ACTIVITĂȚI DE TIP OUTDOOR ÎN GRĂDINIȚĂ

Prof. Uțică Sofia -Liceul Teoretic ,,David Voniga,, Giroc

“Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei
vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci, să-i învăţăm să se adapteze.”
(Maria Montessori –”Descoperirea copilului”)

De curând a crescut interesul cadrelor didactice pentru programe educaționale alternative în

educația nonformală, cum ar fi: educația outdor sau educația în aer liber, învă țarea prin aventură sau
activități extrașcolare cu caracter interdisciplinar. Programele de educație outdoor se desfă șoară în
natură sau în spaţii neconvenţionale, în afara sălii de clasă, având caracter nonformal.

Termenul de educație de tip outdoor (în aer liber) este folosit în general pentru a se face referire
la o serie de activități organizate, care au loc într-o varietate de moduri, în medii diverse, predominant
în aer liber. Bucuria/plăcerea de a învăța este posibilă, referindu-ne desigur și la conceptul de educa ție
de tip outdoor, prin faptul că acest acest tip de educație, organizează și „furnizează” copiilor experien țe
de învățare. Educația în afara sălii de grupă se bazează pe o învățare experențială, apelând la toate
simțurile (vizual, olfactiv, tactil, kinestezic) pentru percepții și observație. Activitățile de tip outdoor
oferă nenumărate beneficii fizice, emoționale, mentale și un cadru stimulativ de învă țare prin varietatea
mediului.

Obiectivele acestui tip de activitate sunt formulate astfel încât copilul să fie capabil : - să î și
formeze noi concepții și idei pe baza propriei observații/ experiențe;
- să reflecteze și să interpreteze aceste experiențe din perspective diverse;
- să se implice în totalitate și să fie deschis pentru noi experiențe;
- să folosească cele învățate pentru a lua decizii, a rezolva probleme, a face față unor provocări
(personale, sociale și ale mediului).
Mediul preșcolar oferă posibilitatea realizării în bune condiții a educației outdoor.Ţinând
seeama de faptul că bucuria de a învăţa determină o stare de bine a copilului,educatoarele trebuie să
ofere multiple ocazii pentru a trezi în preşcolar plăcerea de a învăţa şi de a se simţi bine în climatul
educaţional creat.Activităţile de tip outdoor reprezintă oportunităţi atât pentru producerea unei stări
emoţionale ce favorizează învăţarea,cât şi o modalitate de a forma,consolida sau exersa deprinderi şi
cunoştinţe pe domeniile experienţiale cuprinse în Curriculum-ul pentru învăţământ preşcolar.
Mediul înconjurător devine șantier de aplicare a cunoștințelor sau arenă de descoperire a noi
probleme a căror rezolvare se poate face fie la fața locului, fie în perimetrul sălii de clasă.Chiar dacă
instituţia preşcolară nu poate răspunde solicitărilor copiilor de a pleca măcar o dată pe săptămână în
mijlocul naturii,pentru a desfăşura activităţi de educaţie outdoor,însăşi ieşirea de scurtă durată în curtea
grădiniţei sau în parcul din apropiere,vizitele la instituţii culturale învecinate oferă oportunităţi pentru
o educaţie outdoor,ce stimulează preşcolarii,favorizând calitatea educaţiei acestora.

Natura reprezintă un material didactic recreativ și stimulativ şi pentru activitățile de cunoașterea

mediului.Pădurea,parcul,muntele,grădina zoologică,o fermă cu păsări şi cu animale domestice
reprezintă câteva oportunităţi pentru organizarea eficientă şi relaxantă a observărilor.Dar, dacă
deplasarea în aceste zone nu e posibilă o curte spaţioasă poate oferi prilejul observării unor mici
insecte, precum furnicile sau descoperiri a transformărilor din natură în diferite anotimpuri.
Fotografierea unei plante (de preferat un copac) de-a lungul anului, apoi adunarea acestor imagini intr-o
prezentare de tip slide show e o metodă minunată de a observa schimbarea adusă de anotimpuri.O
plimbare cu bicicleta şi observarea elementelor caracteristice este mai motivantă şi mai atractivă decât
o activitate de observare pe bază de imagini ,în sala de grupă.

Activitățile ecologice de plantare de flori și arbori sunt pe placul preșcolarilor și îi apropie de

natură.Dar,pentru că în grădiniță conținuturile sunt abordate integrat,o acțiunea de plantare de flori
oferă prilejul reactualizării unor cunoștințe matematice,privind constituirea de grupe după criteriul
formei,mărimii sau culorii sau exersarea număratului și socotitului,precum și dezvoltarea abilităților
fonetice și lexicale.

Activităţile plastice,muzicale şi practice pot fi organizate în aer liber.Creta colorată pot fi

utilizată în aer liber pentru realizarea desenelor individuale sau colective.Nelimitarea spaţiului de lucru
inspiră şi reduce plictiseala din sala de grupă.Totodată,natura îi poate inspira pe micuţi în a crea diverse
tablouri,colaje cu materiale din natură,decoraţiuni.

Dezvoltarea capacităţii de a înţelege şi utiliza numerele şi cifrele poate fi realizată în sala de

grupă,utilizând jetoane,dar mediul natural cu elementele lui poate fi cadrul educaţional plăcut şi
relaxant de exersare a deprinderii de a număra,stimulând starea de bine a copilului.

Nu trebuie uitate jocurile de mișcare și activitățile sportive în aer liber. Chiar dacă unele
grădinițe din mediul urban sunt vitregite de spațiul necesar organizării unor astfel de acțiuni,o deplasare
pe o pajiște sau un stadion oferă prilejul organizării unor întreceri sportive,a unor jocuri de orientare în
spațiu, aidoma cercetașilor sau a unor meciuri de baschet,volei sau fotbal.

De obicei, ca activităţi cu caracter nonformal, activităţile outdoor trebuie realizate doar în

conformitate cu dorinţele copilului, la iniţiativa lui axându-se pe spontaneitate şi creativitate. De aceea,
nu trebuie realizat un demers didactic rigid şi închistat în şabloane metodologice. Sub aspect
nonformal, activităţile de tip outdoor contribuie, în principal, la a produce copilului o stare de bine,
decât să îndeplinească cu stricteţe prevederile Curriculumului. Dar, realizate ca şi activităţi
complementare celor informale, aceste activităţi au un rol determinant în dezvoltarea psihică a
copilului.
 Variante de activități outdoor sunt nenumărate, influențate fiind de creativitatea și ingeniozitatea
educatoarelor. Introducerea acestora în mediul preșcolar este benefică datorită multiplelor avantaje:

- oferă posibilitatea contactului cu natura;

- reprezintă un climat motivațional copiilor cu dificultăți de învățare;
- formează abilități de colaborare, comunicare, învățare activă;
- educă adaptabilitatea, flexibilitatea, inițiativa, autonomia, asumarea responsabilității.
Educația de tip outdoor nu eclipsează educația din sala de clasă, ci îi imprimă o altă demnitate și
consistență. Este o formă de stimulare și „împlinire” a ei, prin extensiuni, aplicații, prefa țări de noi
căutări. Educația de tip outdoor este o modalitate prin care este stimulat potențialul creativ al cadrului
didactic. Educatoarea este pusă în situația în care să găsească solu ții de învățare astfel încât rezultatul
să se poată citi pe fața copiilor, dar în același timp să îmbine utilul cu plăcutul.

BIBLIOGRAFIE:
1.Manual de educație outdoor-www.slideshare.net
2.Baze teoretice ale EducațieiOutdoor –http:outdoorlife.ro
3.Curriculum pentru învăţământ preşcolar