COMPETENȚE - CHEIE

PRIN ACTIVITĂȚI
NONFORMALE ȘI
EXTRACURRICULARE
Competenţele-cheie sunt o
combinaţie specifică de
cunoştinţe, de abilităţi şi de
atitudini adecvate contextului de
care are nevoie fiecare individ
pentru împlinirea şi dezvoltarea
personală, pentru cetăţenia
activă, pentru incluziune socială şi
pentru angajare pe piaţa muncii.
Acest fapt este important în
configurarea unui cadru curricular
menit să contribuie la aplicarea
cunoaşterii de tip şcolar în viaţă.
 Educația nonformală
Este o sintagmă care se impune în
discursul internaţional despre educaţie la
sfârşitul anilor ’60 şi începutul anilor ’70.
Este asociată conceptului de învăţare pe
tot parcursul vieţii (en. lifelong learning) şi
accentuează importanţa educaţiei care se
petrece dincolo de cadrul formal al
sistemului de învăţământ, fie că se
desfăşoară în alte spaţii decât cele ale
şcolii, fie că se realizează prin activităţi
care nu fac obiectul curriculumului şcolar,
dar care răspund nevoilor şi intereselor de
cunoaştere şi de dezvoltare ale unui grup.
Conţinuturi de educaţie pentru
dezvoltare durabilă în profil local
Prin măsurile preconizate, sistemul educaţional din
România capătă potenţial de reconectare a tradiţiei
şcolii româneşti la conceptul de educaţie pentru
dezvoltare durabilă ale cărei conţinuturi tematice
sunt transversal integrate în sisteme educaţionale
formale, nonformale şi informale pe trei
dimensiuni: socioculturală, ambientală şi
economică prin: conţinuturi de educaţie
socioculturală, ambientală şi de formare
tehnică şi profesională prin competenţe şi
pro-atitudini .
 Arii de conţinuturi tematice de educaţie
nonformală / informală
Ariile de educaţie tematică nonformală /
informală sunt intersectante şi proteice, sunt
focalizante pe un conţinut, pe o dominantă etc.,
dar generează alte complementarităţi şi
complexe tematice, principale şi /sau derivate.
Derivările se definesc în funcţie de context şi
de scop practic (de exemplu, educaţia pentru
reciclarea materialelor refolosibile)), de grupul
ţintă (de exemplu, educaţia pentru părinţi), de
parteneri (de exemplu, educaţia muzeală) etc.
Atelier
 Aplicații practice
Formabilii vor fi organizați pe 6 grupe,
folosindu-se criteriul culorilor.
Cerințe:
1. Identificaţi şi explicaţi relaţia dintre
conceptele: „educaţie formală”-„activităţi
extracurriculare”; „educaţie nonformală”-
„activităţi extracurriculare”; „activităţi
extraşcolare”- „activităţi extracurriculare” ;
2. Dezbateţi (pe grupe) locul şi rolul
activităţilor extracurriculare în sistemul
educaţional
românesc.
 FelicitĂri!
TE-AI DESCURCAT MINUNAT!
 Educaţia nonformală în relaţie cu
unitatea școlară
Documentele recente de politici educaţionale
acordă un rol important acestor conexiuni. O
măsură concretă în aces sens este elaborarea
portofoliului personal pentru educaţie permanentă,
ce conţine, pe lângă studii şi educaţie formală,
calificările obţinute şi competenţele dobândite în
contexte nonformale, care sunt recunoscute sau nu
printr-un act de studiu. Portofoliul induce astfel o
presiune asupra sistemelor formale de a deveni mai
competitive şi de a-şi diversifica oferta.
Componente ale curriculum-ului naţional care
au relevanţă pentru educaţia nonformală

Pentru învăţământul primar, sunt vizate în mod efectiv: formarea

personalităţii copilului, respectând nivelul şi ritmul său de dezvoltare;
înzestrarea copilului cu acele cunoştinţe, capacităţi şi atitudini care să
stimuleze raportarea efectivă şi creativă la mediul social şi natural şi să
permită continuarea educaţiei.
Pentru învăţământul gimnazial se au în vedere: formarea, la elevi, a
capacităţii de a comunica eficient în situaţii reale, folosind limba
română, limba maternă, limbile străine şi diverse limbaje de
specialitate; formarea şi dezvoltarea capacităţii de adaptare şi de
integrare în comunitate; formarea atitudinilor pozitive în relaţionarea
cu mediul social: de toleranţă, de responsabilitate, de solidaritate etc.;
formarea capacităţilor şi a motivaţiilor necesare învăţării în condiţiile
unei societăţi în schimbare.
Pentru învăţământul liceal finalităţile vizează formarea unui
absolvent în măsură să decidă asupra propriei cariere, să contribuie la
articularea propriilor trasee de dezvoltare intelectuală şi profesională,
să se integreze activ în viaţa socială.
 Perspective de valorificare a educaţiei
nonformale şi informale în procesul
didactic
Sunt legate de elevi şi de profesori, ţinând seama de potenţialul ridicat de
a susţine motivaţia acestor categorii de actori implicaţi în realizarea
actului educaţional.
Din perspectiva elevilor
Este de dorit ca profesorii să arate interes faţă de preocupările elevilor
din afara cadrului educaţional formal şi să găsească modalităţi şi căi de
valorificare a acestora. Astfel, aceştia vor fi stimulaţi să aducă, în
procesul învăţării formale, propriile experienţe de învăţare acumulate în
comunitatea mică a familiei, a prietenilor, a unui grup care împărtăşeşte
hobby-uri sau interese comune.
Din perspectiva profesorilor
Pe lângă faptul că aceştia ar trebui să ştie cum să valorifice diversele
experienţe de învăţare ale elevilor provenite din educaţia nonformală sau
informală, profesorii ar trebui să găsească căi de
a-şi valorifica propriile experienţe de învăţare din afara învăţării
formale, pentru a dinamiza şi a eficientiza procesele didactice pe care le
construiesc.
 Aplicații practice
Profesorii vor fi grupați pe cicluri de învățământ/pe arii
curriculare.
Cerințe:
•Realizați un plan al unui portofoliu din perspectiva elevului,
pornind de la o arie de educaţie tematică nonformală, de
mare utilitate, pentru disciplina pe care o predați.
•Realizați un lapbook al profesorului, pornind de la aceiași
arie de educaţie tematică nonformală pe care o investighează
și elevii (vezi punctul 1), de mare utilitate, pentru disciplina
pe care o predați.
•Realizați o analiză sowt portofoliu/lapbook. ( punctul 1 și 2).
 Relaţia dintre educaţia nonformală / informală
în relaţie cu piaţa muncii
Contextul de evoluţie
este subsumată dezvoltărilor mai largi care privesc rolul general al educaţiei şi
al formării în societate. Aceste demersuri au avantajul unor abordări sistemice
şi intersectoriale care vizează toate componentele sistemului educaţional,
începând de la resursele umane şi structură până la conţinuturi şi valorile care
le fundamentează.
În România, Strategia pentru dezvoltare durabilă integrează domeniul
educaţiei. Obiectivul naţional este dezvoltarea capitalului uman şi creşterea
competitivităţii prin corelarea educaţiei şi a învăţării pe tot parcursul vieţii cu
piaţa muncii şi asigurarea oportunităţilor sporite pentru participarea la o piaţă
a muncii modernă, flexibilă şi inclusivă (2008).
Pentru ţările Uniunii Europene, contextul mai larg al acestei abordări este
Strategia Lisabona, răspunsul politic la fenomenul globalizării. Demersul se
focalizează pe colaborarea reală şi eficientă dintre instituţiile de formare, cele
profesionale şi piaţa muncii.
În plan operaţional, există mai multe instrumente care întrunesc consensul
european şi sunt în proces de integrare la nivel naţional. Două dintre acestea
influenţează explicit relaţia dintre educaţie, în general, şi piaţa muncii.
 Relaţia educaţiei nonformale cu piaţa muncii pe durata
învăţământului preuniversitar: context, problematică,
actori
Deschiderea educaţiei formale spre viaţă este vizibilă la nivelul
curriculum-ului formal prin:
•introducerea unor discipline care vizează o cultură funcţională (de
exemplu, educaţia antreprenorială, obiect de studiu obligatoriu pentru
clasa a X-a) sau a unor teme specifice în programele unor discipline
tradiţionale;
•propunerea unor cursuri opţionale, mai ales, în ariile curriculare Om şi
societate şi Tehnologii;
•abordarea unor domenii de competenţe - cheie care au legături indirecte
cu piaţa muncii: sensibilizarea culturală, dezvoltarea competenţelor
interpersonale şi civice, a învăţa să înveţi (elemente subsumate acestor
domenii de competenţă sunt infuzate în curriculum-ul formal); Zonă care
aparţine aşa-numitului curriculum în dezvoltare locală, pentru
învăţământul profesional şi tehnic
•accentul pe competenţa digitală şi de comunicare;
•rolul acordat ariei curriculare Consiliere şi orientare pe toată durata
şcolarităţii.
 Aplicații practice
Formabilii vor lucra pe grupe, respectând ciclurile
de învățământ.
Cerințe:
•Realizați programa unui cerc școlar, sau structura
unei ,,firme de exercițiu”, pentru definirea unor
obiective personale ale elevilor pe care îi îndrumați,
porinid de la nevoile economice ale zonei din care
proveniți.
•Utilizând matoda decoupage, realizați un obiect care
să transmită mesajul cercului școlar/firmei de
exercițiu ( punctul 1).
•Prezentați materialele realizate în fața clasei.
 Principii de construire a strategiilor
pentru educaţia nonformală / informală
Educaţia formală în relaţie cu educaţia nonformală / informală se bazează pe principiul
de dezvoltare a sistemelor relaţionate de cunoştinţe, de abilităţi şi de competenţe,
precum şi de formare.
Caracteristici ale educaţiei nonformale / informale:
•Voluntariat: elevii participă la activităţi de educaţie nonformală / informală din
iniţiativă proprie;
•Intenţionalitate: activităţile sunt construite pe baza unui proiect cu obiective
pragmatice;
•Participare: elevii participă la construcţie şi la desfăşurarea proiectului;
•Conştientizare: elevii sunt conştienţi de ceea ce învaţă;
•Proces orientat: ceea ce se întâmplă în procesul de învăţare este de mare importanţă,
deoarece elevii pot avea alegerea a ceea ce învaţă sau performează.
Principii generale pentru educaţia nonformală / informală:
•Necesitatea de a asigura continuitatea educaţiei, pentru a evita eroziunea de cunoştinţe;
•Adaptarea curriculum-ului şi a metodelor la obiectivele particulare şi originale fiecărei
societăţi;
•Pregătirea cetăţenilor societăţii la toate nivelurile de educaţie pentru un spaţiu real
unde au loc evoluţii, schimbări şi transformări;
•Mobilizarea şi utilizarea tuturor mijloacelor de formare şi de informare din societate;
•Realizarea de relaţii între diferite forme de acţiune (tehnică, politică, industrială,
manufacturieră, comercială etc.) şi obiectivele educaţiei din societate.
 Aplicații practice
Formabilii vor fi grupați pe criteriul instituțiilor de
proveniență/cicluri de învățământ.
Cerință:
•,, Împreună, copiii, profesorii şi părinţii pot face din şcoală un
loc plăcut pentru toţi cei implicaţi în procesul educativ, un
mediu bazat pe încredere, comunicare, respect şi flexibilitate.”
Pornind de la acest deziderat, realizați pentru instituția
dumneavoastră de învățământ, un proiect educațional de
dezvoltare durabilă ( Utillizați structura unui proiect
educațional agrat de MENCȘ, 2016 – vezi anexele suportului
de curs.).
•Prezentați proiectele în fața colegilor argumentând tema
abordată.
 Indicatori pentru educaţia
nonformală / informală
În procesul de monitorizare a progresului spre obiectivele Lisabona, care
presupun un cadru coerent şi dezvoltări de noi indicatori pentru
educaţia formală – nonformală / informală, operăm cu cei 16 indicatori -
cheie. Indicatorii se bazează, în majoritate, pe datele Sistemului
European Statistic (European Statistical System, ESS). Unele dintre date
provin de la OECD:
Cei 16 indicatori cheie adoptaţi de Consiliul European (Educaţie) în
2007 sunt parţial acoperiţi prin date statistice. Aceşti indicatori sunt
continuu în progres în interiorul infrastructurilor specifice statistice:
European Statistical System (ESS), UNESCO/OECD/EUROSTAT
(UOE), colectarea de date şi de observare OECD / PISA.
Repere ale utilităţii acestora:
•Sublinierea şi întărirea mesajelor politice;
•Urmărirea progreselor sistemelor naţionale;
•Identificarea de bune practici;
•Efectuarea de comparaţii cu ţările terţe.
 Progresul spre obiectivele
Lisabona
Pentru a direcţiona progresul în Programul de educaţie şi
de formare 2010 (the Education and Training 2010 Work
Programme), Consiliul European (Educaţie) adoptă, în
2003, 5 criterii europene de referinţă care trebuie realizate la
nivelul Uniunii până în 2010:
•nu mai mult de 10% rata de părăsire timpurie a şcolii;
•descreşterea cu cel puţin 20% a proporţiei elevilor cu
performanţe scăzute în domeniul lecturii;
•cel puţin 85% dintre tineri ar trebui să completeze studiile
secundare superioare;
•creşterea cu cel puţin 15% a absolvenţilor universitari în
domeniile precum matematică, ştiinţă şi tehnologie (MST),
cu o descreştere simultană a dezechilibrului de gen;
•12,5% din populaţia adultă ar trebui să participe la
învăţarea pe tot parcursul vieţii.
 Indicatori de durabilitate în profil
local

Elementul definitoriu este racordarea deplină a

României la o nouă filosofie a dezvoltării,
proprie Uniunii Europene şi larg împărtăşită pe
plan mondial – cea a dezvoltării durabile, pe
etape, 2013, 2020 şi 2030. În acest context,
educaţia nonformală / informală din şi înspre
şcoală capătă noi dimensiuni definibile prin
indicatorii de durabilitate în profil local
 Aplicații practice
Formabilii vor fi grupați pe criteriul instituțiilor de
proveniență/cicluri de învățământ.
Cerință:
a)Scrieți care este misiunea și rolul instituției
dumneavoastră școlare, în comunitatea locală,
promovate în acest moment în unitatea școlară.
b)Pornind de la cele studiate în suportul de curs (
vezi obiectivele Lisabona ), reformulați misunea
instituției de învățământ, raportându-vă la noutățile
informaționale.
c)Realizați o analiză swot a misiunii/rolului
instituției, în prezent și în viitor ( conform viziunii
dumneavoastră).
 FELICITĂRI!

AI ÎNCHEIAT CU
BINE PRIMUL
MODUL AL
CURSULUI DE
FORMARE!