Care sunt provocările si temerile

unui profesor debudant?

Motto: „În afară de a preda cunoștințele specificate în curriculumul național, noi

trebuie să stimulăm talentele elevilor și să ne folosim cunoștințele pentru a le dezvolta
aptitudinile personale. Miza este de a renunța la învățarea pe de rost. Noi stimulăm elevii
pentru a folosi gândirea critică și cunoștințele pe care le au în situații noi, complexe.
Activitatea elevilor într-un club de teatru, de exemplu, le permite să-și dezvolte cultura
literară, dar și să-și stăpânească temerile și să-și dezvolte propriul eu.”
(Florence, profesor de limba franceză, Reims, Franța)
Tânărul absolvent al oricărei instituţii de învăţământ superior pedagogic are o pregătire
teoretică şi practică semnificativă, care îi permite să lucreze ca profesor. Acesta nu este însă pregătit
pentru evenimentele de natură socială, psihologică sau civică din viaţa școlii.
Orice profesie necesită o anumită formă de investigare reflectivă, cu atât mai mult cele din
învăţământ. Fiind o instituţie morală, şcoala implică grija faţă de copii și responsabilitatea pentru
dezvoltarea lor într-o societate democratică şi complexă. Prin urmare, profesorul stagiar trebuie să
se gândească nu numai la conţinuturile curriculare, cât şi la finalităţile pentru care se face educaţia.
Ideea responsabilităţii morale nu este inclusă explicit în pregătirea viitorilor profesori. De
aceea este necesar ca la începutul carierei didactice, în anii de stagiatură, profesorul debutant să fie
ajutat să se integreze cu succes în viaţa profesională.
Un profesor debutant are nevoie de anumite calități esențiale în viața sa profesională. Astfel,
echilibrul intelectual și psihic, luciditatea, intuiția, bunul-simț, tactul pedagogic sunt calităti
indispensabile cadrului didactic. Acestora li se adaugă calităti morale: obiectivitatea, generozitatea,
modestia, blândețea, cinstea, sinceritatea, demnitatea, conștiinciozitatea. De asemenea, talentul
pedagogic asociat cu ansamblul capacitătilor care determină competența profesională și ansamblul
calitătilor personale compun acea măiestrie pedagogică definitorie pentru profesia de educator sau
cadru didactic. Se consideră că „a fi profesor” trebuie înțeles în sensul de „a deveni profesor”, adică
de a transforma meseria într-o carieră.
În primii ani de carieră didactică, profesorii debutanți se confruntă cu diverse provocări și
temeri și, ca urmare, inițial, au nevoie frecvent de sprijin. Profesorilor debutanți le este teamă de a
nu avea un blocaj în fața întregii clase, de a nu-și uita ideile, de a nu fi nepregătiți în fața unei
întrebări adresate de un elev , de a nu fi batjocoriți sau de a nu-și putea impune autoritatea și ideile
în fața clasei. Profesorii debutanți se lovesc întotdeauna de provocări. Una dintre marile provocări
ale unui profesor debutant este de ai aduce pe toți elevii la același nivel de cunostiinte, de ai face
atenți și de ai capta, oferindu-le cât mai multe informații. O altă provocare este aceea de a lucra cu
acele ’’clase problema’’, în care marea majoritate a elevilor sunt neatenți sau ridică mari probleme
de comportament.
În concluzie, a învăţa să fii profesor este un proces permanent, fluid, care se deschide şi
evoluează pe parcursul vieţii noastre profesionale. Nu este un program static sau o procedură fixă,
pe care cineva să o poată stăpâni o dată pentru totdeauna.