Pedagogia activă

Ce este pedagogia activă?

Pedagogia activă reprezintă educația care arată căi spre autodeterminarea personală și
socială, dar și dezvoltarea conștiinței critice prin intermediul analizării și al transformării
realității; accentuează caracterul activ al copilului în procesul de învățare, interpretându-l prin
căutarea seminificațiilor, criticând, inventând, întrebând în contactul permanent cu realitatea;
acordă importanță motivației copilului și relației școală-comunitate și viață; arată profesorul
ca animator, orientator și catalizator al procesului învățării; ca procese complementare, relația
teorie-practică și relația profesor-elev se bazează pe dialog, cooperare și deschidere
permanentă.
Interesele acestei pedagogii se regăsesc în naturalețea copilului și tind spre dezvoltarea
spiritului științific, în conformitate cu exigențele societății, fără a neglija aspectele
fundamentale ale culturii.
Pedagogia activă, ca tendință, orientează sarcina pedagogică pentru nivelul preșcolar,
ia ca punct de plecare pentru toate lucrurile învățate prin propria activitate, pentru că, prin
intermediul ei, copiii construiesc cunoștințe cu ajutorul experienței și le perminte să acționeze
mereu asupra realității în forma cea mai eficientă și completă.
Ea susține că tot ceea ce îi înconjoară pe copii poate fi inepuizabil în privința
întrebărilor care apar, provocând căutarea informațiilor, formularea de ipoteze, analize, testări,
explorări și observări. În acest fel, întregul mediu este generator de activități ce se transformă
în întăriri de cunoștințe și învățarea cu sens și scop, îmbogățit cu experiențele precedente ale
copiilor și cu interschimbări comunicative ce se stabilesc între grupul de copii și profesor.
În pedagogia activă, activitatea este considerată un element fundamental, ceea ce și
diversele pedagogii alternative din lumea contemporană admit asta. Acțiunea practică duce
mult mai repede spre învățare și cunoaștere, fără îndoială, și se consideră că activitatea în
procesul educativ are 2 perspective:
 Acțiunea ca efect asupra lucrurilor este considerată ca fiind experiența fizică;
 Acțiunea ca o colaborare socială, ca efort al grupului, fiind experiența socială.
Educă persoanele să se descurce mai bine în mediul social, cultural, economic și
politic, mediu în care să se dezvolte mai bine, să participe la apărarea valorilor considerate
importante de propria societate și comunitate și, în același timp, să participe în renovarea și
căutarea unor noi valori atunci când este necesară o schimbare.
Este actvitatea conștientă în care copilul construiește propriile instrumente conceptuale
și morale, contribuind activ la realizarea propriilor scheme de coordonare și reelaborare
interioară. Experiența propriei activități asupra lucrurilor sau asupra limbii este îmbogățită de
gândire. Procesarea și asimilarea informațiilor au o viteză majoră datorită intensității
interactive ce se produce.
Activitatățile copiilor de la 3 la 6 ani, la nivel preșcolar, trebuie să fie structurate și
potrivite etapelor lor de dezvoltare, pentru a atinge integralitatea și armonia în procesele
nivelului cognitiv, social și emoțional. Când copilul este într-o activitate care răspunde
intereselor și necesităților sale, nu așteaptă ca profesorul să îi dea toate soluțiile sau să îi
indice modul de a o realiza, ci caută, întreabă, propune și execută acțiunile pe care le crede
necesare pentru a rezolva ce și-a propus.
Copilul realizează principala formă de activitate prin procesul evolutiv, ce variază cu
vârsta, asta înseamnând că există o formă de activitate specifică diferitelor etape ale
dezvoltării, ce primează asupra altora, fără a submina sau a face să dispară celelalte tipuri de
activităţi. Se știe că jocul este activitatea ce-l recrează pe preșcolar, ceea ce nu înseamnă că
acolo sunt prezente alte forme de activitate, ca manipularea de obiecte, comunicarea sau
activitățile comune pe care le numim jocuri. Fără îndoială, transformările fundamentale la
această vârstă depind în mare măsură de caracterul jocului, în special jocul simbolic, jocul de
rol, al cărui scop este crucial în învățarea realizată la acestă vârstă.
Vision, o instituție educativă spaniolă, a fost considerată în 2015, la nivel național,
lider în formarea umană ce recunoaște individualitatea studenților, remarcându-se pentru
angajamentul lor față de mediul înconjurător, responsabilitatea socială, realizările culturale,
sportive și formarea academică.
Jocul este motorul procesului de învățare al copilului și se constituie în activitatea sa
principală. Este social prin naturalețe și ridică dorința de a cunoaște noutățile lumii
înconjurătoare, de a comunica cu ceilalți copii, de a participa în viața adulților.
Prin joc, copilul dobândește independență, cultivă relațiile cu mediul său natural,
social, familial și cultural, încurajează spiritul cooperării, prietenia, toleranța, solidaritatea,
obține noi cunoștințe de la cei care le dețin deja, dezvoltă propriile abilități și calitățile sale de
lider, de bun coleg, se dezvoltă ca persoană, dobândește modele comportamentale și o
filosofie de viață.
 După cum s-a spus până acum, punctul de plecare în învățare este propria activitate, ca
mediant, subiectul construind cunoștințe și scheme ce îi permite să acționeze din nou asupra
realității, în forme din ce în ce mai complexe, transformând-o odată cu dezvoltarea sa.
Întregul mediu înconjurător al copilului este un generator de activități, iar profesorul este o
sursă de cunoștințe semnificative dirijate către o finalitate. Asta construiește fundamentul
principal în pedagogia activă.
Pedagogia activă nu doar recunoaște activitatea internă și externă a copilului împotriva
cunoașterii, dar are în vedere concepția globală pe care copilul o are asupra lumii. Activitățile
care se propun în această abordare trebuie să fie structurate și adecvate nivelului său, să
răspundă intereselor copilului și să fie orientate spre atingerea unui obiectiv.
De asemenea, este important să se țină cont că un copil activ nu este cel ce face multe
activități externe. De multe ori, un copil care gândește așezat în banca sa, poate fi mai activ ca
unul care taie sau face multe desene și exerciții pe foi de hârtie.