Cum mi-au influențat activitățile de tip outdoor practica

didactică?

În societatea actuală, copiii stau din ce în ce mai mult în casă în fața monitoarelor de
orice fel și cunosc natura numai din fotografii și din filme. Noi, adulții din viața lor - cadre
didactice, părinți, bunici, avem obligația de a-i scoate „afară”.
În comparație cu sala de clasă, spațiul exterior este un cadru stimulativ, în care copiii
își pot dezvolta o multitudine de abilități. O simplă plimbare prin parc nu este suficientă din
punctul de vedere al procesului de învățare. Copiii trebuie să cerceteze și să experimenteze în
cadrul unui proces de învățare care nu este dictat, ci facilitat de către profesor.
Educația outdoor este o fereastră de oportunitate în educație, cea care începe dincolo
de ușa instituției școlare și se desfășoară în drumeții, excursii, ateliere de creație, activități
sportive, activități practic-gospodărești, jocuri diverse, concursuri, fiind conexată la
conținuturile curriculumului școlar, fiind mediu de explorare, de aplicare, de verificare sau
experimentare a unor cunoștințe și deprinderi.
Activitățile outdoor vizează explorarea posibilităților de utilizare a cadrului natural ca
spațiu de învățare și formarea unor deprinderi.
Fiecare activitate are rolul de a aduce copilului experiențe noi, de a-l pune în situația
de a găsi soluții singur sau de a lucra în echipă pentru a ajunge la rezultatul dorit.
Spre deosebire de învățământul tradițional, activitățile outdoor preferă formele
deschise de activitate. În loc să stea liniștiți și să lucreze, copiii au voie să se deplaseze și să
dobândească cunoștințe.
Prin activitățile outdoor elevii se raportează la mediu și învață să reflecteze asupra a
ceea ce îi înconjoară.
Activitățile outdoor înlocuiesc cărțile, planșele și alte materiale ilustrative, axându-se
pe dezvoltarea simțurilor, mișcare și acțiuni cu materiale concrete din mediul specific.
Ca orice activitate educațională, are obiective clare – dezvoltare personală, dezvoltarea
spiritului de echipă, îmbunătățirea relațiilor sociale respectiv socializarea, dezvoltarea
abilităților de management, organizare, coordonare, evaluare, oferirea unui cadru stimulativ și
atractiv de învățare.
Activitatea outdoor presupune libertatea și mișcarea, presupune informații noi despre
mediu – insecte, copaci, frunze, fructe, despre poluarea mediului, ceea ce ar duce la
înțelegerea efectelor acțiunilor întreprinse de oameni asupra mediului.
Activitățile outdoor care se practică în aer liber au un impact puternic și asupra
dezvoltării sociale. Îi ajută pe elevi să-și facă prieteni noi, contribuie la creșterea stimei și
încrederii în sine, esențiale pentru dezvoltarea lor emoțională. Unul dintre cele mai importante
aspecte ale activității outdoor constă în ,,disponibilitatea’’ acesteia de a fi utilizată ca
instrument al educației. În timp ce se joacă, copilul învață formele geometrice, culorile și
dimensiunile obiectelor. Treptat el învață să-și facă planuri de acțiune, să dezvolte strategii, să
evalueze situații și să identifice soluții la diferite probleme.
În momentul desfășurării acestor tipuri de activități copilul se simte stăpân pe sine,
comunică, își exprimă liber trăirile, opiniile, nevoile, dorește să se simtă respectat, se va simți
băgat în seamă, va simți că deciziile sale contează pentru ceilalți.
Este bine de știut faptul că un copil reține mai ușor noile cunoștințe predate chiar în
contact direct cu realitatea și cu contextul acestora, de aceea este indicat să fie scos în aer liber
chiar și atunci când plouă sau când ninge.
Activitățile în aer liber ajută la formarea conduitei copiilor, la dezvoltarea
personalității fiecărui copil – disciplină, creativitate, încredere in sine, conștientizarea
problemelor (poluare, alunecări de teren, inundații), comunicare, motivație.
 S-au identificat câteva caracteristici cheie ale acestui tip de educație:
 oferă posibilitatea contactului direct cu natura în același timp fiind și o modalitate
extrem de benefică pentru schimbarea atitudinilor și comportamentelor față de mediu;
 reprezintă o puternică sursă de experiențe de învățare în cadrul unui mediu relaxant,
liber, procesul de educare devine puternic și de natură să schimbe comportamente
sociale;
 facilitează procesul de învățare al elevilor care întâmpină dificultăți în acest sens, unii
elevi care au un nivel scăzut de performanță școlară pot deveni mai motivați;
 dezvoltă spiritul de echipă;
 oferă nenumărate beneficii fizice, emoționale, mentale ce asigură bunăstarea elevului.
Prin activitățile outdoor desfășurate, am urmărit explorarea posibilităților de folosire a
cadrului natural ca spațiu de învățare într-un mod inter și transdisciplinar. Pentru orele de
Științe ale naturii, am conectat conținuturile în excursii la Grădina Zoologică, Casa
Experimentelor, dar și la Delfinariu. Informațiile obținute în cadrul unor ore de geografie au
fost pe deplin înțelese în urma excursiilor organizate la Salina Prahova, Vulcanii Noroioși, dar
și la malul mării.
De la începutul anului școlar, până în acest moment, activitățile în aer liber le-am
desfășurat numai în curtea școlii, având în vedere că suntem clasa pregătitoare și de-abia am
trecut de perioada de acomodare. Dar nu am ratat nicio ocazie de a ieși afară. Am ieșit să
observăm schimbările din natură, să ne orientăm în spațiu, să ne grupăm după anumite criterii
(număr de elemente, înălțime, culoarea ochilor, părului etc), să formăm figuri geometrice
cunoscute, să adunăm diverse materiale (frunze, pietricele).
Prin toate activitățile desfășurate, am constatat următoarele beneficii directe:
- acest tip de educație a completat-o pe cea formală;
- elevii au fost puși în situația de a-și cunoaște și chiar de a-și depăși propriile limite;
- au trăit experiențe inedite în mijlocul naturii;
- le-a crescut stima de sine și încrederii în sine;
- au început să-și gestioneze frica de a vorbi și a acționa în public, să nu se sperie de situații
imprevizibile și să găsească cea mai bună soluție;
- le-a trezit interesul de a participa la sarcini noi și complexe;
- i-a ajutat să-și dezvolte aptitudinilor de leader;
- și-au îmbunătățit performanțele școlare, descoperind aptitudinile și talentele;
- și-au dezvoltat abilitățile de comunicare fiind orientați către cooperare și colaborare, fără de
care nu poate fi atins obiectivul comun al echipei;
- au învățat să recunoască meritele celorlalți, să le respecte ideile, sentimentele și nevoile, i-a
ajutat să învețe din greșeli, să înțeleagă că nu există eșec, ci doar feedback la sfârșitul unei
activități outdoor;
- au înțeles că aceste activități reprezintă un echilibru pentru o viață sănătoasă;
- a crescut disponibilitatea de comunicare cu părinții;
Activitățile outdoor au avut un succes deosebit în rândul copiilor care întâmpină
dificultăți de învățare, au ajutat la dezvoltarea fizică, intelectuală și emoțională. Este indicat
ca fiecare copil să primească sarcini și responsabilități pentru atingerea scopului propus.
Pe baza acestor experiențe, am remarcat că activitatea outdoor ne oferă posibilitatea de
a fi altfel decât de obicei. Curiozitatea copiilor capătă amplitudine prin parcurgerea de diverse
programe educative care au ca scop declanșarea și susținerea procesului complex de învățare
atât în cadrul instituționalizat al școlii, cât și în afara ei.
Prin activități outdoor, elevul învață totul în mod practic, activ, prin experiențe personale
la care mai apoi reflectă pentru a extrage învățăturile. Aceste activități presupun să “înveți cu
creierul, mâinile și inima!”. Un vechi proverb chinezesc accentuează eficiența activităților:
“Ce aud – uit, Ce văd – îmi amintesc, Ce fac – înțeleg”.
 De altfel, educația outdoor se adresează tuturor celor trei nivele de învățare: nivelul
acumulărilor de cunoștințe (cognitiv), nivelul deprinderilor fizice (motric) și cel al
individualizării unor trăsături de comportament (afectiv).
Un aspect important al educației outdoor este acela că poate contribui la creșterea
nivelului de bunăstare al copilului. Pe lângă nevoile de bază ale unei persoane, există și o
serie de nevoi la care educația outdoor poate răspunde și anume: nevoia de a fi respectat, de a
fi inclus social, de a fi activ și responsabil, de a se simți în siguranță.
Dintre formele de educație formală, informală și non-formală, educația outdoor se pliază
cel mai bine cu cea non-formală, întrucât ca și aceasta, educația outdoor se bazează foarte
mult pe participarea activă și oferă utilitate practică imediată cunoștințelor învățate. Atât
educația non-formală cât și educația outdoor pot fi integrate cu succes în educația formală cu
scopul de a maximiza efectele procesului de învățământ.