OBSERVAREA SISTEMATICĂ a comportamentului elevului faţ ă de învăţare i

activitatea colară în !eneral

Ca metoda de sine stătătoare, dar si ca element constitutiv al altor metode,
observaţia este indispensabilă oricărei tendinţe de a descifra empiric sau ştiinţific
dominantele personalităţii in formare. O anumită formă a observaţiei apare în mod
spontan în comportamentul didactic al educatorului care urmăreşte, mai mult sau
mai puţin intenţionat, manifestările copiilor concomitent cu activitatea instructivă.
În cunoaşterea sistematica se pune însă problema reducerii a cât mai mult din
subiectivismul căruia îi este oricum tributară observaţia. Acest lucru se poate
obţine doar in cadrul observaţiei sistematice care presupune consemnarea
metodică, fidelă si intenţionată a diferitelor manifestări de comportament,
individual sau colectiv, aşa cum se prezintă ele in fluxul lor natural de

manifestare.
Prezint mai os !rila de observare a comportamentului elevului ".#., în care
am notat aspecte de conduită specifice manierei de socializare în cadrul !rupului,
respectiv în cadrul colectivului de elevi ai clasei.

O"#ervaţia este „una din metodele de cunoaştere a personalităţii umane, care constă în
consemnarea metodică, fidelă şi intenţionată a diferitelor manifestări de comportament
individual sau colectiv, aşa cum se prezintă ele în fluxul lor natural de manifestare.” (Ion

Holban, „unoaşterea elevului! sinteză a metodelor”".

Observaţia asi!ură, în evaluare, obţinerea unor informaţii detaliate cu privire la copilul
analizat, cu o intervenţie minimă în activitatea acestuia, astfel încât să poată fi analizat într$adevăr
comportamentul său şi nu interacţiunea cu instrumentul de evaluare.
Observaţia poate oferi informaţii utile cu privire la stările emoţionale şi efectele lor asupra
prestaţiei elevilor, evidenţiind, de asemenea, o serie de caracteristici care influenţează
performanţa elevilor, precum încrederea în sine, timiditatea, an%ietatea, neîncrederea în forţele
proprii, adaptabilitatea etc.
 &eoarece metoda observaţiei este limitată la comportamente vizibile, este important să
notăm în !rila de observaţie doar comportamentele $ fără a face %udecăţi de valoare& Practica
observaţională realizată constant ne aută să evităm erorile în evaluarea copiilor. Concluziile la
care aun!em trebuie limitate la datele observate şi notate. &e e%emplu, dacă am notat
'vociferează în clasă( în cazul unei observaţii, nu putem concluziona că elevul 'nu ştie să
comunice cu ceilalţi(. )ste posibil ca, în acea situaţie anume, copilul să fi fost surescitat sau
supărat. *otarea comportamentului contribuie însă la urmărirea evoluţiei anumitor aspecte
particulare, pentru a vedea dacă reprezintă o obişnuinţă sau doar ceva trecător.
Înre!istrarea, prin observaţie, a unui eveniment sau a unui comportament, se realizează de
re!ulă pe baza unei !rile ' protocoale de o"#ervaţie , care oferă un cadru de sistematizare a
obiectivelor urmărite. Astfel, pe baza comportamentului observat, putem să ne formăm o opinie în
ce priveşte dezvoltarea psi+ică a copilului. Având în vedere faptul că într$o sesiune de observaţie
nu poate fi urmărit între!ul comportament al copilului, este necesar să se stabilească un aspect
care să fie urmărit într$o sesiune anume şi notarea comportamentelor specifice care apar în
perioada de observare sub forma unor indicatori comportamentali &
Indicatorii comportamentali reprezintă descrieri ale comportamentelor specifice ale
copilului de e%., 'vorbeşte neîntrebat(, 'pune întrebări( etc-.
)ste important ca indicatorii comportamentali să descrie cât mai concret comportamentele
observate. n e%emplu de indicator comportamental adecvat este 'cunoaşte şi foloseşte în mod
corespunzător culorile(, în timp ce 'are înclinaţii spre pictură( este prea !eneral pentru a fi
relevant.
&upă fiecare observaţie este util să includem şi câteva comentarii, acestea fiind de mare

autor în evaluarea finală. Pot fi utilizate, de asemenea, şi alte forme de implementare a metodei
observaţiei/
 Observarea liberă a comportamentelor unui copil şi notarea acestora, fără a le delimita în
funcţie de anumite aspecte urmărite.

 tilizarea unor tabele, care pot fi structurate în funcţie de nivelul de detalii urmărite/

0.
 Comportament (ată Comentarii' nterpretare

1.
Comportament (ată )recvenă ( u rat ă Inten#itate Conte*t

2.
Itemiidinfiă (e#criereadetaliatăa Momentul apro*imativ al
comportamentului apari iei'frecven ă

3.
(omeniudede+voltare Comportament (ată
 CARACTERISTICI A,E OBSERVĂRII SISTEMATICE-
 Permite urmărirea intenţionată şi înre!istrarea concretă a diferitelor manifestări
comportamentale ale copilului, precum şi a conte%tului comportamentului.
 Asi!ură resurse e%tinse de cunoaştere a preocupărilor elevului, a motivaţiei pentru studiu
şi a potenţialului acestuia raportat la cerinţele şcolare.
 "pre deosebire de toate celelalte metode de evaluare, observaţia evidenţiază în mod direct
interesul şi atitudinea elevului faţă de învăţare.
 )ste indispensabilă pentru orice dia!nostic peda!o!ic sau psi+olo!ic, atât ca metodă de
sine stătătoare cât şi ca etapă în cadrul altor metode.
 )ste o practică utilă în situaţia în care informaţiile vizate privesc nu doar abilităţile
motrice, ci şi obiceiurile şi personalitatea elevului, atitudinile sociale sau comportamentul în public.
 )ste necesară atunci când evaluarea scrisă sau orală furnizează informaţii incomplete.
 "e realizează de obicei asupra unor realităţi educaţionale comple%e, care implică/
o
O derulare în timp
o )%istenţa anumitor faze

o n plan de desfăşurare.

ETA.E,E OBSERVĂRII
.re!ătirea în vederea O"#ervarea propriu$zisă, care .relucrarea i interpretarea
o"#ervării- presupune/ informaţiilor-
4,an#area unei' unor ipote+e 4.ă#trarea di#creţiei/ elevul 4 Identificarea
4(ocumentarea tre"uie #urprin# în modul #ău elementelor e#enţiale
4.reci+area o"iectivului vi+at natural de manife#tare$ fără 4 Sta"ilirea relaţiilor
4.re!ătirea aparatelor i #ă tie că e#te #tudiat/ cau+ale
in#trumentelor nece#are& 40otarea imediată a 4 )ormularea
o"#ervaţiilor$ dar nu în faţa conclu+iilor&
elevilor/
4 O " # ervări repetate i
confirmări prin alte
modalităţi pentru
diminuarea #u"iectivi#mului&
• Ezită să se apuce de rezolvarea
sarcinii de lucru! nu cere • Emotivitate! grad mic de
in0ormaţii suplimentare şi! dacă sociailitate
nu este oservat! renunţă la
e0ort
• #n timp ce se discută lecţia în
clasă stă pasiv! îşi priveşte
colegii cum răspund! dar nu se
o0eră deloc să răspundă şi el şi
nici nu are o părere atunci c"nd
este întreat
• +e pierde în 0aţa grupului! îşi
ascunde la spate m"inile şi lasă
capul în $os! evit"nd privirile
celorlalţi* tace! în poda
solicitărilor verale