APLICAREA METODELOR INTERACTIVE DE GRUP

ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR

Prof. înv. preșc. Spineanu Ana-Maria,

Grădiniţa cu Program Prelungit „Lumea Copiilor” Tg-Jiu

La vârsta preșcolară jocul, sub toate formele lui, reprezintă activitatea de bază a
copilului. Prin intermediul jocului, copilul învață: își formează deprinderi, capacități, însușește noi
cunoștințe, învață să se comporte în diferite situații, socializează, descoperă lucruri noi și
interesante. În teoriile moderne se vorbeşte din ce in ce mai mult de învăţarea experienţială, de
profesor cu rol de ghid sau de facilitator al proceselor de învăţare, de valorizarea şi dezvoltarea
potenţialului fiecărui copil, de respectarea ritmului şi a stilului său cognitiv propriu, iar metodele
moderne, îndeosebi cele interactive de grup favorizează învățarea.
Instruirea interactivă reprezintă un tip superior de instruire, care se bazează pe
activizarea subiecţilor instruirii, pe implicarea şi participarea lor activă şi deplină în procesul
propriei formări, precum şi pe instaurarea de interacţiuni, schimburi intelectuale şi verbale,
schimburi de idei, confruntare de opinii şi argumente între aceştia. Metodele noi interactive se
bazează pe cooperarea dintre copii în timpul unei activităţi. Ei trebuie să relaţioneze unii cu alţii
astfel încât responsabilitatea individuală să devină presupoziţia majoră a succesului.
Profesorul devine coechipier, îi orientează pe copii să-şi caute informaţiile de care au
nevoie, îi învaţă să dialogheze cu colegii, să aibă iniţiativă şi rapiditate în gândire şi acţiune, le
stârneşte interesul pentru competiţii şi nu în ultimul rând îi consiliază. Întregul proces educativ are
în centrul său copilul cu nevoile, trebuinţele lui şi în consecinţă se adresează fiecărui copil din
grădiniţă. „A individualiza învăţământul înseamnă să se ţină seama de resursele autoeducative ale
fiecărui copil, adică în fond de individualitatea sa”. (Couchet)
Situaţiile de învăţare rezolvate prin metode interactive de grup îl ajută pe copil să
intre în necunoscut, într-o aventură a descoperirii de noi cunoştinţe și deprinderi el fiind participant
activ. Copilul se descoperă cu adevărat în universul copilăriei, în cadrul colectivului de copii. În
lumea minunată a copilăriei există comunicare interumană, prietenie, cooperare. Acţionând alături
de ceilalţi din grup, începe să rezolve sarcini şi să se simtă că este persoană importantă, capabilă să
ia decizii pentru bunul mers al activităţii de grup. În grupul de copii fiecare trebuie să ştie să
descopere, compare, clasifice cunoştinţele dobândite. Efortul copiilor este unul intelectual, prin care

1
se exersează procesele psihice cognitive. Metodele interactive îl motivează pe copil, îi oferă o
încărcătură afectivă deosebită.
Schimbările în planul gândirii pe care metodele interactive de grup le produc, cele de
idei, de opinii, acţiune activează copiii și îi motivează. Sarcinile de lucru prevăzute prin aceste
metode trebuie să respecte anumite condiţii: să fie descrise gradual, să fie legate de viaţa reală, să
ofere copiilor posibilitatea de a se autoevalua, de a se corecta, de a comunica cu colegii. Pentru
sistematizare şi rezumare, după fiecare activitate trebuie adresate întrebări de tipul: „Ce ai învăţat?”
„Când, cum, de ce veţi folosi aceste informaţii?”. Pentru exemplificare voi prezenta în continuare
câteva metode interactive de grup pe care eu le-am folosit cu succes la grupă.
1. Predarea – învăţarea reciprocă
După ce preşcolarii au ascultat povestea „Puiul” de I. Al. Brătescu Voineşti au fost
împărţiţi în patru grupe: Rezumatorii – au povestit pe scurt textul precizând personajele, timpul şi
locul desfăşurării acţiunii, Întrebătorii – au adresat întrebări despre conţinutul textului şi au analizat
şi completat răspunsurile colegilor, Clarificatorii – au explicat cuvintele şi expresiile şi au răspuns
la întrebările colegilor, Prezicătorii – au prezentat un alt final pentru poveste. La finalul activităţii
fiecare grup a apreciat evoluţia celorlalte grupuri.
2. Bula dublă
Am folosit această metodă ca evaluare a activităţii cu tema: „În curtea bunicilor”
(convorbire). Am realizat două cercuri mari. În primul am desenat păsări de curte şi în al doilea
animale domestice. Între cele două cercuri copiii au aşezat cercurile cu imagini reprezentând
asemănări, iar în exterior deosebiri între păsări şi animale.
3. Ciorchinele
Am prezentat copiilor o imagine a anotimpului toamna – „Zâna Toamnă” este
plasată în interiorul unei imagini de toamnă. Le-am cerut să spună ce reprezintă această imagine
precizând că ne vom juca jocul „Ce ştii despre toamnă?”. Sarcina copiilor a fost aceea de a se gândi
la cuvinte care le trec prin minte când spun cuvântul toamnă. Se va construi ciorchinele cu ajutorul
unor jetoane cu imagini. Apoi vor spune un enunţ care să conţină cuvântul dat. Copiii vor spune
ghicitori despre anotimpul toamna.
4. Mozaicul
Este o metodă de învăţare prin colaborare şi are la bază împărţirea copiilor în mai
multe grupe de lucru (4 grupe). Am folosit această metodă în cadrul activităţii integrate cu tema: „A
sosit primăvara!”. Fiecare grupă a primit o planşă cu imagini despre primăvară. Copiii au sarcina să
relateze ce văd în imaginea pe care au primit-o. Copiii dintr-un grup au un lider, un expert care
descrie imaginea reţinând enunţurile colegilor de grup şi o prezintă întregii grupe.
5. Piramida

2
 După ce am învăţat cu copiii poezia „Iarna pe uliţă” de George Coşbuc, am folosit
metoda piramidei astfel: pe parchet am lipit 6 pătrate mari de culori diferite formând o piramidă.
Am ales 6 copii care au recită fiecare o strofă din poezie. S-au aşezat apoi în pătratul corespunzător
strofei. Alţi 6 copii au formulat ideea principală din fiecare strofă.
6. Turul galeriei
Este o tehnică de învăţare prin cooperare care stimulează gândirea, creativitatea,
încurajând copiii să-şi exprime opiniile cu privire la soluţiile propuse de colegii lor. Copiii vor fi
împărţiţi în 4 grupe. În cadrul activităţii artistico-plastice cu tema „Peisaj de iarnă”, fiecare grup a
primit pe măsuţă materialele necesare pentru a executa o lucrare cu această temă. Lucrările s-au
expus în sala de clasă. Copiii, în calitate de vizitatori şi critici, au analizat fiecare tablou, au adus
completări acestuia, apoi s-au întors la locurile lor şi au reexaminat lucrarea efectuată şi
completările colegilor.
În urma aplicării acestor metode, copiii învaţă să-şi împărtăşească ideile, capătă
încredere în ei, devin responsabili pentru ideile şi acţiunile lor și învață să privească critic mediul
social în care trăieşte el, fiind parte integrantă a acestuia şi să se descurce în situaţii reale de viaţă;
îşi exersează capacitatea de autoevaluare şi de a evalua alternative şi a lua decizii, de a critica, a
testa ipoteze, a reflecta; învaţă să argumenteze, să caute alternative, să facă afirmaţii neobişnuite, să
adreseze chiar întrebări neobişnuite, să-şi exprime gândurile creativ, spontan.
Ar fi frumos ca fiecare dascăl să fie pentru copiii lui „formator” pentru a simţi zilnic
acea satisfacţie pe care ţi-o dă pregătirea pentru activitatea cu copiii şi mai ales plăcerea de a realiza
o predare/învăţare/evaluare creativă diversă, eficientă, atractivă, diferenţiată, atât pentru tine ca
dascăl, cât şi pentru copiii.

BIBLIOGRAFIE:
 Breban Silvia, Gongea Elena, Ruiu Georgeta, Fulga Mihaela, Metode interactive de grup –
ghid metodic- 60 metode şi 200 aplicaţii practice pentru învăţământul preşcolar, Editura
Arves 2002