Activităţile de tip outdoor,o altă modalitate de parcurgere a curriculumului şcolar sau o

modalitate prin care vizăm starea de bine a copilului?

“Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei
vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci, să-i învăţăm să se
adapteze.” (Maria Montessori –”Descoperirea copilului”)

Există numeroase accepţiuni pentru termenul de educaţie outdoor, însă pentru a da o

definiţie simplă putem spune că această formă de educaţie se bazează pe învăţarea în aer liber.
Termenul de educaţie outdoor, poate include educaţia pentru mediu, activităţi recreative,
programe de dezvoltare personală şi socială, drumeţii, aventură, etc.
Caracteristicile cheie ale educaţiei outdoor:
- Educaţia outdoor ofera posibilitatea contactului direct cu natura – protecţia mediului reprezintă
un subiect de interes mondial, urbanizarea masiva a produs un efect nociv asupra mediului si prin
faptul ca oamenii nu constientizează impactul pe care acţiunile lor non-ecologice le au asupra
mediului – educaţia outdoor se desprinde ca o modalitate extrem de benefică pentru schimbarea
atitudinilor si comportamentelor faţă de mediu;
- Educaţia outdoor reprezintă o puternica sursă de experienţe de învăţare – un mediu relaxant,
liber, fara constrângerile pe care le impun “cei 4 pereți ai unei săli de clasă” poate oferi elevilor
nenumărate provocări, astfel că procesul de educare devine puternic, inspiraţional si de natură să
schimbe comportamente antisociale, să creeze o relaţie puternică între oameni bazată pe sprijin
reciproc;
- Educaţia outdoor facilitează procesul de învăţare al elevilor care întâmpină dificultăţi în acest
sens – educaţia outdoor oferă un climat diferit de învăţare ce permite elevilor care în mod usual
întâmpină dificultăţi de învăţare si au un nivel scăzut de performanţă şcolară, să devină mai
motivaţi, cu mult mai capabili;
- Contribuie la dezvoltare personală atât a celor care o aplică, cât mai ales a elevilor;
- Facilitează dezvoltarea spiritului de echipă – conexiunea între elevi, elevi-profesori duce la
creşterea gradului de participare activă, creșterea cetăţeniei active în rândul ambelor categorii;
- Educaţia outdoor oferă nenumărate beneficii fizice, emoţionale, mentale ce asigură bunăstarea
societăţii
Obiectivele generale ale educaţiei outdoor sunt:
• Dezvoltarea abilităţilor socio-personale: îmbunătăţirea muncii în echipă, îmbunătăţirea relaţiilor
sociale, dezvoltarea competenţelor de conducere, etc
• Dezvoltarea abilităţilor de management: organizare, coordonare, evaluare
• Oferirea unui cadru stimulativ de învăţare
• Oferă posibilitatea creării unui mediu relaxant și motivant în funcţie de problema identificată –
permite escaladarea unor nivele inalte de imaginație în vederea obţinerii rezultatelor propuse.
Mediul preșcolar oferă posibilitatea realizării în bune condiții a educației outdoor. Ţinând
seeama de faptul că bucuria de a învăţa determină o stare de bine a copilului, educatoarele
trebuie să ofere multiple ocazii pentru a trezi în preşcolar plăcerea de a învăţa şi de a se simţi
bine în climatul educaţional creat. Activităţile de tip outdoor reprezintă oportunităţi atât pentru
producerea unei stări emoţionale ce favorizează învăţarea, cât şi o modalitate de a forma,
consolida sau exersa deprinderi şi cunoştinţe pe domeniile experienţiale cuprinse în Curriculum-
ul pentru învăţământ preşcolar. Mediul înconjurător devine șantier de aplicare a cunoștințelor sau
arenă de descoperire a noi probleme a căror rezolvare se poate face fie la fața locului, fie în
perimetrul sălii de clasă. Chiar dacă instituţia preşcolară nu poate răspunde solicitărilor copiilor
de a pleca măcar o dată pe săptămână în mijlocul naturii, pentru a desfăşura activităţi de educaţie
outdoor, însăşi ieşirea de scurtă durată în curtea grădiniţei sau în parcul din apropiere, vizitele la
instituţii culturale învecinate oferă oportunităţi pentru o educaţie outdoor, ce stimulează
preşcolarii, favorizând calitatea educaţiei acestora.
În cele ce urmează voi prezenta câteva sugestii de conţinuturi care valorifică educaţia
outdoor.
La DLC educatoarea poate alege să desfăşoare un joc didactic în sala de grupă, cu
ajutorul unor jetoane, acţiune ce devine, plictisitoare pentru preşcolari, dacă se repetă de mai
multe ori în aceleaşi condiţii sau poate ieşi în curtea grădiniţei, în parc sau în pădure, unde copiii
pot utiliza elemente naturale pentru desfăşurarea jocului. Cu siguranţă că,natura, prin coloritul şi
varietatea elementelor va stimula învăţarea şi va crea un climat educaţional relaxant. Memorarea
unor versuri se poate realiza apelând la o imagine statică în sala de grupă sau într-un mediu
natural cu elemente corespondente versurilor, imitând acţiuni care facilitează procesul de
memorare.
Dezvoltarea capacităţii de a înţelege şi utiliza numerele şi cifrele poate fi realizată în sala
de grupă,utilizând jetoane, dar mediul natural cu elementele lui poate fi cadrul educaţional plăcut
şi relaxant de exersare a deprinderii de a număra, stimulând starea de bine a copilului. Natura
reprezintă un material didactic recreativ și stimulativ şi pentru activitățile de cunoașterea
mediului. Pădurea, parcul, muntele, grădina zoologică, o fermă cu păsări şi cu animale domestice
reprezintă câteva oportunităţi pentru organizarea eficientă şi relaxantă a observărilor. Dar, dacă
deplasarea în aceste zone nu e posibilă o curte spaţioasă poate oferi prilejul observării unor mici
insecte, precum furnicile sau descoperirii transformărilor din natură în diferite anotimpuri.
Fotografierea unei plante (de preferat un copac) de-a lungul anului, apoi adunarea acestor
imagini intr-o prezentare de tip slide show e o metodă minunată de a observa schimbarea adusă
de anotimpuri. O plimbare cu bicicleta şi observarea elementelor caracteristice este mai
motivantă şi mai atractivă decât o activitate de observare pe bază de imagini în sala de grupă.
Activitățile ecologice de plantare de flori și arbori sunt pe placul preșcolarilor și îi
apropie de natură. Dar pentru că în grădiniță conținuturile sunt abordate integrat, o acțiunea de
plantare de flori oferă prilejul reactualizării unor cunoștințe matematice, privind constituirea de
grupe după criteriul formei, mărimii sau culorii sau exersarea număratului și socotitului, precum
și dezvoltarea abilităților fonetice și lexicale.
Activităţile plastice, muzicale şi practice pot fi organizate în aer liber. Creta colorată
poate fi utilizată în aer liber pentru realizarea desenelor individuale sau colective. Nelimitarea
spaţiului de lucru inspiră şi reduce plictiseala din sala de grupă. Totodată,natura îi poate inspira
pe micuţi în a crea diverse tablouri,colaje cu materiale din natură, decoraţiuni.
Activităţile educative,materializate în vizite, excursii, drumeţii reprezintă o formă de
cunoaştere şi de educare mai interesantă şi mai captivantă decât o povestire sau lecturare de
imagini. O vizită la muzeu stârneşte curiozitatea preşcolarului mai mult decât o planşă observată
în sala de grupă. Asta şi pentru că de cele mai multe ori i se prezintă copilului o lume nouă,plină
de mister. Nu trebuie neglijate nici acţiunile educative care îl pun pe preşcolar în ipostaza de a
interpreta „rolul”specific unei meserii. Pe lângă aptitudinile antreprenoriale pe care le dezvoltă,
aceste activităţi sunt atractive, relaxante şi motivează preşcolarii.
Exemplele prezentate demonstrează că educaţia outdoor poate reprezenta o modalitate de
implementare a curriculumului preşcolar. Numai că, specificul acestor activităţi,care creează un
mediu relaxant, liber, fără constrângerile pe care le impun „cei 4 pereţi ai unei săli de clasă”,
contribuie în mare măsură la producerea stării de bine a copilului. De obicei,ca activităţi cu
caracter nonformal, activităţile outdoor trebuie realizate doar în conformitate cu dorinţele
copilului, la iniţiativa lui axându-se pe spontaneitate şi creativitate. De aceea, nu trebuie realizat
un demers didactic rigid şi închistat în şabloane metodologice. Sub aspect nonformal, activităţile
de tip outdoor contribuie, în principal,la a produce copilului o stare de bine, decât să
îndeplinească cu stricteţe prevederile Curriculumului. Dar,realizate ca şi activităţi
complementare celor informale, aceste activităţi au un rol determinant în dezvoltarea psihică a
copilului.
Variante de activități outdoor sunt nenumărate, influențate fiind de creativitatea și ingeniozitatea
educatoarelor. Introducerea acestora în mediul preșcolar este benefică datorită multiplelor
avantaje:
- oferă posibilitatea contactului cu natura;
- reprezintă un climat motivațional copiilor cu dificultăți de învățare;
- formează abilități de colaborare, comunicare, învățare activă;
- educă adaptabilitatea, flexibilitatea, inițiativa, autonomia, asumarea responsabilității.
Închei prin a stabili locul şi rolul educaţiei de tip outdoor în sistemul de învăţământ, aşa
cum îl vede pedagogul Constantin Cucoş:
” Educația din școală rămâne sărăcită dacă nu este complementată de ceea ce se poate
adăuga dinafara perimetrului ei; Educația de tip outdoor nu eclipsează educația din sala de
clasă, ci îi imprimă o altă demnitate și consistență. Este o formă de stimulare și „împlinire” a
ei, prin extensiuni, aplicații, prefațări de noi căutări. O școală inovativă va prelua și integra, în
modul ei specific, astfel de situații, le va face aliat, sursă de revigorare, de întărire, de
extensiune a ariei ei de acțiune. Și asta, pentru binele școlii și al celor care intră în ea,
deopotrivă!”

BIBLIOGRAFIE:
1.Manual de educație outdoor-www.slideshare.net
2.Baze teoretice ale EducațieiOutdoor –http:outdoorlife.ro
3.Curriculum pentru învăţământ preşcolar
4.Scrisoarea metodică a educatoarelor pentru anul şcolar 2014-2015