Activitățile educaționale în aer liber

– factori decisivi în dezvoltarea unei personalități echilibrate

Educația, antrenamentul și recreerea în aer liber promovează învățarea activă prin

experiență personală directă și oferă entuziasm, distracție și aventură într-un cadru de
siguranță.
Învățarea activă și aventura în aer liber pot avea loc într-o varietate de medii: rural și
urban, local și mai îndepărtat. Educația, antrenamentul și recreerea în aer liber implică atât
tinerii, cât și adulții într-o gamă largă de experiențe, inclusiv activități de aventură pe uscat și
pe apă și activități cu accent asupra mediului. Metodele utilizate includ învățarea axată pe
abilități, rezolvarea problemelor, formarea echipelor și călătorii și activități autonome,
experiența rezidențială fiind o caracteristică deosebit de apreciată.
Experiența provocatoare în aer liber are un impact puternic asupra dezvoltării
intelectuale, fizice, spirituale, sociale și morale a unui copil.
Utilizarea învățării în aer liber aduce o contribuție majoră la educația fizică și de
mediu și îmbunătățește multe alte domenii de curriculum, contribuie la creșterea stimei de
sine și la conștientizarea socială și dezvoltă abilități pentru viață și lumea muncii. Sunt
cultivate calități precum simțul responsabilității și un scop în viață.
Marea Britanie are o tradiție îndelungată în domeniul educației, antrenamentului și
recreerii în aer liber, reflectând beneficiile puternice ale explorării și aventurii în moștenirea
britanică: realizări excepționale în explorare și aventură, pe mare, în munți și în lumea naturii,
se regăsesc puternic în istoria țării. Reflectând această moștenire, Marea Britanie a deschis
calea în utilizarea învățării în aer liber și a aventurii pentru dezvoltarea tinerilor.
Construirea încrederii în sine și a stimei de sine este fundamentală pentru dezvoltarea
oricărui copil.
Activitățile în aer liber oferă alternative valoroase, adesea necompetitive, căi de
realizare, precum și oportunități de dezvoltare a independenței și a încrederii în sine.
Înfruntând cu succes provocările pe care le oferă activitățile în aer liber, depășind temerile și
temerile pe parcurs, copiii fac progrese majore în creșterea încrederii în sine, cu implicații
pentru toate aspectele dezvoltării lor.
 O atitudine pozitivă față de învățare este esențială pentru ca copiii să profite la
maximum de educația lor.
Participarea la activități în aer liber interesante și plăcute cu profesorii și colegii
întărește o atitudine pozitivă față de educație și contribuie în mod semnificativ la etosul
general al școlii. Experiența directă în aer liber stimulează și întărește învățarea în multe
domenii ale curriculum-ului, iar utilizarea învățării în aer liber îi încurajează pe tineri să-și
asume o responsabilitate mai mare pentru propria lor învățare.
Cetățenii de succes de mâine vor avea capacitatea de adaptare pentru a face față unei
lumi a muncii în schimbare rapidă și vor avea responsabilitatea de a fi un membru eficient al
unei comunități.
Experiențele provocatoare în aer liber promovează dezvoltarea abilităților de
comunicare, de rezolvare a problemelor și de luare a deciziilor, care sunt valabile într-o gamă
largă de ocupații. Orizonturile copiilor sunt lărgite, noile provocări sunt apreciate mai degrabă
decât evitate, iar perseverența și determinarea sunt întărite.
Învățarea în aer liber este mai eficientă atunci când adulții se concentrează pe ceea ce
copiii trebuie să poată face, mai degrabă decât pe ceea ce trebuie să aibă copiii. O abordare
care ia în considerare experiențele mai degrabă decât echipamentele, plasează copiii în centrul
învățării și asigură că învățarea individuală a copiilor și nevoile de dezvoltare sunt luate în
considerare și satisfăcute în mod eficient.
Will Nixon reamintește cititorilor că: „Folosirea lumii reale este modul în care a avut
loc învățarea pentru 99,9% din existența umană. Numai în ultima sută de ani l-am pus într-o
cutie mică numită sală de clasă.” Dovezile dintr-o serie de studii arată că, cea mai eficientă
modalitate de învățare este prin participare și solicită educatorilor să depună un efort special
pentru a crea oportunități copiilor de a participa la învățarea lor.
Unele obiective tipice ale educației în aer liber sunt:
• învață cum să depășești adversitatea;
• sporirea dezvoltării personale și sociale;
• dezvoltarea unei relații mai profunde cu natura;
• sporirea încrederii în sine;
• crește nivelul de performanță prin experiențe de predare și învățare mai bune.
Educația în aer liber se întinde pe cele trei domenii ale sinelui, celorlalți și ale lumii
naturale. Accentul relativ al acestor trei domenii variază de la un program la altul. Un program
de educație în aer liber poate, de exemplu, să sublinieze unul (sau mai multe) dintre aceste
obiective:
 • predarea abilităților de supraviețuire în aer liber
• îmbunătățirea abilităților de rezolvare a problemelor
• reducerea recidivei
• sporirea muncii în echipă
• dezvoltarea abilităților de conducere
• înţelegerea mediilor naturale
• promovarea spiritualității
• experiență activă de învățare directă
Educația în aer liber este adesea folosită ca mijloc de a crea un sentiment mai profund
de loc căruia aparțin, pentru oamenii dintr-o comunitate. Simțul ,,locului” se manifestă prin
înțelegerea și legătura pe care cineva o are cu zona în care locuiește. Simțul ,,locului” este un
aspect important al ecologismului, precum și al justiției ecologice, deoarece face ca
importanța susținerii unui anumit ecosistem să fie mult mai personală pentru un individ.
Educația în aer liber a fost găsită mai benefică pentru acei elevi care consideră că
învățarea la clasă este mai provocatoare. Maynard, Waters & Clement (2013) au constatat că,
în rezonanță cu constatările lor anterioare, profesorii din studiul lor au raportat „că atunci când
sunt implicați în activități inițiate de copil în aer liber, peste jumătate dintre copiii care în
clasă percepeau sarcinile ca fiind „dificile”, păreau să se comporte diferit în cadrul învățării
outdoor”. Lucrarea lor își propune să susțină ideea că spațiile în aer liber, mai naturale, în care
se desfășoară activități inițiate de copii, atât direct, cât și indirect, diminuează percepția de
performanță insuficientă. Acest lucru este important deoarece o serie de studii au arătat că
așteptările bazate pe percepția elevilor sunt importante pentru învățarea elevilor.
Acest lucru se poate datora și unui mediu familial non-universitar sau unei trăsături
psihologice personale, cum ar fi tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție.
Când copiii de la grădinițele aflate în apropierea pădurilor în Germania au mers la
școala primară, profesorii au observat o îmbunătățire semnificativă în citire, scris, matematică,
interacțiuni sociale și multe alte domenii. A fost făcut un studiu de un an în care un grup de
elevi de clasele a IX-a și a XII-a au învățat în aer liber: accentul s-a pus pe creșterea
abilităților de gândire critică ale elevilor ca măsură de îmbunătățire, unde gândirea critică a
fost definită ca fiind „procesul de judecată de autoreglare intenționată și de luare a deciziilor”.
Capacitățile de rezolvare a problemelor au inclus capacitatea elevilor de a interpreta,
de a analiza, de a evalua, de a deduce, de a explica și de a se autoregla. Cercetătorii au
descoperit că atât elevii de clasa a IX-a, cât și cei de a XII-a au obținut scoruri mai mari decât
grupurile de control, în gândirea critică, cu o diferență semnificativă. Utilizarea mediului ca
context de integrare pentru învățare, este fundamentul unui raport substanțial care a constatat
beneficii în învățarea în afara sălii de clasă, privind măsurile standardizate ale performanței
academice în citire, scris, matematică, științe și studii sociale, probleme de disciplină reduse și
a crescut entuziasmul pentru învățare și mândria de a avea realizări.