Initial, ideea activitatilor extrascolare era menita sa ofere copilului alternative educatiei

scolare, care necesita un efort intelectual predominant. Astfel, erau activitati care sa ofere copilului
posibilitatea sa se miste, sa se exprime liber, sa faca lucruri care ii plac, sa descopere, sa
experimenteze. De aceea, aceste activitati erau mai mult cercuri destinate diferitelor hobby-uri
(sculptura, aerodinamica, natura, dans etc).

In timp, insa, varietatea alegerilor a crescut foarte mult si aceste activitati au devenit un supliment al
activitatilor scolare, perceput adesea de catre parinti si copil ca fiind tot o scoala, dar dupa scoala.
Activitatile extrascolare s-au apropiat mai mult de ideea unor meditatii sau a unei pregatiri
suplimentare, a unei perfectionari continue in anumite domenii.

Orice activitate scolara poata deveni extrascolara prin prelungirea ei intr-un context exterior scolii.
Acesta este un motiv pentru care copilul poate simti ca este prea mult pentru el, ca este coplesit de
activitatile sale, ca este prea greu sau prea mult.

Cum ne orientam spre alegerea acestor activitati?

* Punctul de plecare este intotdeauna ceea ce ne transmite copilul, activitatile spre care manifesta
interes, pe care le face cu placere, in care se simte in largul sau. Spre exemplu, copiii care au
inclinatii spre latura artistica pot fi orientati spre activitati care sa le permita explorarea acestei laturi,
cum ar fi pictura, dans, modelaj, decoratiuni; cei care sunt inclinati spre exprimarea emotiilor si spre
a fi expresivi pot fi implicati in activitati de teatru, pantomima, iar cei carora le plac jocurile de
istetime, care sunt preocupati de strategii de gandire, activitati de mindlab.

* In functie de varsta copilului, ei pot aprecia anumite activitati, se pot implica in ele sau pot refuza
sa participe deoarece li se pare ca nu este pe placul lor sau este prea greu. Este important sa tinem
cont de varsta copilului si sa alegem in functie de posibilitatile acestuia. Un esec poate atrage dupa
sine refuzul si chiar o imagine negativa de sine a copilului.

* La varstele mici, 3-5 ani, activitatile care implica miscare si coordonare corporala (dans, balet,
gimnastica, inot) sunt extrem de utile in dezvoltarea motricitatii, in depasirea inhibitiilor legate de
corp, a rigiditatii care poate aparea la unii copii si in imprimarea unui ritm armonios si a unei bune
cunoasteri a corpului.

* De asemenea, activitatile care permit exprimarea libera a copilului, fara a fi contrans de anumite
modele sau tipare, ofera ocazia copilului sa se arate asa cum este el, sa capete incredere in el, sa
poata valoriza ceea ce el insusi a creat. Un rol esential al acestor activitati extrascolare este faptul
ca ele nu impun, precum activitatile scolare, o delimitare clara urat/frumos, bun/prost, ci lasa loc unei
exprimari in conformitate cu nevoia copilului.

* Tot la aceasta varsta, copiii sunt foarte receptivi la invatarea limbilor straine, insa este foarte
important ca aceasta invatare sa fie sub forma de joc, sa fie creativa si sa nu solicite copilul in a-si
forma deprinderi abstracte (reguli, conjugari etc), ci sa invete in forma unor situatii de viata cotidiene,
pe care sa le poata folosi.

* La varsta scolara, aceste activitati pot creste ca si complexitate, copiii pot participa la cele cu
anumite teme, au posibilitatea de a alege, de a-si exprima opinia, de a se implica, de a-si folosi
resursele si creativitatea intr-un scop precis.

* Chiar si pentru adolescenti exista astfel de activitati in care ei se pot implica, insa natura lor este
mai degraba orientata spre dezvoltarea lor interioara, spre introspectie, spre exprimarea nevoilor si
conflictelor, spre valorificarea creativitatii si originalitatii.

Parintii au nevoie sa stie ca impunerea obtinerii unor performante in aceste activitati extrascolare
conduce la crearea unei presiuni, a unei tensiuni si poate avea drept rezultat refuzul copilului,
retragerea, disparitia oricarui interes si, pe termen mai lung, aparitia unui complex de inferioritate.

Pe de alta parte, aceste activitati pot contribui la cresterea increderii in sine, la cresterea
spontaneitatii si creativitatii, la dezvoltarea unor opinii si a unor initiative. Copilul are capacitatea de a
ne transmite in ce se poate implica, ce poate pastra, ce nu ii este de folos sau ce nu este atractiv
pentru el. A experimenta si a cunoaste liber ii poate permite apoi sa simta ceea ce este potrivit
pentru el.