IMPORTANŢA ACTIVITĂŢILOR EXTRAŞCOLARE

Prof. Partenie Cristinel

Educaţia reprezintă un fenomen social apărut odată cu societatea umană şi este specific
fiecărei organizări sociale, îndeplinind funcţiile de informare şi de formare a omului, din punct de
vedere intelectual, moral, artistic şi fizic. Aceasta este definiţia ce apare în Dicţionarul limbii
române pentru elevi (1983).
Problematica educaţiei dobândeşte, în societatea contemporană, noi conotaţii, date mai ales
de schimbările fără precedent din toate domeniile vieţii sociale. Accentul trece de pe informativ pe
formativ, educaţia depăşind limitele exigenţelor şi valorilor naţionale şi tinzând spre universalitate,
spre patrimoniul valoric comun al umanităţii. Un curriculum unitar nu mai poate răspunde singur
diversităţii umane, iar dezideratul educaţiei permanente tinde să devină o realitate de necontestat.
Activităţile extraşcolare ale copiilor trebuie să aibă caracter interdisciplinar, să ajute la
formarea caracterului celor mici, încă de la vârste fragede. Printre activităţile extraşcolare cele mai
indicate pentru cei mici se numără excursiile, drumeţiile, vizionările de filme, piese de teatru sau
spectacolele de magie. Prin participarea la astfel de evenimente, îi ajutăm pe copii să îşi dezvolte
abilităţile de comunicare si socializare, de observaţie, de dezvoltare a culturii, memoriei şi
imaginaţiei.
Este indicat ca aceste activităţi să implice direct copilul şi să-l ajute să deprindă obiceiuri
pozitive şi, în timp, să se descurce singur în orice situaţie. Dacă printre activităţile extraşcolare pe
care le alege un părinte pentru copilul lui se află cele de teatru, muzică, artă, gimnastică, înot, arte
marţiale, fiecare dintre acestea îl va ajuta pe cel mic să îşi facă prieteni noi, să aibă mai multă
încredere în el şi să îşi dezvolte noi hobby-uri.
În plus, oamenii de ştiinţă au explicat că participarea la astfel de activităţi reduce riscul
apariţiei depresiei şi a consumului de droguri. De asemenea, copiii vor fi mai motivaţi să reuşească
în tot ceea ce şi-au propus şi vor reuşi să obţină note mari la şcoală, deoarece îşi vor dezvolta
capacităţile de învăţare, cultură generală, memorie, simţ critic etc.
Activităţile sportive sunt preferatele celor mai mulţi părinţi, întrucât acestea îi ajută pe copii
să aibă o viaţă ordonată, un program bine stabilit, pe care îl respectă zilnic, dar şi un regim
alimentar şi un stil de viaţă sănătos. Chiar şi eşecul în astfel de activităţi îi va învăţa pe cei mici
câteva lecţii valoroase, cum ar fi faptul că pentru obţinerea succesului este nevoie de multă muncă,
perseverenţă şi, nu în ultimul rând, de pasiune.
Mai mult, activităţile extracurriculare îi ajută pe aceştia să se adapteze mult mai uşor la
condiţii şi medii noi şi, uneori, dificile şi să lucreze sub presiune. Experienţa dobândită în acest mod
îi face să-şi poată păstra concentrarea şi eficienţa, indiferent de temperaturi , de zgomote sau de
factorii perturbatori din jur.
Pe de altă parte, procesul educaţional din şcoală trebuie să presupună şi forme de muncă
didactică complementară activităţilor obligatorii. Acestea sunt activităţi desfăşurate în afara şcolii.
Ele sunt activităţi extracurriculare şi se desfăşoară sub îndrumarea atentă a profesorilor. Astfel, fără
a nega importanţa educaţiei de tip curricular, devine tot mai evident faptul că educaţia
extracurriculară, adică cea realizată dincolo de procesul de învăţământ, îşi are rolul şi locul bine
stabilite în formarea personalităţii tinerilor.
Modelarea, formarea şi educaţia omului cere timp şi dăruire. Timpul istoric pe care îl trăim
cere oameni în a căror formaţie caracterul şi inteligenţa se completează pentru propria evoluţie a
individului. În şcoala contemporană, eficienţa educaţiei depinde de gradul în care se pregăteşte
copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care reuşeşte să pună bazele
formării personalităţii copiilor. În acest cadru, învăţământul are misiunea de a-i forma pe copii sub
aspect psihointelectual , fizic şi socioafectiv, pentru o cât mai uşoară integrare socială.
În concluzie, putem spune că activitatea extracurriculară e o componentă educaţională
valoroasă şi eficientă căreia orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie, adoptând el, în primul
rând, o atitudine creatoare, atât în modul de realizare a activităţii, cât şi în relaţiile cu elevii,
asigurând astfel o atmosferă relaxantă care să permită stimularea creativă a elevilor. De asemenea,
profesorul poate face multe pentru educarea spiritului creativ în cadrul activităţilor extracurriculare.