Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
David Nicholls
Em: -Nu chiar toata lumea. Doar bucatica din jurul tau.
(Au ramas tacuti o clipa, cu trupurile incolacite in patul de o persoana, apoi au inceput
amandoi sa rada incet, cu tonalitatea aceea joasa pe care o capata glasul inainte de
ivirea zorilor.)
Em: -Nu-mi vine sa cred ca am spus asta. Suna cam rasuflat, nu-i asa?
Em: -Incerc sa te insufletesc! Sa iti indemn bietul suflet amarat spre marea aventura
care te asteapta. (S-a intors spre el) Nu ca ai avea nevoie de asa ceva. Banuiesc ca
viitorul ti-a fost trasat cu grija. Probabil ca ai pe undeva o schema gata facuta sau ceva
de genul asta.
Dex: -Pai, ai mei o sa vina sa-mi ia lucrurile sa le duca la ei, iar eu o sa petrec vreo
doua zile in apartamentul lor din Londra si o sa ma vad cu niste prieteni. Apoi Franta...
Dex: -Apoi, poate China, sa vad despre ce e vorba, dupa care poate India, sa
calatoresc o vreme...
Dex: - Dupa parerea mea, realitatea e supraevaluata. ( afirma el, sperand sa para
pesimist si carismatic totodata.)
Em: - (Pufni dispretuitoare.) Cred ca asta e valabil pentru cei care isi permit. De ce nu
zici pur si simplu: " O sa-mi iau o vacanta de doi ani?" E acelasi lucru.
Dex: - Calatoria inseamna sa-ti largesti orizonturile. ( Se ridica intr-un cot si o saruta.)
Em: - Oh, eu cred ca si asa orizonturile tale sunt destul de largi. (Se aseaza iarasi cu
capul pe perna.) Oricum, nu ma refeream la ce vei face luna viitoare, ma gandeam la
viitorul adevarat, cand o sa ai, nu stiu... Patruzeci de ani sau ceva de genul asta. Ce vrei
sa fii la patruzeci de ani?
Dex: - Bine, atunci "un tip celebru". (Incepe sa-si frece nasul de gatul ei.) Nu e un pic
morbida discutia asta?
Em: -Da, incitant. Asa si trebuie sa ne simtim, nu? Toate aceste posibilitati care ni se
deschid inainte... Asa cum a zis si vicecancelarul, "usile sunt larg deschise spre
oportunitati... Ale voastre sunt numele ce vor aparea in ziarele de maine..."
Dex: -Si eu la fel. Dumnezeule! (Cauta tigarile de langa pat , incercand sa-si calmeze
nervii.) Patruzeci de ani. Patruzeci. La naiba!
( Emma s-a uitat la el cum statea sprijinit, si, chiar si fara ochelari, ii era usor sa-si
imagineze de ce isi dorea el sa ramana neschimbat. Dexter avea talentul de a arata ca
si cum ar poza in permanenta unui fotograf.)
Em: - Mi te pot imagina la patruzeci de ani. (Spuse cu o usoara ironie in voce.) Pot sa
fac asta chiar acum.
Em: -Bine... ( Se ridica mai mult in pat, cu cuvertura prinsa strans la subsuori.) Esti intr-
o masina sport decapotabila in Kensington sau in Chelsea, ori intr-un alt loc de genul
asta, si ce e uimitor la masina asta e ca e silentioasa, fiindca toate masinile vor fi asa in,
sa zicem, 2026...?
Em: -Iar masina asta pluteste la cincisprezece centimetri deasupra pamantului pe Kings
Road, tu ai o burtica inghesuita sub volanul imbracat in piele si manusi de sofat, si o
barbie ascunsa de grasime. Esti un barbat masiv intr-o masina mica si ai un bronz
profund, ca un curcan pus la cuptor...
Em: - Iar langa tine sta o femeie cu ochelari de soare, cea de-a doua, nu, a treia
nevasta, foarte frumoasa, model, nu, fost model, de douazeci si trei de ani, pe care ai
cunoscut-o cocotata pe capota unei masini, la un spectacol automobilistic la Nisa, sau
ceva de genul, iar ea este uluitor de frumoasa si proasta ca noaptea...
Em: - Nu, fara copii, numai trei divorturi la activ; e vineri, in iulie, si va indreptati spre o
locuinta la tara, iar in portbagajul minuscul al masinii plutitoare aveti rachete de tenis,
ciocane de crichet si un cos plin cu vinuri de soi; vantul iti mangaie chelia, si te simti
extrem de multumit de tine insuti si de nevasta numarul trei, patru sau cat o fi, care iti
zambeste cu cei aproape 200 de dinti stralucitori, iar tu intorci zambetul si incerci sa nu
te gandesti la faptul ca nu aveti nimic, dar absolut nimic, sa va spuneti.
-... Desigur, daca te consoleaza cu ceva, o sa murim cu toti in vreun razboi nuclear
cu mult inainte de asta! ( Rosti ea vesela, dar el o priveste in continuare incruntat.)
Dex: - Poate ar trebui sa plec. Daca tot sunt asa de superficial si de corupt...
Dex: -Genul?
Em: - V-am vazut, pierzand vremea pe la Limbi Moderne, cum zbierati unii la altii si dati
petreceri simandicoase...
Em: - Si ajungeti sa va obtineti diploma dupa ce ati fost mai mult in vacanta...
Dex: ( Mana lui se odihnea acum pe soldul ei.) - Dar, daca sunt atat de groaznic...
( Din pat, Dexter o privi aparand in cadrul usii, imbracata in roba si cu toca inchiriate
pentru ceremonia de absolvire, cu piciorul incolacit pe langa cadrul usii intr-un mod
ironico-seducator, cu diploma de absolvire rulata in mana. Se uita deasupra ochelarilor
si isi lasa pe un ochi marginea tocii patrate.)
Em: - Ce zici?
Dex: - Ti se potriveste, imi place atitudinea asta plina de stil. Acum, da-ti-o jos si vino
inapoi in pat.
Em: -Nici pomeneala! M-a costat 30 de lire. Am de gand sa o fac sa-si merite banii. ( Isi
rasuceste roba ca pelerina unui vampir.)
Em: - Mami si tati o s-o transforme in tapet. ( Rula strans diploma.) Mami o sa si-o
tatueze pe spate. ( Sulul fu ascuns sub pat.) Acum da-te mai incolo! ( Il impinge pe
partea rece a saltelei.)
Em: - Dex?
Dex: - Mda.
Em:- Nu-mi vine sa cred ca am folosit cuvantul " cuibari". La naiba! Cuibari. Imi pare
rau!
Em:- Dex?
Dex: - Mda.