate provocări,
 procesul de educare devine puternic, inspiraţional şi de
natură să schimbe comportamente antisociale, să
creeze o relaţie puternică între copii, bazată pe sprijin
reciproc;
 Caracteristicile educaţiei outdoor
impact mai puternic
asupra procesului de facilitează procesul
învăţare în rândul de învăţare al copiilor
elevilor care întâmpină
oferă nenumărate dificultăţi
beneficii fizice,
emoţionale şi mentale
care asigură bunăstarea Educația oferă un climat diferit de
societăţii outdoor învăţare ce permite
copiilor să devină
motivaţi;

duce la creşterea
gradului de
participare activă
duce la dezvoltarea
personală atât a
contribuie la celor care o aplică
dezvoltarea spiritului de dar și a copiilor
echipă – conexiunea
între copii-copii, copii-
cadru didactic
 Etapele organizării unei activități
outdoor
 În cadrul activităților outdoor, procesul creator
presupune parcurgerea următoarelor etape:
 pregătirea acțiunii complexe bazată pe
identificarea problemei,
 analiza datelor problemei, premise, principii,
resurse posibile necesare,
 acumularea și selecționarea informației necesare
pentru abordarea corectă a problemei,
 prelucrarea și sistematizarea informației stocate,
elaborarea strategiei de rezolvare.
Exemplu concret.
Se pregătește un grup de elevi
pentru o drumeție, în urma căreia
să elaboreze individual o hartă a
locului vizitat. Grupul se alcătuiește
din 10-18 elevi. Se stabilește
itinerariul inițial, elevilor li se explică
zona în care vor merge. Ajunși
acolo elevii se împart în două
grupuri care sunt orientate pe
trasee diferite, li se dă un timp
anume, 4-5 ore, după care trebuie
să se întoarcă la locul de întâlnire.
Odată întorși la locul de
campare, elevilor li se
pune la dispoziție un
necesar de materiale, coli
de flipchart, markere,
fiecare elev, individual,
urmând să deseneze tip
hartă traseul urmat, după
explorarea pădurii.
Evaluarea în alcătuirea
hărților se va face în grup,
iar ulterior acestea vor fi
afișate la școală, în
cabinetul de geografie.
În învățarea anticipativă, creativă, se pot folosi metode logice de
abordare a problemelor, metode și procedee euristice și de imaginare.
De exemplu, putem folosi
altă activitate outdoor, prin
stabilirea unei excursii
montane, în care elevii vor
învăța reguli de etică și
responsabilitate față de
mediul înconjurător, prin
jocul „Nu lăsați nicio
urmă”. Astfel elevii vor
învăța și importanța de a se
bucura de natură păstrând-
o intactă. Munții oferă o
priveliște magnifică pe care
copiii o vor admiră pe tot
parcursul drumeției.
La finalul modulului,
elevii vor dobândi un
respect crescut față de
mediul înconjurător și
modalități de conservare
a acestuia. Astfel, în
urma unor explicații
logice elevii trebuie să
depisteze și să creeze
anumite acțiuni de
protejare a mediului
înconjurător.
 Metode nonformale outdoor

 Flashmob-ul
 Circul adaptat
 Dans contemporan cu elemente educaționale
 Metoda de (auto)reglare prin dans
 Vizite, drumeții, excursii
 Tabere școlare, aplicații practice
 Vânătoare de comori, etc.
 Flashmob-ul
 Flashmob-ul este o adunare foarte scurtă într-un loc
public, participanții efectuând o anumită acțiune
neobișnuită pentru o durată scurtă de timp (de obicei
câteva minute), după care grupul se răspândește.
 Flashmob-ul e o prezentare pentru spectatori accidentali,
cu scopul de a trezi sentimente de neînțelegere, interes
și chiar senzații că ceva nu este în regulă cu spectatorii
înșiși.
 Ideologia clasică aderă la principiul „flashmob - în afara
religiei, politicii și economiei” din care rezultă că
flashmob-ul nu poate fi folosit pentru profit, este o
ocupație voluntară.
 Scopul unui Flashmob
 Flashmob-ul este utilizat cel mai des ca modalitate de
advocacy, atunci când se dorește evidențierea unei probleme
cu care se confruntă un anumit grup de oameni sau chiar
întreaga comunitate.
 De asemenea, se utilizează cu scopul de a milita pentru ceva
sau a promova ceva (de exemplu, pentru a promova educaţia
nonformală).
 Alte scopuri în care se organizează un Flashmob:
 distracția;
 sentimentul de independență față de stereotipuri şi
comportament;
 dorința de a-i impresiona pe ceilalți;
 senzația de apartenență la o acțiune şi cauză comună;
 dorința de a găsi noi prieteni
 Flashmob-ul
 Orice „spectacol” în stil Flashmob are reguli, dintre care
cele mai importante sunt:
 Acțiunea trebuie să fie spontană și concomitentă. Este
interzisă atragerea atenției de către participanți înainte de
acțiune;
 Trebuie să se formeze impresia că participanții nu se
cunosc și înainte de acțiune să nu afișeze că se pregătesc
să facă ceva neobișnuit;
 Toate acțiunile trebuie efectuate după scenariu;
 Acțiunea nu trebuie să urmeze cu reacții agresive din
partea spectatorilor;
 Flashmob-ul
 Fără încălcarea legii sau afișarea intereselor politice;
 După Flashmob nu trebuie să rămână urme;
 Acțiunile trebuie să fie efectuate cu toată seriozitatea;
 După finalizare toți participanții trebuie să părăsească
imediat locul acțiunii fără a mai arăta că s-a întâmplat
ceva deosebit;
 Flashmobul trebuie să fie în afara Mass-Mediei;
 Pentru a evita conflictele cu responsabilii ordinii publice
este recomandat ca cei care participa la un Flashmob să
aibă actele de identitate la ei.
 METODA DE (AUTO)REGLARE PRIN
DANS (INSIDE – OUTSIDE)

 Se începe cu o încălzire treptată a corpului, pe

segmente, combinată cu mișcări de
conștientizare a spațiului și a trupului, respirație,
streching, totul pe fond sonor adecvat.
 Apoi se creează o poveste exprimată prin
mișcare acompaniată tot de muzică.
 METODA DE (AUTO)REGLARE PRIN
DANS (INSIDE – OUTSIDE)
 Mergem pe un drum de țară și ne apropiem de o pădure deasă. Înainte de a
intra în pădure, ezităm, ne e frică de nevăzut, de necunoscut, dar e singura
noastră alternativă…
 Trebuie să ne învingem teama și să înaintăm. Intrăm în pădure și,
înfricoșați, mărim pasul. Ne dăm seama că se lasă seara. Întunericul devine
din ce în ce mai dens și mișcările noastre din ce în ce mai sacadate,
unghiulare, de parcă ne-am feri de crengile copacilor, de păsări de noapte,
de alte viețuitoare ale întunericului. Frica noastră atinge un punct culminant.
Mișcările combinate cu strigăte denotă lipsa de control.
 Apoi rămânem tăcuți, față în față cu frica noastră… vedem că până la urmă
nu avem de ce să ne fie frică. Ascultăm tăcerea, ne predăm tăcerii. În fața
nostră se așterne un tărâm de basm…
 O lumină caldă ne învăluie, mângâindu-ne, un vânt de primăvară ne
imprimă o mișcare de balans lent. Inspirăm și expirăm în liniște,
echilibrându-ne, începem să ne deplasăm treptat făcând cunoștință cu
spațiul din jurul nostru bucurându-ne de tot ce auzim, vedem și simțim.
Mișcările devin ferme, echilibrate, denotă siguranța, încredere, curaj. Am
scăpat de întuneric, suntem în lumină și ne bucurăm de ea.
 VIZITE, DRUMEȚII, EXCURSII
 Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice,
case memoriale – organizate selectiv – constituie un mijloc de
a intui şi preţui valorile culturale, folclorice şi istorice ale
poporului nostru.
 Ele oferă elevilor prilejul de a observa obiectele şi fenomenele
în starea lor naturală, procesul de producţie în desfăşurarea
sa, operele de artă originale, momentele legate de trecutul
istoric local, naţional, de viaţa şi activitatea unor personalităţi
de seamă ale ştiinţei şi culturii universale şi naţionale, relaţiile
dintre oameni şi rezultatele concrete ale muncii lor,
stimulează activitatea de învăţare, întregesc şi desăvârşesc
ceea ce elevii acumulează în cadrul lecţiilor.
 Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive
sau sportive, stimulează şi orientează copiii spre unele
domenii de activitate: muzică, sport, poezie, pictură.
 Excursiile şi taberele şcolare
 Contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre
frumuseţile ţării, la educarea dragostei, respectului pentru
frumosul din natură, artă, cultură.
 Prin excursii, copiii pot cunoaşte realizările oamenilor, locurile
unde s-au născut, au trăit şi au creat opere de artă.
 De la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de
cunoştinte punându-i in contact direct cu obiectele şi
fenomenele din natură.
 Activităţile de acest gen au o deosebită influenţă formativă, au
la bază toate formele de acţiuni turistice: plimbări, excursii,
tabere.
 În cadrul activităţilor organizate în mijlocul naturii, al vieţii
sociale, copiii se confruntă cu realitatea şi percep activ, prin
acţiuni directe obiectele, fenomenele, anumite locuri istorice.
 Excursiile şi taberele şcolare
 Fiind axate în principal pe viaţa în aer liber, în cadrul
acţiunilor turistice, elevii îşi pot forma sentimentul de
respect şi dragoste faţă de natură, faţă de om şi
realizările sale.
 În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda
cu mai multă creativitate şi sensibilitate, imaginea
realităţii, în cadrul activităţilor de desen şi modelaj, iar
materialele pe care le culeg sunt folosite în activităţile
practice, în jocurile de creaţie.
 La vârsta şcolară, copiii sunt foarte receptivi la tot ce li
se arată sau li se spune în legatură cu mediul, fiind
dispuşi să acţioneze în acest sens.
 Excursiile şi taberele şcolare

 Elevii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească:

 o gândire independentă, nedeterminată de grup,
 toleranţă faţă de ideile noi,
 capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a
găsi modul lor de rezolvare şi
 posibilitatea de a critica constructiv.
 Înainte de toate, este însă important ca profesorul însăşi
să fie creativ.
 II. Jocuri de exterior
 4 ore - 1 h teorie, 3h aplicații practice
 Activitatea în afara clasei şi cea extraşcolară trebuie să
cuprindă masa de copii.
 Activităţile extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la
orice vârstă. Ele stârnesc interes, produc bucurie,
facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă
necesită un efort suplimentar.
 Copiilor li se dezvoltă spiritul practic, operaţional, dând
posibilitatea fiecăruia să se afirme conform naturii sale.
 Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea
activităţi se supun de bună voie regulilor, asumându-şi
responsabilităţi.
 1. În timpul unei plimbări
 Vârsta: toate vârstele
 Materiale: foaie de exercițiu, un creion.
 Desfășurare: În timpul unei plimbări, conducătorul jocului distribuie
individual sau în echipe o foaie de hârtie pe care sunt notate
următoarele întrebări: Poți să arăți:
Ceva înalt și drept? Ceva ascuțit?
Ceva încovoiat? Ceva moale?
Ceva strălucitor? Ceva mătăsos?
Ceva albastru cu alb? Ceva cu 6 picioare?
Ceva verde cu galben? Ceva făcut de mâna omului?
Ceva roșu? Ceva ce nu-și găsește locul în natură?
Ceva rotund? Ceva important pentru echilibrul naturii?

 Grupul se oprește pentru 5 minute, într-o zonă delimitată, pentru a

descoperi și nota răspunsurile. Acestea se citesc cu glas tare.
 2. Căutăm comoara
 Vârsta: 11-14 ani
 Materiale: o carte poștală ilustrată pentru fiecare echipă,
hârtie colorată, lipici, o foarfecă.
 Desfășurare:
 Conducătorul de joc trebuie să pregătească jocul în absența
participanților.
 Pe spatele cărților poștale se va lipi o hârtie de culoare diferită
și se va nota pe fiecare din ele câte un proverb sau un citat
celebru, care se referă la munca în echipă (soliaritate,
prietenie, participare responsabilă), transformându-se astfel în
adevărate comori.
 Apoi se vor decupa toate în același număr de bucăți. Bucățile,
cu excepția câte unei bucăți din fiecare carte poștală, vor fi
ascunse în locuri diferite, pe raza unui anumit teritoriu.
 2. Căutăm comoara
 Echipele trag la sorți bucățile rămase. Se respectă anumite reguli:
 Fiecare echipă trebuie să găsească și să recompună numai cartea
poștală având culoarea trasă la sorți.
 Echipele își stabilesc în secret un anumit semnal sonor (lătrat,
zgomot de motor, fluierat etc.).
 Se desemnează un culegător (singurul membru al echipei care are
voie să ridice din ascunzătoare bucățile de comoară).
 Toți ceilalți participanți formează grupul de căutători, care la
semnalul de începere al jocului se răspândesc în teren.
 În momentul în care o bucată de carte poștală aparținând echipei a
fost descoperită, respectivul căutător poate chema culegătorul
echipei numai emițând semnalul sonor secret.
 Câștigă echipa care recompune cel mai repede cartea poștală.
 În final, conducătorul de joc are responsabilitatea de a discuta
despre valoarea comorilor descoperite (semnificația textelor),
întrebând participanții cum au colaborat în cadrul echipelor.
 3. Paharul cel mai plin
 Vârsta: 7-11 ani
 Materiale: o sticlă, un pahar, o lingură de supă, toate de
aceeași dimensiune, pentru fiecare echipă.
 Desfășurare: Echipele se așază în șiruri paralele în dreptul
liniei de start. În dreptul fiecărei echipe se află o sticlă plină cu
apă și o lingură de supă.
 La o distanță de 3-4 metri în fața liniei de start, se pune în
dreptul fiecărei echipe câte un pahar gol.
 Într-un anumit interval de timp, stabilit înainte de începerea
jocului, participanții respectând regulile unei ștafete, vor
încerca să umple paharul transportând apa din sticlă cu
lingura.
 Ei vor afla cu siguranță că nu întotdeauna este cea mai bună
soluție. Câștigă echipa care are paharul cel mai plin.
 3. Paharul cel mai plin
 VARIANTA: Echipele stau în șiruri paralele.
 În dreptul primului din șir se pune sticla de apă
și lingura, iar în dreptul ultimului se pune
paharul.
 Participanții își vor trece unul altuia lingura plină
cu apă, respectând regulile unei ștafete.
 Reamintim regulamentul unei ștafete: primul din
șir execută cerințele impuse de joc și apoi trece
ultimul în rând, etc., până când se rulează toți
jucătorii din echipa respectivă și primul jucător
revine în poziție inițială.
III. Sugestii generale pentru desfășurarea
activităților
 4 ore - 1 oră teorie, 3 ore aplicații practice
 Sugestiile vizează următoarele aspecte:
 Co-facilitarea
 Gestionarea timpului
 Crearea unui mediu securizant
 Stabilirea regulilor de bază
 Oferirea de instrucțiuni clare
 Facilitarea discuțiilor
 Dezbaterea şi evaluarea
 Analiza procesului de învăţare realizată periodic de
catre formator/facilitator
 Co-facilitarea
 Este de dorit să exersăm co-facilitarea.
 Avantaje practice:
 responsabilitatea coordonării activităţii în grup mic şi a tratării
nevoilor individuale este împărțită între 2 persoane.
 când 2 persoane desfășoară o sesiune este mai usor să fie
schimbat pasul şi ritmul activităţii, astfel încât lucrurile să
rămână interesante, iar participanții să poată fi ținuți sub
observație.
 doi facilitatori se pot sprijini unul pe celălalt în cazul în care
lucrurile nu decurg conform planificărilor şi – de asemenea –
co-facilitarea se dovedește a fi mai benefică pentru
conducerea unei discuții decât realizarea acelei sarcini de
către o singură persoană.
 este eficientă şi conducerea unor activităţi de către o echipă
în care să fie implicați şi câțiva tineri aflaţi în faza de pregătire.
 Gestionarea timpului
 Este important ca activităţile să fie planificate
atent, iar timpul disponibil să nu fie prea
încărcat.
 Dacă activitatea ocupă mai mult timp decât ați
anticipat, încercați să o reduceți astfel încât să
aveți suficient timp pentru discuție.
 Pe de altă parte, dacă îți mai rămâne timp nu
încerca să prelungești discuția, ci ia o pauză sau
desfășoară o activitate de energizare pentru
amuzament.
 Crearea unui mediu securizant

 Participanții trebuie să simtă libertatea de a

explora şi descoperi, de a interacționa şi de a
împărtăşi celorlalți experiențele, ideile, opiniile.
 Fii natural, prietenos, încurajator şi cu simțul
umorului.
 Nu utiliza jargonul sau un limbaj pe care
participanții nu-l înțeleg.
 Stabilirea regulilor de bază
 Este important ca fiecare membru să înțeleagă regulile
pentru participare şi activităţile experiențiale.
 De exemplu, fiecare trebuie să-şi asume partea sa de
responsabilitate pentru sesiune, să înțeleagă faptul că
fiecare are un rol bine definit, să aibă șansa de a fi
ascultat, de a vorbi şi de a participa.
 Nimeni nu trebuie să se simtă presat să spună ceva
dacă nu dorește acest lucru.
 Regulile de bază pot fi discutate şi se poate cădea de
acord în privința necesității lor încă de la prima întâlnire
cu un grup.
 Oferirea de instrucțiuni clare
 Întotdeauna asigurați-vă că fiecare participant a
înțeles instrucțiunile şi știe ce are de făcut.
 Lansați participanților invitația de a adresa
întrebări şi notați ceea ce este de maximă
importanță.
 Nu vă temeți de întrebări! Ele sunt foarte utile şi
vă dau posibilitatea de a clarifica lucrurile.
 Uneori, inexistența întrebărilor reprezintă un
semnal al confuziei generale („dar mă tem să
întreb deoarece toți par să înțeleagă”).
 Facilitarea discuțiilor
 Discuția reprezintă un element central al
procesului de educaţie nonformală.
 Acordați o atenție specială asigurării tuturor
membrilor grupului că pot participa dacă doresc.
 Utilizați cuvinte şi expresii cu care grupul este
familiarizat şi explicați termenii care le sunt
nefamiliari.
 Invitați participanții să-şi exprime opiniile.
 Asigură-te că există un echilibru între aspectele
globale şi locale ale problemei, pentru ca
participanții să considere discuția ca având o
relevanță directă pentru propriile trăiri.
 Dezbaterea şi evaluarea
 Oferă participanților suficient timp pentru a-şi finaliza activitatea şi –
dacă este necesar – ieşi din rol înaintea discutării a ceea ce s-a
întamplat şi a ceea ce au învățat.
 La finalul fiecărei activităţi, acordă timp pentru a discuta despre ce
au învăţat participanții şi despre modul în care aceștia consideră că
noile cunoştinţe vor avea impact asupra propriei vieți, asupra
comunității şi a întregii lumi.
 Fără exercițiul reflecției, participanții nu pot învăța prea mult din
experiențele lor. Sugerăm ca în procesul de sintetizare şi evaluare
să adresați participanților întrebări care să facă referire la:
 ceea ce s-a întâmplat pe parcursul activităţii şi modul în care s-
au simțit;
 ceea ce au învăţat despre ei înșiși;
 ceea ce au învăţat despre problema care a făcut obiectul
activităţii;
 cum pot dezvolta şi utiliza ceea ce au învățat.
 Analiza procesului de învăţare realizată
periodic de catre formator/facilitator
 Este foarte important să supui activitatea şi învățarea unei analize
periodice.
 Acest lucru poate fi făcut la încheierea unei zile, a unui seminar sau
la finalul unei serii de câte două sau trei întâlniri.
 În faza de analiză putem observa reacția participanților, ceea ce
transmit prin limbajul nonverbal şi para-verbal, precum şi dacă sunt
obosiți, plictisiți (de exemplu, plictiseala poate interveni dacă
participanții au avut foarte mult de discutat).
 Analiza procesului de învăţare se poate realiza şi prin alte tehnici,
nu numai prin discuție: desene, realizare de diferite obiecte legate
de tema subiectului, includerea în chestionarele de evaluare a unor
întrebări legate de proces etc.
 Analiza procesului de învăţare realizată
periodic de catre formator/facilitator
 Facilitatorul trebuie să-şi rezerve timp pentru relaxare şi
încetarea treptată a activităţii şi să analizeze modul în care
au mers lucrurile din perspectiva sa.
 Discuția cu ceilalți facilitatori sau membri ai echipei de
formare trebuie să se concentreze asupra următoarelor
aspecte:
 cum s-a desfășurat activitatea din punctul tău de vedere –
pregătire, managementul timpului etc;
 ce au învăţat participanții şi dacă aceștia au atins
obiectivele de învățare;
 care sunt rezultatele – ce va face acum grupul ca rezultat
al activităţii desfășurate;
 ce a învăţat formatorul despre problemele abordate şi
despre facilitare.
 Evaluarea
 Realizați planificarea activităților extrașcolare
pentru un an școlar, pentru o clasă de elevi la
alegere.
 Prezentați un joc de exterior la alegere.
 Bibliografie
 Băban, A. (coord) - Consiliere educațională, Cluj-Napoca, Editura Imprimeria Ardealul, 2001
 Bontaş, Ioan - Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1997
 Bruner, J.S - Procesul educaţiei intelectuale, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1970
 Carcea, M. - Managementul educaţiei nonformale, Editura Polirom, Iaşi, 2001
 Cerghit, Ioan - Formele educaţiei şi interdependenţa lor, în Cerghit, Ioan, Vlăsceanu, Lazăr, coord., Curs de pedagogie, Universitatea Bucureşti, 1988
 Cerghit, Ioan - Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri și strategii, Editura Aramis, București, 2002
 Cerghit, Ioan - Metode de învățământ, Editura Polirom, București, 2006
 Cerghit, Ioan - Probleme fundamentale ale pedagogiei, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1982
 Cerghit, Ioan, Vlăsceanu, Lazăr., coord. - Curs de pedagogie, Universitatea Bucureşti, 1988
 Cernea, Maria - Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de învăţământ, în Învăţământul primar nr. 1/2000, Editura Discipol, Bucureşti;
 Cozma, Teodor - Educaţia formală, nonformală şi informală, în Psihopedagogie, Editura Spiru Haret, Iaşi, 1997
 Crăciunescu, Nedelea - Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii ciclului primar, în Învăţământul primar nr. 2, 3/2000, Editura Discipol, Bucureşti
 Cristea, Sorin - Dicţionar de pedagogie, Grupul Editorial Litera Educaţional, Chişinău, 2002
 Doise, W., Mugny, G. - Psihologie socială şi dezvoltare cognitivă, Editura Polirom, Iaşi, 1998
 Gagné, Robert M., Briggs, Leslie J. - Principii de design al instruirii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977
 Illich, I. - Une societé sans école, Edition du Seuil, Paris, 1971
 Ionescu, M., Chiş, V. - Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
 Ionescu, M. , Radu, I. (coord) - Didactica Modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001
 Lemeni, G., Plumb, M. (coord.) - Ghid de educație pentru carieră, Editura ASCR, Cluj-Napoca, 2004
 Mitulescu, S., Simache, D. (coord.) - Experienţe educaţionale non-formale în viaţa tinerilor, Bucureşti, 2008
 Oprea, Crenguţa Lăcrămioara - Pedagogie. Alternative metodologice interactive, Editura Universității din București, 2003
 Piaget, Jean - Psihologie și pedagogie, Editura Didacticǎ și Pedagogică, București, 1972
 Sion, Grațiela - Psihologia vȃrstelor, Editura Fundația de Mȃine, București, 2003
 Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian - Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate în curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact, Editura Polirom,
Bucureşti, 2002
 *** Ghidul profesorului - Drepturile copilului, Ed.Spiru Haret, Iași, 2006
 *** Ghidul profesorului - Educație civică, Ed.Mirton,Timișoara, 2003
 *** Ordinul MENCS nr. 3637/12.04.2016 privind organizare a taberelor, excursiilor, expedițiilor şi a altor activităţi de timp liber în sistemul de învățământ preuniversitar

Bibliografie web:
 www.didactic.ro
 https://sustainabilityhistory.org/defining-sustainability/
 https://dexonline.ro/definitie/sustenabilitate
 https://manageulpsslatina.files.wordpress.com/2014/12/stanciu-lucica_ghid-metodic_strategii-educationale-si-activitati-de-tip-outdoor-learning.pdf
 http://nou2.ise.ro/wp-content/uploads/2012/08/Experiente-educationale-non_formale.pdf
 http://www.tribunainvatamantului.ro/educatia-outdoor-o-necesitate-sau-o-provocare-pentru-actualul-sistem-de-invatamant/