Educația prin teatru – educație pentru trup și suflet

Ce este educația? Prin ce se manifestă acest proces? Care este importanța ei? De-a
lungul timpului diferite personalități au încercat să ofere răspunsuri la aceste întrebări. Platon
susținea că: „Educația este arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta aptitudinile
native pentru virtute ale acelora care dispun de ele.”, în timp ce Giuseppe Mazzini afirma cu
sensibilitate că : „Educația este pâinea sufletului.” În ceea ce privește teatrul, Stanislavski
spune că teatrul este emoție, adevăr. Peter Brook este de părere că teatrul este mister, în timp
ce Thomas Ostermeier susține că în teatrul ne găsim libertatea, dar Gabriel Sundukuyan oferă
o altă dimensiune acestei arte: „Teatrul este, și el, un dascăl de la care putem învăța multe.”

Putem vorbi așadar, despre o anumită educație prin intermediul teatrului, deoarece
unul dintre motivele pentru care mergem la teatrul este acela de ne cunoaște mai bine. Această
cunoaștere face parte în cele din urmă din procesul de auto-educare. „ Ne regăsim printre
personaje și ne dăm seama că suntem prea isterici sau prea naivi, că prea acționăm din
instinct, sau că prea mult analizăm înainte de a decide ceva. Ce poate fi mai educativ decât
ocazia de a-ți analiza propria existență, propriul mod de a raționa, propriile sentimente?
Teatrul ne oferă această ocazie.”1 Prin teatru, reușim să ne redescoperim, să ne cizelăm, să ne
schimbăm concepțiile eronate și să ne purificăm la nivel emoțional. Am putea spune că prin
teatrul reușim într-o oarecare măsură să ne educăm sufletul.

Fenomenul educației prin teatru capătă oricum din ce în ce mai multă amploare și pe
meleagurile românești. Profesorii devenind conștienți de caracterul educativ pe care această
artă îl conține. Una dintre cele mai des utilizate forme de educație prin teatru este cea a
forumului teatral. Fondatorul teatrului oprimaților, Augusto Boal, înființează această metodă
de educație non-formală. Teatrul forum este mai mult un exercițiu social prin intermediul
căruia audiența, implicându-se direct la acțiune găsește diferite răspunsuri sau soluții la
anumite probleme sociale sau de orice altă natură. Prin această formă de educație, elevii
reușesc să realizeze procesul de învățare cu o mai mare ușurință fiind direct implicați în
dezbateri pe anumite teme. Procesul în sine este de natură interactivă, atenția elevilor fiind
captată pe întreg parcursul exercițiului, aceștia reușind să îmbine utilul cu plăcutul, învățatul
nu mai reprezintă o corvoadă.

1
Gașparik Attila, Catedra din Scenă, ASA, București, 2007, pg.68
 O altă formă a educației prin teatru poate fi și atelierul de teatru. „O formă concretă de
împletire a teatrului cu educația este ori poate fi atelierul de teatru. Desfășurat într-un cadru
privat de rigiditate, având un număr potrivit de participanți conduși de un animator capabil să-
i provoace, atelierul de teatru are o dublă funcție: de terapie și de dezvoltare personală cu
extensie în socializare, educație civică, construcție de grup,etc..”2

În perioada liceului, am luat personal contact cu această formă de educație non-

formală. În cadrul liceului, profesoara de limba româna organiza o dată pe săptămână alături
de un actor experimentat un atelier de teatru. Prin participarea la acest atelier am reușit să-mi
dezvolt vocabularul, atenția. Am reușit să-mi înving timiditatea și să am o mai mare încredere
în mine. Totodată, am acumulat foarte multe cunoștințe noi, într-un mod interactic și într-un
cadru relaxant și plăcut. „Atelierul de teatru creează un cadru liber, care dă participanților
posibilitatea să își exprime opiniile într-un mod neutru, existând premisele apariției unei
diversități de păreri, fără a se produce divergențe care să dăuneze comunicării.”3

Cum se desfășoară un astfel de atelier? De cele mai multe ori se optează pentru diverse
exerciții, jocuri și niciodată nu este neglijată încălzirea fizică, care optimizează uitarea grijilor
cotidiene și duce la ancorarea în prezent a participanților. Gama de exerciții este vastă, astfel
încât îndrumătorul are de unde alege. Fie că alege să utilizeze exerciții de imagerie dirijată
prin intermediul cărora participanții își cultivă imaginația, fie că alege să utilizeze exerciții de
improvizație prin intermediul cărora creativitatea este pusă la muncă, rezultatul este
întotdeauna satisfăcător. „Acestea au rolul de a crea o atmosferă relaxantă, participanții fiind
atrași încetul cu încetul în joc, începând să reacționeze spontan și să fie autentici.”4

O dată ce ai luat contact cu aceste forme de educație non-formală faci tot posibilul să
rămâi conectat la tot ceea ce ar putea avea legătură nu numai cu teatrul, dar și cu activitățile
interactive legate de această artă. Astfel încât, o altă modalitate care ar putea duce la educația
prin teatru ar fi organizarea unor workshop-uri cu tematică. Tadashi Suzuki, unul dintre cei
mai controversat teoretician al momentul susține că teatrul este de fapt energie și disciplină,
iar în baza acestei afirmații a dezvoltat o metodă/antrenament pentru actori. Un astfel de
workshop, nu numai că aduce în atenție o nouă metodă de actorie prin care se exploatează
emoția, dar oferă un set de exerciții fizice complexe, menite să disciplinze instrumentul
principal al actorului, corpul. Un astfel de workshop, în care iei contact direct cu acest tip de

2
Ibidem, pg.70
3
Ibidem, pg.70
4
Ibidem, pg.70
antrenament, ajută participanții să ajungă la o conștientizare profundă a corpului și
organismului său. Exercițiile au scopul de a disciplina mișcarea și pot realizate, sub
îndrumarea unui practician de oricine dorește să trăiască această experiență. Astfel putem
afirma că prin teatru ajungem să ne educam și trupul, nu numai mintea și sufletul.

În concluzie, putem afirma că pe lângă altele, teatrul are un caracter educativ evident.
Important este, ca această funcție să fie utilizată cu înțelepciune, într-un mod atractiv și într-
un scop constructiv. Datorită complexității acestei forme de educație non-formală, este
necesară o atenție ridicată când vine vorba de implementarea oricărei dintre metode în diferite
medii, cum ar fi școlile generale sau liceele, însă rezultatele sunt nelipsite, iar munca este
astfel răsplătită pe deplin, deoarece educația prin teatru este educație pentru trup și suflet.