Eficienţă şi calitate a organizării jocului

în educaţia timpurie

Eficientizarea calităţii educaţiei copiilor de vîrstă timpurie

poate fi realizată prin joc, deoarece în cadrul jocului copilul
cunoaşte mai uşor lucrurile şi utilitatea obiectelor din jur şi
învaţă unele comportamente sociale (de exemplu: el repară ca
tata şi face curaţenie şi îngrijeşte casa ca mama).

Unealta de munca a jocului este jucaria. De aceea într-o

sală de grupă, trebuie să ne asigurăm că jucăriile se află la
îndemîna copiilor, că sunt adecvate vîrstei şi nivelului lor de
dezvoltare.

Specialiştii din domeniul psiho-pedagogiei preşcolare

afirmă că:

 în cadrul jocului copilul capătă informaţii despre lumea în

care trăieşte, ia contact cu oamenii şi cu obiectele din
mediul înconjurător şi învaţă să se orienteze în timp şi
spaţiu. Putem argumenta că jocul este”munca copilului”;

 jocul reprezintă o activitate care formează, modelează

inteligenţa şi în acelaşi timp permite să se constate
caracteristicile ei;

 prin activitatea de joc copiilor li se dezvoltă variate

acţiuni mintale care influenţează dezvoltarea proceselor
psihice;
  în joc se face trecerea în etape, de la acţiunile practice,
materiale spre cele mintale (în planul reprezentărilor).

Un mare avantaj în eficientizarea procesului educaţiei

copiilor din gradiniţă îl constituie amenajarea corectă a curţii
grădiniţei cu obiecte respective.
Cîteva jocuri dinamice şi activităţi în aer liber pot activiza
preşcolarii, le pot produce plăcere, deoarece jocurile de
mişcare constituie una dintre activităţile preferate la această
vîrstă.

Din experienţa căpătată prin diverse tipuri de joc, copilul

dobîndeşte o gîndire mai profundă, idei şi concepte abstracte
de care va avea nevoie mai tîrziu învăţînd matematica, istoria
şi alte disciplini pe care le va studia.

Adulţii care doresc să dea copiilor o educaţie timpurie de

calitate e necesar să reţină că:

 copilul începe cunoaşterea cu mîinile, se joacă cu

obiectele observînd diferenţele dintre obiecte (mărime,
grosime, formă, culoare), implicînsu-se astfel în procese
de clasificare, generalizare, de formare a noţiunilor şi
de rezolvare de probleme;

 pentru reuşita procesului educaţional trebuie stiut că

copilul de vîrstă timpurie exploreaza totul, se mişcă
repede şi constant, începe să-şi stăpînească
sentimentele şi corpul şi învaţă să fie independent. De
 asemenea, este capabil să se îmbrace şi să mănînce
singur. Aceasta este vîrsta la care lui îi place sa
simuleze, să se prefacă, etc. El vrea să înveţe să se
joace cu cei de vîrsta lui, dar are nevoie de mult sprijin
din partea adultului în aceste activităţi. Copiii între 2 şi
5 ani au o intelegere limitată a noţiunii de timp, deaceea
activităţile de grup trebuie să fie de scurtă durată.
Astfel, o activitate nu poate dura mai mult de 10-15
minute. Şi numai în cazul, în care copiii sunt absorbiţi de
ceea ce fac şi îşi doresc să continue, activitatea lor
poate fi prelungită.

Pentru buna reuşită a educaţiei în vîrsta timpurie trebuie

să ţinem cont de următoarele:

 fiecare copil este o entitate unică, avînd propriile sale

origini, propria sa istorie dinainte de a se naşte, propria
sa personalitate irepetabilă;

 fiecare copil se dezvoltă într-un ritm propriu şi nu

trebuie modelat dupa o formă preconcepută, ci trebuie
sustinut să-şi manifeste personalitatea originală;

 adulţii trebuie să urmărească ca personalitatea copilului

să se realizeze total;

 copilul are nevoie de adulţi care să-l ghideze cu

dragoste şi răbdare, fără a-l supune unor constrîngeri.
 Ansamblul de argumente în favoarea aplicării în educaţia
timpurie a unor acţiuni gîndite şi a activităţilor de joc
constituie:

1. un cadru eficient de manifestare a copilului, acesta

exteriorizîndu-şi şi consolidîndu-şi cunoştinţele,
capacităţile, satisfăcîndu-şi dorinţele şi interesele;

2. un important instrument de dezvoltare a capacităţilor

psihice şi fizice la vîrsta timpurie şi preşcolară;

3. o activitate ce-i oferă copilului posibilitatea de a învăţa

viaţa, de a apropia realitatea de sine;

4. o modalitate prin care copilul îşi formează capacitatea

de observare, îşi amplifică percepţia, memoria, gîndirea,
imaginaţia, limbajul şi creativitatea;

5. un instrument reglator, deoarece, conformîndu-se

regulilor de joc, copiii se dezvoltă şi în plan volitiv (îşi
formează consolidează răbdarea, curajul, perseverenţa,
stăpînirea de sine etc.);

Adaptînd o strategie complexă de provomare şi cultivare

a valorilor în joc şi prin joc, modelăm trăsăturile pozitive de
personalitate: bunătatea, onestitatea, responsabilitatea,
voinţa, respectul faţă de alte persoane.
Referinţe bibiografice :

1. Cemortan, Stela, Formarea personalităţii copiilor prin

activitatea literar-artistică, UPS. I. Creangă, 2000.
2. Curriculumul educaţiei copiilor de vîrstă timpurie şi
preşcolară (1-7 ani)
3. Cuzneţov, L., Tratat de educaţie pentru familie. Pedagogia
familiei, Chişinău, 2008.
4. Îngrijirea şi dezvoltarea timpurie a copiilor în Moldova,
Chişinău, UNICEF, Guvernul R. Moldova, 2007.
5. Ghidul educatorului, UNICEF, 2007.