th SERIA FETELE GALLAGHER 7 gt as spune ca , ar trebui $3 rj Lt ] |O | = | Ke) ey 4 ally CarterCapitolul 1 ibepuin chro snipe ee we eases aint acest Wwviribile, de parc ar disparea pur si simplu. Ei, asta sunt #y Commie Cameleonul. Dar sunt mai norocoasa decat ma- jorilatea pentru cé, la gcoala mea, lucrul asta da bine. Merg la 0 scoala pentru spioane. Desigur, teoretic vorbind, Colegiul Gallagher pentru Ti- fete Exceptionale este o scoala pentru genii — nu pentru ‘*ploane ~ si suntem libere s& ne orientim ctre orice carier’ sleevatd educatiei noastre exceptionale. Dar cand 0 scoala iti sta gi, pe de alta parte, te invafa lucruri precum co- sharon avansata gi paisprezece limbi diferite, e ca si cum un Mure producator de tigari le-ar spune copiilor sé nu fumeze; 4 noi, toate Fetele Gallagher, stim cand ni se servesc ‘yorbe goale, Pana gi mama igi d& ochii peste cap, dar nu ma 1zi cand zic scoald pentru spioane, $i en e directoarea! suit, mai e gi agent CIA in retragere gi a fost ideea ei si sevit asta, primul meu Raport de operatiuni sub acoperire, ©) 08 sintetizez ce s-a intamplat in semestrul trecut. Ea ne spline mereu ca partea cea mai grea a vietii de spion nu e poricolul, ci hartogaria. in definitiv, cdnd te afli intrun avion, nloreindu-te acasa de la Istanbul cu un focos nuclear intr-o eulle pentru palarii, ultimul Iucru pe care vrei si-I faci e si erll un raport despre asta, Asadar, eu de-asta scriu acum: 0 0 exersez, Doct detii un permis de acces la informatii, de nivelul julru sau superior, probabil stii totul despre noi, Fetele 7 puneGallagher, de vreme ce suntem pe-aici de mai bine de-o sul de ani (scoala, nu eu: eu voi implini gaisprezece luna vii toare!). Dar daca n-ai un asemenea permis, atunci prol crezi ci suntem doar un mit urban cu spioane — asem jetpack-urilor sau costumelor de invizibilitate — si treci Tanga zidurile noastre acoperite de ieder’, te uifi la somy tuosul nostru conac ¢i la terenurile dichisite si presupui, toata lumea, ca acest colegiu este doar o gcoala-internat ifose pentru mostenitoare plictisite care n-au alt loc unde mearga. La drept vorbind, asta nu ne deranjeaza deloc: este um dintre motivele pentru care nimeni din ordgelul Rosevill din Virginia n-a dat vreo importanta lungului gir de limu: zine care mi-a adus colegele de clas4 in campus, toamna cut, in septembrie. Eu priveam de la etajul doi, de bancheta de langa fereastr’, cum rasar maginile din frunzis sul verde si intra pe portile inalte de fier forjat. Aleea lun; de opt sute de metri gerpuia printre coline, aratand la fel d nevinovata ca drumul de cérimizi galbene al lui Dorothy fara sa ofere nici cel mai mic indiciu ca este dotata cu fasci- cule laser care citesc amprentele cauciucurilor, senzori ca detecteaza explozibili si o portiune intreaga care poate si deschida gi si inghiti un camion cu totul. (Dacd va gandi c& asta e periculos, nu ma provocati si va povestesc desp: helesteu!) Mi-am strans genunchii la piept si m-am uitat prin stick valuritd a ferestrei. Draperiile de catifea rosie erau trase fi jurul micii firide gi eram invaluita intr-o stranie senzatie de pace, stiind ca, in douazeci de minute, silile aveau si fie in- fesate, muzica avea si urle, iar eu urma si devin, dint copil singur la p&rinfi, unul cu o sut& de surori. Aga ci voiat s savurez linigtea, atat cat dura. Apoi, ca si-mi dea di tate, parc’, o explozie sonora si mirosul de par ars at 8\nundat scarile principale, urcénd dinspre Sala de Istorie de Jp etajul intai, urmate de glasul distinct al profesoarei Buck- Jnygham, strigand: Fetelor! V-am spus sa nu atingeti asta! Mirosul era tot mai greu si, pesemne, una dintre fetele din clasa a gaptea era inc& in fldcéri, fiindc& profesoara Buck- Ingham a tipat: Nu te migca, Nu te migca, iti spun! Apoi profesoara Buckingham a rostit céteva injurdituri in francezi, pe care fetele dintr-a saptea n-aveau si le infeleagi limp de inca trei semestre, iar eu mi-am amintit cum, in fie- ‘ire an, in timpul turului de orientare pentru noile eleve, una slintre novice se obtaznicea si incerca s& faci pe grozava in- tind sabia cu care Gillian Gallagher il ucisese pe individul fare avusese de gand si-| asasineze pe Abraham Lincoln — pe primul individ, mai exact. Cel despre care n-auzi niciodat’. Dar ceea ce nu li se spune novicelor in timpul turului prin campus este cf sabia lui Gilly este incarcata cu destula olectricitate cat sa... ei, bine, cat si-ti aprinda parul. Ador pur si simplu inceputul anului scolar. Cred ca, pe vremuri, camera noastra a fost un pod. Are nigte \uucarne nemaipomenite gi ferestre cu forme ciudate si o mul- {ime de cotloane gi nige, unde o fat poate si stea cu spatele \ipit de perete si sa asculte tropaitul pagilor gi saluturile pi- {igdiate care sunt, probabil, destul de obignuite in scolile de pretutindeni in prima zi dupa vacana de vara (dar care, pro- abil, nu mai sunt obignuite atunci cand se fac in portugheza i persana). Afar, pe coridor, Kim Lee povestea despre va~ canta ei in Singapore, iar Tina Walters declara c& ,a Cairo a ost super tare, la Johannesburg nu prea”, exact ceea ce-mi »pusese mama cénd m-am plans c& parinfii Tinei o duc in Africa peste vara, in timp ce eu urma sé-mi vizitez bunicii 9din partea tatalui la ferma lor din Nebraska — 0 experient care, sunt destul de sigur’, nu ma va ajuta niciodati evadez dintr-o unitate inamica de interogare sau s& deza- morsez 0 bombi radioactiva. — Hei, unde-i Cammie? a intrebat Tina. Dar eu n-aveam de gand si-mi pirisesc camera pé cand nu puteam sé ies cu 0 poveste pescdreasc’ pe masi ispravilor internationale ale colegelor mele de clas, dint care saptezeci la suti sunt fiicele unor fosti sau actuali a guvernamentali, zisi si spioni. Pana si Courtney Bauer trecuse o saptimana la Paris, iar parinfii ei suntamandoi tometristi. Agadar, intelegeti de ce nu ardeam de neribda sé recunosc ca am petrecut trei luni azvarlité tocmai in mij locul Americii de Nord, curdtand peste. ‘Tocmai ma hotirasem, in cele din urmi, si le poveste: episodul in care facusem experimente cu obiecte de uz ca nic care pot fi folosite ca arme gi decapitasem, din grese: ‘osperietoare de ciori (cine sa stie ci nigte simple andrele pot provoca asemenea ravagii?), cand am auzit bufnitura speci ficd a unei valize cand loveste un perete gi un glas dulce, accent sudist: — Oh, Cammie... iesi afara, iesi afara, oriunde-ai fi. M-am uitat discret pe dupa colt si am véizut-o pe Liz, car poza in pragul usii, incercand sa arate ca Miss Alabama, semanand mai mult cu 0 scobitoare in pantaloni pescaregt si slapi. O scobitoare foarte rosie. A zambit si m-a intrebat: — Ti-a fost dor de mine? Ei, bine, chiar imi fusese dor de ea, dar imi era extrem fricé s-o imbratigez. — Ce-ai patit? Liz gi-a dat ochii peste cap gi a zis doar atat: — SA nu adormi niciodata lang’ o piscina in Alabama. 10Tonul ei sugera cA ar fi trebuit sd fie mai desteapti le-atit — cea ce, categoric, era adevarat. Vreau s8 zic, sun- tem toate genii, teoretic, si aga mai departe, dar Liz, la var- sla de nou’ ani, a avut cea mai mare nota obfinutd vreodatila \ostele de evaluare din dasa a treia. Guvernul urmareste ase- menea lucruri, asa c’, in vara de dinaintea clasei a saptea, )pirinti ei s-au pomenit cu o vizit& din partea unor insi van- Joy’ in costume negre gi, trei luni mai tarziu, Liz era o Fata Gallagher, darnu genul care si omoare pe cineva cu mainile oale. Dacd o si m& aflu vreodati intr-o misiune, o vreau pe Hex alituri gi pe Liz departe, foarte departe, cu o duzini de ‘soleulatoare gi o tabla de sah — lucru pe care n-am putut si {i mi-] amintesc cand Liz a incercat si-si azvarle valiza pe put, dar a ratat gi a sfargit prin a dardma o etajerd, demo- lindu-mi combina stereo gi turtind macheté perfect pro- portionat& a ADN-ului pe care o facusem din papier-miéichéin ‘elasa a opta. Aoleu! a facut Liz, ducandu-si mainile la gura. Desigur, Liz stie sa injure in paisprezece limbi, dar cand {puss in fata unei catastrofe minore, spune aolen In clipa aceea, nu mi-a mai pasat cat era de parliti de sare: trebuia si-mi imbratigez prietena. {a yase si jumatate fix, eram in uniforme, cu palmele alune- ind pe balustrada neteda de mahon, coborand gratioasa sear’ in spirala spre holul de la parter. Toata lumea radea (se are ca povestea mea cu andrelele a fost un mare succes), oy Liz si cu mine ne uitam intruna spre usa din mijlocul gilli de la parter, Poate c-au fost probleme cu avionul! a goptit Liz. Sau (u vama? Sau... Sunt siguré c& doar intarzie. Bu am clitinat din cap si am continuat s8 ma uit spre hol ile parc’ Bex avea s8 navileasca pe usa exact in clipa aceea lLDar usa a rimas inchis& si vocea lui Liz a devenit mai pti ‘ghiat’ cand a intrebat: — Ai primit vreun semn de la ea? Eu nu. De ce n-aven vvepti dela ea? Ei bine, ag fi fost surprinsa dacd am fi avut, sincer vo bind. De indata ce Bex ne spusese ci ambii ei parinti isi luau concediu ca si petreaci vara cu ea, am stiut cd n-o 58 ‘omoare cu scrisul. Dupa Liz, concluzia era cu totul alta. — Dummnezeule, daca a renuntat? a spus ea, apoi i-a devenit ingrijorat: Sau poate a fost data afari? — Ce te face si crezi asta? — Pai..., a spus Liz, potionindu-se in fafa evidentei, Bex a fost intotdeauna cam rebeli. Liz a ridicat din umeri si, dir pacate, nu puteam s-o contrazic. De ce altceva sa intarzie Fetele Gallagher nu intarzie niciodata! Cammie, tu sti ce aga-i? Trebuie s& sti ceva! in momente ca asta nu e deloc placut si fii fata directo rei, pentru c&: A) e groaznic de sicditor cind oamenii cred cd eu sunt la curent si, de fapt, nu sunt, si B) lumea presup {intotdeauna c& am o relatie de colaborare cu personalul, ce chiar nu e adevarat, Sigur, duminica seara iau masa doar] cu mama mea gi, uneori, mi lasa singura in biroul ei pret de inci secunde, dar atata tot: in timpul gcolii, sunt doar o Fata Gallagher ca oricare alta (cu exceptia faptului ci sunt fate cireia i se aplica sus-menfionatele A si B). Mam uitat iardsi la uga de intrare, apoi m-am into catre Liz: — Pun pariu ci doar intarzie, am decretat, rugandu- cain timpul cinei sa ni se dea un test-fulger (nimicnu-i abate ‘mai repede atentia lui Liz ca un test-fulger). {in timp ce ne apropiam de ugile masive, larg deschise, ale Salii Mari, unde se presupune c& Gilly Gallagher a otra vit un om la propriul ei bal, mi-am ridicat privirea, fara s 12‘iow, la panoul electronic pe care scria: ,englezé — ameri- S90", cu toate c& gtiam deja ci la cina de bun venit vorbeam Wlotdeauna in limba noastra gi cu accentul nostru. Conver- lie de la masa n-aveau sa se desfagoare, speram, in ,chi- ‘jek — mandarina” vreme de macar o siptimana. ‘Ne-am asezat la masa noastré obignuit’ din Sala Mare si, W) Hirgit, ma simfeam ca acasi. Eu ma intorsesem, de fapt, ‘Jp (rol siptiméni, dar n-avusesem parte decit de compania jovicelor gi a personalului. Singurul lucru mai ru decdt si i) \nica elev din clasele superioare intr-un conac plin de fle de clasa a saptea este sa pierzi vremea in cancelarie, pri- inl cum profesoara de limbi vechi ii pune picdturi in urechi ‘elu care este autoritatea numarul unu in lume in codarea ‘Intelor, in timp ce acesta jurd c& nu va mai face scufundari *A) vo trhi. (Pfui, imaginea mentald a domnului Mosckowitz Whitin costum de cauciuc! Oribil!) Intrucat o fata nu poate citi la nesfargit numere vechi din. ‘onajul astazi, imi petrec de obicei zilele de dinaintea unui semostru cutreierand prin cladire, descoperind incSperi as- ‘we gi culoare secrete, vechi de cel putin o sut& de ani, care Wai) avut parte de o curatenie serioas’ cam de tot atéta swume. Am incercat, mai ales, si-mi petrec timpul cu mama, uy ea era extrem de ocupata gi cu mintea aiurea. Amin- {iidu-mi asta acum, m-am gandit la absenta misterioasa a Ju/ Hex si, dintr-odata, am inceput sa-mi fac griji c& poate Liz io ea ceva, Apoi Anna Fetterman s-a inghesuit pe banca Win Liz gi a intrebat: Afi vazut? V-ati uitat? Anna tinea in mana o bucata albastra de hartie care se iipolva instantaneu cénd o bagi in gura. (Chiar daci arati ‘de parci ar avea gust de vaté de zahar, nu are, credeti-ma!) Nu ptiu de ce orarele noastre sunt puse mereu pe evapohar- {ie — poate ca s& ne epuizam rezervele din categoria celor 13,cu gust rau si si trecem la lucrurile bune, precum inghi de menta cu fulgi de ciocolata. Dar Anna nu se gandea la gustul evapohartiei cin strigat: — Avem Operatiini sub Acoperire! area absolut ingrozita si mi-am amintit c4 era prol singura Fat Gallagher pe care Liz.o putea bate intr-o huy cu pumnii. M-am uitat la Liz, si pana gi ea gi-a dat ochii cap in fata istericalelor Annei. in definitiy, toata lumea stie abia in clasa a zecea incepem sa facem ceva cat de cat a piat de munca de teren propriu-zisa, Este primul nostru tact cu adeviratul spionaj, dar Anna pirea s& uite ch, pacate, cursul in sine era o nimica toata. — Sunt sigura ci ne putem descurca, a linistit-o Liz, ‘minand hartia din mainile plipande ale Annei. Buckiny niu face decat sa spund povesti de groaza despre tot felul lucruri pe care le-a vazut in Al Doilea Rézboi Mondial gi ne arate diapozitive, ai uitat? De cand gi-a rupt goldul e,. — Dar Buckingham a plecat! a exclamat Anna, gi mia stémit interesul. Sunt sigurd ca m-am holbat la ea 0 secunda sau di inainte s spun: — Profesoara Buckingham e tot aici, Anna, am zis, si precizez cd imi petrecusem jumatate din diminea{a in cnd si-| limurese pe Onyx, motanul ei, sa coboare de j raftul de sus al bibliotecii profesorilor. Trebuie sa fie doar zvon de inceput de an scolar, am adaugat. Asemenea zvonuri erau mereu cu duiumul: cum fat& a fost ripité de terorigti sau unul dintre membrii pei nalului a castigat o suti de mii de dolari la Roata Nor (Desi, dacd ma gandesc acum, asta din urma a fost ade — Nu,aréspuns Anna, Nuinfelegi. Buckingham e int fel de semi-pensionare. O si facd orientare gi acomi pentru novice, dar atat. Nu mai preda. 14Riri o vorb8, am intors capetele gi am numarat scaunele dle la masa personalului. intr-adevar, era un scaun in plus. Atunci cine pred’ Op-Acop? am intrebat. In clipa aceea, un murmur sonor a strabatut norma in- ‘ipere, in timp ce mama pagea prin usile din spatele s&lii, Ariat de tofi obignuitii casei: cei doudzeci de profesori pe ‘are ti urm&ream gi de la care invafam de trei ani. Dowzeci ile profesori. Douizeci gi unu de scaune. $tiu c& geniul sunt dar faceti voi socoteala. Ne-am uitat una la alta, Liz, Anna gi cu mine, apoi iaragi Jy masa personalului, trecind cu ochii peste chipuri gi in- sorelind s8 intelegem cee cu scaunul in plus. Un chip era nou, dar la asta ne asteptam, fiindc’ profe- ‘soru! Smith se intoarce intotdeauna din vacanta de vari cu ‘ {nfitisare complet schimbata. La propriu. Avea nasul mai ure, urechile mai proeminente, iar pe tampla sting’ ti fu- fee adaugata o mica alunita, toate acestea deghizind cea in| chutatd fafd de pe trei continente, dupa cum sustinea el. W evoneste cA e cdutat in Orientul Mijlociu de nigte contra- Hwndisti de arme, in Europa de Est de ucigasi platiti din fos- {KGB si undeva in Brazilia de o fost sofie foarte suparat’. Desigur, toata aceasté experienté il face un mare profesor de Jirile Lumii ([-L.), dar lucrul cel mai bun pe care ill aduce jiolesorul Smith Colegiului Gallagher este faptul ca agtep- Win cu nerabdare, in fiecare an, s& ghicim ce chip isi va insusi Jwntru a se bucura de vacanta de vara. Inca nu s-a intors ca Wowie, dar asta este, probabil, doar o chestiune de timp. Profesorii s-au agezat, dar scaunul a ramas gol, in timp Je mama si-a ocupat locul pe podium, in centrul mesei lungi {personalului, Fete ale Colegiului Gallagher, cine vine aici? a intrebat ea. In clipa urmatoare, toate fetele de la toate mesele (pana | Novicele) s-au ridicat gi au rostit la unison: 15— Suntem surorile lui Gillian. — De ce venii aici? a intrebat mama. — Ca si-i invafim miiestria. Sa-i cinstim sabia. $i pastram secretele. — Care e scopul pe care-| slujfi? — Slujim cauza dreptitii gi a luminii. — Cat timp veti lupta? — PAna la sfargitul zilelor noastre. Am terminat, iar eu m-am simtit putin ca un pers dintr-una din telenovelele bunici Ne-am asezat, dar mama a rmas in picioare. — Bine ati revenit, elevele noastre, a spus ea, radiind.’ fi un an minunat aici, la Colegiul Gallagher. Noilor membre — a spus ea, intorcdndu-se citre elevele de saptea, care pareau sé tremure sub privirea ei pai toare — le urez bun venit. Sunteti pe cale s& incepefi cel provocator an al tinerelor voastre vieti. Fiti convinse c& fi fost puse in fafa acestei provociri daci n-ati fi fost ca si faceti fafa. Pentru elevele noastre mai vechi, anul a va marca multe schimbari. Mama a aruncat o privire colegii ei sia parut sa cugete la ceva inainte de ani se a din nou: Am ajuns intr-un moment cand... Dar inainte sa apuce sé-5i termine fraza, usile s-au laturi si nici macar cei trei ani de instruire la scoala de naj nu ma pregatisera pentru ceea ce am viizut. inainte de a continua, ar trebui s4 va reamintesc, pr¢ bil, ci FRECVENTEZ O §COALA PENTRU FETE, inseamné numai fete, tot timpul, cu citiva profesori care au nevoie de picaturi in urechi sau care fac operatiit tetice, introdugi aga, de siguranta. Dar cand ne-am intors, vazut pisind in mijlocul nostru un barbat care |-ar fi si tremure pnd si pe James Bond. Indiana Jones ar fi ca un baietel alintat pe lang birbatul in jacheta de piele, 16{yyba nerasa de doua zile, care s-a indreptat spre locul unde se olla mama siapoi — oroarea ororilor — i-a facut cu ochiul. imi pare rau c-am intarziat, a spus el gi s-a strecurat in Phunul gol. Vrezenta lui era atat de insolita, atat de supranaturala, ‘Well nici macar n-am observat cand Bex s-a inghesuit pe Syne’ intre Liz gi Anna, iar cand am vazut-o, a trebuit sama Wille dou’ ori ca si ma dumirese gi mi-am amintit c3, doar ‘ihel secunde mai devreme, 0 considerasem disparut in mi- siune Probleme, domnigoarelor? a intrebat ea. Unde-ai fost? a vrut Liz sa stie. Las’ asta, i-a t&iat-o Anna. Cine+i el? Dar Bex era o spioana innascuta. A ridicat doar o spran- ‘Peand pia spus: Osa vedeti. Capitolul 2 Bhiecuse sase ore intr-un avion privat, dar pielea ei de HAnle cappuccino stralucea si Bex arata descins’ parcé ‘Mylo reclama la Noxzema, asa cé mi-a venit pur si simplu ©} {ly meschina gi s& subliniez c& panoul din hol spunea c& Hvhule si vorbim engleza cu accent american in timpul cinei ‘Wy bun venit. Dar, fiind singura Fata Gallagher din istorie 1) cotitenie americana, Bex era obignuit si fie o exceptie. ‘Mani trecuse peste nigte reguli serioase cdnd vechii ei prie- fe) lin serviciile secrete britanice 0 sunasera gi o intreba- ‘wh doch fica lor poate si devind o Faté Gallagher. ‘Ailmiterea lui Bex fusese prima actiune controversata a ‘Wwinel ca directoare (dar mu gi ultima). Agadar, ati avut o vacanfa reugita? 7Pretutindeni in sala, fetele incepeau s manance, ins& doar a facut un balon de guma de mestecat si a zimbit lai provocdndu-ne si-i cerem povestea, — Bex, daca stii ceva, trebuie s& ne spui, a cerut Liz, daca era total inutil. ‘Nimeni n-o poate determina pe Bex si facd mimic din nu vrea. Oi fi fiind eu cameleonul si Liz urmaga lui Einstei dar, cand vine vorba de indaratnicie total, Bex e cea buna spioand a tuturor timpurilor! ‘Mustiicea, gieu stiam o8 plinuise probabil scena inc’: cand se afla la jumatatea drumului, deasupra Oceant Atlantic (pe linga cd e indiritnic, Bex mai ¢ gi destul teatral8). A asteptat pana cAnd tofi ochii erau asupra ei pastrand tacerea pana cand Liz era gata si explodeze — a luat o chifld calda din cogul de pe masa si a spus cu salanta: — Profesor nou. A rupt painea in doua sia uns-o incet unt, L-am luat cu noi din Londra azi-dimineata. E un amic de-al tatei. — Numele? a intrebat Liz, deja plinuind, probabil, avea ea si se infiltreze in calculatoarele cartierului general CIA din Langley ca si afle detalii, de indati ce vom fi lil s&ne intoarcem in camerele noastre, — Solomon, a raspuns Bex, privindu-ne cu atentie. J Solomon. Felul in care vorbea aducea in mod ciudat cu un J. Bond in versiune feminina, adolescenta si neagra. Ne-am fntors toate si ne uitdm la Joe Solomon. Avea eras’ si gesturile agitate ale unui agent proaspat iesit dis misiune. in jur, sala s-a umplut de soapte si chicoteli — bustibil ce avea si puna in migcare, cu maxima vitezd, m zvonutilor pana la miezul noptii — gi mi-am amintit cA, d 18Dimineafa urmatoare a fost o tortura. O tortura absoluta! $i ‘Weta mw este un cuvant pe care-1folosese cu ugurint’, avand in vedere ocupatia familiei. Asadar, poate ar trebui si refor- qiuilez: prima zi de cursuri a fost o provocare. Nu ne-am dus la culcare prea devreme... nici m&car ulin cam tarziu... de fapt, nu s-ar zice cd ne-am culcat, doar hed se pune la socoteal’, ca premisa pentru un somn bun, {aptul ci am stat intinsa pe covorul de blana artificiala din ola comun, cu toate elevele din clasa a zecea tolanite in jul meu. Cand Liz ne-a trezit la sapte, am hotrat ci putem {Wp si ne dichisim 0 or’ gi s4 sdrim peste micul dejun, fie s& {fgem repede pe noi uniformele gi si mancdm ca nigte re- Wine, inainte de ora de TLL., de la 8.05, a profesorului Smith. 15. (inainte de Solomon), vafelele si covrigeii ar fi avut, ‘ elgurant’, cagtig de cauza. Dar, in ziua aceea, o multime ‘ile fete cu stomacul chioraind, dar fardate la ochi gi cu gloss je buze, il ascultau la 8.30 pe profesorul Smith vorbind des- pie revoltele civile din Tarile Baltice. M-am uitat la ceas, cel Hai inutil gest la Colegiul Gallagher, caci orele incep si se slinyese exact la timp, dar trebuia si vad cate secunde ma despart de masa de pranz. (11.705, in caz.c& sunteti curiogi.) Cind ora de TLL. s-a terminat, am urcat in goan’ dou’ sihuri de trepte, pana la etajul trei, pentru lectia de Cultura 4 Avimilare a lui Madame Dabney, la care, din nefericire, in ‘seo ri nu se servea gi ceaiul. Apoi a venit vremea pentru cea Mle treia pauza. Gitul ma durea din cauza pozitiei ciudate in care dor- Whivem, ma asteptau cel putin cinci ore de teme pentru acasi ' locmai descoperisem c& 0 femeie nu poate trai doar cu Wuelu de buze cu arom de cirese. Am scotocit pe fundul gentii, 19am gisit o foarte dubioas& pastila de ment’ gi m-am gi ci, daci aveam si mor de inanifie, ar trebui macar s& am: piratia proaspata, de dragul oricirei colege de clasé sau ori rui profesor obligat si-mi aplice procedura de resuscitare. Liza trebuit si se duc in biroul domnului Mosckor ca sé-ilase un eseu suplimentar pe care il scrisese peste (mda, aga e eal), astfel c& eram singura cu Bex cand am aj la poalele scarii principale gi am cotit pe micul coridor era una dintre cele trei c&i de acces spre Suburi, sau ni rile subterane, unde nu ne mai fusese ingdduit si pa dem pana atunci, Stand in fafa oglinzii inalte, incercam din rasputeri si clipim ori si facem ceva care ar putea deruta scannerul ce urma si verifice daca eram, cu adevarat, eleve in cl zecea gi nu boboace incercand si se furiseze jos, in Suburi si braveze. Am studiat imaginile noastre oglindite gi mi dat seama ci eu, Cameron Morgan, fiica directoarei, care gt mai multe despre scoalA decat oricare dintre Fetele Gi gher de la Gilly insasi incoace, ma preg’team s ptrund. adancin galeria secretelor Gallagher. Judecdnd dupa pi de gaind de pe brafele lui Bex, nu eram singura care se fiora la acest gand. O lumina verde a palpait in ochii unui tablou din tele nostru, Oglinda a glisat intr-o parte, dezvluind un ascensor care urma sa ne poarte un etaj sub paméant, clasa de Operatiuni sub Acoperire si — daca vreti sa pri lucrurile cu dramatism — spre destinele noastre. — Cammie, am intrat, a spus Bex incet. Stiteam calme, verificdndu-ne (sincronizat) ceasuirile gi dind, toate, exact acelagi lucru: ceva e, categoric, diferit. Conacul Gallagher e facut din piatra si lemn. Are bal trade sculptate gi semineuri inalte, in fafa cirora te 20‘wibiiri in zilele cu ninsoare, citind totul despre cine l-a ucis pe JK (povestea adevitrata), dar, cumva, liftul ne dusese in- {pun spatiu care nu apartinea aceluiasi secol, cu atat mai Pillin aceleiasi cladiri, ca restul edificiului. Peretii erau din ‘ici jivrat. Mesele erau din ofel inoxidabil, Dar ciudatenia whwolutd legata de ora de Operatiuni sub Acoperire era fap- {ul et profesorul nostru nu se afla induntru, Joe Solomon intarzia — intarzia atat de mult incat ince- jie nl-mi fie putin ciudi cd nu profitasem de ocazie ca si Weng sf sterpelesc niste bomboane M&M's de pe biroul Mwmei, fiindcd, sincer vorbind, un Tic-tac vechi de doi ani i potoleste foamea unei fete in crestere. ‘Am stat in liniste, in timp ce secundele se scurgeau, dar ‘ed et Uicerea a devenit prea greu de suportat pentru Tina ‘Wolters, fiinded s-a aplecat spre mine peste interval si m-a Wirebat Cammie, ce stii despre el? 1, bine, ew nu gtiam decat ce-mi spusese Bex, dar mama ‘Wel nerie o rubric’ mondend intr-un important ziar metro- Politan, al cdruimume n-am sé-l mentionez (intrucat asta este ‘soperirea ei si aga mai departe), asadar nu exista nicio sans Tina si nu incerce s8 cerceteze aceasta poveste pani-n jinwole albe. Curand eram prinsé sub o avalans& de intre- Mii precum: De unde e?” gi ,,Are prietend?” si ,E adevarat #4} omorat un ambasador ture cu un snur?” Nu eram si- qu daca se referea la un gnur de perdea sau la un chilot {wiygo, dar, in orice caz, nu aveam rispunsul. Haide, a spus Tina, am auzit-o pe Madame Dabney spinindu-i bucdtarului-gef Louis ci mama ta s-a striduit ood vara sé-l convinga s& accepte postul. Trebuie si fi auzit oval Astfel, interogatoriul Tinei mi-a folosit, pana la urma, 1s ova: am infeles, in sfarsit, sugotelile la telefon gi usile 21‘incuiate cu care se agitase mama siptimani in sir. Toor incepeam si cuget la ce insemna asta, cand Joe Solom pasit tacticos fn clas. Cu o intarziere de cinci minute. ‘Avea pirul usor umed, cimasa alba atent cilcata gi, din pricina aerului sau fabulos, fie a educatiei noastre, mi trebuit dou’ minute intregi ca si-mi dau seama ci vorbea’ japoneza. — Care e capitala Bruneiului? — Bandar Seri Begawan, am raspuns intr-un glas. — Radacina patrata din 97.969 este...? a intrebat el limba swahili. — Trei sute treisprezece, a raspuns Liz in limbajul maticii fiinde’, aga cum fi place s ne reaminteasca, mal matica este limba universal’. — in 1961 a fost asasinat un dictator dominican, a Joe Solomon in portughez’. Cum se numea el? ‘Am raspuns toate la unison: — Rafael Trujillo (O fapt’, as dori si subliniez, care nu a fost comis’ d Fata Gallagher, in ciuda zvonurilor contrare.) ‘Tocmai incepeam si intru in ritmul micului nostru je cand domnul Solomon a zis in araba: — Inchideti ochii. ‘Am fécut ce nis-a cerut. — Ce culoare au pantofii mei? De data aceasta a vorbit in engleza si, uluitor, treis zece Fete Gallagher stiteau acolo in liniste, fara si rasy — Sunt dreptaci sau stangaci? a intrebat el, dar n-a teptat rispunsul. De cind am pasit in aceasta sali, am 1a amprente in cinci locuri diferite. Numifi-le! ne-a cerutel, a fost intmpinat de ticere. Deschideti ochii, a continuat el cand i-am deschis, -am vazut agezat pe coltul catedrei, un picior pe podea si unul atérnnd lateral. Mda, a zis 22)Jetelor, sunteti destul de istefe. Dar suntefi, in acelasi timp, fam toante. Daca n-am fi avut certitudinea ca, stiintific, Pamantul pur pi simplu nu se poate opri in loc, am fi jurat toate c& lucrul Jla tocmai se intamplase. Bine-ati venit la Operatiuni sub Acoperire. Eu sunt Joe Solomon, N-am mai predat pani acum, dar fac treaba asta optsprezece ani gi inc respir, cea ce inseamna ci stit slespre ce vorbese. Nu va fi ca la celelalte ore ale voastre. Mi-a chiorait stomacul, iar Liz, care optase pentru un mic slojun complet gi o simpla coada de cal, a facut $551, de parca ay i avut cum s&-I opresc. ~ Domnigoarelor, am sa va pregiitesc pentru cea ce se {nlimpla. Domnul Solomon a facut o pauza gi a aratat in sus: Acolo, afara. Nu e pentru toata lumea, de aceea am sa va fac Vala grea. Al naibii de grea. Impresionati-ma gi, anul viitor, Iiiturile acelea s-ar putea s& va duca un nivel mai jos. Dar sich am cea mai vaga banuiala cé nu suntefi extrem de in- yostrate pentru munca de teren, atunci am si va salvez. viata ‘hior acum si am s& va indrum spre Operatiuni si Investiga- {Wi S-a ridicat, varandu-gi mainile in buzunare: Toata lumea forneste in aceasta profesie ciutind aventura, dar mie ‘ivi pas ce fantezii avefi voi, domnigoarelor. Daca nu pu- lo(i si iegiti din spatele acelor bnci si si-mi ardtati altceva slocit cunogtinte teoretice, atunci niciuna dintre voi nu va vedea vreodata Subnivelul Doi. Cu coada ochiului, am vazut-o pe Mick Morrison sor- \\ndu-i fiecare cuvant, aproape salivand la auzul sunetelor, wei Mick igi dorea de ani de zile sa faci rau cuiva. Faré si surprinda pe nimeni, mana ei cimoasa a tagnit in aer. Asta inseamna cé 0 88 ne invafati despre armele de foe, domnule? a strigat ea, de parca un sergent de instructie ili putut s-o puna si faci flotari. 23ins& domnul Solomon doar a dat ocol catedrei. — in profesia asta, daca ai nevoie de o arma, atunci pro babil e prea tarziu ca si-ti mai fie de vreun folos, a spus e si trupul bine legat al lui Mick a parut sé se dezumfle pul Dar, partea bund e ca s-ar putea sa te ingroape cu ea, a tinuat domnul Solomon, asta presupundnd cé apuci sé fii in- ‘morméantat. Pielea imi ardea. Ochii mi s-au umplut de lacrimi. inai si-mi dau seama ce se petrece, gatul mi s-a inclestat atat d tare incat abia mai puteam respira cand Joe Solomon 5-4 uitat fix la mine. Apoi, de indata ce ochii mei i-au intalnit p ai lui, a intors privirea. = Cei norocosi ajung acasi, chiar daca intre patru sci duri. { Cu toate ci nu-mi pomenise numele, simfeam ochii ca legelor mele de clasé asupra mea. $tiau toate ce se intém: plase cu tata: c& a plecat intr-o misiune gi cA nu s-a mai int acasi Probabil cd nu aveam si aflu niciodati mai mult de acele doua realitati simple, dar acele doud realitati erau to ce conta. Aici mi se spune Cameleonul — daca mergi la scoala pentru spioni, ag zice c& e 0 porecla destul de viti. Uneori ma intreb ce m-a facut sa fiu asa, ce ma deter mind sa rimén linistitA gi ticuti cand Liz trincineste gi Bex, ei, bine, beruieste. MA pricep, oare, si trec neobservat’ dit cauza genei mele de spion, sau fiindcd am fost intotdeaun timid&? Sau sunt doar fata pe care oamenii prefer’ si vada — ca nu cumva sé-gi dea seama ct de ugor li s-ar pute intampla gi lor. Domnul Solomon a mai facut un pas gi colegele mele d las au intors, ca la un semn, privirea — toate, in afara d Bex, adica. Ea aluneca, centimetru cu centimetru, spre mar ¢ginea scaunului ei, gata si ma impiedice si-i scot acei nati ochi verzi noului nostru profesor sexy, cind acesta a sp 4Sa ajungeti bune, domnigoarelor. Sau ajungeti moarte. O parte din mine voia s& alerge direct in biroul mamei, bi spun ce-a zis profesorul, cé vorbea despre tata, sugerdind ‘eh fusese vina lui — c& n-a fost destul de bun. Dar am ramas Jocului, poate din cawza furiei paralizante, dar, mai probabil, Win cauz’ ci ma temeam, undeva in adancul meu, ci dom- ‘hu! Solomon avea dreptate sinu voiam ca mama sa confirme asta. {in clipa aceea, Anna Fetterman a navalit pe usile de sti- eli mata sia rimas, gafaind, in fata clasei. imi cer scuze, i-a spus ea domnului Solomon, tri- indu-si rasuflarea. Scannerele alea idioate nu m-au recu- oseut, aga c& liftul m-a blocat induntru gi a trebuit s4 ascult © predic’ fnregistrat& de cinci minute despre furigatul in spa- flu interzis gi... Glasul i s-a stins in timp ce-1 studia pe profesor, cu ex- presia lui foarte flegmaticd, pe care am considerat-o putin \pocritd, venind de la un om care intarziase el insugi cinci minute, Nu te osteni s& te agezi, i-a spus domnul Solomon Annei, cand a pornit spre o banca din fundul clasei. Cole- ile tale tocmai plecau, Ne-am uitat toate la ceasurile noastre recent sincronizate, ‘ore ardtau acelagi lucru: mai aveam patruzeci gi cinci de {inute din or’. Patruzeci si cinei de minute pretioase gi ni- ‘lodata irosite. Dup’ o vreme, care a pirut o vesnicie, mana Jui Liza tagnit in aer. Da? a facut domnul Solomon, pe tonul unuia care ‘yea lucruri mult mai bune de facut. Avem vreo tema pentru acasa? a intrebat Liz si clasa 4 {1ecut instantaneu de la goc la iritare. (Sa nu pui niciodata intrebarea asta intr-o sali plind de {ole care au centura neagra la karate.) 25— Da, a rispuns Solomon, finand usa in semnalul versal pentru: ,iesi afara”. Cascati ochii. in timp ce strabateam coridorul alb si lunecos catre a sorul care ma adusese aici, mi-am auzit colegele de mergand in directia opusa, catre ascensorul cel mai apropit de camerele noastre, Dupa cele intamplate, m-am bu si le aud pasii indepiirtindu-se. N-am fost surprins& Bex a venit langa mine. — Fsti bine? m-a intrebat ea, fiindcd asta e treaba mai bune prietene. — Da, am minfit eu, fiindca asta fac spioanele. Liftul ne-a dus pand la coridorul ingust de la parter usile s-au deschis. Ma gandeam serios sii fac vizit’ mar (ginu doar pentru M&M's), cand am pasit in culoarul int necat si am auzit o voce fipand: — Cameron Morgan! Profesoara Buckingham alerga de-a lungul coridor si nu-mi puteam imagina ce-ar fi putut s-o facd pe a manierati lady englezoaic’ si vorbeasci aga, cand, de pra noastra, o lumind rosie a inceput sd se roteasca gi o si urlatoare ne-a sfredelit urechile, astfel ca abia am at strigitele vocii electronice care pulsa in ritmul luminii: ROSU. COD ROSU. COD ROSU. — Cameron Morgan! a récnit din nou Buckingham, in hitandu-ne pe Bex si pe mine de brate. Mama ta are ne de tine. ACUM! Capitolul 3 Dintr-odats, coridoarele goale au fost invadate de fete angajafi care alergau, in timp ce luminile rosii continuau s palpaie. 26Oetajerd s-a r&sucit, trimitand in compartimentul ascuns de dup’ perete insignele gi pangli a igitoarele in luptele anuale corp la corp gi in competitiile ide spargere a codurilor, gi l’sand in loc un sir de premii de In intrecerile de inot gi concursurile de dezbateri Deasupra noastra, la etajul superior al holului, trei ban- {ire aurii cu viginiu, inoafa-i Maiestria, Cinsteste-i Sabia gi Pas- Ijusil-i Secretele, s-au rulat miraculos in sus si au fost WWlocuite de afige realizate manual care sprijineau candida- {ura cuiva pe nume Emily la pregedintia consiliului elevelor. Buckingham ne-a tras, pe Bex si pe mine, in susul scarii jorpuitoare, in timp ce un card de novice alerga in jos, ti- Jind din toti bojocii, Mi-am amintit cum sunasera sirenele leo prima oar’ cand le-am auzit. Nu era de mirare c& fetele § comportau de parca era sfarsitul lumii. Buckingham a stri- hot Fetelor! $i astfel le-a potolit. Urmati-o pe Madame Dab- adaugat ea. Va va duce la grajduri pentru dup’-amia- sta. $i, domnigoarelor — s-a ristit ea la doud gemene are pareau chiar innebunite — calm! Dupa care Buckingham s-a rasucit pe calcaie gi a alergat jw seiri in sus, c&tre palierul de la etajul intai, unde domnul Mosekowitz si domnul Smith incercau s& imping’ o statuie 4|\\ Eleanor Everett (Fata Gallagher care a dezamorsat candva ‘» bomba cu dinti, in Casa Alba) intr-o debara. Am trecut in joend pe lang’ Sala de Istorie, unde sabia lui Gillian a alu- ‘ject ugor in seiful de sub vitrina sa, asemeni sabiei Excali- Hur intorcdndu-se la Doamna Lacului, gi a fost inlocuiti de )yolul unui barbat cu urechi enorme, care, zice-se, a fost pri- Wu director al gcolii. Intreaga scoala era intr-o stare de haos organizat. Bex si #4) nine am schimbat o privire intrebatoare, cAci trebuia sa yy jos, ajutindu-le pe celelalte eleve din clasa a zecea sh 27verifice parterul, in cdutarea oricirui obiect legat de spior pe care cineva |-ar fi putut lasa prin preajm&, dar Bucki ham s-a intors si ne-a repezit: — Fetelor, grabiti-val Glasul ei nu prea suna ca al batranei profesoare blaj pe care o stiam, ci mai degrabé\ ca al unei femei care s laiveala, cu o singurd man’, o mitralierd nazista in Ziua Am auzit un trosnet in spatele nostru, urmat de niste jurdturiin polonezé, si am stiut cd statuia lui Eleanor Ever era, probabil, fandari; dar, in captul Salii de Istorie, se sprijinea de usa dubla a biroului ei, aruncinduw-si M&M in gur, calm de parca ar fi asteptat si mi ia de antrenamentul de fotbal, comportindu-se ca si cum ar fi © zi ca oricare alta. Parul lung si intunecat ii cidea peste umerii costumulk ei pantalon negru. Suvitele bretonului ii atingeau frunt perfect pe care jur’ c& 0 voi avea si eu, de indata ce monii vor inceta razboiul cu porii mei. Uneori chiar ma bucur ci trim nowazeci la sut din’ in interiorul gcolii, cici, ori de cate ori plecim de aici, nevoitd si vid cum barbatii saliveaz dupa mama sau intreaba daca suntem surori, cea ce mi scoate din mis chiar daca stiu c& ar trebui sd fiu flatata cA s-ar putea cineva gi c&-i sunt rud& macar. Pe scurt, mama ¢ o tipi trasnet. — Hei, Cam, Rebecca, a spus ea, dupa care is-a a Tui Buckingham: Mulfumese cd le-ai adus, Patricia. Haid inauntru o clips inbiroul ei, datorit’ peretilor izolati fonic, harmalaia restul scolii a disparut complet. Lumina se raspandea pri ferestrele plumbuite si scanteia pe lambriurile de mahon pe rafturile inalte pand-n tavan care se risuceau, chiar clipa aceea, ascunzand tomuri precum Otrdcurile de-a lun} 28weit si Un ghid pretorian pentru o moarte onorabilit si tnlo- ‘*indu-le cu un raft, aflat pe partea opusd, de volume pre- im Educarea esalonului superior si Revista lunarit a educatiei Particulare. Pe biroul ei se afla o fotografie cu noi dou’ in vacant in Nusio si am privit inmarmurita cum ne imbratigam gi zam- oom in rama, in timp ce, in fundal, Kremlinul era inlocuit ile Castelul Cenuséresei de la Disney World. Hartie fotografica holografici, radio-sintetizaté, a pus mama, cand m-a vazut cu gura ciscati. Dr. Fibs a in- ‘opt o grimada in laboratorul lui, peste vard. V8 e foame? Mama a intins cdugul palmei catre mine si Bex. Surprin- ‘lor, uitasem cu totul de stomacul meu gol, dar am luat 0 Swmboana verde, si-mi aduca noroc. Ceva imi spunea ca 0 Mam nevoie. Fetelor, vreau si faceti un tur, Dar... suntem in clasa a zecea! a exclamat Bex, de ited mama ar fi uitat, in chip misterios. Mama avea gura plina de ciocolata, aga ci Buckingham fea explicat: Junioarele igi incep semestrul cu tactica interogarii, ci, in momentul de fata, sunt toate sub influenja Jeilotalului de sodiu, iar senioarelor li se pun lentilele de ‘Sontact pentru vederea noctumné gi efectul de dilatare va mai ‘din cel putin doua ore. Este un moment extrem de neferi- i), dar exist un motiv pentru care Codurile Rosii sunt aga, Nu ptim cand intervin gi, ei, bine, unul a intervenit acum. Ce zicefi? ne-a intrebat mama, zambind. Ne putefi Hote din bucluc? (9 oi te prezingi neinvitat la poarta Colegiului Gallagher joniru Tinete Exceptionale trebuie s& intrunesti trei condi- i) oi fi petseverent, puternic gi total lipsit de alte optiuni. La 29urma urmei, majoritatea potentialelor eleve nu re treaca de replica ,,Nu acceptim cereri de inscriere in m mentul de fata”, cu care se aleg ori de cate ori suna sau set Trebuie si fi fost refuzat de fiecare liceu privat din f inainte sa bati efectiv tot drumul pana la Roseville, cu ranfa c’ o viziti personalé ne va face si ne rizgandim. D oricat ai fi de insistent sau de disperat, nu poti trece de pa Nu, pentru asta e nevoie si fii cu adevarat puternic. De aceea Bex si cu mine stiteam pe treptele principa asteptand ca limuzina neagra care aducea familia Md (da, acei McHenry, cei de pe coperta Newsweek din dec brie trecut) s& inainteze pe aleea serpuitoare. Sunt gent oameni care nu pot fi ugor refuzati, iar noi invatasem { mult c& ascunztoarea cea mai buna e in vazul tuturor, ca Bex si cu mine eram acolo, sé-i intampinim la Gallagher pentru Tinere Exceptionale. Misiunea noast avem grijé si nu afle niciodata oft de exceptionale § cu adevarat, Barbatul care a iesit din limuzina purta un sacou gri ‘bune gi o cravati clasic’. Femeia arta ca mostenitoarea companii de cosmeticale, cea ce gi era — niciun fir de nicio gean nelalocul lor — gi m-am intrebat daca luciul: de buze cu aroma de cirese avea s-o impresioneze. Jud dupa cautatura ei incruntata, n-a impresionat-o. — Domnule senator, a spus Bex, intinzindu-i biirba mand, cu un accent la fel de american ca o placinta cum gi incdntat de sarada. Bine-ati venit la Colegiul Gallagl Este o onoare sA va avem astézi in mijlocul nostru. ‘Am avut impresia c& intrece putin cam mult mast pana cind senatorul McHenry a zAmbit si a spus, de p nu gi-ar fi dat seama c& Bex nu are drept de vot: — Multumese. E minunat si mi aflu aici. — Eu sunt Rebecca, a zis Bex. Ea e Cameron. 30Senatorul mi-a aruncat o privire, apoi s-a uitat repede ‘WWupoi la Bex, care arata ca un model desivarsit al educatiei Ap wlita Ne face placere s& va arétim dumneavoastra gi... (in dips aceea, Bex gi cu mine ne-am dat seama ci fiica lor nu-si ‘(Meuse aparitia.) Fiica dumneavoastra va... Dar chiar atunci un bocanc militar negru s-a ivit din li- urins. Scumpo, a spus senatorul, aritnd cétre grajduri. Vino si vezi. Au cai. = Oh, asta miroase? a remarcat doamna McHenry, cu- enmurindu-se, \ (fin s& precizez c& scoala noastr’ miroase cum trebuie, Hiei, fireste, nu cumva simful mirosului ti-a fost alterat ire- ‘pitubil dup’ o viaté intreagd de adulmecat mostre de par- ayuri.) Dor senatorul i-a aruncat sotiei sale o privire furioasd si Pileclarat: Macey adora caii. Nu, Macey urdste caii, a punctat doantna McHenry, ‘Wi\indu-si ochii gi uitandu-se spre Bex gi spre mine ca gi cum ‘© (i vrut sé-i reaminteased senatorului s n-o contrazica in Jhip wervitorilor, A c&zut de pe un cal si gi-a rupt mana. Mi gandeam s8 intrerup mica demonstratie de fericite “Svijugal’ pentra a le spune amandurora c& in grajduri nu wld niciun cal, doar fete speriate de clasa a saptea gi o iN spioana francez care a inventat un mod de a trimite je codate in branz4, cand un glas a zis: Ma, se face un lipici grozav din ei. 1)\, bine, n-am informatii in acest sens, dar sunt destul de \irlich Macey McHenry nu atinsese un cal in viata ei. Avea Jonrele lungi gi atletice. Hainele ei, desi punk si rebele, \, firi doar si poate, exclusiviste, iar diamantul din nas 31avea cel putin un carat gi jumatate. Poate c& parul negru ca pana corbului si tuns din topor, dar era, in timp, des si stralucitor $i incadra o fata desprinsé parca coperta unei reviste. M-am uitat suficient la televizor gi la filme ca sa daca o fati ca Macey McHenry nu poate supraviefui liceu, atunci una ca mine ar fi, probabil, mancati de: totusi, ceva o manase spre portile noastre, ca spre ulti farm de speranta. Sau cel putin asa considerau parintii — Suntem...M-am balbiit, fiindca, degi sunt prepararea otrivurilor, buna la discursuri in publicnu Suntem cu adevarat fericite ci va aflati aici. — Atunci de ce ne-afi tinut acolo — doamna M¢ si-a intins gatul catre portile de fier — mai bine de-un. — Ma tem c& aceasta este procedura standard persoanele care vin férd programare, a rispuns Bex, mai izbutit glas de student de onoare pe care-! putea Securitatea este 0 preocupare primordialé aici, la Ci Gallagher. Daca fiica dumneavoastré ar fi si vind aici, teti astepta la acelasi grad de protectie. Dar doamna McHenry avea mainile in solduri rastit: — Nustii cine ¢ el? Stii ca... —Ne intorceam la Washington, a intervenit senal intrerupandu-si sofia. $i n-am putut sd rezistam ispitei ‘© aduce pe Macey intr-o vizita. Domnul McHenry i-a, cat consoartei sale o privire care spunea: asta e ultima’ sansi,,n-o spulbera, ad&ugand: ar sistemul de securitate ct se poate de impresionant, ] Bex a deschis usile din fafa gi i-a poftit inauntru, dar eam putut decat si-i privesc treciind si si gindese: senator, nici nu vil trece prin cap. 32ss) cul mine a trebuit si gedem in biroul mamei in timp ce -# fontit alocufiunea standard despre ,istoria” scolii. De ipl, nue att de departe de adevir, doar ci e prescurtatt. Hult Avem absolvente care lucreazé in toatd lumea, a spus jis, jar eu am gandit: Da, ca spioane, Ne concentram asu- ## \imbilor, matematicii, stiinfei si culturii. Acestea sunt lu- ile de care absolventele noastre ne spun cA au avut cea fil Mare nevoie in viata. Ga spioane! Acceptand doar fete, elevele noastre igi dezvolté un s§)\ ol responsabilitatii care le permite sé fie incununate de ieee Ca spioane! Incepea si-mi plac& micul meu joc, cand mama s-a intors He Bex gia spus: Rebecca, ce-ar fi ca tu gi Cammie si-i aratati lui Macey geod? Atunci am gtiut c& era momentul sa intram in rol. Nex radia, dar eu nu puteam decat si ma gandesc ca abia ‘*isevem parte de o jumatate de curs de operatiuni sub aco- ‘pote gi, totusi, plecam deja intr-o misiune! De unde sa stiu ‘ih sh ma port? Desigur, dac& Macey voia sa conjuge verbe J chinez’ sau s& sparga coduri KGB, eram perfect instruit3, sly misiunea noastrd era s8 ne comportim firesc gi asta e seve la care sunt total nepriceputé! Din fericire, lui Bex ti pice si joace teatru, Punct, Domnule senator, a spus Bex, strangandu-i mana, a lst 0 onoare s8 v8 cunose. $i pe dumneavoastra, doamna. 9 rimbit doamnei McHenry, adugdnd: Ma bucur nespus Mamindoi... Mulfumim, Rebecca, a intrerupt-o mama, pe tonul ei ‘Save pune: mu exagera. 33Macey s-a ridicat si, unduindu-gi ultra-minijupa, a i pe usa gia intrat in Sala de Istorie far s& arunce mécar vire spre parintii ei Macey se sprijinea de vitrina care in mod normal zenta istoria mastii de gaze (un echipament pentru care legiul Gallagher define brevetul, mulfumese frumos) aprindea o tigara, cand am ajuns-o din urm’. A tras ad in piept sigur’ pe sine, apoi a suflat fumul cdtre tavanul probabil avea o duzin’ de senzori diferiti, dintre care cel banal era cel pentru fum. = Trebuie s-o stingi, a spus Bex, actionand butonul gurd-te-ci-stie-ci-ar-fisnefericité-aici. La Colegiul Gall prefuim sindtatea gi siguranta personali Macey s-a uitat la Bex de parca ar fi vorbit in Mi-a trebuit o clip’ de gandire ca s8 ma asigur c& nu era — Fumatul interzis, am tradus eu, culegand o cutie, de aluminiu dintr-un cos de gunoi reciclabil din capul lor gi intinzandu-i-o. A mai tras un fum gi apoi s-a uitat la mine de parca spus c-o sa stings tigara doar daci o oblig, ceea ce pul desigur, dar ea nu trebuia sa stie asta. —Bine, am spus, si m-am intors pe cileaie, inde tandu-ma cu pagi mari. Sunt plimanii tai. { Dar Bex o privea furioas’ si, spre deosebire de mine, € chiar prea capabild si azvarle pe cineva de la etaj, aga tragand un ultim fum, musafira noastré a aruncat tiga cutia goal de Diet Coke si m-a urmat in josul scAri, in ti ce un val de fete isi croia drum in goand pe lang noi. —E ora pranzului, am explicat, dandu-mi seama bomboana verde M&M se amestecase in stomacul mew Tic-tac-ul, incercand s4 ma convinga impreuna cd le-ar cea si nu rimand singure. Putem merge si manctim, d vrei... M4Nu cred! a fipat Macey, dandu-gi ochii peste cap. Dar eu, toanta, m-am repezit si spun: Ziu, mancarea de-aici e grozavi. Ceca ce nu slujea deloc obiectivului misiunii noastre, cAci Wincarea scrboasi e de obicei o sperietoare bun’. Dar bu- | Milorul nostru e nemaipomenit. Chiar a lucrat la Casa Alba Wainte de incidentul in care au fost implicati Fluffy (Primul Pudel), un agent gastronomic chimic gi niste branz foarte Wubioasa. Din fericire, o Fata Gallagher a salvat viata bietu- jy) Fluffy, aga c&, in semn de recunostinta, bucatarul-gef {uis a venit la noi, aducdnd cu sine extraordinara lui crema [We zahar ars. Voiam si pomenese de crema de zahir ars, dar Macey a Pclamat: Fw mandne opt sute de calorii pe zi! ex sicu mine ne-am privit, uluite, Probabil ardeam ata- joa calorii inte-o singura sedinta de P&I. (Protectie si Inter- Yontie). Macey ne-a studiat sceptic’, apoi a adiugat: Mancarea e de domeniul trecutului, Din nefericire, si ultima mea masa era tot de domeniul eutului. ‘Am ajuns in hol si am spus: Aceasta este Sala Mare. Mise parea c& asta era potrivit s& spun, intr-un tur de Jrerentare a scolii, dar Macey se purta de parc nici macar {vay fi fost acolo, cind s-a intors spre Bex (care-i era egala Tivie) si a spus: Deci, foatd lumea poart uniformele alea? Asta mi s-a parut deosebit de jignitor, avand in vedere ‘i ficeam parte din comitetul de selectie a uniformelor, dar | ex doar gi-a atins fusta ecosez bleumarin gi bluza alba wortata, spundnd: Le purtim chiar gi in timpul orelor de sport. 35Bine punctat, am gandit, sesizand oroarea de pe lui Macey, cand Bex a pasit spre coridorul estic si a spus: — Aici avem biblioteca... Dar Macey inainta spre alt coridor. — Aici ce este? Si, pur gi simplu, dus a fost, trecdnd pe langa sali clasa gi culoare ascunse. Bex i cu mine alergam si ne fi dupa ea, debitand scorneli precum: ,Tabloul acesta a fo: dar de la Ducele de Edinburgh” sau ,Oh, da, Candel Memorial Wizenhouse” sau preferata mea, ,Tabla Me rial Washington” (chiar e o tabla drigut’). Bex era in mijlocul unei povesti destul de credibile pre cum o eleva, daca obtine un punctaj perfect la un are voie si se uite la televizor o or’ intreaga in spt respectiva, cand Macey s-a prabusit pe una dintre bi mele preferate de Kinga fereastra, a scos un telefon cel s-a apucat s& sune chiar in fata noastri, fara si se miacar. (Nepoliticos!) Dar cea pacilité a fost ea cdci, di a format numarul, a intins aparatul in fata ei, const ‘Am schimbat o privire cu Bex si pe urma am adopt un ton cat se poate de plin de intelegere, cand spus: — Da, telefoanele mobile nu functioneaza aici. ADEVARAT. ~Suntem prea departe de un turn, a adaugat Bex. FALS. De fapt, am avea o receptie celulara grozavi daca n: statia monstruoasa de bruiaj care blocheaza toate trat siile dinspre campus in exterior, dar, cu siguranta, nu cazul ca Macey McHenry si tata ei din Capitoliu si stie — Fard telefoane celulare? s-a mirat Macey, de parca mai i-am fi spus ca toate elevele trebuiau si-gi radai cay gist triiascd doar cu paine $i ap’. Asta e. N-am ce ciuta 36Dup’ care s-a intors gi s-a napustit cétre biroul mamei. Cel putin, ea credea ci acela era drumul catre biroul __hamei. Se apropia de usile care duc citre departamentul de _ Huicetare si Dezvoltare de la subsol. Eram aproape sigura i _ #8 Dr Fibs avea totul pus la punct conform Codului Rogu, "slay, in traditia oamenilor de stiinta ticniti de pretutindeni, 1)y Hibs avea tendinfa sa fie oarecum, si zicem, predispus la | weldente. Ce-i sigur e cA, dupa ce am dat coltul, I-am vazut Je domnul Mosckowitz, care se intampla sé fie cea mai mare ‘*iloritate din lume in codarea datelor, dar caren clipa aceea 1) orita ca. un mega-geniu. Nu. Arata ca alcoolicul scolii. ‘Ave ochii injectati gi inlacrimati, fafa palida, si s-a balbait Wyprozitor cand a balmajit: Buna! Macey s-a holbat la el cu dezgust, ceea ce, de fapt, era un Jworu bun, fiindca astfel n-a observat ceata deasi de fum ro- ‘jhllti care se strecura de sub usile dinspre casa scarilor din ‘*pilele lui. Profesoara Buckingham indesa prosoape in cri- pilurl, dar de fiecare data cénd se apropia de aburul pur- Piitlu incepea sa stranute incontrolabil. A lovit prosopul cu slorul. Dr. Fibs a aparut cu o rol de banda adeziva si s-a splicat s& incerce s8 izoleze crapaturile din jurul usilor. (Ce ‘ieo}i de asa tehnologie de super-spioni?) Domnul Mosckowitz continua sa se legene inainte gi ‘Wopoi, poate fiinde’ fumul purpuriu ti tulburase simful ‘hiilibrului sau poate fiindc’ incerca s8-i obtureze lui Macey Wivirea, ceea ce ar fi fost greu, tinand seama ci nu cred s& ‘ih mai mult de 1,67 cm. Domnul Mosckowitz a spus: Infeleg c& esti o potentiala eleva. Dar chiar in clipa aceea, silueta inalta gi subfire a lui Dr. ‘ibe a praibusit la paimént, Bra ca lemnul si fumul purpu- ‘Wi dovenea tot mai dens. ‘Am schimbat o privire cu Bex. Asta NU E BINE deloct 37Buckingham |-a ridicat pe Dr. Fibs intr-un scaun cu sia inceput si-l imping’ de-acolo, dar eu n-aveam habart si fac. Bex a luat-o pe Macey de brat: — Haide, Macey, cunosc o scurti... Dar Macey doar si-a smuls bratul din strénsoarea hui siaspus: — Nu mi atinge, t.... (Da, eadevarat, i s-a adresat lui Bex prin cuvantul cu,” Vedeti, acum, aici e dezavantajata o fata de toata tea cu scoala particulara. MTV vrea sa ne faca sa cre acel cuvant cu ,,t” a devenit 0 vorba de alint sau un je ‘intre camarazi, dar eu tot il consider mai ales insulta rata a celor incapabili s& se exprime. Agadar, Macey fie fie ne respecta, dar m-am uitat la Bex si am stiut cS ea prima variant’. A facut un pas inainte, lepidandw-si de scolititd fericitd si luandu-si fata de super-spioana. ‘Nu ebine DELOC, am gandit din nou, tocmai cand maga albi gio pereche de pantaloni kaki mi-au ap? raza vizuala periferic’. ‘Nu aveam sa ma mai intreb niciodata daca siny motiv pentru care il consideram sexy pe domnul So! era faptul cd noi judecam dupa sistemul de ierarhis scolii de fete: o singura privire spre Macey McHenry convins ca, pana gi dincolo de zidurile Colegiului Gallag Joe Solomon arta formidabil. $i ea nici macar nu stia ca spion (ceea ce face intotdeauna un barbat gi mai sexy). — Buna. Era exact acelagi lucru pe care-1 spusese domnul ckowitz, dar, oh! ERA ALTFEL. — Bine-ai venit la Colegiul Gallagher. Sper ci te sa ni te alaturi, a continuat el, dar sunt aproape si Macey Bex gi cu mine am auzit, toate: Cred of esti cea mai ‘mons femeie din lume si as fi onorat daci ai fi mama copiilor' 38(Hiv, serios, cred cA a spus asta.) iti place turul gcolii? a in- Wwebat el, dar Macey doar a fluturat din gene gi a devenit foarte seducatoare, intr-un fel care nu se potrivea deloc cu Hocancii ei militar Poate cé de vind era norul de fum purpuriu care plutea Wwpre mine, dar am avut impresia c& sunt pe cale si vomit. Ai o clipa? a intrebat domnul Solomon, dar n-a as- Woplat si raspunda si a addugat: Ag vrea si-ti arat ceva de la ~ dajul intai. Domnul Solomon a condus-o catre o scara circular de init care fusese cindva in capela familie Gallagher, in c, ce urcam, ferestrele-vitralii se indltau pe doud etaje si »rau lumina care poposea pe cdmaga lui alba. Cand am ‘jin la etajul intai, domnul Solomon a desféicut bratele, ard- {Wil coridorul cu tavan inalt care era scildat intr-un calei- Miscop de culori. lira, intr-un cuvént, frumos, si totusi, nu-l observasem ‘W adevirat pana atunci: fuseserd mereu ore la care trebuia ‘ojung, teme de terminat, Am auzit iardsi indemnul dom- Jui Solomon — céseati ochii — sin-am putut si nu simt c& sii didusem primul nostru test de Op-Acop. $i-l cazu- mn Ne-a condus tocmai pana la Sala de Istorie, dupa care \nlors gi a strabatut tacticos drumul inapoi spre acel mi- jt perete din vitralii. Privindu-l cum se indeparteaz, eey a murmurat: Cine-a fost ila? lim primul Jucru entuziast pe care il rostise Macey de jul s-a strecurat afard din limuzina gi poate mult dina- poate de cind gi-a dat seama i tatil ei gi-ar vinde Jul pentru un vot gi c& mama ei era cuvantul cu ,t", fo- | in contextul lui traditional, E un profesor nou, a rispuns Bex. ®.— Mda, a luat-o Macey peste picior. Daca zici tu. Dar Bex, care nu uitase incidentul cuvantului cu ,t”, rasucit si a spus: — Chiar aga zic. Macey a intins mana dupa pachetul de tigtri, dar oprit cand privirea lui Bex s-a asprit. — Savi explic, a zis Macey, de parca ne-ar fi ficuto favoare. Situatia cea mai fericitd: toate fetele se dau in. dupé el si nu se pot concentra, ceea ce sunt sigura che important la Colegiul Gallagher, a spus ea, cu 0 re' batjocoritoare. Situatia cea mai nefericiti: e un caz de portament neadecvat in cdutarea unui locunde si-gi, cap. A trebuit sa recunosc ca, pana aici, Macey ,1” avea noima — Singurele persoane care predau in asemenea sunt ciudatii si ticnitii, a continuat ea. lar cand ai o care arata aga — si a aratat spre mama, in toata splend« ei, care statea de vorb cu sotii McHenry la zece metri noi — e ugor si-fi dai seama de ce a fost angajat d Ochi-Dulci. — De ce? am intrebat, neintelegand. — Tu esti Fata Gallagher, a apelat ea din nou la iror Dacé nu te prinzi, cine sunt eu si-ti spun? M-am gandit la mama, la frumoasa mea mami, ci profesorul meu sexy de Op-Acop ii trisese recent cu si am avut senzatia c& mi se strange stomacul pentru deauna. Capitolul 4 Sane multe lucruri excelente atunci cand trei fete impart camera pentru patru. Primul, evident, este spatiul din dul: 40‘wnat de spatiul de pe etajere, urmat de faptul ci aveam un {ll intreg al camerei dedicat fotoliilor de puf. Era un aran- Jinent foarte dragut (dac& vefi scuza calamburul), dar nu ‘Wed ci vreuna dintre noi aprecia cu adevarat cea ce are, “pind cand doi ingi de la departamentul administrativ au ut la usa noastrd gi ne-au intrebat unde voiam celilalt pat. Trebuie si stiti cd, pe King profesorii si bucatarul nos- Colegiul Gallagher are un personal destul de numeros, dor nu e genul de loc care ofera posturi vacante la anuntu- Jile dle micd publicitate (ma rog, stiti voi... cu excepfia me- syjelor codate). Exist’ doua tipuri de oameni care vin aici: eve care vor s8 patrunda in Reteaua Alfa (CIA, FBI, NSA vlc) si angajafi care cauta sa iasé, Agadar, cénd doi barbati (il (rigiderele isi fac aparitia cu drugi lungi de metal si clesti Jeylabili, e foarte probabil ca acelea sa fi fost ustensilele lor slo cova vreme — doar c& intr-un context foarte diferit Fopt pentru care n-am pus nicio intrebare in seara aceea. Doar am indicat un colf si apoi toate trei ne-am dus glont la Plajul intai. Intrati, fetelor, a strigat mama, de indata ce am pa- {yuns in Sala de Istorie, cu mult inainte sa ne fi putut vedea. Degi am crescut cu ea, uneori instinctele ei de super- sploand ma sperie. A pasit c&tre usa: Va asteptam. Ticluisem un discurs fantastic, trebuie sa va spun, dar, ile indata ce am vazut silueta mamei in cadrul usii, -am Witt. Din fericire, Bex n-are niciodata problema asta. Va rog si ma scuzafi, doamna, a spus ea, dar stiti fumva de ce departamentul administrativ a adus un pat su- plimentar in camera noastra? altcineva ar fi pus acea intrebare pe tonul dla ar {i cunoscut mania lui Rachel Morgan, dar mama na facut Orie Aldecat si-gi incrucigeze bratele gi s& imite inflexiunile ale lui Bex. — Oh, da, Rebecca. $tiu. — Aceasta este o informatie pe care ne-o puteti i tasi, doamna? Sau sunt date cu acces limitat, furnizate ‘in caz de nevoie? (Dac avea cineva o nevoie, acelea eram noi. Noi ne deam coltul cu fotolii de puf in afacerea asta!) insa mama doar a inaintat un pas gi ne-a facut urmam: — Hai si facem o plimbare. Copa eran nexeeull, wtandeteeama. Tebue asa ci am pornit dup ea, in josul scarii mari, zicand: — Ce? E gantaj? Senatorul stie ceva despre. — Cameron, a spus mama, incercand si ma intreryy — Face parte din Comitetu! Serviciilor Armate? E 0 tiune de finantare, cici am putea incepe si percepem de scolarizare, tu — Cammie, umbla, mi-a ordonat mama. ‘Mam supus, dar tot n-am ticut. — N-o sa reziste. Putem sa scépam de... — Cameron Ann Morgan, a zis mama, jucind ca celui de-al doilea prenume, pe care toate mamele o tin in’ zunarul din spate, special pentru asemenea ocazii. Aj Am inghefat, in timp ce i-a intins lui Bex plicul mare care il tinea in mana. 4 — Astea sunt notele de la teste ale noii voastre colege camera. OK, recunosc: erau bune. Nu ca ale lui Liz. sau asa dar erau mult mai bune decat ar fi indicat media ger 5,00 a lui Macey McHenry. Am cotit pe un vechi coridor. piatra, unde pagii nostri rasunau in spafiuil rece. — Deci, are note bune la teste, am zis. De 42Nu+ti cer aprobarea pentru deciziile mele, asa-i, mie? Aim inceput s& ma simt oarecum ruginata, dar mama igi Jane deja atentia inspre Bex: $i iau, intr-adevar, decizii controversate, din cénd in | nn-i asa, Rebecea? (La asta, ne-am amintit toate cum a \\ Bex la noi gi pana si ea a ticut, $i, Liz — mama gi-a in- privirea spre Liz: Tu crezi c ar trebui sa primim doar (are provin din familii de spioni? ‘Hicu asta, basta: ne-a pus la punct. Mama si-a incrucigat brafele gi a spus: ~ Macey McHenry va aduce mult necesara diversitate Colegiul Gallagher. Are legaturi de familie care vor per- ‘ccesul in cdteva cercuri foarte inchise. Are un intelect \itlizat. Si... — mama prea si-si cintireascd aceast’ ul- i) wemarcd — ...are o calitate. Culitate? Da, sigur. Snobismul e calitatea ei. $i elitismul, ‘smul si anorexia, Am vrut si-i spun mamei despre cele wite de calorii pe zi, despre cuvantul cu ,t” sau sa subli- 4 c§ acele Coduri Rosii erau interviuri false, nu adevarate. poi m-am uitat la femeia care ma crescuse si care, se ngte, a convins un demnitar rus sa se deghizeze in fe- Jp gravida gi s& poarte o minge gonflabila plina cu nitro- lichid sub fust&, gi am stiut c& eram suficient de mat, chiar si cu Bex si Liz alaturi, $i daca asta nu va ajunge... Mama s-a intors cu fafa spre o veche tapiserie de catifea ‘ue atarna la mijlocul peretelui lung de piatri. Desigur, o ‘jisl viizusem, Daci 0 fata era dispusa sa stea acolo destul de Wit timp, putea urmari arborele genealogic al familiei ‘Hallagher care se ramifica pe tot cuprinsul tapiseriei, pe 4Bparcursul a noua generatii inainte de Gilly gi dou’ duy dc’ o fat avea ceva mai bun de facut, putea sé-si vare in spatele tapiseriei, la blazonul familie Gallagher i in piatr’, ¢i si risuceasca mica sabie, apoi si se st usa secret care se deschide. (Hai sa spunem doar ci eu genul de fata din cea de-a doua categorie.) Ce legatur’ are asta cu..., am inceput si spun, m-a intrerupt cu un: — Dumnezeule mare! Am urmarit degetul subtire al prietenei mele ciitre de la baza tapiseriei. Nu stiusem ca Gilly se maritase, stiusem ci avusese un copil. Nici nu-mi trecuse prin m cd numele de familie al copilului era McHenry. Si eu care crezusem, in tot acest timp, c& ex sunt 0 tenitoare a traditiei Gallagher. — Daca Macey McHenry vrea si vin’ aici, a spus ii vom gasi un loc. S-a intors, dand sa plece, dar Liz a strigat dupa ea: — Dar, doamné, cum o si... stiti dumneavoastra... cupereze? 5 Mama a considerat ca era 0 intrebare corecti, clici impreunat mainile i a rispuns: — Recunosc ci, din punct de vedere scolar, dor McHenry va iin urma celorlalte eleve din clasa a zecea. acest moti, va face multe dintre cursuri impreun’ cu vele noastre mai tinere. Bex mi-a ranjit, dar nici macar géndul la picioarele des permodel ale lui Macey inltandu-se mult deasupra clase pline de novice nu putea sa schimbe faptul ci doi divizi cu capete rase (pe care era posibil sau nu sa se fi 0 recompensa) ii ficeau loc, chiar in clipa aceea, in noastr’, fntrebarea din ochii mamei mele era daca av s8-i facem loc lui Macey gi in vietile noastre. 44Mam uitat la prietenele mele cele mai bune, stiind c& mi- “0 noastr’, dacd am alege s-o acceptim, ar fi s& ne im- nim cu Macey McHenry. Fata buna din mine stia c& ar macar s& incerce s-o ajute sé se acomodeze. Spioana nine stia cd primise o sarcind gi, daca voia si vada vreo- i) Subnivelul Doi, ar face bine si zimbeasc’ larg $i si Da, doamna director.” Fiica din mine stia c&, in it, nu avea de ales. Cand incepe? am intrebat. Luni. soar acelei duminici, m-am intalnit cu mama in biroul ei, ;pipte crochete de cartofi si nuggets de pui. Aveam o regula ier in privinta meselor de cin’ duminicale: mama trebuia Je prepare singur’, ceea ce e dragut si asa mai departe, ‘iy tocmai bine pentru digestia mea. (Tata spunea mereu \yerul cel mai distrugator la mama e gatitul.) Direct sub noi, prietenele mele se infruptau cu cele mai \ciruri pe care le putea oferi un bucstar de cinci Jo, dar, in timp ce mama se plimba de colo-colo, intr-un La inceput, cand am venit la Colegiul Gallagher, ma sim- 4 Vinovat’ cé-mi pot vedea mama in fiecare zi, pe cand iyele mele de clas& erau nevoite sa petreacd luni in gir phrin{ii lor. in cele din urmé, am incetat si ma mai simt i\jenit’ in privinta asta. in definitiv, mama gi cu mine nu yocem verile impreund. Dar, mai cu seamé, noi nu-l avem tala Si, cum merge scoala? Intreba asta intotdeauna, de parc’ n-ar fi gtiut — gi poate jin, Sau poate, ca orice detectiv bun, voia si auda toate \\inile povestii inainte de a se decide. 45Am muiat o crocheti in nigte sos de mustar cu mi am raspuns: —Bine. = Cume Op-Acop? m-a intrebat mama, dar stiam rectoarea din ea e pe undeva prin preajma si cd voia s&i daca cel mai nou angajat al ei era la inaltime. — Stie despre tata. N-am idee de unde a venit propozitia gi de ce am Petrecusem gase zile asteptand cu groaza sosirea lui Mé McHenry in micul nostru grup, dar mi pomeneam asta cand, in sfargit, o aveam singura pe mama? Am stu dorindu-mi ca domnul Solomon si ne fi predat Citirea bajului trupuluiin acea sdptiman’ in loc de Elementele de ale supravegheri. — Existé oameni pe lumea asta, Cam — oameni ca nul Solomon — care stiu ce s-a intamplat cu el. E datorit s& stie ce s-a intamplat. Sper c&, intr-o bund zi, te vei obi cu expresia din ochii oamenilor cand pun lucrurile cap gi incearc si hotarasca daca e bine si pomeneasca pre asta. Am dreptate cand presupun ci domnul Solom« pomenit? — {ntr-un fel. — $icum te-ai descurcat? Nu fipasem si nu zbierasem, aga ci i-am spus — OK, presupun. —Bun. Mi-a netezit parul gi m-am intrebat, a mia oara, mama avea doua perechi de maini, una pentru munca gi pentru momente ca asta. Mi-o imaginam finandu-le i servieta si schimbandu-le, matase cu ofel. Dr: Fibs ar fi si ile faca — dar nu ile-a facut. — Sunt mandra de tine, copilé, a adéugat ea simplu! timpul, iti va fi mai usor, 46BD Mama cea mai bund spioana pe care o cunosc, aga ci Wicrezut-o. ‘loua zi dimineafa, cand ne-am trezit, mi-am amintit c& Juni. Dar uitasem c& era lunea cea Mare, De aceea am in- enit cand, in drum spre micul dejun, am auzit glasul jemic al profesoarei Buckingham rasunand in vestibul: = Cameron Morgan! Tu, domnisoara Baxter si domni- gy Sutton va trebui s ma urmati, va rog. Nex gi Liz aratau la fel de nedumerite ca mine, pana cand wkingham ne-a explicat: Noua voastra colega de cameri a sosit. Huckingham era destul de batréna si eram trei la una, , totusi, n-am vazut multe alternative. Am urmat-o pe int in sus. ‘Credeam ca in birou nu vor fi decét mama si Macey — Win(li lui Macey fiind deja in drum spre casi in limuzin’, 4) se osteniser’ s& si vind (ceea ce nu ficuser’) — dar, 4 Buckingham a dat usa in laturi, i-am vizut pe domnul omon si pe Jessica Boden agezati alturi pe canapeaua de [il parea atat de plictisit incdt aproape cé imi starmea ii, jar Jessica stdtea, arzénd de nerabdare, pe marginea ca- lei. Musafira de onoare era agezata in fata biroului mamei, wind uniforma oficiala, dar aratand ca un supermodel. sj micar nu s-a intors cand am intrat. ~ Cum spuneam, Macey, a zis mama, dup ce Liz, Bex ‘uy mine ne-am asezat pe bancheta de la fereastra, in celai- copat al camerei, pe cind Buckingham stitea in pozitie Adropti in fafa etajerelor cu cart. Sper c’ te vei simfi bine Jp Colegiul Gallagher. Hm! 47Da, stiu c& limba mostenitoarelor nu este una dintre pe care le cunosc, dar sunt destul de sigura cd asta se duce prin: Spune-i altcuiva, fiindct eu am mai auzit toate a si tiu od spui asa numai fiindcd tata fi-a scris un cec imens. asta e doar 0 banuiala.) — Ei, bine, Macey, a cAntat un glas absolut respin; (Nu sunt sigura de ce o urasc pe Jessica Boden, dar sunt: tul de sigurd cd are legaturd cu faptul cd tinuta ei e mult perfect vertical, iar eu n-am incredere in cineva care! ‘8 stea nonsalant.) Cand administratorii au auzit de: ceptarea ta, mama mea... — Multumese, Jessica. Clit de mult o iubese pe mama? Foarte mult. Mama a un dosar gros care se afla pe biroul ei sia spus: — Macey, vad aici ca ai petrecut un semestru la Col Triad. — Mda, a raspuns Macey. (Asta, da, fata care stie si fie nonsalanta.) — Si apoi un an intreg la Wellington House. Doua hi Ingalls. Oo, doar o saptamana la Institutul Wilder. — Vreti si ajungefi undeva? a intrebat Macey, pe un! taios precum cufitul pentru hartie cu care se jucase Joe Solomon pe tot parcursul conversatiei. — Ai vizut o mulfime de gcoli diferite, Macey... — Neag zice c-a fost ceva diferit la ele, i-a dat ea Dar imediat ce i-au iesit cuvintele pe gurd, cutitul respondenta a pomit spintecind aerul, Ja nici doua de parul ei lucios, zburénd din mana domnului Solom rect citre capul lui Buckingham. Totul s-a petrecut ex de repede, cat ai clipi. Acum vorbea Macey despre cum’ liceele sunt la fel si, n clipa urmatoare, Patricia Buckin, inhafa un exemplar din Rizboi si pace de pe etajera 48- ‘paiele ei gi il tinea Ta cativa centimetri de fat, tocmai in ‘ipa cind cutitul strapungea coperta de piele. Multa vreme, singurul sunet care s-a auzit a fost zbar- ‘Mitul subtil al cufitului de corespondenta infipt in carte, ‘Wind ca un diapazon fn cdutarea unui do central. Apoi ‘hima s-a sprijinit de birou gi a spus: Cred ca vei descoperi ci prediim unele lucruri pe care wlelalte scoli ale tale nu i le-au oferit. Ce..., $a balbait Macey. Ce... Ce... Suntefi nebuni? Atunci a luat mama de la capat istoria gcolii — versiu- ‘hes vieprescurtata — incepand cu Gilly si apoi punetdnd as- Jeele precum faptul cd Fetele Gallagher, ficandu-si una divin manichiura, au fost cele care au descoperit toatd Srvestea cu amprentele care nu sunt niciodat& doui la fel, si ‘leva dintre realizarile noastre mult mai profitabile. (Stifi, Jinda adeziva nu s-a inventat singura.) (Ciind mama a terminat, Bex a spus: Bine-ai venit la scoala pentru spioane, cu propriul ei ‘event, in loc de rostirea trSginati, geografic neutra, care {o/9 lot ce auzise Macey pan atunci, si mi-am dat seama c& ‘ora pe cale s& sufere de o serioas supraincdrcare informa- flonala, fapt care, desigur, n-a fost ugurat de Jessica. Macey, stiu c& o si+ti fie greu sa te acomodezi, dar de ‘jivoa mama — ea e Administrator Gallagher — m-a incura- Jol wi te ajut s& treci mai usor prin... Multumese, Jessica, a spus mama, intrerupand-o din hou. Poate ca pot sé te fac s3 infelegi lucrurile putin mai bine. Mama a vardt mana in buzunar gia scos ceva ce arata ca 0 pudriera obignuitd. A ridicat capacul gia atins cu degetul wititor oglinda dinauntru. Am vazut mica lumina sca- {indu-i amprenta gi, cand a inchis cutia cu un pocnet, lumea lin jurul lui Macey McHenry s-a schimbat, in timp ce tot juocesul Codului Rogu s-a derulat inapoi, Btajerele fuseserd 49‘ntoarse invers timp de-o siptiméné, dar acum se rasua aratandu-gi adevarata fata. Disney World a dispirut tografia de pe biroul mamei, iar Liz a izbucnit in por cft s8 spuna: — Sera que ela vai vomitar? Dar eu am fost nevoita sa clatin din cap drept rispl cdci, sincer, mu stiam daci Macey avea sau nu sé vomite 4nd totul a incetat s8 se invart8 (literalmente), M era inconjuraté de mai mult deo suti de ani de se nu $-a oprit s perceapé tot ce 0 inconjura, cia fipat: — Sunteti psihopati! d Dupa care s-a repezit spre usa. Din nefericire, Joe S mon a fost cu un pas inaintea ei. — Dé-te la o parte! s-a rastit Macey. — Regret, a spus el impasibil. Nu cred ca dire terminat deocamdata. — Macey, s-a auzit glasul mamei calm si foarte ratio Stiu cd toate astea trebuie si fie un soc pentru tine, Dar § tem realmente doar 0 gcoal pentru tinere exceptio Cursurile noastre sunt grele. Programa noasir’, unica. D poli folosi ceea ce inveti aici oriunde in lume. in ce fel e sideri potrivit. Ochi mamei s-au ingustat. Glasul i s-a asprit cf Cand a pigit inainte, am stiut c nu mai vorbea ca unal ‘ministrator; vorbea ca o mama. — Dacé vrei sa pleci, Macey, putem si te facem sa uifi asta s-a intimplat micar. Maine, cind te vei trezi, va un vis pe care nu fi-l amintesti si vei avea inca o expi scolara jalnici la dosar. Dar, indiferent de decizia ta, treb si intelegi un singur lucru. ‘Mama se apropia si Macey a izbucnit: 50Ce? Nu va sti nimeni, niciodati, ce-ai vazut sau ai auzit as- aici. Macey continua si-i arunce priviri tiioase, dar mama ea la indemana un exemplar din Réizboi si pace, ca s-0 yocareze, aga c& a apelat laa doua optiune: Cu att mai putin pirinfii t8i, a addugat ea i tocmai cand ma gandeam ci n-am s-o vad niciodata Macey McHenry zambind... Capitolul 6 J) cea de-a treia saptaimand de scoal8, rucsacul meu era mai greu decat mine (ei, bine, poate nu decat mine, dar shobil decat Liz), aveam un munte de teme si panoul de suipra Salii Mari anunta c& am face bine toate si ne scoa- de la naftalin’ franceza daca avem de gand si trénca- Jo masa de prinz. Plus, aveam de muncit aproape cu imi intreaga ca sé separ zvonurile de adevéruri. (Nu-i so surprizd despre cine erau toate zvonurile.) Macey McHenry fusese dati afara de la ultima ei scoala wile era insircinata cu copilul directorului. ZVON. La lino ei ord de P&L, Macey a lovit cu piciorul o eleva de yi a gaptea atat de tare incat aceasta a ramas lesinaté timp © or’. ADEVAR. (Si, de asemenea, motivul pentru care jucey face acum P.&l. cu elevele dintr-a opta,) Macey i-a lw unei eleve de clasa a gaptea cd ochelarii i fac fata gras’, ein din ultimul an ca parul ei arata ca o peruct (ceea ce si ‘fl jrofie unui foarte nefericit incident cu plutoniu), iar pro- Sesonrei Buckingham c& ar trebui si incerce si poarte corset. ADEVAR. ADEVAR. ADEVAR. 51in timp ce treceam intre salonul de ceai al lui Dabney gi ascensorul spre Subnivelul Unu, Tina mi-a spus, cam a zecea ara: — Cammie, nici macar nu trebuie si furi dosarul..« si aruncio... — Tina! am izbucnit, apoi am goptit, pentru cé uni dor plin de viitoare spioane nu e cel mai nimerit loc ‘© conversatie secret: N-am sa fur dosarul permanent, Macey doar ca si vad dacd intr-adevar a dat foc salii de! Ja ultima ei gcoal’. 5 — 11 fmprumui, mi-a reamintit Tina, fmprumufi permanent. Doar o privire. — Nut am repetat, chiar cdnd coteam pe culoarul {intunecat. Am vazut-o pe Liz stand acolo si holbandi oglinda care ascundea ascensorul, de parc nu si-ar fi noscut propria imagine. Ce-i cu..., am dat si spun, a vazut biletelul de hartie galben’. Ce? E defect sau... Tar apoi am cifit biletelul de hartie galbend: CLASA A XA. ORK DE O.A. CONTRAMANDATA. INTALNIRE AFARK DISEARA. 7:00, NU VA PUNETI UNIFORMELE! = SOLOMON Imaginea oglindit a lui Bex a aparut lang mine gi ni s-au intalnit, Am inceput si desprind bilefelul oglinda, ca si-| pastrez ca pe o piesa din istoria Cole Gallagher, cici doua lucruri erau iesite din comun in turd cu el. fn primul rand, nici macar nu mai auzisem de contramandarea unei ore, daramite s& asist eu insimi ceva. in al doilea rand, Joe Solomon tocmai invitase sprezece fete s& participe la ceea ce echivala cu o pli sub dar de luna. Lucrurile incepeau 88 devind interesante. 52ai vizut-o pe Liz agiténdu-se din cauza unor sarcini , dar, in ziua aceea, la pranz, era alba ca sarea din sol- pe cind parcurgea fiecare rand minuscul, perfect trasat, \elor ei la Op-Acop, oprindu-se din cand in cand pen- “ stringe din ochi, de parca ar fi incercat si citeasca ris- ile in varful capului. {Noate ca asa si facea. Cu capul lui Liz, orice e posibil.) ce qu‘ily a une épreue d’Op-Acop dont je ne con- us?! am intrebat, gandindu-ma c, dacé d&deam test la cop si eu nu stiam, cineva chiar ar trebui si ma infor- © Liz, es Dor Liz a avut impresia cd incere s& fac glume. _~ Tw ne la considéras pas sérieuse?* aproape a tipat. Tu sais ce qui se passe ce soir! Wineinjeles c-o luam in serios, dar Liz n-avea de gand sa ‘vad, asa c&i am abandonat obligatia noastra de-a vorbi ‘Hrancezd si am goptit: ~ Nu, Liz, nu stiu ce-o s& se intample disear8. ~ Pxactement! a strigat ea, aplecindu-se spre mine. Orice elle astea ar putea fi acolo, afar! a spus ea, de parca {\ mers intr-o adevaraté zona de rizboi, nu in propria "i curte. Sau ar putea sa fie ceva — a continuat ea, pri- mprejur $i apoi apropiindu-se si mai mult — care nu se In cir? Mam gandit serios c& era posibil si vomite, mai ales llex s-a aplecat si a spus (fiindcd vizuse asta cndva bin episod din Alias): "L(y, este vreun test de Op-Acop despre care nu stiu eu? (in Ib. Inorig,) (n. trad). 1\ 1-0 ie in serios? (in Ib. franc. fn orig.) (n.trad.). * Sil ce se intémpla disearat (in Ib. franc. in orig.) (n. trad.). 53— Pariez c-o si spargem un cartel de droguri care reazi in fata unui club de noapte. Liz a inghifit in sec i incheieturile degetelor i s-a cand a strans in mand un jeton. — N-o si fie nimic de felul asta, Liz, am soptit. Dar deja toatd clasa a zecea se holba la noi. — De ce? a intrebat repede Tina, Ce sti? Ti-a spus ta ceva? — Nu! am raspuns, dorindu-mi si nu-mi fi p prietenele. Nu stiu nimic. — Asadar, Solomon nu i-a cerut mamei tale dé coptere, trei arme cu electrosocuri si o duzind de pagap braziliene? Dar fnainte s8 apuc si réspund la intrebarea ridi Tinei, usile principale s-au deschis si a intrat clasa a g% spunand intruna bonjour — salutul fiind una dintre put expresii pe care le cunosteau — iar elevele din clasa az au uitat de mine si si-au reluat ocupatia pe care o aveau siptimani: s-o studieze pe Macey McHenry. Era prima persoana care combinase vreodaté lacul né de unghii cu o bluza alba cu guler gen Peter Pan (i rue verificati sau aga ceva, e doar o banuial), iar inel diamant prins intr-o nard arta ca un cos in valoare de zeci de mii de dolari crescut pe nasul ei, dar pentru un. Macey McHenry ar fi putut prea una dintre noi. A str Sala Mare de parc’ ar fi fost pe mogia ei (ca de obicei), a o salata verde fair’ niciun sos (ca de obicei) gi s-a indi spre masa noastr. Apoi s-a trantit langg Bex sia spus: — Prichindelele ma plictisese. { Ceea ce era cu totul neobisnuit. Pana atunci, o auzisem pe Macey spunand mai cruri precum: ,,imi stai in lumina” gi ,Dacd o sa-ti faci rafie esteticd, s-ar putea s8 vrei s& incerci doctorul m: 54Palm Springs.” (Inutil s& precizez, domnul Smith nu ‘ota numarul.) Dar iat-o acum stand cu noi, vorbind cu ‘Comportandu-se ca una de-a noastra! Liz a spus: Je me demande pourquoi elle a décidé de parler t nows au- ynl'hui. Comme c'est bizarre!" Dor nu stiam nici eu de ce era Macey atat de vorbareata. Inointe de-a apuca si rispund, Macey s-a intors spre Liz a ristit: Nici cu tine n-am chef si vorbesc, ciudato! ‘ocmai incepeam si rumeg faptul ca pana si mosteni- Je companiilor de cosmetice, date afara de lao gramada yeoli private, stiu binigor franceza, cand Macey s-a aple- ‘pte Liz, care s-a tras in spate. Spune-mi, a zis Macey in cea mai proast imitatie a | uecent sudist pe care am auzit-o vreodat’, cum poate o yand care se presupune ca e atat de desteapta si vor- ch att de prosteste? Hojo palida a lui Liz s-a inrosit instantaneu i in colturile or i-au aparut lacrimi. inainte si-mi dau seama ce se pe- wp, lex a sirit din scaun, i-a imobilizat lui Macey bratul i | spate, cu o singura mani, inhatand cu cealalta cer- iv| de nas cu diamant, atat de repede incat am spus iute 0 piciune de multumire cd britanicii sunt de partea noastra bine, presupunand c& nu ne vom intoarce niciodata la oiul de Independenta). ‘Stiu cd egti cu trei ani in urmé, dar lasé-ma sa-ti dau 0 Dare intampla un lucru extrem de ciudat; Macey zim- uproape radea, iar Bex era complet dezorientati. ' Mi intreb de ce sa hotirdt sti vorbeasc’ astizi cu noi. Ce yl (in Ib. franc. in orig) (n. trad). 55Restul salii se cufunda incet in ticere, de pared ci undeva, ar fi dat sonorul incet. in momentul cand pro rii au incetat s& vorbeascd, Bex inci o tinea imobilizg Macey, eu mé aplecasem peste masii ca s-o imobiliz Bex, iar Liz, strangea in mana jetonul pe care erau enum primele cinci locuri din Sankt Petersburg unde ar trebi cauti explozibili de vanzare pe piata neagra Rebecca, a rostit un glas de barbat. Mi-am intors privirea de la zambetul superior, cub stranse, care se intindea pe fata lui Macey gi lam va Joe Solomon stand in spatele meu si vorbindu-i peste lui Bex, care lisa, incet, sngele si se strecoare inapoi in| tul lui Macey. — infeleg cd ai putea si ai necazuri pentru asta, a sp Este adevarat. Fetele Gallagher nu se bat pe corid ‘Nu.ne plesnim si nu ne imbrancim. Dar, mai cu sea folosim abilitatile breslei noastre impotriva altor suroris ciodata. Faptul cd Bex n-a fost imediat atacata din zece tec{ii dovedeste cét de unanim disprefuita si privit intrusa era Macey. Dar domnul Solomon era $i el un in Poate ca de aceea a spus: — Dacé esti dornica si te faci remarcata, tu si pris tale puteti si va afirmati diseard. S-a uitat la Liz si la mit aadaugat: Succes. Dar nu era o urare insufletit’, prin care ne dorea no Era o.urare prin care spunea: fifi-cu-bigare-de-seami-sau-0 vi-ncercafi-norocul-cu-mine, Liza revenit lajetoanele ei, dar Bex sicu mine ne-am bat una la alta peste masé, in timp ce fetele noastre au de la teroare absoluti a exaltare necontrolat. Pentru n Fete Gallagher, si conduca o misiune nu e o pedeapsa: € tamai decoratia de aur! Doar o urma de spaima mi-a mai staruit undev minte, dandu-mi seama ci eram pe cale sa ne jucim ¢ 56i\ie adevrat — poate in ambele sensuri, proprin gi fi- ale cuvantului. Macey a revenit la salata ei, in timp ce domnul Solomon ligat: Et n‘oubliez pas, mesdemoiselles, ce soir vous étes des ci- ressemblez-y2 Oh, da, tocmai ce-mi lipsea: un sfat vestimentar de la Joe lymon insugi. Sala Mare a revenit la normal, dar ma in- ¢ cl vreumna dintre elevele de clasa a zecea, cu exceptia Macey, a mai inghifit ceva. De parc n-am fi stiut asta gi inte, Joe Solomon tocmai ne amintise cA in curdnd urma ‘jw aventura dincolo de zidurile noastre confortabile, jind pe cont propriu, pentru prima oara in viata noastra super-spioane. Yatru ani lungi de antrenament ne condusesera aici, iar | \ina, n-aveam cu ce si ma imbrac. ‘Nv ptiu sigur cum s-a intémplat, dar, la un moment dat, intre 19 unu dup’-mas’ si ora gase patruzeci si cinci, clasa a ‘yeovn de la Colegiul Gallagher pentru Tinere Exceptionale ) metamorfozat dintr-un grup de ucenice-spioane intr-o jyyel de adolescente. Era destul de infricosstor. Liz si-a petrecut dup3-masa devenind versiunea din ma- ‘iol a felului in care ar trebui si arate un agent sub acope- fie, copiind totul, de la poseta de lac pind la toc&, (Era un jonual destul de vechi.) Apoi, coridorul a inceput si rever- hereze de fipete ingrozitoare de: ,Mi-ai vazut cizmele " jwgre?” si Are cineva spray fixativ?” Incepeam si-mi fac griji serioase pentru soarta siguran- {ei nationale. in camera noastré, Bex arta grozav (ca de obi- {e)), Liz ardta ridicol (dar incearci s3-i spui astal), iar Macey e vita intr-un numar vechi din Cosmopolitan, de parc’ ar fi 'Sinu uitafi, domnigoarelor, in seara asta suntefi civili — aga si 1) oritagi (in Ib. fin orig.) (n. trad.) 57fost o problema de viata si de moarte si stabileasc dele e ultimul ricnet al modei. Eu nu puteam decat si stau pe patul meu, in vechi gi un maiou negru crosetat pe care I-a purtat mama cand a coborat cu parasuta pe acoperigul Iraniene, gi si privesc pe ceas cum trece timpul. Dar apoi Tina a navalit in camera noastr’. — Care? a intrebat ea, jindnd in fafa ei o pereche: taloni de piele gi o fusta scurti. Eram gata si spun ,nicicare”, cand Eva Alvarez in goan’. — Merg astea? Nu stiu daca astea merg! Eva a ridicat 0 pereche de cizme cu tocur’ inalte, dureau picioarele doar privindu-le. — Mmm, Eva, poti fugi in astea? am intrebat. Dar inainte ca Eva si poata rispunde, am auzit pe spundnd: — Sunt in mare vogi la Milano. Am privit imprejur. Am numérat capetele. Apoi luminat cine vorbea, Macey s-a uitat la noi pe deasuy vistei sale gi a adaugat: — Dac vrei si stii. {in céteva minute, jumatate din clasa a zecea era in noastra camer’, iar Macey ii spunea Tinei: — $tii, conturul de buze se da pe buze. $i Tina chiar 0 asculta! Vreau si zic, e vorba aceeasi Tina care a stamit de capul ei zvonul cum c& ar fi fiica nelegitima a domnului Smith. N-avusesem cera de-ajuns o urgent legatai de moda ca si treaci de tea dugmanului! ‘Courtney imprumuta cercei, Anna proba jachete, iar eram sigur daca aveam s& m8 mai simt vreodata in siguran pasind pe un teritoriu inamic alaturi de vreuna dintre ele, 58{iii, Eva, ceea ce merge in Milano s-ar putea si bata Jn) Roseville, am incercat eu, darnu m-a luatin seam’. Jolelor, ca sa te ascunzi in vazul tuturor trebuie si aio ye obisnuiti, am spus, dar Kim Lee se zvarcolea s& Wlintr-o bluza fara maneci gia fost cét pe ce si-mi do- ‘capul de pe umeri, dand din maini. $tifi, chiar nu cred sduicem la ball am strigat gi Anna a pus superba rochie 4 lui Macey inapoi in dulap. sunt cameleonul! imi venea sa strig. Eu sunt purtatoarea ie « Operafiunilor sub Acoperire! Ma pregiitisem pen- 9 asta toati viata, ficand antrenamente cu tata, ce~ +) mamei si-mi spuna povesti, devenind fata pe care yede nimeni, Dar acum alunecam tot mai adane in | pind cand m-am pomenit in mijlocul propriei mele 40, privindu-mi cele mai apropiate prietene cum roiese wl fantasticei noastre nou-venite, in timp ce eu eram iplet invizibila. © Di jos cerceii, a spus Macey, ardtand spre Eva. Vari-ti ney Bauer gi a zis: Cu ce fi-ai omorat parul? (Intr-adevar, Courtney are tendinta sé-si dea uneori cu mult gel.) ox sedea pe patul ei, cu Liz, si amandoua pireau la fel iijuite ca mine. Heil am strigat din nou, in zadar. Aga ci am recurs la calitatile mele de super-spioand gi, / secunde mai tarziu, fluieram destul de tare ca sé chem wl acasa (la propriu, de aceea m-a invatat bunicul Mor- ‘cum se face). Colegele mele i-au intors, in sfazsit, spatele lui Macey gi am spus: E timpul. 59Camera se cufundase in ticere, dar apoi s-a astemnti niste mai indelungat’, mai profunda. Ispravisem cu de-a ferchezuitul, si toat Iumea stia asta. — Bun, domnisoarelor. Cuvintele erau cele potrivite, dar glasul care ver noi prin intuneric era nepotrivit in atatea privinte ind imposibil si descriu asta aici. Zau, ar fio cruzime fafa copacii care ar trebui sacrificati ca eu s& explic cum e si tepti la Joe Solomon gi sa te alegi cu domnul Mosckowi — Ardtati toate foarte... Se holba la noi, cu gura ¢2 de parca n-ar mai fi vazut in viata lui un sutien cu bur un contur de ochi, ... bine, a spus el, in cele din uw care gi-a impreunat palmele, ca si-si opreascd tremt vos, binuiesc, Dar vocea tot nu gi-a putut-o linigti, o adaugat: Ei, bine, o sear foarte mare. Foarte mare, tru... —a ezitat — ... noi toti. 4 Domnul Mosckowitz gi-a impins ochelarii la baza na lui gi a privit atent dincolo de aleea luminata a co1 Nici macar eu nu stiam exact ce se afla in acel abis intu Sigur, sunt paduri si piste de alergare gi un teren de care e disponibil in timpul Codurilor Rosii (si mai e fold: pe post de imens hangar subteran pentru elicoptere} toati lumea stie c& Padurea Gallagher este un cmp mit poate la propriu — gi am inceput si tremur in pantofii fara toc. 1 Daca sunt lunetisti? Sau caini de atac... sau... Dari si-mi pot termina géndul, am auzit scartait de pietr scragnet de cauciucuri si m-am intors, ca si vid un al Curierului Rapid vajaind inspre noi. Ho, care-é liorar ‘gent? m-am intrebat, Dar mi-am dat seama ci livrarea: tem noi, cand portiera goferului s-a dat in léturi si domi Solomon a sirit afar’, strigand: 60‘Vreceti induntru! , mintea mi-a zburat la una dintre figele hui Liz: RE- NR. 1 A OPERATIUNILOR SUB ACOPERIRE: NU, 1, inull Mosckowitz a deschis usile pentru incArcarea ¢/ am intrat, imagindndu-mi cd acel camion era ase- profesorilor nostri: dusese o viata fascinanta si pericu- Inointe sa se retraga si s4 vind la noi. Dar n-am vizut perete de monitoare gi c’sti — nimic din bazaconiille Je au camioanele in filme — doar lizi peste lazi cu In momentul acela, camionul a devenit chiar mai int, cici sunt aproape sigur’ c4 domnul Solomon il ~ Regula numarul unu, ne-a prevenit el, in timp ce ne mn induntru: Nu atingefi niciunul dintre pachete. Apoi domnul Solomon s-a strecurat induntru dupa noi, J afara pe domnul Mosckowitz, care se uita la el ca |#eistent de joc cdruia tocmai i s-a cerut sa tind casca mij- lui ofensiv. Harvey? a zis domnul Solomon, nerabdator, dar inc& \l de bland ca s& pard-un tip de treabi. Se scurge timpul. | aruncat domnului Mosckowitz cheile. ‘Avia a parut s&-l trezeasca. Oh! Da. Sigur. O s& va vad — gia ardtat citre tot gru- Hostru — acolo. Nu, n-o s& ne vezi, a spus domnul Solomon. Asta-i 0 {i st spuneti cd sunt ficnit8, dar nu aga mi-am imaginat \) prima intalnire pe intuneric cu un tip care aratd ca Solomon. (Si sunt aproape sigur’ c& vorbesc in numele iii clase a zecea in privinta asta.) 6— Agentilor infiltrafi li se dau povesti false, ne-a bardat el prin bezna. Aceste povesti, inclusiy numele, de nastere si educatoarele preferate se numesc. — Legendel a izbucnit Liz, Unteste un test, in mintea lui Liz, si, atata vreme vorba de intrebari si rispunsuri, putea face fata la asta cu misiunea. — Foarte bine, domnigoara Sutton, a spus Solom chiar gi prin intuneric, am stiut cé Liz era la distanta creion HB de paradis. Pentru aceasti misiune, domni lor, va veti da drept adolescente obignuite. Credeti c& ‘efi descurca? ‘Nu sunt sigur’, dar cred c& asta ar fi putut s& treacd ¢glumé, in opinia lui Joe Solomon — dar a fost atdfét de: amuzant§, fiindcd suntem orice, numai obignuite nu. mod limpede, nu-i pasa de nimic din toate astea, fi continuat si turuie. — Cind efectuezi o supraveghere asupra unui ‘intr-o rotatie de trei oameni, persoana cu contact este... — Pupilal — Corect. Persoana aflata in campul vizual al este... — Acoperirea. — Siultima persoan’... — Rezerva. — Foarte bine. Acum fineti minte, rotiti-va nu prea frecvent. Modificati-vi ritml si distanta si, mai sus de toate... Am simfit, camionul franand. Motorul s-a oprit. ‘Mai presus de toate, ce? imi venea si strig. Cea mai i tanta searit din viafa mea, gi el uitit elementul-cheie! in pl camionului sa aprins 0 lumini{3, scildandu-ne i 62sre stranie, galben-portocalie, am auzit o muzica, ase- evlei de la un carusel, $i m-am intrebat daca intreaga lati, incepand din momentul acela, avea si fie 0 casi iinzilor. li de afard (sau macar un desen animat), dar, in schimb, ‘yivut ceea ce vedeam de mult& vreme: cele paisprezece uri ale clasei a zecea, ~ In teren, domnigoarelor, mu va puteti agtepta niciodaté wrurile s& meargé conform planului. Ma astept sa sta- \\ ubilitatea de a improviza. De pilda, misiunea din seara J necesit’ un vehicul care nu e in proprietatea Cole- \v\ Gallagher, Aadar — gia ardtat in jurul nostru — am \ pregatiri alternative. Da. Sigur I-a furat! Pomnul Solomon ne-a dat casti, lui Bex, Liz si mie, gi pus Aparate de emisie-receptie obignuite, Nu va temeti sa folositi. Apoi ne-a azvarlit o pereche de ochelari cu rama buga, o insigna cu ,1¥ Roseville” si un lantigor cu 0 cru- {\\) de argint: in aceste trei obiecte sunt incorporate ca- » de filmat, care ne vor permite s& va urmarim si sé vi jontim evolutia, Chiciulifa is-a leganat pe degetul arititor si, pe ecran, ima- 4 colegelor mele de clasa s-a balansat incoace si incolo. Asti-seard ne folosim noi de ele, nu voi, a continuatel. iloor un exercitiu, domnigoarelor, dar si nu va asteptati s& lim s& vi salva. ine, recunosc, incepeam si ma sperii putin in momen- sla, dar, 28u, cine ma poate invinui? Simfeam toate ace- | lucru: imi dadeam seama dupa felul in care zvacnea siorul lui Bex gi dupa cum isi batéia Liz mainile. Toate 63fetele din camion erau surescitate (si nu doar finde’ aproape de domnul Solomon gi discutam confidential Chiar daca Liz, Bex gi cu mine eram singurele care afar, in clipa aceea eram toate mai mult decat Fete gher: eram agente in misiune si stiam c& va veni o lucruri mult mai importante decat nigte note vor at ceea ce eram pe cale si invafim. Muzica de balci s-a auzit dintr-odata mai tare din spate s-a deschis, si primul lucru de care am dat a fost o saped de un portocaliu tipitor, in timp ce Mosckowitz arunca o privire induntru, — Sunt pe-aproape, a spus el Domnul Solomon a introdus un fir intr-o boxa gi, cunda urmatoare, am auzit glasul mamei alaturand zicii: — Eovreme grozava pentru alergat. Mi-a inghetat singele. Oricine, m-am rugat, in ‘mama. Oricine in afara de mama. 4 Cunoasteti expresia , Ai griji ce-ti doresti”? Oh, da, cred cu tarie in ea, caci de indata ce cuvintele mi-au_ prin minte, domnul Solomon s-a intors spre noi sia — Existé trei tipuri de subiecti care vor fi intotdi mai dificil de supravegheat. I-a numirat pe degete: care sunt antrenafi. Oamenii care banuiesc ci pot fi ti. $i oamenii care sti. Dupa o pauzé, domnul Sol adaugat: Domnigoarelor, asta este seara voastra not A scos 0 fotografie alb-negru dintr-un buzunar al. tei sia ridicat-o. Fata era noua pentru noi, dar foarte bine glasul care a trambifat prin boxa, spundndy — Da, probabil ca ar trebui sa reiau gi eu obiceiul — Oh, aiurea! a exclamat Bex, iar Liz gi-a scapat je — Smith! am tipat. Va asteptafi si urmarim pe d profesor Smith? 64»mi venea sa cred! Nu doar ca eram in prima noastra , dar Solomon chiar se astepta si urmérim un om treizeci de ani de experienta, care ne vazuse in fie- '#\ de scoala, incepand din clasa a saptea, gi care — lu- mai rau dintre toate — era cea mai paranoicé fiint& de pe planet&! (Serios, adica, 0 poate dovedi cu fac- ‘operatiilor estetice:) echipa de agenti CIA de prima mané ar fi fost dati probabil, in douazeci de minute. Trei Fete Gallagher Wnicio sansa, La urma urmei, dupa ce un tip te-a auzit, \l despre rutele comerciale din Africa de Nord, se va | probabil, de ce stai in spatele lui in carusel! > Dar... da el nu pariseste niciodata incinta, |Piotestat, gdsindu-mi, in cele din urmé, cuvintele. N-ar iiiciodata intr-o zona neprotejata fara sa stea pe gan- | Ooo, bine punctat, am gandit, in timp ce ma cizneam Dr domnul Solomon s-a multumit s8 zambeasca. Stia ‘0 misiune imposibila: tocmai de aceea ne-o diduse. ~ Credeti-mi, domnigoarelor, a spus el cu un respect \, nimerti nu cunoaste comportamentul caracteristic al jwlui Smith. A aruncat spre noi un dosar gros, adau- Singurul lucru pe care il stim cu certitudine e ca in uta are loc baleiul din Roseville gi domnul Smith, in- nt ce s-ar intémpla, adora gogosile spiralate. ~ ii, distractie pl&cuta! a trambitat glasul mamei din Mi-am imaginat-o fluturandu-si mana spre colegul ei, in ee acesta o lua c&tre marginea oragului. Am auzit-o res- «i mai adanc gi aproape i-am simtit pantofii sport lo- pavajul intunecat. 65— Misiunea voastri, a spus domnul Solomon, aflati ce bea cu gogosile alea spiralate. 4 Asteptasem de-o via{ prima mea misiune si ducea la asta? La bauturi carbogazoase? — Subiectul la Pompieri, Istefule, a goptit vostra, Tar apoi, pur gi simplu, mama a disparut, cu tot: ei de vultur, lasandu-ne singure in intuneric cu Joe Solomon si un matematician cu o gapca portocalie, fi Domnul Solomon mi-a aruncat lintigorul si a — Da sau nu? Am inhafat cruciulita, stiind ca voi avea nevoie Capitolul 6 mult la Bex si la Liz, zau. Dar cand misiunea treci neobservat la balciul din Roseville, urmarind un, atat de bun precum domnul Smith, un geniu cu soare model Jackie Onassis si o fata care ar putea, cat si fie Miss America (desi e britanic’) nu sunt tocmai ‘ag numi acoperirea ideal. — Am reperat pupila, a spus Bex, in timp ce eu sam prin piata oragului, pe lang’ scaunul scufundat Din minut in minut, awzeam in spatele meu un urmat de aplauze. Pe linga mine treceau intruna crenvursti in aluat gi mere caramelizate — o multime lorii pe bat — si, dintr-odata, mi-am amintit ci, desi rul nostru face o crema de zahar ars nemaij crenvurstii lui in aluat chiar lasé de dorit. Aga cd am cumparat unul — un crenvurst in aluat, sf zie. Aici ati putea incepe s& ganditi: Hei, cine-i ea nndnce in timspul unei misiuni? Sau: Nu e 0 neglijenta sit sta 66ul cw mustar un crenourst fript in ulei, cd ai de urmarit i? aga-i cand esti artist al fofilarii (un termen folosit prima data pentru a ma descrie pe mine la noua ani, gm reusit cu succes s&-I urmaresc pe tata printr-un (9 9 aflu ce dar de Craciun o si-mi cumpere), nu pofi pilesti pe dupa tomberoane gi sd te ascunzi intre usi tot |, Serios, ce mai acoperire e gi asta? Adevaratii artisti ai || nu se ascund: ei se contopesc. Agadar, cand incepi luiesti dupa un crenvurst in aluat, fiindcd tot a treia mi pe care o vezi manénc’ aga ceva, atunci adu mus- (in plus, pana gi spionii trebuie si manance.) cera in celdlalt capat al piefei, invartindu-se prin fata ecii, in timp ce fanfara ,,Floarea Roseville-ului” igi ncilzirea. Liz trebuia sé fie in spatele meu, darn-o ve- (Spuneti-mi, va implor, c& mu gi-a luat cu ea tema de despre regenerarea moleculara...) Domnul Smith se probabil, la zece metri in fafa lui Bex, in postura de Joe wre, ceea ce imi dadea fiori. La fiecare céteva secunde nun crampei din jacheta lui neagr, in timp ce hoin’- pe strizi, ardtdnd ca un tati devotat preocupat de ipo- i mi-am amintit c&, dintre toate falsele fatade ale Jului Gallagher, cea mai buna apartinea oamenilor lui. ~ Cum te descurci acolo, Duces4? am intrebat, iar Bex fispuns: » Urisc numele asta afurisit de cod. ~ ine, Printes’, am spus. Cam..., a inceput sa spuna Bex, dar inainte sa-gi ter- ‘intarea, am auzit vocea lui Liz in ureche. Cameleonule, unde esti? s-a tanguit ea. Iarigi te-am fut. Sunt aici, lang’ scaunul scufundator, Soarece de Bi- al 67— DA din maini sau ceva! Aproape cé 0 puteam auzi pe Liz stind pe va vind incordata prin mulfime — Asta cam contravine scopului nostru, nu-i marcat Bex. — Dar cum s v4 urmiresc urmarindu-| pe Smi nu pot... O, lasa, a spus Liz, Va vid. ‘Am privit imprejur gi am gandit: Oh, da, mneleg de grew de reperat. Stiteam pe o banc’, la vedere, Serios, team fi mai vizibilé nici daca as fi avut o imensa minoasa deasupra capului. Dar asta e lucrul ‘majoritatea oamenilor nu pricep despre spionaj. Ni nici macar una dintre cele mai bune prietene ale mele. sd acorde vreo atentie unei fete obignuite, in haine date, care sade pe o banc& in pare, mancénd un cr aluat. Dac poti si fii destul de linistit si destul de atunci e chiar usor sa fii invizibil. — Smith schimba directia, a spus Bex cu glas am gtiut cA incepe distractia. Poate c& Roseville e un orasel linistit, dar Smith nu avea de gand si riste nimic. Facea cale i aga ci m-am ridicat de pe banc’ si am pornit incet tuar, stiind ca Smith se apropia de mine din partea piefei, pe langa Bex, care a reusit si-gi aplece capul poarte nongalant. in momentul acela majoritatea 0% ar fi dat-o in bara. O amatoare s-ar fi uitat la ceas gi. tors din drum ca i cum tocmai gi-ar fi amintit ca. fie undeva, dar nu Bex: ea doar a continuat s& mes Probabil c& jumatate din orag iesise la balci, aga mine si domnul Smith era un paravan de pietoni (un foarte bun!). Oamenii nu vad ce se afi in jurul lor la fel pede cum vid miscarea, aga c’, atunci cand profesorul s-aintors, am rimasneclintit8. Cand s-a migcat, am 68secunde, apoi m-am luat dupa el. Dar, mai ales, mi-am it cum spunea tata c& un urméritor nu e ca o sfoara, e elastic ce se intinde incoace $i incolo, inainte si inapoi, H{indu-se independent de Subiect. Cand ceva m-a intere- fyvam oprit. Cand cineva a spus ceva amuzant, am ras. sum trecut pe Langa o tonetd cu inghetata, mi-am cum- una, si totul in timp ce-1 urmaream pe domnul Smith Heonda ochiului. Dor nu vreau si zic c’'a fost ugor. Nici pomeneala. Ori de ori imi imaginasem prima mea misiune, crezusem ci o jecuperez dosare secrete sau aga ceva. Nici nu mi-am in- it vreodatai c& mi se va cere sé-1 urmaresc pe profeso- jnou de TLL. printr-un pare de distractii gi sa aflu ce bea ‘jogosile spiralate. Nebunia era ci asta era CU MULT | GREU! Profesorul Smith se purta de parcé ucigasii pla- din KGB erau deja in drum spre Roseville, folosind orice ich de contraspionaj despre care s-a scris (sau, cel putin, phil pe care le vazusem eu), si mi-am dat seama cat de Nor trebuie s& fie pentru el. Nici macar nu putea sa-gi ipere gogosi spiralate, fara sa ,,schimbe directia”, sa ,se ro la colt” gi sa , Jase indicii” tot timpul. 0 data, situatia a devenit periculoasa si am fost sigura of mi identifice, dar am rimas in urmé, in spatele unui ip de batranici. insa apoi una dintre femei s-a impiedicat jorclura si, instinetiv, am intins mana s-o ajut, Profesorul ih s-a oprit in fafa unui magazin intunecat, cu privirea snenita la imaginea oglindita in vitrina, dar eu eram la mnetri in spatele lui, invaluitd intr-o mare de par cérunt jester — ceea ce a fost un lucru bun. Dar pe urmé toate je s-au intors si ma vad — ceea ce a fost un lucru rau. ~ Mulfumesc, domnisoar’, a spus femeia mai in varsta Wuitat la mine cu ochii mijifi: Te cunose de undeva? ‘Dor chiar in clipa aceea, o voce mi-a trambifat in ureche: 69— Ne-am rotit? Liz parea gata si intre in pani rotit pupila? Profesorul Smith se indeparta, mergind din rectia lui Bex, aga c& am rispuns: —Da. Dar asta a ficut-o pe femeie si ridice o spran se uite mai insistent. — Nu-mi amintesc si te mai fi vazut, a spus ea. — Ba cum sa nu, Betty, a intervenit una dintre batind-o ugor pe brat pe prietena ei. E fata aia din Jackson. $i iat& de ce sunt eu cameleonul. Sunt fata din’ (doar ca usile noastre au senzori de citire a amp sunt antiglont gi aga mai departe...). — Oh! A iegit bunica ta din spital? a intrebat cea. panda dintre femei. Bun, deci nu stiam cine e familia Jackson gi cu putin cum se simfea mamaia, dar bunica Morgan ase ci picitura chinezeasca ¢ o nimica toata pe Ia nicuta care vrea cu tot dinadinsul s& afle ceva. L-am vi profesorul Smith apropiindu-se de Bex, dar, prin di vul meu de emisie-receptie, Bex radea, spunand: — Asa, frate, Hai, Piratii! Striga de pared fotbalul american ar fi fost viata reste, Bex nu deosebea fotbalul american de cel dar baietii sunt baieti si, vizavi, se aduna o gloat de teroni in pulovere. N-aveam nevoie de fotografii de veghere ca s& stiu cine era in centrul grupului. Batranele se uitau atent la mine, de pared as fi fost fn care incercau s8 vare ata, si am spus singurul lu ‘mi-a trecut prin minte: — Doctorul Smith spune ca trebuie si mearga in cd trebuie s& capete culoare. 70‘Amn privit peste grupul care ma inconjura pe mine gi el care o inconjura pe Bex, sperdind ci ma va auzi siva e cl Subiectul se indrepta in directia ei. Dor sperantele mele s-au impufinat cand am auzit-o zi- ~ Da, ador flancheri. ~ Oh, ce drigut! a spus batranica. S-a hotirat unde se ? ‘Am viizut jacheta neagras a domnului Smith trecand pe ‘tilpiiintraii principale a biblioteci gi apoi disparand. Stiti ch e un goarece de bibtiotecd, am spus, sperand ca J asculta. Abia asteapta si fie langa bibliotecd, de fapt, lit dupa colt, am adaugat, scragnind din dinti, in timp Jp (ota mea, b&ietii cu fotbalul inaintau in grup in josul \\, dar Bex nu era cu ei. Din cate puteam vedea, Bex nu Aicdieri. $i nici Smith, ~ Regret, doamnelor. Trebuie si plec, am zis repede gi WW Indepartat in grab. Soarece de Bibliotecd, am zis, ii Am pierdut contactul vizual cu Subiectul si cu pupila. {am pierdut contactul vizual cu Subiectul si cu... ‘Avi ajuns la bibliotecd gi m-am uitat in directia in care i yn ultima dat pe domnul Smith, dar n-am vazut decat fir lung de felinare galbene. Mi-am croit drum inapoi imultime, inconjurdnd intreaga piat’, pan& cand am Jnapoi de unde plecasem, intr-un spatiu gol dintre un joein de pantofi si primérie, chiar in spatele scaunului funditor. (lu, ar fi trebuit s8 fit mai constient’ de ceea ce e in jurul Spion 101 gi alte jocuri video — dar era prea tarziu, sem atat de aproape.... att de aproape. Nu voisem s& 71recunosc in sinea mea, dar, cam pe cand mi-am ghefata, am inceput si-mi imaginez cum ar fi ca Joe! mon sa spuna: ,Bund treaba.” Dar acum disparuserd — toti— Smith, Bex Nu puteam s4 renunf si si ma intore la gcoal, nu al Ajunsesem atat de aproape. Aga cd am tagnit citre g0g03i spiralate, locul pe care, eram convinsa, dor trebuia sa-l viziteze inainte de sfarsitul serii, darn. dat atentie directici in care ma indreptam ori felului adjunctul sefului de politie statea inghesuit in scufundator de deasupra bazinului cu api. Am at netul unei mingi de baseball lovind tinta de ‘metal, ceput 0 migcare undeva, in coltul ochiului, dar, antrenamentul de Pél. din lume, n-am reusit s& nestavilit care s-a pribusit peste umerii mei, Da, ¢ adevarat. Prima mea misiune sub acoperire siprimul meu concurs de tricouri ude, si am ramas murand. $tiam c& va fi, probabil, ultima mea ex; ambele privinfe. Oamenii alergau spre mine, oferi Prosoape, intrebandu-ma daca vreau si mA conducd cu magna, Da, sunt discret’, am gandit, multumindu-le banal posibil si ludnd-o la goand. Lajumatatea drum trotuar, am scos din buzunar o bancnota uda leoarcd uazeci de dolari, mi-am cumpirat un hanorac cu Hai, {ii si-am tras pe mine. {n ureche, dispozitivul de emisie-receptie trecuse: Pardituri la o tcere profunda gi mi-am dat seama, cu, ci cruciulifa mea de argint, desi de ultima generatie, un model antiacvatic. Grupul de suporteri de fotbal Bex a trecut tacticos pe langa mine, dar niciun ochi n- vit in directia mea. Ca fata, nu m-ar fi deranjat o mi minare pe furig, dar ca spioan’, eram foarte ‘usu 2M-am indreptat cdtre taraba cu gogosi spiralate, sti- ‘0h 09 putea, in orice clipa, s& dau de dezastru — si cred Wrun fel, am dat. wea in fata lor si — Dumnezeule! — arata inspaimanta- 1 momentul dla! Nowa lui fafa paruse intotdeauna pu- 4), dar nu fusesem pe deplin constient& de trasaturile ‘jopre pan’ cand nu s-a aplecat deasupra lui Liz gia tipat: ~ Domnigoara Sutton! Liz s-a ficut micd, dar Bex si-a \\jat brafele gi parea total plictisita. Vreau sa stiu ce fa- ici! a cerut explicatii Smith. Domnigoara Baxter — s-a spre Bex — ai sa-mi spui de ce tu si domnisoara Sut- ol) pirdsit campusul. Ai si-mi explici de ce ma urmariti Wweizeci de minute gi... (iam vazut expresia schimban- In timp ce incepea sa priceapa) ...ai si-mi spui unde se Joe Solomon in clipa asta. Hos si Liz. s-au privit mult vreme, inainte ca Bex si-si 40d privirea tnapoi la domnul Smith si s& spuna: Mi-era pofta de-un crenvurgt in aluat. 1) bine, am subliniat deja incompetenta echipei de bu- wi cle la Colegiul Gallagher in privinta crenvurstilor in #(, dar domnul Smith n-a inghitit argumentul lui Bex, ce era totuna, Nici nu trebuia si-l inghit’. Auzise lim- adevaratul ei mesaj: Bex gi Liz n-aveau de gand si vor- Hotele mele stiu s& se descurce. i-am amintit c& trebuia, probabil, si fac ceva! in Wnitiv, misiunea nu se sfargise ined, mu tocmai. Nu era dl pierdut. Cu siguranta, mai puteam salva ceva. Cu si- gana Incepeam realmente s8-1 urisc pe Joe Solomon. Pe de-o i, he trimite s& urmarim un individ care era aproape Bmenit si o prinda cel putin pe una dintre noi, si, pe parte, nu ne invaté ce si facem cand suntem prinse! 4 provoc o diversiune gi si sper ci Bex gi Liz. vor scape? Trebuia si gisesc o arma si si-1 atac pe Smit spate? Sau trebuia, pur si simplu, sd traversez.strada cocup locul cuvenit langd ele, pe acea banc& a rusinii? Cu coada ochiului, am vazut Curierul de Noaj cAnd. As fi putut sa-l opresc gi o armata intreaga ar fi ‘sa navaleasca gi si salveze situatia, dar nu s-a intémy si, dintr-odat, am stiut de ce. Strada era plind de care nu trebuiau si afle niciodata despre puterea pe banc’. Puteam salva surorile, dar nu punand in intreaga organizatie. — Ridici-te, i-a spus lui Liz domnul Smith. A sticla de Dr. Pepper intr-un cos de gunoi din apropi termina aceasta discutie la scoala. Am rimas in umbra si le-am urmarit pe Bex si cnd pe lang mine. Stii cd esti bine ascuns atunci ‘mai bune prietene ale tale din univers pot trece la gapte de tine fard si aiba habar cd te afli acolo. Dar mi-am: puit cé aga era cel mai bine. Pana una, alta, inci eram fntr-o misiune. Am asteptat pana cand au dat coltul, apoi am strada, Nimeni nu mi-a acordat nicio atentie. Niciun nu S-a oprit sé ma intrebe cum ma cheamé ori si-mi cat de mult seman cu mama. N-am fost nevoita sa vé presia de bruscé, stanjenitoare tristefe in ochii ni dandu-gi seama ci eram Cammie Morgan — din Morgan — ca eram fata cu tatil mort. Pe strazile din ville eram doar o fata ca oricare gi sentimentul era at placut incat aproape c& nu mi-a venit si scot din bu: servetel, sa var mana in cogul de gunoi gi si recuy grija sticla, dar, totugi, am facut-o. m4~ Misiune indeplinit’, am goptit. ‘Apol m-am intors, stiind ci era momentul sé revin in unde puteam sé fiu invizibild, dar niciodaté necu- th ptunci -am vazut pe el — un baiat de pe trotuarul de | ~ viizandu-ma pe mine. Capitolul 7 i, am scpat sticla pe caldaram, dar nu s-a spart. in ‘00 se rostogolea citre bordura, m-am repezit s-o ridic, s/t mana mi-a luat-o inainte — o mana care era destul uv $i, categoric, de baiat, gi ag minfi dacd ag spune c& stat 0 usoara atingere intamplatoare care mi-a provo- igle furnicdturi similare cu cele pe care le am atunci folosim crema lui Dr. Fibs de modificare temporaria ‘ntelor (numai c& mult mai placute). Mam ridicat si baiatul mi-a intins sticla. Am luat-o. ~ Salut. Avea o mana in buzunarul blugilor largi, apa- {in jos, de parca ar fi vrut s& provoace pantalonii si-i cv de pe solduri gi s8 ise adune in jurul pantofilor Nike ‘aveau acea stralucire prea albi a primei zile de gcoal’. vii des aici? m-a intrebat, intr-un fel ugor autoironic, gi jwvam putut abtine gi-am z4mbit. Vezi, a continuat el, nu ec si rspunzi la asta, fiinde’ eu cunosc toate cogurile juinoi din orag gi, desi asta este unul foarte frumos, nu ‘ca genul de cog de gunoi in care ar scotoci in mod obig- © fatd ca tine. Pe c&nd cosurile de gunoi de pe Seventh da, alea sunt nigte cosuri foarte frumoase. Mi-am amintit lectia domnului Solomon din prima zi de i, aga cam remarcat detaliile: baiatul avea cam 1,75 m, | jaten, ondulat, gi nigte ochi care I-ar fi eclipsat pani gi iedpedomnul Solomon. Dar lucrul pe care lam observat! cial a fost ugurinja cu care zambea. Nici macar n-ag despre asta, numai c3 parea sii defineascd intre ochii, buzele, obrajii, Nu era un zambet care si-i dé mod deosebit tofi dintii sau ceva de felul asta. Era cut si moale, ca untul topit. Dar, pe de alta parte, cel mai impartial judecitor in privinfa asta. La urma imi zambea mie. — Banuiesc c& nu e o sticlé obisnuit’, a spus el ( fireste). 4 Mi-am dat seama cét de ridicol trebuie s8 fi ar cAldura acelui zambet, mi-am uitat legenda, mi totul — giam bilmajit primul lucru care mi-a trecut prin} — Am o pisicat Baiatul a ridicat din sprancene si mi Lam imagi {and iute un telefon, si anunte cea mai apropiata i de boli mintale cd umblam libera prin Roseville. — li place s& se joace cu sticlele, am continuat sa ghez, turuind cu 150 de kilometri pe ord. Dar ulti spart gi s-a ales cu sticla in labuta. Suzie! Asa o cheama. sica mea, cea cu sticli in labuta... nu c& as mai avea pisici, vreau s& zic, nu sticle, De aceea imi trebuie sticla Nici macar nu sunt sigura c-o si mai vrea alta sti toata... —... trauma de a avea sticla in labuta, a terminat’ locul meu i ‘Am expirat, recunoscitoare ci am ocazia si-mi ti suflarea. — Intocmai. ‘Mda, asa se comport un agent guvernamental cu, Gatire inalt c4nd e interceptat intr-o misiune. f cred c& faptul cé persoana care m-a interceptat ardta combinatie intre un George Clooney tandr si Orlando 6putut avea un oarecare rol. (Dacé ar fi aratat cao com- intre domnul Clooney si, si zicem, un hobbit, pro- ‘oh as fi fost mult mai capabila si gandesc coerent.) coada ochiului, am vazut Curierul Rapid cotind peo lui. fl simfeam z&bovind acolo — asteptandu-ma — oh m-am intors gi am pomit in josul strazii, dar nu ca baiatul s& spun’: ~ Asa deci, esti noua in Roseville, hm? jn intors inapoi spre el. Probabil ci domnul Solomon «laxona o fata ca s-o indemne sa se grabeasca, dar, chiar i) aparatul meu de emisie-receptie defect, ii simjeam yea, auzeam ticditul ceasului. Sunt... 884... cum ti-ai dat seama? A ridicat din umeri, apoi i-a coborat putin, varandu-gi gi jdlinc mainile in buzunare. ~~ Am locuit toata viata in Roseville. Toti cunoscutii mei Jocuit toaté viata in Roseville. Dar pe tine nu te-am mai i Jute pentru ca sunt fata pe care n-o vede nimeni, mi-a venit wn, Dar mi-am dat seama ci el ma vazuse gi asta mi-a ‘vuflarea, de pared ag fi primit un picior in stomac (0 iparatie pe care sunt perfect calificata s-0 fac.) Dar... hei..., a spus el, de parc’ tocmai i-ar fi trecut prin minte. Cred c-o si te vad la gcoal’. (yam gandit 0 secund, intrebandu-mé cum ar putea ‘loti un baiat s& fie acceptat la Colegiul Gallagher (mai 0) Tina Walters jura cd exist o scoala ultra-secreti de \indeva fin Maine gi in fiecare an ii solicit’ mamei si Inne 9 facem 0 excursie didacticd). Apoi mi-am amintit legenda mea: eram o adolescent quit) — una pe care n-avea s-o vada pe coridoarele Li- ivi Roseville, aga c& am clatinat din cap: Nu sunt in sistemul gcolar public. 7A parut oarecum surprins de asta, dar apoia virea spre pieptul meu. (Nu IN FELUL ALA — hanorac, va mai amintiti? Plus, permiteti-mi s& va nu prea ai la ce te holba.) — Ce... esti gcolarizaté acasé sau aga ceva? m-a iar eu am incuviinfat din cap. De ce, din motive rel 88 zic aga? — Da, am raspuns, gandindu-ma ci putea fiun fel de bun ca oricare altul. Cam aga ceva. Am fa ‘inapoi c&tre camion, catre colegele mele de clasa, mea: Trebuie sa plec. — Hei! a strigat el dup’ mine. E intuneric. Lasi conduc acasi... stii... pentru protectie. Sunt aproape sigur ci ag fi putut si-] omor cu aga cd poate c-as fi ras daca propunerea lui n-ar fi fost. driguta. — Ma descurc! i-am strigat inapoi, indepart: goan pe trotuar. — Atunci pentru protectia mea. Nu m-am putut abtine si am ras, in timp ce am — Intoarce-te la balei! Inca zece pasi si ag fi dat coltul. As fi fost libera, iatul a strigat: i — Hei, cum te cheama? — Cammie! Nu stiu ce m-a facut sa spun asta, vantul era deja rostit gi nu-1 mai puteam retrage, repetat: Ma cheama Cammie — de parc ag fii varul, ca pe o hain’, si vid dact mi se potriveste. — Hei, Cammie.... (Baiatul fficea pagi lung, len partandu-se de mine cu spatele, citre luminile gi dezlintuite ale parcului de distractii) ... Spune-i lui €0 pisici norocoasa. 78lu rostit vreodata niste cuvinte mai pline de erotism? Sin- ui cred! » fu sunt Josh, apropo. si inceput sa fug in vreme ce strigam: La revedere, Josh. ‘Dorinainte ca vorbele sa ajunga macar la el, m-am facut puta, ‘m ajuns la capatul strédufei, Curierul Rapid astepta cu luminile stinse. Am simfit sticla domnului Smith ni si, pret de o secunda, nu mi-am putut aminti de ce un cu mine un asemenea obiect. Stiu. Aproape c& mi-e de asta acum — de faptul cd zece secunde cu un baat ungaseré misiunea din minte. Dar mi-am luat seama gi amintit cine eram — de ce ma aflam acolo — si am 0 era timpul si uit complet de baiefi, coguri de gunoi ici pe nume Suzie. Mi-am amintit ce era realitate si ce Hogenda, ‘Pind am deschis usa din spate a camionului, ma astep- simi vad colegele de clasa inauntru, invidiindu-mi ca- de super-spioand cu misiunea indeplinit3, dar n-am { decit pachete peste pachete — pani gi televizorul dis- ei, locul strigatelor de felicitare, am auzit cuvintele nei lui Suzie c& eo pisic’ norocoass” résunéndu-mi in poi amufind, in timp ce imi d&ideam seama ca ceva nu regula. Noam rasucit pe strad’. M-am uitat in cabina camionu- nde 0 sapca portocalie zicea pe bord, probabil acolo We 0 lisase goferul de drept. Venisera gi plecaser’ fri | lar acum tot ce mai rimasese era acea sticla gi o lung’ spre casa. ‘Miam spus ca faptul c& trebuia si alerg trei kilometri, iyi uzi, era doar o pedeapsd karmic’ pentru cé mi-am 79permis crenvurstul in aluat si inghefata, dar, cand Ja marginea oragului, nu mai eram atat de sigur’. in) alergam, aveam mintea libera. Eram iarasi pe stradai ‘Le urméream pe Liz si pe Bex disparand dupa colt nul Smith. Vorbeam cu o femeie batrana despre o care n-o cunosteam. Eram o fata ca toate celelalte. In departare, luminile gcolii razbiteau prin pacilor, in timp ce ghetele mele bubuiau ritmic pe ‘Tesatura uda imi freca picioarele. Sudoarea imi spate. Mama spunea intotdeauna c& un spion trel increada in instinctele lui, dar in clipa aceea ins! spuneau ci nu voiam si ma intore la scoala, ci nu fiu prin preajma lui Joe Solomon si a domnului cand am ajuns la portile principale, as fi dat aproape: nu fiu nevoita si trec dincolo de ele. — O seara important’, Cam? Un barbat indesat, tuns periu{a si cu gura ve de guma de mestecat, a aparut in usa postului de stia numele, dar nu ne fécuse nimeni, niciodat’, Daca ne-ar fi facut, probabil i-ag fi spus altfel decat Gumi-de-Mestecat. Dar, aga stand lucrurile, era d angajat din subordinea mamei, care fusese probabil! siuni cu tata, care cunostea toate detaliile vietii mele, ce eu nu stiam nimic despre viata lui. Dintr-odati imi era dor de banca din Roseville, dupa haosul zgomotos, anonim, al pietei. ‘Am pornit pe alee, dar Paznicul Guma-de- mi-a strigat: — Hei, Cam, vrei si te duc? Aardtat c&tre o masinuta rubinie de golf care se in spatele postului de paz. —Nu, mersi, am raspuns, clitinénd din cap, buna. 80Iwi pare raw cit nu-ti stiu mumele. ind am ajuns in holul principal, m-am indreptat c&tre | Voiam si fac un dug. Voiam in pat. Voiam si ma de senzatia stanjenitoare care mi se instalase in sto- din clipa cind am vazut sapca portocalie zacind pe abandonata. Aveam sticla in mang, dar, pe undeva, ch nu asta era, de fapt, esenta. Apoi am auzit pasi i un glas strigand: © Asteaptal Pomnul Mosckowitz alerga dup’ mine. ~ Hun’, domnule M. Afi ficut o curs’ grozava in seara m spus, amintindu-mi cd fusese gi prima lui misiune. ‘Cova important trebuie si-l fi facut sd alerge dup’ mine, ¥) pel de o clipa, expresia i s-a schimbat. S-a imbujorat, yisimplu (dar nu ca atunci cand a testat pentru Dr, Fibs | \gnifug pentru piele). ~ Crezi? m-a intrebat. Fiindcé, ei, bine, la acel al doilea ‘am impresia c& poate am ezitat putin prea mult. fn ma- 1 patruzeci si opt de ore, a adaugat el, lovind aerul cu wil, asta este deviza Curierului Rapid. Chiar nu cred yolor adevarat ar fi zabovit atata. Oh! Am dat aprobator din cap. Mi s-a parut exact cat sie — stiti, nimic nu provoacd intarzieri mai mult ca un lent. Jojo i s-a luminat din nou: Cresi? ~ A fost perfect. Mom intors iaragi si am pornit pe sci in sus, dar dom- Mosckowitz a spus: Oh, da, stai, Trebuia s8-ti spun... (-a oprit si mi Lam nat scotocind prin gigabytii creierului siu.)... cd esti ti in clasa de Op-Acop, la un raport.Bineingeles ca sunt, m-am gandit, strangénd in ny cla. Bineinfeles c& nu s-a terminat. in timp ce scannerul optic imi trecea peste auzit pe domnul Mosckowitz intreband: — Asadar, hei, Cammie, a fost amuzant. Nui $i mi-am dat seama cd unul dintre cei mai meni din lume avea nevoie ca eu s& confirm ci zase. Locul Asta nu conteneste si mi uimeasca. Capitolul 8 Surnivetu ‘Unu era cufundat in intuneric cand am, ascensor. Am strabatut labirintul de sticla mata, lumina indicatoarelor pentru iesirile de urgent $i paitul monitoarelor. Am trecut de o biblioteca plit varuri prea delicate pentru a putea fi cunoscute de! clasa a saptea. Am strabatut un balcon care se: supra unei inciperi uriase, pe trei niveluri, de dit sunei sili de sport, care e dotat& cu pereti migcatori chine, aga c& Bex si cu mine o numim casa paj locul unde spionii vin s& se joace. in timp ce ma apropiam de sala de clas, corid mina gi curdnd priveam printr-un zid de sticla lt siluetele colegelor mele. Nimeni nu vorbea. Nici d Jomon. Nici vreuna dintre fete. M-am furigat spre chisa si mi-am vazut colegele la locurile lor obi domnul Solomon cocotat pe o etajera scunda, in andu-se cu méinile de lemnul intunecat, in ti sprijinea nongalant pe spate. ‘ Amstat acolo mult vreme, nestiind ce sa fac. in urmé, am spus 82Am adus sticla, Joe Solomon n-a zimbit. N-a spus ,,bravo”. Nici 1 s-a uitat la mine, in timp ce se sprijinea de etajera pprivirea afintiti, in tot acest timp, in podea. Inird, domnigoars Morgan, a spus el cu glas domol. or mele, dar niciuna nu s-a uitat la mine. ‘rebuiau sd se intoarc’ pand..., am inceput. y in aceeagi clip’, domnul Solomon a luat o teleco- 4 apisat un buton si incdperea s-a intunecat, cu ex- \unel raze argintii de lumina care s-a revarsat dinspre »rul de Langa el. Eu stateam in mijlocul traiectoriei y silueta proiectata pe imaginea ce stralucea pe ecran. fotografie, Bex gedea pe zidul din fata bibliotecii ile. Apoi am auzit un clic gi imaginea s-a schimbat. wul-o pe Liz uitandu-se pe furis pe dup’ un pom, ceea 1\u Se face, dar domnul Solomon n-a comentat. Ta- ui pirea mult mai grav. Un alt clic. Bex privea peste inaversind strada. Clic. Liz era langé 0 taraba de go- [ppiralate. Intreab&, domnigoara Morgan, a spus el, si glasul lui tut, ru prevestitor, sala intunecata, Nu vrei sa stit pe afl? lar voiam s& stiu, dar aproape c&-mi era fric& si aud wul, Alte imagini s-au succedat pe ecran, fotografii de Woghere, Facute de o echipa bine pregatita si bine pla- ex gi Liz nu stiuserd cd se afla acolo — ew nu stiusem alld acolo — si, totusi, cineva ne pandise fiecare pas. jleam ca o prada. Intreaba-ma de ce nu sunt aici, mi-a cerut domnul onLam vizut silueta intunecat8, cu bratele i — Vrei si fii spioan’, nu-i aga, Cameleonule? a mele meu de cod suna ironic pe buzele lui. Acum ce se intimpla cu spionii care sunt pringi. ‘Nu, am gandit. Altdic. Asia e Bex? Binein{eles c4 nu era — ea era cu Smith, era in sigurant’, dar n-am putut decat si la imaginea intunecat’, puricoasa de pe ecran — ¢gerati, umflata care se uita fix la mine — sisi prietena mea, — Stii, n-or s& inceap& cu Bex, a continuat el, Ci Alt clic, si am vizut niste brate subtiri legate in| unui scaun si o cascada de par blond, insangerat. — Oamenii astia se pricep foarte bine la ceea stiu c& Bex poate si incaseze pumni. Ceea ce 0 doare! es-o asculte pe prietena ei tipand. Lumina proiectorului, dansandu-mi pe piele, Solomon se apropia, I-am vizut umbra unindu-se cu mea pe ecran. — Si Liz fipl Va tipa vreo sase ore, pnd se va att de mult inedt nu va mai putea scoate nici un Privirea mi se incefoga, aveam genunchii moi. imi bubuia in urechi atat de tare incat abia lam a domnul Solomon cand a goptit: ~ Si apoi incep cu Bex. Alt cic. — Pentru ea s-au gandit la lucruri deosebite. O si mi se fact ru, am gandit, incapabil& sil pris ochi. — La asta te angajezi. M-a fortat s& privesc ima, UitS-te la ce li se int&mpla prietenelor tale! — Terminati! am urlat. Terminati! 84‘apol am sc&pat sticla, Gatul s-a rupt, spargandu-se si lind cioburi pe podea. ‘A\ pierdut doua treimi din echipa ta. Prietenele tale Nu, am spus. Terminati. Nu, domnigoar’ Morgan, odata ce incepe, nu se mai "A. mi ardea, ochii imi erau umflati. ‘Nu se termina niciodatd. aga este. Avea dreptate gi o stiam mult prea bine. un simtit, mai degrab& decat lam vazut, pe domnul on intorcdndu-se catre clas gi intreband: Cine mai vrea acum sa fie spion? ‘Nimeni n-a ridicat mana, Nimeni n-a vorbit. Nu trebuia. | urmatorul semestru, domnigoarelor, Operatiunile ‘Acoperire vor fi o materie optionala, dar in semestrul j sunt una obligatorie. Nimeni nu se poate retrage {lindcd e speriat. Dar mu veti mai fi niciodata atat de ate ca acum, nu in acest semestru. Aveti cuvantul meu. Plafonierele s-au aprins gi doudzeci de fete au strans din $i, domnigoarelor, daci nu sunteti speriate in clipa | hu va vrem, oricum. A dat la o parte un paravan glisant de sticla, dezvi- ulu-le pe Bex si pe Liz, care gedeau in spatele lui, neva- wate. Apoi a plecat. ‘Am rimas multi vreme in tacere, asculténd cum pasii je Indeparteaza, in camera noastra, am fost intampinate de un maldar haine si accesorii care parusera atat de importante la in- \tul serii, dar pareau atat de neinsemnate acum. 85Macey dormea — sau se prefacea — dar mi Purta o pereche de casti din acelea foarte scumpe, (probabil in felul Asta nu era trezit& de sunetul guiera pe lang cercelul ei din nas), aga ci Bex, Liz gi am fi putut gi si vorbim sau si rcnim, Dar n-am. And gi Bex igi pierduse ifosele gi asta era poat infricosator lucru dintre toate. imi doream s& trate glum’. imi doream s8 maimufireasc& tot ce spusese: lungul lor drum spre casa. imi doream ca Bex si reflector, ca si nu mai fie atat de intuneric in camera’ Dar, in schimb, am stat in tacere pana cind eu putut suporta. — Fetelor, mie..., am inceput, simtind nevoia si ci-mi pare rau, dar Bex m-a oprit. 4 — Ai Bicut ce-ag fi Bieut gi eu, a spus ea, dup uitat la Liz. —$ieu, a aprobat-o Liz. —Da, dar... Voiam si spun altceva, dar nu stiam ce. in patul ei, Macey s-a rasucit, dar n-a deschis ochii. uilat la ceas gi mi-am dat seama cé era aproape unu — Smith a fost furios? am intrebat, dup’ multi Lizera in baie, spalindu-se pe dinti, aga c8 Bex a care mi-a raspuns: — Nu cred. Probabil ci acum se pripadeste de crezi? — Poate, am zis. Mi-am pus pijamaua. — Dar a spus cA nici macar nu te-a vazut, a zis parc tocmai gi-ar fi amintit. Liza intrat si a adéugat: —Da, Cammie, a fost chiar impresionat cand a ai fost acolo, Chiar impresionat, cum ar veni. 86simfit ceva rece pe piept, aga cd am ridicat mana si «yuciulita minuscula de argint care imi atarna gi acum ) mi-am amintit cd cineva ma vazuse. Pana atunci, bi- slo pe strada imi iegise aproape cu totul din minte. Ajodar, a intrebat Liz, ce s-a intimplat cu tine dupa ce Hin plecat? "Ay mingaiat cruciulita, dar am spus: Nimic. ) ytiu de ce nu le-am spus despre Josh. Adic’, ar fi tre- fie important — un civil intalnit din intamplare initi- act in timpul unei operatiuni, Asta e un lucru pe care, ic, il spui superiorilor tai, daramite celor mai bune Dar -am finut pentru mine, poate pentru c4 nu cre- ei are important, dar probabil pentru c&, intr-un loc Joatii lumea imi cunostea povestea, era plicut si stiu c& un capitol pe care fl citisem doar eu. Capitolul 9 iyyoul de Cultura gi Asimilare nu seamand cu celelalte uy\ ale noastre, aga c& presupun cd din acest motiv salo- Ale ceai al kui Madame Dabney nu seamini cu celelalte dle clas. Perefii sunt tapetati cu matase franfuzeasci. ue: trebuie sa fim domnigoare. Unoori urisc materia asta si imi petrec orele gandindu-ma sie inutil este s& ni se predea lucruri precum caligrafia i \ul decorativ (pe langa folosirea mesajelor codate evi- igur). Dar alteori imi place s-o ascult pe Madame ney, in timp ce pluteste prin camera, cu o batisté cu 87monogrami in mana, vorbind despre florile de sezon despre istoria valsului. Ziua de dup’ prima noastra misiune a fost una acele zile. Oi fi ratat eu misiunea, dar inca eram mae agezatul mesei, aga c& m-a intristat cu adevarat s-o a ‘Madame Dabney spundnd: — Oh, Doamne, fetelor, uitati-va cat e ceasul. Nu voiam si pun la loc vesela de porfelan chinez ‘Nu voiam sa cobor si si-1 infrunt iaragi pe domnul Sol — Dar astizi, inainte s& plecati, a spus Madame Dé pe un ton infrigurat, emotionat, care mi-a stérnit i am de facut un anunt! ‘Troncnitul veselei a incetat si toaté lumea era urechi la Madame Dabney. — Etimpul sa va extindeti educatia aici, la Colegiul lagher, aga ci... (Gi-a potrivit ochelarii)... incepand de tizi, dupa ore, am si va predau Conducere! Dumnezeule mare! Uitasem complet de Condi Sigur, aver voie si ne azvarlim una pe alta peste ume 4 preparém antidoturi pentru otravuri rare, pentru mediei, dar cand vine vorba de lucruri complicate, cum) s& ajustezi oglinzile retrovizoare gis stii cine are in intersectie, Administratorii Gallagher nu-si asum& risc. in plus, mai e de luat in calcul gi toata acea discountul-la-asigurarea-masinii-tale. Madame Dabney a spus: — Osh iesim in grupuri de cite patru — pe cat consultat o foaie de hartie si apoi s-a uitat direct la Liz, sila mine. incepand cu voi patra. Liz s-a uitat la mine gi la Bex, nedumerit’. — Patru? a goptit ea, tocmai cand parea sé ni se un beculet si, din fundul inc&perii, am auzit-o pe Macey’ nand: 88Pare distractiv. Chiar e nevoie s& mai spun c& era sarcastic?) |) dup’-amiaza aceea, am coborat treptele porticului din le pine-am indreptat catre parcul de masini, unde ne ag- \y un vechi Ford Taurus, cu triunghiul galben pe care # SCOALA scénteind in soare. Mama spune ci Madame Dabney si-a petrecut cea mai {parte din carier& ca agent infiltrat, ocupaindu-se de ce- ile subterane naziste ramase active in Franta dupa Al Doi- Wizboi Mondial, dar, in momente ca acesta, imi vine tare yo cred — mai ales cand femeia in cauzi apare imbri- Jon tricou pe care scrie ,Calcd frina, pentru siguranta ta!” ‘Oo00, fetelor! O si fie aga de placut! a spus ea, dup (ea apucat sa gesticuleze: sa arate c&tre frand, spunand: lu face magina sk se opreasca, si spre accelerator: Asta face Wwina si mearga. Dor lucrul cel mai aiurea dintre toate era c& Liz lua notie. {ip are o memorie fotografica! A intrat in Mensa la varsta opt oni! $i, totugi, se simfea obligata si traseze 0 diagram’ bolounei de directie gi s8 noteze exact care buton actiona {ipitoarele de parbriz. Ai grija s& seri c& volanul e rotund, i-am spus si ea Wor a scris V-O-L in carnetelul ei, pana sa-gi dea seama ci Wineam. Cammie, nu face bascalie, a spus Liz, in felul in care linea ea mereu. Macey a maimufarit-o: Da, Cammie, nu face bascilie. Hind si Liz a vrut s&-i dea un pumn. Fetelor, a spus Madame Dabney, haideti si ne concen- {jim $i-a impreunat mainile intr-o pozitie de rugiciune gi i J aclresat lui Bex: Rebecca, draga, ce-ai zice s8 incepem cu (ie? 89Mi s-a taiat rasuflarea. Si nu ma infelegeti gresit, drag’ Bex. E cea mai bund prieten’ a mea. Dar eu cof de cind am putut s& ma uit pe deasupra volanului fionez pedalele in acelasi timp (ceea ce bunicul Mor c& e un punct de rascruce in viata oricérui copil ferm’), asadar de ce trebuia si fie Bex — olondoneza\ get, care si-a petrecut anii de formare célatorind cu si facdind semn cu mana dup’ taxiuri — prima care si Autostrada 10? M-am consolat gandindu-ma ci Bex e cea mai tend a mea gi cd e buna la orice, sau cel putin aga am pnd cand a intrat pe autostrada PE CEALALTA B, ‘Acuma, toaté intamplarea ar fi putut fi amuzanta; c& acolo e o colina — v-am spus asta? O colina im felul nu-vezi-nimic-pand-cind-nu-esti-pe-cale-si- pul. Dar eu am fost singura care a observat. Madame! scria pe clipboardul ei, Liz igi facea tema la biochi Macey avea o urgenté legati de unghii. ‘Am incercat sa strig, dar pesemne imi pierdu: porar capacitatea vorbirii, gi Bex era singura afara de mine, atenta la drum, iar ea credea cd e pe dreapti — sau pe stanga — ma rog (pricepeti ce spun). Glasul mi-a revenit tocmai la timp ca sa strig: — BEX! area a spus: —Ce? Avirat brusc gi ne-a azvarlit pe cealalta banda, cea condifii normale, ar fi fost dezastruos, dar, in acest caz, rne-a salvat viafa. Soarta joaci asemenea feste — un care, presupun, orice spioana fl pricepe la un m Apoi Bex a redresat magina cu calm si a intrat in orag, plet netulburat’. 90Cind Bex a facut un viraj la stanga ling’ Piggly Wiggly ‘ont cit pe ce s& acroseze un agent de circulatie care ve- lrecerea de pietoni de la Scoala Elementar Roseville, ime Dabney a obligat-o s& traga in parcarea bacSniei si swhimbe locul cu Macey. Dar Bex n-a parut suparata, cea i) sine, era intrucatva un lucru de speriat. Avea 0 expre- si) adevarat mulfumit pe fat’ cand a deschis portiera i m-a facut s-o imping pe Liz pe locul pe care il elibera y, ceea ce e mai greu decat pare, caci Liz. devenise V0... oh, care-i cuvantul... pietrificata. ira limpede cd Madame Dabney igi invatase lectia cu Bex, dinspre scaunul din fad, a venit o avalanga de ,Usor ‘sjeceleratia, draga”, ,Bine, ai acolo un semn de oprire, ya mea, in timp ce Macey inainta agale pe strazi. Situatia incepea s& se calmeze. Adicd, zu, era aproape Al si fac o plimbare cu magina, asezata intre cele mai prietene ale mele din lume, simtind cAldura soarelui geamuri. Era aproape normal — sau cat poate fi vreo- de normal, cu trei genii, mostenitoarea unui imperiu jetic/fiica unui senator gi un agent secret intr-un Ford ns Cuibarita pe bancheta din spate, intre Liz gi Bex, am in- Wut sii ma gandesc cd ar fi fost o pretentie mult prea mare Javon un tur al oragului inainte sd ni se ceara sa urmarim el pe unul dintre cei mai cdutati oameni din lume. Oh, fi fost un avantaj total incorect. in lumina zilei, vedeam de ascunzaitori unde o fata poate sa stea nevazuta. Am ynoscut alei si strdzi laterale care ar fi fost niste scurté- jrozave. in ciuda tuturor celor intamplate, am inceput {hi dorese o revanga cu domnul Smith. Dar, cel mai mult, puneam intrebari legate de baiatul pe care-] intalnisem. wal? Chiar se plimba pe strazile astea? ‘Atunei, mi-am primit rispunsul. 1— Ce naiba faci acolo? m-a intrebat Bex. — imi caut lentilele de contact, i-am raspuns ristit, — Ai vederea perfectd, mi-a reamintit Liz. — Doar ci... doar cd... Nu pot ridica privirea in $tiam ci magina era oprit3, probabil la semafor — dintre singurele doua din oras, asa c& Josh se apropia, abil. — Ce? m-a intrebat Bex, cu glas soptit. Ce se Si-a schimbat pozitia in cea de spion, cu spatele privit imprejur: Nu e nimic afar’. Oh, ei, bine, pierzi t super sexy la dreapta. Liz si-a lungit gatul sia privit imprejur. — Ah, da, e cam slab, dar merita vazut. Apoi a din umeri gi a adaugat: Oh! Last. Ne priveste cu Incr tura Gallagher. N-am idee cine a nAscocit denumirea aia, dar aga intotdeauna privirea pe care ne-o ofer’ oamenii din de cate ori igi dau seama ce scoala frecventim. E sit prilej cu care urisc povestea noastri de acoperire: cand oamenii se uiti la mine de parca ar trebui si fit legiati, de parc ar trebui sifu résfat8. De parc ar 8 fiu ca Macey McHenry. imi vine s& le spun ca trecut vara curitand peste gi punand legume la sta este doar unul dintre mile de lucruri pe care treabii din Roseville n-or s8-l stie niciodati despre tusi, cand un om ca Josh se witd la tine de parca ai fi binatie intre Charles Manson si Paris Hilton, e putin ros — chiar $i pentru o spioana. — Da, dar tot baiat e, a spus Bex cu jind. Hel aruncé o privire. N-am sa ma uit la nu stiu ce baat! m-am rastit mi intereseaz pirul lui ondulat. 92~ Cine-a spus ceva despre pir ondulat? Oh, Bex e buna? ~ Nu-mi vine si cred, a spus Liz, misurand camera cu y Nu se agezase de cnd ne-am intors la conac: se plimba lite si inapoi, incercdnd s& destugeasca toate astea. N-o ieom invinui, Sistemul de convingeri al lui Lize destul de Pentru geniile stiintei. Ea vrea ca viafa si fie ceva ce te fi testat intr-un laborator sau prezentat intr-o carte. ise c& ma cunoagte. Eu ctezusem cd m& cunosc. Acum lou’ ipotezele noastre fusesera aruncate pe fereastra gi ve placea s-o udm de la capat. Nu puteam s-o las s& vada cét sunt de tulburat’, asa ci recurs la a doua variant. Am devenit furioasd. Ce anume e atat de incredibil? am intrebat. C4 un it §-a uitat la mine? Sigur, n-am s& fiu niciodata o frumusefe exotic’, precum sau o 24nd sfrijtd ca Liz, dar nu eram plin’ de coguri pe Cam! a spus Bex pe un ton poruncitor. Fireste ci nu pre asta e vorba, Liz si-a azvarlit mainile in aer gi a exclamat: Nu pot s& cred c& nu ne-ai spus! Nu pot sd cred c& | Informat pe cineva, Dofinitia lui Liz pentru ,,cineva” nu era ,cineva”. Pentru .cineva” insemna un profesor. ‘$i ce? am rspuns, incercdnd sa minimalizez toata in- pplarea, ice? a zis Liz. Te-a oizut! Cammie, nimeni nu te vede fu vrei sd fii vazuta. S-a agezat pe pat lang’ mine: Cand 93{il urmaream pe Smith gi a trebuit si te fin sub ol mi-a fost aproape imposibil, si te auzeam prin de emisie-recepfie. $i stiam cu ce esti imbricata. Si... L dicat mainile: $i ce? 4 M-am intors sa ma uit la Bex, cu sprancenele ri pared ag fi veut si intreb: $i tu esti tulburata? — Esti uluitoare, Cam, a spus Bex, pe un ton ios, aga ci am stiut ca trebuie sa fie adevarat. — Ceva nu e fin regula aici, a spus Liz, in tis m-am dus in baie si am inceput s8 ma spal pe dinti. ssi spui lucruri care vor afecta o prietenie de-o viata spume la gura, ca un caine turbat.) Domnul rapoarte ale misiunii noastre, aga ca trebuie sé-linch baiat. Ar putea foarte bine si incerce sa se infiltreze’ prin intermediul lui Cammie. Ar putea fi un borean, Era si-mi inghit periuta de dinfi. Definifia tehnicd, borcan cu miere este un agent de sex feminin care seductia pentru a compromite o finta. Definitia pr oricine cu decolteu. (Se zvoneste c& Gilly a inspirat termenul.) Gandul c& Josh ar putea fi echivalentul mi intorcea stomacul pe dos. { — Nut! am strigat. Nu. Nu. Nu. Nu e un borcan cu — De unde stii? m-a intrebat Bex, facand pe diavolului. — Stiu, pur si simplu, am rispuns. Dar Liz.a ridicat din umeri, spundnd: — Trebuie si-l includem in rapoarte, Cam. Dar rapoartele duceau la analize. Analizele di protocol. Protocolul ar conduce la doua siptimani mirire prin tot oragul de citre departamentul de timp in care ar da de urma certificatului lui denastere gi act mama lui bea sau tata Ini joac’ jocuri de noroe, facut mult mai multe din motive mai putine. In 94Jul Gallagher n-a ramas un secret bine pizit mai bine nut de ani, asumandu-gi riscuri. Mam gandit la Josh, cat de drigut si normal paruse. Nu ca nigte straini s-] studieze la microscop. Nu voiam_ Jote un dosar in Langley cu numele lui pe coperta. Dar, les, nu voiam sa stau intt-o camera gi si explic de ce sbordat, cand piata oragului fusese plin’ de fete mult drigute. ‘Ain privit in podea, alungand acest gand. ~ Nu, Liz. Nu pot s-o fac. E un pret mult prea mare de doar pentru cia vorbit cu o fata. ‘Alunci Bex gi-a incrucigat bratele si a zambit insinuant fectia mea. ~ Cred c& mai e ceva in povestea asta, a spus ea, cu fle- el obignuit. ‘Mngele care mi-a nAvalit in obraji trebuie si fi fost de wca si ma trideze, cici Bex s-a aplecat sia spus: Scuipa tot. ‘Aya ci le-am spus despre cogul de gunoi gi despre sticla 1p Pepper pe care am scipat-o si, in cele din urma, des- Spune-i lui Suzie c& e o pisica norocoasa”, replica pe chiar dac& n-ar fi fost toat& treaba cu geniile, tot ag fi In stare s& mi-o amintesc cuvant cu cuvant, pentru c& povitii ca asta sunt ca untul de arahide pentru mintea fete. Cand am terminat, Bex se holba la mine de parca {i intrebat dac& nu cumva fusesem inlocuita de o clona pat genetic, iar Liz avea o privire romantic’, foarte ase- \Mtoare cu cea pe care o afiga Albi-ca-Zipada in timp ce ywlele alea ii falfaiau deasupra capului Ce? am intrebat, simtind nevoia si le aud spunand | orice. DA impresia c i-ag putea rupe gatul cu o singuri , « spus Bex gi, probabil, avea dreptate. Dar daca iti aga ceva... 95— ... baiatul e nemaipomenit, a terminat Liz in lo — Nuconteaza cum e sau cum nu e. El... ‘M-am incordat. Liz a sarit in picioare gi m-a comy — ... tot trebuie sa intre in rapoarte! — Liz! am strigat, dar mana lui Bex era pe brat — Ce-ar fi s-o facem noi? a spus, si pe fata i-a cea mai perfida expresie a ei. il verificdm noi gi, baiat obignuit, witim povestea. Daci e ceva ciudat dim. Am stiut instantaneu care ar fi trebuit si fie arg; ‘impotriva: suntem prea ocupate; era impotriva unui} de reguli; daci suntem prinse, am putea si ne prim cariera pe vecie. Dar, in técerea camerei, ne-am uitat alta, si ne-am infeles din priviri, aga cum se intamp — in regulé, am spus, in cele din urma. Vom ff mele investigatii si nimeni nu trebuie si stie. Bex a zimbit. — De acord. Ne-am uitat amandoua la Liz, care a ridicat din’ — S-o spunem pe gleau: fie e un agent inamie cearcé sa se infiltreze intre Fetele Gallagher prin inten lui Cammie... Liz s-a oprit in mijlocul frazei, indemnandu-mi si — Sau...? Intreaga fata i s-a luminat: — E sufletul tiu pereche, Capitolul 10 Ban, dinacest punct, dact suntefirude cu mines in situatia de a adauga lucruri la ,dosarul meu pe 6/presupun c& la Colegiul Gallagher e putin mai detaliat ole pe care le au la Liceul Roseville), s-ar putea s& vreti ‘opriti din citit, Serios. Puteti s& sariti peste urmatoarea ile pagini. N-o s8 ma simt deloc jignita. j alte cuvinte, nu sunt mandra de ceea ce urmeaza, dar /)\i mi-e tocmai rugine, daca asta are vreo logic’. Uneori 6) toat’ viata mea a fost o astfel de contradictie. Adici, »om auzit in ultimii trei ania fost: Nu sovii, dar ai ritb- Fi logicit — ai incredere in instinctele tale. Respect protoco- Inprovizeazd. Nu lisa garda jos niciodata - si ai un aer wa mesaje, atunci, da, la un moment dat lucrurile interesante. Restul saptdménii s-a scurs buimac, tai- jhoastra misiune staruindu-ne undeva in adancul min- jindea mana spre clan’, aproape ci ma asteptam si edintei, iminica dimineafa, cind s-a cr&pat de ziua, eram in pi- | ceva ce, categorie, n-a fost ideea mea. Gratie specta- lui anual Dirty Dancing al Tinei Walters, unde am rit de zeci de ori scena ,Nimeni n-o pune pe Baby la chiar aveam nevoie de un ,repaus” bun, cum zice Bex. shiar daca Liz era ultima din clast la P&eL, ea se pricepe wi bine dintre toate persoanele pe care le-am vizut ti si ma scoale din pat, cea ce spune ceva, daca te ti cine e femeia care m-a crescut. lacey dormea cu cdstile ei, aa c& Liz s-a simtit liberd si Facem asta pentru tine! M-a tras de piciorul sting, iar dus s& caute ceva de mancare. Liz si-a apasat talpa pe 7saltea, actionénd ca o parghie, in timp ce ma smu Cam, SCOALA-TE! — Nu! am protestat, ascunzindu-ma si mai paturi, ined cinci minute. Atunci m-a apucat de par, ceea ce, categoric, € sub centurd, cdici toata lumea stie cd asta e slabici — Eun borcan cu miere. — sa mai fie si peste o ord, am argumentat, Apoi Liz s-a lsat pe pat, ling mine. Si-a Mia soptit: — Spune-i lui Suzie ci e 0 pisici norocoasi. Am dat patura la o parte. — M-am sculat! Zece minute mai tarziu, Bex pagea aldturi de tinzndu-mi o placint& Pop-Tart, iar Liz mergea in spre subsol. Coridoarele erau goale; conacul era aproape ca vara, doar cé frigul se instalase in zidui {18 si cele mai bune prietene ale mele erau lang’ am ajuns Ja automatele de langa biroul lui Dr. Fibs, am) din micul meu dejun si am simfit zahéirul facdndu-gi — Suntefi gata, asadar? a intrebat Bex si Liza it $-au uitat amandoua la mine. Am mai luat o mt sim-am gandit cé, dacd am ajuns pand aici (si dacl iesit din pat), puteam foarte bine si mergem pana la: ‘Am scos 0 moned de 25 de centi din buzunar gi s-0 bag in fanta automatului, dar Liz — Stai. A intins mana dupa mone: Ja inregistriri, numele meu va atrage mai putin al spus ea, desi nimic din ceea ce féiceam nu era iny gulilor gcolii. (Stiu, am verificat.) De fapt, suntem incurajate si facem céte ,,proi ciale” pentru ,studiul independent” dorim, gi ni spus niciodata ci nu putem face un proiect din 98quent a baietilor deosebiti. Totusi, parea o idee bund {yi lui Liz moneda gi s& igi apese ea, in locul meu, am- degetului mare pe capul lui George Washington, sa moneda in automat gi si comande produsul A-19. uli secunde mai tarziu, automatul s-a deschis, dand la un coridor citre cel mai modern laborator criminalis- fara CIA. (Dae& Liz ar fi comandat B-14, din panou- mahon din spatele nostru ar fi czut o scara.) limp ce intram in laboratorul criminalistic, Liz scotea iicla domnului Smith din geant’, asez’nd-o in mijlocul snose, Cioburile erau lipite la loc si aproape c& puteam. le ce o sc&pasem. Aproape. - 05-0 trecem prin sistem sa vedem ce aflam, a spus uun ton foarte oficial si mult prea treaz pentru ora 1) DIMINEATA, intr-o DUMINICA! plus, ag fi putut sa-i spun ce vom afla: nimic. Nada’. | de Dr. Pepper o $8 dea amprentele unei eleve de la jul Gallagher (ew), ale unui instructor al Colegiului /her inexistent-din-punctul-de-vedere-al-tehnologiei- ini-c\-in-fiecare-an-igi-face-amprente-noi-pe-potri- wei-sale (Smith) gi ale unui martor nevinovat a carui Wir crimé era interesul pentru adolescentele care sunt le si sterpeleascd din cogurile de gunoi (Josh). ‘Ain dat s&-i impartagesc toate astea lui Liz, dar ea igi im- w¢ deja halatul alb gi nimic nu-i face mai mult plicere Jy decat sa poarte un halat alb, aga cd mi-am pecetluit le gi am incercat s8-mi odihnese capul pe birou. ‘ori mai tarziu, Liz ma scutura ca s& ma trezeasc’, spu- \y-mi ci amprentele lui Josh nu erau nicdieri in sistem ii, stiu). Asta insemna, in mare parte, cd nu fusese ni- i in inchisoare sau in armat. Nu era avocat in exerci- ‘ori membru al CIA. Nu incercase niciodaté si cumpere * Nula — nimic (in tb. sp. in orig) (n. trad.).un pistol ori sé candideze (ceea ce, dintr-un anut venit ca o ugurare). — Vezi? i-am spus lui Liz, gandindu-ma si vandtoarea si si-mi permit si ma intorc intr-un pat dar ea m-a privit de parca ag fi fost nebuna. — Asta nu e decat Faza intai, a spus ea, cu un. — Crezi cd vreau s& stiu care e Faza a Doua? ami Liz doar m-a privit indelung, dupa care a spus: = Culeé-te la loc. ‘ — Nu-mi vine si cred ci m-am lasat convins’ si fae zis, in timp ce ne ghemuiam in tufigurile de langa Josh. A mai trecut o maging si muzica s-a pornit mai ce-am putut spune a fost: — Nu-mi vine si ered c& m-am lasat convinsa sa — Tie nu-ti vine s& crezi? s-a ristit Bex si apoi Liz, parca ziceai cA Ja opt casa o sa fie goal. — Pai, tehnic vorbind, casa Abrams e goal. 'N-o puteam invinui pe Liz cd incerca si se aj finitiv, se ostenise trei ore s& treacd de paravanele tie (ale noastre, nu ale lor) gi s& scotoceasc’ prin informatic al scolilor publice din Roseville, ca si afles al meu” era Josh Abrams din strada North Bellis mai luase fc 0 ord si acceseze toate conturile: Abrams gi s& intercepteze emailul in care Joan Al si mama lui Josh) ii promitea cuiva pe nume -N-am lipsi de la petrecerea-surpriza a lui Keith nimic in lume! O si fim acolo la opt fix!” Asadar, imaginati-va surprinderea noastra, cnd st ghemuite intre azalee si urmaream cum jumatate di Jul Roseville intra gi iese dintr-o casi alba cu obloane tre, la capatul cvartaluluti lui Josh. Mi-am pus 0 100wi care functioneaz doar daca esti cu adevitrat miop i, un binocly) si am focalizat casa unde era in plind ure o petrecere, Keith si mai cum? am intrebat, obligdnd-o pe Liz s& leasc’ din now la e-mailul pe care il listasem pe eva- o i il ascunsesem sub patul meu. Jones, a rispuns Liz. De ce? 4 dat ochelarii, ca s& se poata uita la casa de la capa- {ivi si si vad panoul ,Tinem pasul cu familia Jones”, atimna deasupra usii de la intrare. Oh, a mormait ea, si am stiut toate ci familia Abrams nsese prea departe. | imaginasem unde locuia Josh, dar visele mele paleau n)paratie cu ceea ce vedeam in realitate. Nu era un car- ‘wlovirat — era un cartier de la televizor, unde peluzele dichisite si verandele sunt facute pentru balansoare gi wild. inainte de a veni la Colegiul Gallagher, am locuit » casa inghesuit& de oras din Washington. Mi-am pe- | verile intr-o ferma prafoasé. Nu mai vazusem nicio- lita perfectiune suburband intr-un singur loc ca \, uitindu-ma prin lumina palida a felinarului citre si- Jungi de garduri albe din zabrele. ‘C\nva, am stiut c& Jocul unei spioane n-ar fi niciodati ‘Totusi, trei se aflau acolo — ghemuindu-se in intuneric — cind Bex gi-a scos trusa de speracle si s-a repezit spre | Liz a urmat-o indeaproape, dar si-a strivit degetul mare N-am nimic! ‘Ain ajutat-o s& se ridice in picioare si, cateva clipe mai— Aproape am reusit, a spus Bex cu un glas ferm, zator. Cunosteam tonul ala. Tonul ala era periculos. Am auzit muzica petrecerii din josul strazii, am imprejurimile pitoresti gi mi-a venit in minte un gai — Aai...., fetelor, poate c& ar trebui s& incercém... ‘Am apucat inchizatoarea. S-a rasucit fard efort sub} mea. q — Mda, a spus Bex. Merge gi asa. Cand am patruns in casa lui Josh a fost ca si em patruns intre paginile unei reviste. Pe masi erau flori proaspete. O placinta cu mere pe o polit lang cuptor. Fisele de evaluare ale Josh erau prinse sub un magnet, pe frigider: calificati xime pe linie. Bex si Liz au tagnit prin camera de zi si pe sc&ri in eu mi-am adunat gandurile suficient de mult cat sa — Cinci minute! Dar nu le-am putut urma. Nu m-am putut migca, ‘Am stiut brusc ca nu trebuia sa fiu aici, dintr-o nie de motive. Violam nu numai un domiciliu, dar gi de viata. Am gasit un cog pentru cusut pe bancheta fereastra, unde cineva ficea costume pentru Hallon carte despre cum sa tapitezi singur zicea pe masufa si patru mostre de material atarnau pe un brat al — Cam! m-a strigat Bex gi a aruncat spre mine ator. Liz zice ca asta trebuie sa iasd afara. Ce-ar fi si ulmul de colo? J Eram bucuroasé si am o sarcin’, Eram bu din casa aceea. Sigur, cercetarea de baza era parte a detectarii borcanului cu miere. in definitiv, daca Je ‘mea instructiuni de la o celula de teroristi, un guvern. torial sau aga ceva, cele mai bune metode de-a al 102abil, introducerea unui cal troian in calculatorul lui gi ocitul prin sertarul cu gosete. Cu toate acestea, pentru ine era o Usurare sa ies afara gi s mA cafar intr-un pom. ram pea treia creanga, legand emitatorul, cand am pri- i in jos, spre strada, si am vazut conturul unei siluete tind drumul prin curfi. Era inalt. Era tanar. $i avea mai- in buzunare, indesandu-le intr-un fel pe care il mai va- 1m doar o singura data! Soarece de Biblioteca, ma auzi? am incercat, dar, desi {pi diduse toata silinta si-mi repare aparatul de emisie-re- ie scurtcireuitat, paraitul din ureche imi spunea ca rotia ei pripita nu reusise. ‘Am rimas ghemuita pe creangé, cu ultimele frunze ale \\ leginandu-se in jurul m Ducesd, am goptit, rugandu-mi ca Bex si rispund’ — , pi mai bine — sa ma bata pe umar gi sa ma certe cA n-am in incredere. Bex, te las sa alegi orice nume de cod vrei, imi rispunzi, am soptit prin intuneric. Josh traversa veranda, Josh deschidea usa din fata Fetelor, daci ma auziti, doar ascundeti-va, bine? Su- {ul intra in casa. Repet: Subiectul intra in casa. Usa s-a inchis in spatele lui, aga ci am sarit din copac si ‘am gribit s& ma ascund in tufiguri, fara s& scap din ochi jarea, Cea ce sun’ grozav in teorie, numai c& asta a in- \nat sa nu le observ deloc pe Liz si Bex tarandu-se afara foreastra de la etajul intai si refugiindu-se pe acoperis. Cameleonule! a strigat Bex prin bezna, speriindu-ma moarte, Am plonjat cu capul inainte in tufiguri si apoi am ridicat \\ si am vazut-o pe Bex privind pe furig peste streasina i 103Pesemne fetele au crezut ca Josh avea de gand sa toatd noaptea acasé, cici au inceput si atageze corzi nism de horn si se pregateau sA sara de pe acoperig, cand Josh a iesit pe usa din fatal Am urmirit scena din tufiguri, incremenité de dindu-mi seama cd cele mai bune prietene ale mele, cale si aterizeze pe capul celui mai drigut baiat pe zusem — si pe prafitura cu mere pe care o ducea in Ele nu-l puteau vedea. El nu le putea vedea, Dar: deam totul. Ela facut un pas. Ele au facut un pas. Cateva secunde ne despairfeau de dezastru gi, si macar nu stiam ce fac pana cand m-am pomenit in curtii familiei Abrams si din gura mi-au iesit ow — Oh, buna! Cu coada ochiului, am vazut teroarea intiparindt chipul lui Bex, deasupra mea, in timp ce a inhijato: a incercat s-o tragi de la margine, dar nu eram cu atenté la ele. Cum ag fi putut, cand un baiat inc Josh Abrams, se apropia de mine, cu un aer absolut sd ma vadi — ceea ce era perfect logic. — Bun’. Nu ma agteptam sa te gisesc aici, a 5 imediat, m-a luat cu ameteli Oare asta insemna ca se gandise la mine? Sau cerca si priceapa cum si de ce o fat strain, imbi negru din cap pana-n picioare, isi face aparitia in fafa casei lui? (Slava Domnului cd-mi lisasem paliria tura utilitard in tufe.) — Oh, stii cum ¢ familia Jones, am spus, cu toate ca stiam, dar, judecdnd dupa sirul de oameni care i seau din casa de la capatul cvartalului, era probabil pe care-1 puteam spune fara probleme. Din fericire, Josh a zimbit gi a ad&ugat: 104Da, petrecerile astea sunt tot mai dezlnfuite pe an ce ihi, am mormait, urmarind in tot acest timp cum Bex ‘blzneste s-o traga pe Liz peste acoperis, cdtre spatele ca- dar Liz s-a impiedicat gi a inceput s4 alunece in jos. A incercat s& se agate de un jgheab, dar s-a impiedicat i ‘(uirind se balansa pe o latura a casei familiei Abrams gi na imi bubuia din ce in ce mai tare (dintr-o multime de itive) Josh arata la fel de stnjenit cum ma simfeam eu, cand a it semn cu capul cétre plicinta din mana lui gi a spus: Mama a uitat asta. (S-a oprit, de parca s-ar fi gandit ‘isi spun’ mai mult.) Doar c& ea nu-si uitd niciodata pli- Jole pur si simplu. (Si-a dat ochii peste cap.) E renumita utr placintele ei, aga c4, ori de cate ori se duce undeva, fi Kv si fie intrebat& de zece ori despre plicinta ei pani s-o ynti la iveal’ sau ceva. Mina lui libera era in buzunar. Parea jenat c& imparté- s acel adanc, intunecat, secret de familie. Aiurea, hm? La drept vorbind, placinta chiar arita foarte bine, dar sayeam cum s&-i spun asta, Nu, am rspuns, Cred ca e dragut, ca si zic aga. $j chiar credeam. Mama nu e celebra pentru prijiturile ei, e renumiti pentru ci a dezamorsat un dispozitiv nu- in Bruxelles doar cu o forfecuti de unghii si un elastic pir. Cumva, in momentul acela, plicintele pareau mai rave. Josh a dat sa se intoarcé, dar Liz continua si atirne de ‘operis, aga c& m-am repezit s& scot pe gura primul lucru yw mi-a trecut prin minte: Keith a fost surprins? 105Ei bine, nu stiam cine era Keith sau de ce fi milia Jones o petrecere-surpriz’, dar replica a fost sil opreasci pe Josh gi sé-l fac si spunt: — Nu, nu e niciodata surprins, Dar se preface ‘Am fost eu insimi un fel de expert al prefaica ales cand am vazut-o pe Bex coborandu-si trupul la lui Liz — amandou’ leginandu-se in aer, in timp ce caznea sa aranjeze cablurile incalcite ale lui Liz. Dar Teusit si ridice degetul mare gi si rosteasc’ fara glas: E — Vrei si mergi sa bei o cola? m-a intrebat el, iar gandit: Da! Nu-mi doream nimic mai mult pe lume. Dar, in lui Josh, Bex ochea spre calcaiul lui, implantand un. tiv de urmérire in spatele pantofului sport Nike. ‘Amauzit un sunet infundat cind dispozitivul s-a pat in talpa de cauciuc, dar Josh nici macar n-a cli parea extrem de mandra de sine, in ciuda faptului continua sa se invarta ca 0 pifiata' care a luat-o razna, — Agadar, aici locuiesti? am intrebat, de parca stiut. — Da. De-o viati, a rispuns Josh, dar nu pairea de asta — nu ca bunicul Morgan cand spune ¢& a fermé toata viata, asta insemnand ca are radacini. Din gura lui Josh, a sunat de parc ar fi avut Mi-am petrecut suficient timp studiind limbile ca sit aproape orice fraz4 poate avea dou’ infelesuri, {in spatele lui Josh, Bex trebuie s& fi aranjat cablul) c&ci am auzit un zbarnait gi sunetul a doua *Decoratie mexican’, viu colorati, ficuti dintr-un: Iut sau o forma de carton acoperita cu papier-miché, um cArii si bomboane si agitati de sus, pentru a fi lovita cu copii legati la ochi (in Ib. sp. in orig.) (n. trad.). 106lore aproape liber’ si apoi zing&nitul unei ateriz&ri in- in morman de cosuri metalice de gunoi. rom gata si-i dau un pumn lui Josh ca s& lesine, dar el \ilurat nepasétor din mand gi a spus: Sunt tot felul de caini prin cartierul asta. Oh! am oftat ugurata. Au urmat alte zanganeli, aga c& am spus: Mari, pare-mi-se. N-am respirat pana cand n-am vazut-o pe Bex lipindu-si ‘no peste gura lui Liz si trigand-o in tufiguri, in cel8lalt fital curt Oh, 483, iam spus mamei c3-i aduc jacheta din ind, am zis, pagind citre o duzina de automobile aliniate Jungul drumului. Vin cu..., a inceput el, dar chiar atunci un baiat si-a Ui oparitia pe strada sia strigat: Josht Joh s-a uitat la el sii-a facut semn cu mana, Du-te inainte, i-am spus. Nu,e... Josh! a strigat din nou béiatul, apropiindu-se. Ziu,, am spus. Te gasesc acolo. §) opoi, pentru a doua oara, m-am pomenit fugind de el, Melind s8 evit petrecerea, Mam ghemuit in spatele unui SUV, i-am repozitionat (Wrile retrovizoare gi m-am uitat cum biatul il intampina Josh in mijlocul strézii. A incercat s8-i ia placinta gi a spus: | Ai ficut-o tu pentru mine? Nu trebuia! Au! a facut bi- i) frecandu-si braful, cand Josh I-a izbit cu pumnul in Wr Apoi a aratat catre locul unde dispiirusem in intune- |[Cine-a fost fata aia? Era destul de draguta. ‘M\-am finut rasuflarea, in timp ce Josh a urmérit privirea (Wie prietenului sau, dupa care a spus: | Oh, nimeni. O fata oarecare. | 107Capitolul 11 ‘Rezumatul supravegherit ‘Agente: Cameron Morgan, Rebecca Baxter si Sutton (numite in continuare ,Agentele”) ‘Dupd 09 au urmarit o agent a Colegiutul (Cameron Morgan) in doud mistuni de rutin, au conchis o& un tandr (cunosout la momentul doar ca, ,Josh”, zis i baiatul Spune-t-lui-Suzie- pisicd-norocoast) ¢ o PDI (Persoana de Interes). Apol Agentele au demarat o serie de oper recunoastere, in timpul cérora au constatat ‘urmatoarele: Subiectul, Josh Adamson Abrams, locuieste pe North Bellis 601 din Roseville, Virginia. ‘Legaturi cunoscute: 0 scanare a activitatii or Subieotului a dezvalutt faptul c& ti scrie e-mafturi curent lui Dillon Jones, care are pseudonimul de pe strada North Bellis), in general cu privire video ,fantastice”, filme ,nasoale”, ,témpitul de taica-meu” si teme pentru acasa. Ocupatia: in clasa a zecea la Lioeul Roseville, cartierul general al Piratilor Luptatori. (Dar care, evident, nu se lupta prea aprig, de vreme ce 0 ulterioaré a dezvalutt o& palmaresul lor e de O— Media generalé: 9.37. Subiectul manifesta Ja analiza, matematioa gi tamplarie. (Se exclude 0 de spargitor de coduri la Agentia, de Securitate si/sau de ,Tamplar sexy” la emisiunea, ,Mesterul 108#llmin& postbilitates oa, sublectul s& arate super Cu pentiu seule.) | pare 88 axceleze la englezd, geografie si (090. ce e grozav, deoarece Cammie e vorbitoare 91 foarte civical). le: ja, Joan Ellen Abrams, 46 de ani, casnio& $i 0 cu mare experientés la, placinte. | Jacob Whitney Abrams, 47 de ani, farmacist $i \" uni al Farmaciei Abrams gi Fiul. , Joy Maxjorie Abrams, 10 ani, eleva. jute financiara neobignuita: niciuna, dacé nu Jn socotealé faptul o& o persoand din familie € jen preocupata de biografille Razbotului Civil f acesta un posibil indictu al faptului ¢é in ih mad traiese $1 muncesc insurgenti ai atic? Trebuie cerestat in continuare.) namnis cu respect, mle, Bex gi Liz |\ ric c& nu inseamnd nimic, a spus Bex, in timp ce Impreund in fafa oglinaii, asteptand ca scannerul si ece peste fafa gi ca lumina din ochii tabloului s& de- yorde. pomenisem de Josh, dar am stiut la ce se refer’. Bex ‘lit imaginea din oglind’ si mi-am dat seama ci scanne- ‘era singurul Iucru care putea vedea in interiorul meu. le au glisat in Lituri gi am patruns in lift. ‘Avem conexiunea la calculator, a declarat Liz. Datele jlare, de pilda, pot ilustra multe... Liz! m-am rastit eu. Am ridicat ochii cdtre lumini $i wit cum coboram. Chiar nu merit& riscul, bine? 109Glasul mi s-a frat, cdind m-am gandit cum c eram 0 fat oarecare: eram nimteni. Nu-i prea’ unei spioane si se intristeze pentru un Iucru stuy ales, nu voiam ca vocea si ma trideze in fata mele. — Fetelor, nui nicio problem, am zis. Josh sat de mine. E in regulé. Nu sunt genul de fata pe iefilor. Nu-i mare scofala. Nu cdutam complimente, ca fetele slabe arala grase, sau ca fetele cu un par superb, spun c& urdsc umezeala. Desigur, exist cateva care-mi spun mereu: ,S& nu zici ch nu esti draguia” c&semeni cu mama ta”, dar jur c& nu ma rugam’ Bex si-gi dea ochii peste cap gi si spuna: — MA rog! N-are el norocul asta. — Haideti, fetelor, am spus, razand. Ce, cred mA invite la bal? le-am tachinat eu. Sau, hei, mama nigte macaroane cu branza pentru cina de dumi Ce-ar fi si vind gi el si mama si-i spund cum a Hong Kong dintr-un balcon de la etajul nouazed, ragutd pe care gi-a fficut-o din fete de pema. ‘M-am uitat la ele, am incercat si rad, dar Bex schimbat priviri. Am recunoscut expresia care le-a fetele. De zile in gir, se priveau pe furig, aga cum biletel pe sub banc’. — Haideti, am adaugat, trecdnd pe lang’ casa in caz c& ati witat, avem lucruri mai bune de facut, Atunci am dat colful gi toate trei ne-am oprit’ rimas cu gura ciscatd gi inima a inceput s-mi timp ce toate am privit incremenite domeniul Jomon. Sala de clasi de la Subnivelul Unu nu cu.o sal de clasa. In locul bancilor erau trei mese. Jocul cretei si al hartiei, erau cutii cu manugi de 110despartitori din sticla mata gi podelele albe, scdnteie- sala arata de parc’ tocmai am fi fost rpite de extrate- yi aduse pe nava-mamé pentru proceduri medicale ive. (Personal, eu speram intr-o interventie la nas.) stat una Langa alta, Fete Gallagher strangand ran- | pregitindu-ne pentru orice provocare ce ar putea pe usa aceea. stim noi c& provocarea avea s& fie domnul Solomon, wei saci de plastic gata sa plesneasc’. Pe lang pri ocelor monstruozit’fi umflate, toata povestea cu ex- {rii pirea destul de atragatoare. A aruncat cate un sac sire dintre cele trei mese, cu o bufnitura dezgustitoare. #azvarlit o cutie cu manusi in ditectia noastra. Spionajul eo treaba murdard, domnigoarelor. $i-a fre- mele una de alta, ca gi cum ar fi sters praful vietii sale ware. Oamenii arunca la tomberon majoritatea lucru- pe care nu vorssi le stiti. A inceput sa dezlege nodul din || unuia dintre saci. Cum cheltuiesc banii? Unde gi ce nel? Ce fel de pastile iau? Cat de mult igi iubese ani- ? #pucat colturile de la fundul sacului de plastic gi le-a |i, risturnand continutul cu 0 singurd migcare fluid’, yivitate a unui magician de la petrecerile zilelor de nas- 'y/ pe jumatate a unui calau. Gunoiul s-a imprastiat peste wirsaindu-se liber, ocupand fiecare centimetru al mesei Duhoarea era coplesitoare si, pentru a doua oara in piptimani, am crezut co si vomit‘in clasa aceea. Dar domnul Solomon; el s-a aplecat, trecandu-si degetele juno ~ hile genul de persoana care face cuvinte incrucigate jul? Solomon a aruncat hartia gi a ridicat un plic aco- 64 bucafele de coaji de ou. Ce mazgileste ea in timp beste la telefon? in cele din urma, Solomon a varét 111mana adancin mormanul de gunoi sia scosla i coplast vechi. L-a ridicat spre lumina, studiind de singe uscat care pita patratelul de tifon, Tot persoana spune ceva: piese de puzzle ale viefii cat bandajul inapoi in maldar si a batut din palme; B pe teritoriul garbologiei, a spus el, cu un zambet. in dimineata de joi ploua. Ziua intreagi, zidurile au emanat, parci, umezealé. Tapiseriile grele sii mineu nu pareau pregatite si infrunte frigul. Dr, sese nevoie, luni dup gcoald, de ajutorul Iu Lig ial meu, aga ca fusesem nevoite si facem Courtney gi Eva pentru orele de conducere. Agai unei dupé-amiezi insorite de vara indiana, urma sai si conducem sub un cer care semana cu starea rit. Le asteptam pe Bex si Liz la parter, langd usile: care dadeau spre portic. Mi-am trasat inifialele pe: rita, dar apa s-a adunat in stropi si s-a scurs pe ‘ins nu toata humea se simtea la fel de m mea de afard, fiindca Liz a rasarit langé mine gia — E grozav! Nu-mi vine sa cred c-o si trebui losim stergatoarele de parbriz! Cred ci atunci cind apari in Scientific American: de noua ani, ai o idee usor deformata despre di Picioarele ni se cufundau, pleoscaind, in iarba pe cand traversam peluza citre locul unde Madame ne astepia in masind, cu farurile strapungand deja nusiu $i stergatoarele improscand apa dintr-o Cincisprezece minute mai tarziu, Madame Dal nea: — Aaa, Rebecca drag, poate cd ar trebui... Glasul i s-a stins cand Bex a facut incé 0 f sfargit pe cealalta parte a drumului. Te-ai fi putut 12yand s& traga frana de siguranfa gi s-o doboare pe Bex i) pun bine plasat in ceafa, dar Madame Dabney doar i": = Da, draga, aici la dreapta... Oh, Doamne... ‘Dupa care s-a agatat de bord cand Bex a intors pe sens in- s ~ Scuze! a tipat Bex, adresandu-i-se, probabil, goferului ‘omion c&ruia ii taiase calea. Uit mereu c& mai sunt gi cei- acolo, aga-i? Ploaia se oprise, dar rotile scoteau un sunet ud, lipicios, imp ce aruncau apa sub gasiul masini. Geamurile erau wile si nu puteam sa vad pe unde mergem, ceea ce, intr-un ra o ugurare, fiinded, de fiecare dati cand aruncam 0 {re in lumea dimprejurul nostru, vedeam inci un an al | mele trecdndu-mi in goana prin fafa ochilor. Poate 4 ar trebui si lisim pe una dintre colegele tale Jocul tu? a reusit s& spun, in sfarsit, Madame Dabney, | Bex a fost ct pe ce sa intre intr-o cisterna de ciment, a jicit volanul, a sarit peste bordura gi a zburat pe alta li, direct peste colful unei parcari. Dar acela a fost momentul cand am observat ceva ciudat. doar ci Bex nu dadea nicio atentie strigStelor chinuite \\\i Madame Dabney gi legilor care guverneazi conduce- gutovehiculelor in aceasta tara, dar — si aici e partea nie — Liz nu era speriata! Liz, care uraste paianjenii gi refuza 58 mearga desculti wide, Liz, care e 0 inotStoare destvarsita si totusi detine tipuri diferite de veste de salvare. Liz, care s-a dus 0 i) la culcare fara sé-si curefe dinfii cu ata dentara gi n-a Just dormi toat& noaptea, sedea calma pe bancheta din lo, in timp ce Bex era cét pe ce si doboare un cog de gunoi bordura. 3— Rebecca, acela ar fi putut fi un pieton, a ‘Madame Dabney, dar n-a folosit frana de sigur s& ma intreb mereu ce-o fi vazut Madame Dabney’ de i-a denaturat in asemenea hal conceptia despre Atunci am observat indicatoarele. — Dumnezeule! am murmurat printre dintii Liz zimbea larg spre un semn care anunta ca | prin North Bellis. — Ssst, a spus Liz, virdnd mana in buzunarul scotnd telecomanda de la combina stereo pe care praf in ziua cdnd s-a intors la scoala. — Ce faci cu... — Ssst! A aruncat o privire de atentionare spre} Dabney. Va fi doar 0 mici explozie. Explozie! Dupa cateva secunde, o bubuitura puternicd a magina. Bex s-a luptat s pastreze controlul vol: simfit miros de fum si am auzit sunetul surd, flase, ciucului lovindu-se de caldaram. — Oh, nu, Madame Dabney! a exclamat Bex, cu teatral glas al ei. Cred aif avem pani! =Nu, zu? am zis, incruntandu-ma la Liz, care dicat din umeri. Poate c& ar trebui si nu mai afirm sus gi tare ce si ai prietene genii, Prietenele normale nu se arunce in aer magini-scoald — nu intentionat, in ot in cele din urma, magina s-a oprit — ati ghicit — casei lui Josh. — Oh, fetelor, ne-a linistit Mademe Dabney, int si se asigure cd Liz gi cu mine eram tot in trupurile iniiale, intro singurd bucat’. Sunteti toate bine? Noi cuviintat din cap. Ei, a spus Madame Dabney, fire. Cred cd vom invata cum se schimba un cauciue. 14Desigur, Bex gi Liz stiusera ce urmeaza. Asta era, de fapt, | Cu toate acestea, Bex a parut surprinsé cand a strigat: » Aduc eu roata de rezerva! Wai clipi, era afara din magina gi silta capota portba- li, in vreme ce Liz.a interceptat-o pe Madame Dabney: ~ Spuneti-mi, doamni, ce anume credefi c& provoaca witatea penelor de cauciuc? ‘liv timp ce Liz a tarat-o pe instructoarea noastra sa i we pagubele parti din fat a maginii, m-am apropiat x prin spate. ~ Ce faci? am cerut sa stiu. hw Bex s-a multumit s4 zAmbeasca gi si intinda mana in Mga, scofand la iveala un sac de gunoi aidoma celor inte pe strada. Nu puteam sé lasdm bordura goala, nu-i aga? | {i otunci am observat: pe toat lungimea strizii Bellis, )nlurile erau acoperite de tomberoane gi saci de plastic care loptau ca niste soldati in pozitie de drepti. Voi afi inversat zilele, am spus, ingrozita. Voi afi ficut Wweiucul si explodeze. Voi... Mi-a pierit glasul, probabil din cauz ci vorbele care mau si-mi ias& pe gurd erau fie: ,V-ati géndit bine ce fa- Wi sau ,Va e harazita o viata de crima!” Ceea ce era cu (A Wisuri, oricum. Nu putem renunfa acum, nu-i aga? a spus Bex, cu un foarte bexian. Cu un gest teatral, a scos cricul din portba- I) lo ridicat o spranceand: Avem o datorie fat’ de tard. Nu, ele credeau cd au o datorie fat de mine, Sunt doar (jeuroasd c& n-a spus-o. Dupa cdteva secunde, Bex si cu mine scosesem roata de jyorv’ din portbagaj, iar Madame Dabney ne explica subti- \Wile degurubatului unei piulite, dar eu nu puteam si fac lieova decat s& ma uit in susul si-n josul strézii. Dacd mi 15vedea si recunostea masina si uniformele? Cum’ vreodata svi explic? Oare m-ar vedea, macar, sau a si simplu ,o fata oarecare”? Oare ag fi doar , — Excursie cu scoala in capital, mi-a soptit che, cand m-a vizut asa de incordata. Nu se intoar dupé noua. ‘Am risuflat usurata. — Aveti intrebari? ni s-a adresat Madame Daby ciucul distrus in portbagaj Liz gi cu mine am clitinat din cap in semn cé nu — Ei, atuinci cam asta ar fi, a spus Madame D preundndusi palmele, vizibil mandri de munca ei m Da, m-am gandit, aruncand pe furis o ultima p zona din jurul meu si vizand-o pe Bex cum ridich degetul mare. Cam asta ar fi ‘Rezumatul supravegnerii Agente: Cameron Morgan, Rebecca Baxter si Hi Sutton Raport privind deseurile luate de la domiciliul lui Abrams: Wumar de cotoare goale de hartie igienica: 2, Sortimentul specific de supa la cutie: supa de no§ Curmaté Indeaproape de crema de ciuperei Cé be Wumr de cutil goale de inghetata Ben & Jerry S—doua de ciccolaté cu menta si biscuiti, une. 8 vanilie. (Apropo, cine s& cumpere, oricum, tat simplé de vanilie de la Ben & Jerry's? Exist p mai mare?) ‘Numér de cataloage Pottery Barn: 14. (Wiciun exemplar mareat sau identificat in alt fel, desi decorative lavabile Windsor erau la reducere gi p 88 fie un chilipir) 116~ Siiunde ziceti c& punem prosoapele de hértie? a intre- \, privind imprejurul micului nostru cere ciudat de ine. Sunt degeuri menajere sau mancare? Depinde, a raspuns Liz, aplecandu-se citre ea. Ce-i ‘vadiulmecat hartia folosita pe care o tinea in mana gi Sos de spaghetti... cred. Sau singe? ‘Agadar, fie le plac pastele, fie sunt o familie de ucigasi orul, am luat-o eu peste picior. a intors si a aruncat prosoapele intr-unul din cele mormane care cresteau in jurul nostru, in timp ce Wil initial, din mijloc, incepea s& scada incetul cu in- | Deschisesem toate ferestrele din camera si o adiere \imed’, sufla induntru, atenuand (putin) mirosul de | in timp ce noi gedeam pe o prelat& de plastic, exami- Jotul, de la batiste de hartie folosite pand la conserve de pale ss ci va vetiintreba vreodata daca cineva este sau nu bun pentru voi, vi sfatuiesc s8-i scotociti gunoiul. Ni- ‘fu mai apare superior dup’ asta. in plus, daci domnul won avea dreptate, aici existau raspunsuri: raspunsuri -a oferit s& ma conduca sé iau (cic8) jacheta mamei \irmi s-a intors gi i-a spus prietenului siu c& sunt mi- are avea o prietend? Legase cu mine acea conversa- li) strada ca si cdstige cine gtie ce pariu ingrozitor cu nil lui, aga cum se intémpla intotdeauna in filmele pen- solescenti? Vreau sa spun, stiu cd mi-am petrecut iernile ui internat, inconjurata de fete, si verile intro ferma din jiiko, dar in ambele locuri exista filme si o multime din- ly cuprind scene in care fete urate (ca mine) sunt abor- Ale bitieti chiar atrgatori (ca Josh). 117Dar baietii ia nu sunt ca Josh, nu chiar, sau cel mi-am dat eu seama, pe mésura ce am p&truns tot {in gunoiul lui. Baiefii din filmele alea nu si-ar ajuta} mic si invefe 0 oda de clasa a patra inchinat’ hart (Colegiul Gallagher, promotia 1915). Baiefii serie bilefele precum cel pe care mi-am Iuat liber pesc mai jos: ‘Mama, Dilon spune ca mama ui ma poate aduce acasa cursie, asa 0 nu asteptat telefonel mev, culoati-vd, Tei fi spune mamei sale c& o iubeste. Nu-i aga cli Adici, baiefi din filmele cu pariurile si fetele urate sunt niciodat’ cu adeofrat urate, doar slab ac marile scene dramatice cu baluri, acei baiefi nu niciodat’ mamelor lor bilete dragute si curtenitos Diiefii care las& bilete drigute si curtenitoare devin | care lasa bilete dragute si curtenitoare, Nu m-am fine: brusc, mi-am imaginat cum ar fi si primesc, instimi un asemenea bilet. Draga mea, s-ar putea sd trebuiascd st lurez pan’ poate nu voi f aici cdnd te intorc! Sper c@ te-ai simtit grozay de Nord si ci a deamorsat 0 maltime de arme nucleare, gosta, Josh. (Dar asta e doar o varianta de lucru.) Am privit int’ un pachet de guma de mest cele de albit dinii — siam incercat si-mi amintese {ii lui fusesera extrem de albi sau doar de un alb Alb obignuit, am gandit, asa ci am azvarlit pai grimada de langa Liz si am inceput sa scotocesc i morman, fara sa stiu peste ce speram sa dau. q M8‘Am gisit un plic, mic si patrat, ey, portea din fad, Era adresat famitieg Anerate frumoasi nla mea nimic adresat familie; 44 ams. Nu vizusem nti invitai la petreceri. Sigur, py; °788- N-am fost ni- dle dou’ ori mama gi tata s-au bene amintit c& 9 dati u 0 bon’, dar chiar gi atung; "8° rumos gi m-au gparat video mic-mititel cu micn, utonii tatei contineau cablari gol la cincizeci de metri si $8 ajute e Puteau si tasneascé ide peo clidire, in cazutl in care Ia asta, ne atat de surprinzi Voia. (Daci te gin- te invitatit.) An-am primit prea ‘Jocmai incepeam si-mi imag; (lial fl de fami, cind ary <2 2° fs fac pate de riu. zit un.,.O-hol” preves- M-am intors spre Liz, care ii ing; je hea ui Bex obucata de Tobuie st -0 arate mai inti tui pe, y\ osk mai are doar sase luni gy. Mi-am dat seama cu iti pentru o operatie de schimbar a ie Pastile care il vor iti in Alaskal Sex! Iitreaga tui familie {ira si mai grav. Cam, a spus Bex, pe un ton, putea fi mai réu. Liz a gasit ia ™A Pregitea pentru i 8 Ce ar trebui, Poate, si Probabil ci mu-inimic,aags, beasca, in timp ce Bex mica’ ting Liz, fortandu-se si tur ‘© bucati de hartie oz, Cineva scrisese JOSH pe ea, cu grafic cu inflorituri pe care nip s albastri si cu ta pirat vreodaté -0 stipanean a Colegiul Galla- ile ficut in fiecare sear’ tome j, <1 — definitiv, dacd ywati si limba swahili Peni, each codare ie, n-0 si-fi 119petreci mult& vreme invatand cum si-ti faci ,i” mioare. — Citeste-mi, am spus. —Nu..., a inceput Liz. Probabil ci e... — Liz! am strigat. Dar Bex incepuse deja. — ,Draga Josh. A fost minunat sa te vad la bi m-am distrat. Ar trebui si mai iesim candva. DeeDee.” Bex igi daduse toata silinta ca biletul sa sune a adaugind o multime de pauze inutile gi inflexi coase, dar nu era nicio indoiala ca aceasta DeeDee: duri serioase. in definitiv, eu nu scriam bilete pe ha cu un scris inflorat. Nici macar nu aveam hartie comestibila, da, dar hartie roz, frumoasa, nici Asgadar, asta era dovada, negru pe alb (sau, ma rog,. tru pe roz, dar intelegeti voi ce vreau sa spun), ca cial scoasa din joc. C3, intr-adevar, eram nimeni. Probabil c& Liz mi-a citit expresia, fiindcd s-a spuna: — Asta nu inseamna nimic, Cam. E in gunoi! candu-se spre Bex: Asta trebuie sa insemne ceva, $i atunci a fost momentul cand n-am mai putut. asta: adevarul universal ci, in ciuda educatiei elit’ si a IQ-urilor de genii, nu ne pricepeam la Dee, cu hartia ei roz gi iscusinta de a face J-uri mari flate, ar fi putut cunoaste semnificafia faptului cA ca Josh arunc impecabilul ei bilet roz la gunoi, d guranté, noi n-o cunosteam, Baiatul visurilor mele fie la fel de aproape ca oraigelul Roseville — la doar| lometri, optzeci de camere de supraveghere si un i de piatra distant — dar el gi cu mine n-aveam si v ciodat& aceeagi limba (ceea ce este total absurd, 120i era singura limba pe care scoala mea nu incercase nti si mi-o predea). [iin regula, Liz, am spus cu blandete. Toate stiam c& le sunt mici.E... Stail a strigat Bex si i-am simfit mainile apucdndu-ma fre de incheieturi. Mai spune-mi o dat’ ce i-ai zis. Mi-a oxpresia nedumerita. in seara aia? m-a indemnat ea. Jai spus ci faci scoala acasa. _ Fiim-aiintrebat daca fac gcoala acasi, iar eu am spus c& = Si ce motiv i-ai oferit? ~ Din...,am inceput si vorbesc, dar mi-a pierit glasul si uitat la mormanul de hartii pe care’ asezase intre noi. otive religioase. ‘Am vazut un program al Adunatii Baptistilor Liberi din ville, un fluturas al Bisericii Metodiste Unite din Rose- i altele asemenea. Fie Josh colecta brosuri bisericesti yu vreun fel de joc bizar de-a cdutitorii de comori, fie siorase gcolile duminicale si intrunirile de tineret de {i seara din cu totul alt motiv. Tee cauta pe tine, Cam, a spus Bex, radiind de parci nai ar fi cut ultimul pas in spargerea celui mai sofisti- cod Peste noi s-a agternut ticerea. Inima imi bubuia in piept. gi Liz se holbau la mine, dar eu nu puteam si-mi ian Wivea de Ta cea ce gisisem: de la speranta care era iprigtiata pe toaté podeaua camerei noastre. Presupun c& de aceea niciuna dintre noi n-a observat usa, hhizindu-se, Presupun ci de aceea am sirit toate in sus, | am auzit-o pe McHenry spunand: Deci, cum il cheama? 1Capitolul 12 -N. stiu despre ce vorbesti, am replicat, mult ca minciuna si fie de vreun folos. Tat8 care este lucrul esential atunci cand din tine trebuie si fie convinsé — chiar daca este: minuscul, ticélos graunte care zace in cele mai mai intunecate strafunduri ale min{ii tale. Trebuie fie adevarat. Presupun ci eu n-am vrut. — Oh, haide, a spus Macey, dandu-gi ochii trecut, cit? Doud sAptimani? Eram socatil. Macey capul gia intrebat: Ati ajuns s& va giugiulifi? Exist carti intregi in biblioteca scolii despre denja feminina si cum n-ar trebui s& lism barbafii si traga atentia de la misiunile noastre, dar tot ce-am fac a fost si ma uit la Macey McHenry gi si spun: — Crezi cf as putea si mi giugiulese cu cineva? Mice greu s8 marturisesc, dar era, probabil, unul cele mai mari complimente pe care-] primisem in toata viata mea. ins Macey doar gi-a dat ochii peste cap gia — Uild ci am intrebat. S-a indreptat agale catre nul de gunoi si, cum era de asteptat, a strambat din perfect gi a adiugat: E dezgustitor. Apoi s-a uitat Cred cd esti innebunit’ dupé el. $-0 fi vizut pe Bex incercdnd s-o potoleasc&: — Avem tema la Op-Acop, Macey. Pana si eu aproape ca am crezut ci ceea ce fai perfect nevinovat. Macey si-a coborat privirea spre gramezile n diind scena de parc’ ar fi fost cel mai captivant lucr: 122wwe, cea ce, categoric, nu putea fi adevarat, de vreme ce sigur cd toatd clasa ei se aflase in laboratoarele de fizica i cind domnul Fibs a fost atacat de albinele pe care cre- i le-a modificat genetic s8 asculte comenzile, la fluier. lovedit c& réspund doar la glasul lui James Earl Jones!,) ~ I cheama Josh, am spus, in cele din urma. ~ Cammie! a fipat Liz, de parc’ nu-i venea si creada c& sm inamicului o informatie atat de precisa. Jhoi Macey doar a repetat, de parc’ ar fi incercat numele, ohaina: Josh. ~ Mda, am spus. L-am intainit cind am avut o misiune ing si... ei, bine... Acum nu-fi mai pot lua gandul de la el... Vrei tot tim- i gti ce face... Ai ucide sa stii daca se gandeste la tine..., » Macey, ca un medic care ingira simptome. Dal am strigat. E exaaaact agal Yio a ridicat din umeri. Mare picat, copild. Jira doar cu trei luni mai mare decat mine, aga cé ar fi \{ si ma infurie cuvantul ,,copila”, dar n-am putut sma vez pe ea, nu atunci. Nu eram foarte sigur’ ce se petrece, Jun lucru devenea evident: Macey McHenry detinea in- \afii de care aveam nevoie cu disperare. Mi-a spus ci am o pisici norocoasi, am zis. Ce in- wind asta? Tu n-ai pisica. Neesential. Am dat din mana, trecand peste asta. Deci, Jweamna? Suna ca gi cum ar vrea si nu se piarda cu firea... C8 putea s8 te placa gi vrea si-gi lase optiunile deschise, in ' Actor de teatru $i film american (n. 1931), cu 0 voce grav linet (n. trad.). 123caz ca tu hotarasti c& nu-l placi, sau daca el hota te place. — Dar pe urmé I-am vazut pe strada gi am nandu-i unui prieten c& sunt ,nimeni”, Dar inainte tase chiar dragut gi... — Oh, n-ai pierdut vremea. — Se poarti foarte frumos, dar pe baza celor ftenului sau... — Asteapté, m-a intrerupt Macey, I-a spus asta ten? Alt baiat? —Da. — Situ Lai crezut? Si-a dat ochii peste cap. Ve Ar putea fi poz, ar putea fi marcarea teritoriului, fi jena c’-i place noua puicufa ciudata... Presuy crede ca esti o puicutii ciudad? — Crede cd fac scoala acasa din motive religi — Mda, a facut ea, clatinand din cap ca si cum: era suficient. Ag zice c& inci mai ai o sans’. OH, DOAMNE! Era ca si cum norii cenusii de s-ar fi impristiat si Macey McHenry ar fi fost cnd intelepciune si adevar in bezna eterna. (Sau ‘mai putin melodramatic.) Doar in caz c& n-afi prins ideea: Macey McHe cepe la baiefil! Fireste, asta n-ar fi trebuit sa fie o1 Josalé surpriz’, dar nu m-am putut stipani: ma picioarele ei, venerand altarul dermatografului, al cu burete gi al petrecerilor cu baieti si fete, fara su rea parintilor. Pani si Liz a spus: — Euimitor. — Trebuie s& ma ajufi, m-am rugat. — Ooooh, regret. Nu e sectorul meu. 124Hlineinjeles c& nu. Era limpede c& Macey McHenry era o loare, nu o spectatoare, Nu putea s& ineleaga viata de la lan, uitindu-se prin geam la un loc pe care nu-l va cu- le niciodat&. Apoi m-am gandit la orele pe care le pe- we inchisé in linigtea acelor césti gi m-am intrebat: Sau “? In faa mea statea 0 persoana care era capabild s& spargi lil cromozomului Y, gi n-aveam de génd s-0 las si-mi atat de ugor. Hai, te rog! am insistat. ~ Da, bine, spune-i asta cuiva care nue mascota ciudatt wlati-clase-a-gapteal S-a agezat pe pat, piciot peste pi- ‘Asadar, osm ocup de problema ta amoroasa cu o sin- lconditie. Munceste, creer, munceste, mi-am indemnat mintea, dar «9 0 masind impotmolit’ in noroi. les de la orele novicelor, a spus Macey. $i tu 0 sma i oolmente nu-mi placea cum sund asta, dar am reusit s& Eu cu ce ma aleg? Pentru inceput, n-o sa port o conversatie cu prietena irk Jessica Boden despre o excursie matinala in labora- w, cu o sticla veche de Dr. Pepper, sau o excursie noc- In afara incintei, de unde cineva a venit acasa cu frunze Hontru prima oar’, nu ma indoiam c& si Macey era o Fat wher. Privirile pe care mi le ofereau Liz si Bex spuneau sn gi ele de aceeasi parere. Stiati ca mama Jessicdi e administrator? a intrebat ¥, cu glasul plin de o ironie sarcastic’. Vedeti, Jessica spus asta deja de vreo sutd cincizeci de ori gi... 125— Bine, ajunge, am zis. Cu ce altceva ma mai — Cu un suflet-perecke. — Domnisoarelor, aceasta este o problema de alia domnul Solomon, stand in fata clasei noastre, in dif urmitoare. S-ar putea si nu va placd acesti oam putea si-i urati. Acesti oameni ar putea si reprezin detestati, dar e nevoie de un singur lucru, de singur fir comun, care si formeze o legatur’ in tre. A pornit inapoi spre catedra: Pentru a dobandi Asadar, asta aveam eu cu Macey: 0 alianta, prietene, nu eram dusmance. Nu plinuiam tocmai si trec weekendul de Patru Iulie la regedinta ei din dar, in acelagi timp, aveam de gand si fiu driguta. Cand a sosit ora pranzului, Macey a pasit tact masa noastra, iar eu m-am pregatit pentru ce avea tample, Dacit ax putut comunisti si capitalisti st lupte ca si doboare nazistii..., mi-am spus. Daci Spike a putt alituri de Buffy ca st scape lumea de demoni... Dacit ben poate si-si uneasci forfele cx limeta, ca si creeze cet delicios si inviorittor ca Sprite, atunci cu sigurantat p. muncesc alituri de Macey McHenry pentru cauza rate! Statea langa mine. Manca placinta. A trebuit mai bine: Macey méncand plicinti! $i apoi a inceput beascé, dar n-o auzeam peste zgomotul unei dezb apropiere (in coreeana), daca era sau nu Jason Bo tare ca James Bond si daca avea vreo important dacl Bond-Sean-Connery sau un Bond-Pierce-Brosnan. ‘Aispus ceva, Macey? am intrebat, dar ea mi-a o privire care ar fi putut ucide 4 Avvarat mana in geanta, a smuls 0 bucata de sia mazg’lit: 126Putem studia diseara? (Spune cuiva ¢i te omor in somni) » Ora gapte? am intrebat-o. fia a incuviinfat. Aveam o intalnire. Miicinta ardtase destul de bine, aga ci m-am ridicat jau si eu o bucata, iar cand am facut-o, am aruncat 0 ww la revista Vogue pe care o citea Macey, dar n-am putut prea multe despre moda, fiindc’ induntru erau lipite no- ‘acea sear’, agezati pe podeaua camerei noastre, cu te- |i Macey imprastiate in jurul nostru, nu eram foarte si- um trebuia s& functioneze toat afacerea cu alianta. lericire, Liz se gandise la asta. Poti s4 incepi prin a explica ce inseamna asta. ridicat biletul lui DeeDee in fata hui Macey. ~ Pfui! a strigat Macey, intorednd capul gi tinandu-se de J timp ce indepirta hartia. ‘Dor, daca lui Liz fi lipseste forta, compenseaz prin te- A impins din nou biletul spre Macey, in ciuda pro- ore ~ Credeam c& ati scSpat de tot gunoful Sta! - fi, nu de asta, Asta e 0 dovada, a spus Liz, afirmand e, in mintea ei, era evident. > Ihh! Scarbos. sn viizut-o pe Bex schimbandu-si pozitia. Se autodep- jin felul in care ne ignorase, dar stiam ci tofi senzorii alert maxima, Nu gi-a dezlipit nicio clip ochii de ul ei, dar a vézut totul (Bex e un super-detectiv prin Ce inseamnd? a intrebat iar’si Liz, apropiindu-se din ce nai mult de Macey McHenry noua noastra profesoari erie de baieti. 127Macey s-a uitat iar la caietul ei si trebuie sa fi, concluzia cé invatase destul pentru o singura seat si-a aruncat notifele cat colo. A marsdluit citre patul € aruncat o privire la bucata de hartie, dup’ care a jos. — inseamna cd are trecere. A clitinat aproba spre mine: Bund alegere! — Dar sil o place? a vrut sa stie Liz. Pe aceasta D Macey a ridicat din umeri gi s-a intins pe pat. Atunci a scos Liz la iveala un caiet mecanic cu @ zusem plimbandu-se incoace gi incolo in ultima sap Crezusem ca era pentru un proiect suplimentar: habar cA era vorba despre proiectul nostru. A dest lele cu un pocnet, $io suti de foi de hartie s-au vala brusci a curentului de aer. M-am uitat la antetul| pagini, pe masura ce Liz le frunzairea. 4 — Vedeti... (A araitat catre o portiune subliniata pagina)... in acest e-mail a folosit cuvantul frate, cu Ja prietenul lui, Dillon. Cum ar fi, sicitez: ,calmea oa fie bine.” El nu are frati. Ce anume ii face pe bai adreseze unul altuia in felul asta? Eu nu le spun lui lui Bex surori. De ce? a intrebat ea, de parca viata ei at nat de infelegerea acestui lucru. DE CE? Da, in momentul acela Macey McHenry s-a uitat la} a o toanta. Dintre toate lucrurile nebunesti pe care le sem in toata afacerea asta, asta era unul dintre cele bunesti. q ‘Macey si-a indltat capul si a intrebat: — Tuesti super-geniul? Cat ai bate din palme, Bex s-a ridicat din pat gi a) tre Macey. Situatia era pe cale so ia razna — ri 128‘Wola Liz nu era jignitd de ceea ce spusese Macey. De doar s-a uitat la ea gia zis, de parca si ea ar fi fost in- Siu... apa-i? a oprit. Am rasuflat usurata. $i in cele din urma, «litinat din cap, amuzata, alungandu-¢i intrebarile fara w din minte — ceva la care am asistat, probabil, de o “Je ori, Atunci am inteles ca baiefii erau pentru Liz doar subiect: alt cod pe care trebuia si-1 sparga. Intr-un tar- ‘a agezat pe podea si a spus: » Trebuie si fac un grafic. Ulte ce e, a spus Macey, in timp ce se ridica in pat, pi- wh cedeze. Dac’ e genul sentimental, atunci inseamna {ine la ea. Dac& nu e, atunci s-ar putea s-o placé — sau $4 aplecat spre noi, simfind nevoia sa se fac infeleasa: analiza sau teoretiza — sau ce vreti voi — dar, serios, ‘credeti cd foloseste? Voi sunteti inchise aici. El e acolo, lar eu nu pot schimba in niciun fel situatia. Oh, a spus Bex, vorbind pentru prima oara. Asta nue sompetenta ta, oricum. Jam vazut mintea frematand, Arata ca o faté in misiune ul 0 pasit inainte: E de competenta noastra. Capitolul 13 jplonii sunt destepti. Spionii sunt puternici. Dar, mai cu uni, spionii sunt rabdatori. Am asteptat doua saptimani. DOUA SAPTAMANI Stiti (de mult e asta in sistemul temporal al unei fete de cin ezece ani? Foarte mult, FOARTE MULT, foarte mult. fn- twpeam si empatizez. cu toate acele femei care vorbesc 129despre ceasul biologic. Adici, stiu c’ al meu mai: ticdit, dar tot reugeam s4 ma gandesc la Operatiun si-mi fac griji in fiecare minut liber — gi asta se in © scoala de spioane-genii, unde minutele libere mai pe toate drumurile. Nici nu pot s-mi inchipy {ele unei fete care frecventeaza o scoala normala ce, probabil, nu-gi petrece serile de sambata ajutand mai bund prietend sa spargé codurile de protectie a tilor-spion ai Statelor Unite. (Liz a mers pana i a impartit cu mine creditele suplimentare pe | cAgtigat de la domnul Mosckowitz, — premiul in bat de Agentia de Securitate Nationalé |-a pastrat.) Eram in situafia clasicd de expectativa, adur matii, construind profilul lui si legenda mea, ag avem ce ne trebuie ca si actionam. Doua siptimani de aga ceva. DOUA SAPT/ caz ca afi sarit peste asta mai devreme.) Apoi, aga cum se intampla cu toti agentii buni, at momentul potrivit. ‘Marti, 1 octombrie, Subiectul a primit un e-mail Dillon, porecla D'Man, care intreab’ Subjectul rspuns spundnd c& se va intoaree pe jos — ‘trebuie 84 inapoieze niste casete la Ad (magazin lo situat in plata oragului, specializat in inchiriert de fi 91 jocuri video). M-am uitatla e-mail, cand Bex L-a strecurat in fafa pe masé, la micul dejun. — Disear’, mi-a goptit. Intrim in actiune. 130| orei de Op-Acop, sincer, nu puteam sa scriu des- wwpede. Joe Solomon e un geniu, m-am gandit, intre- snide ce nu imi didusem seama pani atunci. Invitati-va legendele din timp. invatati-va legendele jun atenfionat el, aplecandu-se inspre noi si agafan- 4) mainile de spatarul scaunului profesoral pe care nu ‘inut niciodata agezat. Fractiunea de secunda de care sie ca Sé-ti amintesti un lucru pe care personajul tau ‘este fractiunea de secunda in care oameni foarte rai we lucturi foarte rele. ina imi tremura. Urmele de creion se imprastiau pe fugina — ca atunci cénd am luat un ereion, ca si-l fo- {i ora lui Dr. Fibs, doar c& atunci s-a dovedit ci nu era jon obisnuit, ci un prototip pentru un nou translator ju al codului Morse. (Inutil sa precizez, inca nu mi-am \\ cu totul in urma gestului vinovat de a-l ascuti.) ~ Mai ales, nu uitati cd a fi infiltrate mu inseamna si Ja\i subiectul, a continuat domnul Solomon, cerce- \y-ne cu privirea. inseamna si va plasati intr-o pozitie in subiectul vi abordeaza pe voi. glu cum e cu fetele obignuite, dar cand esti spion, im- stul ca s& ies in lume poate fi o actiune de anvergura. (0h spun c&, slavi Domnului, exist’ inchizBtoarea cu | ~ serios, nu e de mirare ca a fost inventata de Colegiul lagher.) Bu tot cred c& ar fi trebuit sii ridicdm parul, a spus Arata fermecdtor. Da, a luat-o Liz peste picior, fiindc’ atatea fete aleg oAvea dreptate. Personal, nu-mi pasa, ceea ce era oarecum par indcd era parul meu si aga mai departe, dar aveam fime de alte lucruri in minte, dintre care mu | neinsemnat era arsenalul de obiecte pe care Bex le pat, in fata mea — nu cé reuseam si le vid prea bit ‘Macey ma machia si imi tot spunea si ma uit in sus, ma uit in jos, sau sé stau perfect nemigcat’. Cnd nu racnea ordine, spunea lucruri p — Vorbeste, dar nu prea mult. Razi, dar nu p sfatul meu preferat: Dac’ e mai scund, stai garbo — Hai si vorbim despre maruntigurile p tervenit Bex. (O propozitie pe care n-o auzi in fiecan nu esti... ei, bine... noi.) Ai saisprezece ani, aga mentele de identitate nu sunt o problemé, dar, to buie si-ti dovedim identitatea falsi. Bex s-a in inceput si examineze obiectele de pe pat: Ia astay_ aruncandu-mi un pachet de guma de mestecat. (Ere marca pe care o scosesem din gunoiul lui Josh.) Ca gusturile comune gis rezolve toata problema cu: proaspité, Bex a examinat patul din nou: Ce-am sp fara poset’? a intrebat ea, intorcandu-se cu fata la — Categoric trebuie si poarte poset’, a declar iar Bex a aprobat-o. ‘Nu-mi venea si cred! Macey gi Bex comunicau, accesorii! Oare minunile nu contenese niciodata? Bex a luat o poset de pe pat si a deschis-o. — Bilet de cinema rupt. in caz.c& te intreaba dact cut, spunesi doar c& da, dar c& finalul nu ti s-a parut} bil. Bexa aruncat o bucaficd minuscula de hartie in ge a luat alt obiect. Binoclu. N-ar trebui si ai nevoie d seara asta, desigur, dar nu stricd s8- ai la tine. 132Aina aruncat un obiect in sacul nostru cu minciuni, apoi enpac la toate cu un stilou pe care scria ,,Ce-ar face ', Dupa care a inchis geanta, cu un zambet foarte mul- N-aveam habar cum gasise Bex toate lucrurile alea gi, 4 vi spun, nici nu voiam sé stiu. Dar, uitandu-ma la trebuia sa car dupa mine si gandindu-mi la toate lu- ie pe care trebuia sé le stiu, n-am putut si nu ma intreb: foate fetele trec prin asta? Oare orice fat, cind merge ‘Am ridicat privirea si am vazut cruciulifa de argint le- du-se pe lantigorul ei. Ii stricata, i-am spus lui Bex. Nu mai functioneazi de ‘A scurtcircuitat-o apa din bazin, si oricum n-ati fi putut (indeti semnalul din cauza stafiilor de bruiaj. ~ Cammie, a spus Bex, oftand. Cammie, Cammie, Cam- .. asta e legenda ta, (Crucea continua si se legene.) Asa bevorizat’. Mion cd are dreptate. De indata ce treceam de parti, tre- ‘oh nu mai fiu eu instmi gi s& incep sé fiu cealalt person’, eolarizati la domiciliu, care purta lantigorul ala gi... Cred c& glumesti! am dat s& spun, dar era prea tarziu. Lr igi ®icuse aparitia in pragul ugii, cu Onyx in brate. ji cu care credeam c& treaba asta cu baietii e grea, inainte Mebuiascd s&-mi frec 0 pisic’ pe tot corpul, ca s& creez iinea plina de par a unei iubitoare de feline. ly toti ani Agtia, crezusem c& s& fii spion e 0 provocare. jwore c& partea spinoasi e si fi fat’. condus pe scari in jos, cdtre cel mai indepartat dintre jele secrete, {i-ai verificat lanterna? m-a intrebat Liz, pe tonul cu unica Morgan spune mereu: , Ai biletul la tine?” ori cite ori m& conduce, impreuné cu bunicul, la aeroport. 133Era dragut. Mi-as fi dorit si poat’ veni siele cu ‘sta e un lucru pe care fiecare spion il invaté de la jocului: nu conteaza cét de priceputa este echipa ‘0 vreme cand va trebui s8 continui pe cont in timp ce inaintam, Macey a spus: — Tot nu pricep cum o s& iesi si cum 0 si te si fii prins’. Pirea sincer nedumerita, dar eu nu eram, chiar ar trebui sa scriu o carte despre conac. Ag babil, si fac o avere vanzand exemplare novicelor, sindu-le ponturi, cum ar fi ci poti sa forezi debaraua de serviciu din casa scarilor dinspre aluneci pe o feava pana jos, in cémar’. (Cum ret ‘inapoi e treaba ta.) Alt pont bun e panoul de lemn: lierul scarii de piatra din capela veche. Dac’ apegi se va deschide si, de acolo, ai acces prin tavan in cipere din aripa de nord. (Numai ci n-as reco daca va ein vreun fel fricd de paianjeni,) — O si vezi, Macey, i-am spus, in timp ce am. intand pe un coridor lung de piatra citre yechea rubinie care atarna singura pe zidul rece. 4 M-am uitat la arborele genealogic al familie gi apoi la Macey. N-a studiat generatiile, nu gi-a propriul nume sinicin-a pus intrebéri, a spus pur — Ariti bine. lar eu era sa legin, gocata de un asemenea ek Am dat tapiseria la o parte si am inceput s4 mi ‘induntru, tocmai cand Bex a spus: — Fai pra! Eram deja induntru, cdnd Liza strigat dupa — Dar nu la propriu! 134Capitolul 14 iu cum Je-am Jasat si ma convinga s-o fac. Bine, stiu, ) ma veti auzi niciodata recunoscand cu voce tare. Stre- \| afar’ din campus era una — asta era doar 0 pro- de memorare a razei de acoperire a camerelor de ighere, de cunoastere a unghiurilor moarte pentru | yi de ingelare a detectoarelor de migcare aflate de-a | ridului sudic. Dar purtatul unor pantofi care faceau ul infinit mai dificil era un lucru de care nu voi fi ati mandra. Sigur, cizmele negre ale lui Macey imi Wi picioarele gi imi dadea o aura de Inger al lui Char- u clind am ajuns la destinatie, pe o banca din colful pie- jiyului, picioarele ma dureau, aveam glezna sucitd gi cu nervii la pamant. Norocul meu c& aveam timp si m adun. Foarte. Mult. Inti ce trebuie s& stiti despre supraveghere: e plictisi- Sigur, uneori aruncém céte ceva in aer sau sarim de \liri si/sau trenuri in migcare, dar cea mai mare parte a i\ui doar stim si asteptim s& se intmple ceva (un Iucru {Wu se vede aproape niciodata in filme), asa ci m-as fi \\ destul de afurea dack as fi fost o fat obignuitd sinu o joni din categoria agent-secret-cu-prepatire-inalt’, in «w stiteam pe banea aceea din parc, incercand s8 ma port ca un om normal, cand, prin definitie, sunt orice ‘Ohm 17:38 (adic& cinci si treizect gi cinet de minute ) Agenta si-a ocupat pozitia. 135Ore 18:00: Agenta isi dorea si-si fi adus manoare, finds’ nu putea 88 péréseasoa postal meanga si-si cumpere un baton de ciocolata, ou Putin si foloseasca toaleta. Ora 16:30: Agenta si-a dat seama 08 0 aj ‘imposibil s& arati bine si/sau seducdtoare dacd NEAPARAT sa te ugurezi. 7 ‘Tema mea pentru acasa din seara aceea consta in de pagini din Arta rézhoiului, care trebuiau trad un modificator de cardui de credit / amprente perfectionat pentru Dr. Fibs, iar Madame Dabney zii serioase la un test-fulger la sfargitul orei de toate acestea, eu ma aflam acolo, maséndu-mi flata si gandindu-mé ca ar trebui sa primesc lat mentare la Op-Acop pentru asta. Mi-am privit din nou ceasul: gapte patruzecl Bine, am gandit. fi dau timp pana la opt i apoi — Buné, am auzit din spatele meu. Oh, Doane, ok, Doamne! Nu ma puteam into. naiba, trebuia si ma intore. — Cammie? a continuat el, pe un ton intrebaitor, As fi putut si-i raspund la salut in patruzeci de. ferite (rd a pune la socoteala latina vulgara). Si, fara grai cand a venit i s-a postat in fata mea. — Aaa... oh... & — Josh, a spus el, ardtand spre sine, de parcd ar cauitasem. Ce draigut! Nu sunt nicidecum o expert in baieti, auzit prelegeri intregi despre cum si descifrezi liml pului si trebuie si spun cf presupunerea ci o uitat numele este foarte sus pe lista mea cu i 136tie” (nu c& ag avea una, dar, categoric, acum am un de pornire). > Bund. in spus asin in englezd, mui aga? A fost arabs sau francezi? fe 10g, Dumnezeule din Ceruri, nu-l lisa sé creadé cit sunt 0 il stritind... sau, mai ritu, o fata care stie trei vorbe, cum ar Intr-o limbié straind gi le foloseste tot timpul doar ca sé de- reve cit este de desteapti Icultit/ in general mai bund decit Jumea. » Te-am vazut stand aici, a spus el. (Bun, se pare cif suntem lla capitolul englezd.) Nu te-am mai vizut pe-aici in ul- timp. ~ Oh! am replicat. Am fost in Mongolia. Observatie pentru mine: invatfi s& spui minciuni mai exagerate. Cu Corpul Paci, am zis incet. Périntii mei sunt foarte Vicati. De aceea au inceput toati treaba cu scoala la do- liv, am adugat, amintindu-mi de legenda mea, simfind rind avant. = Uau! Asta+i grozay, a zis el. [i se pare? am intrebat, nestiind daci vorbea serios. ¢] zambea, aga c& am addugat: Oh, da. Este. fva strecurat pe banci, lang mine. Deci, ai locuit in multe locuri, cum ar veni? Cilditorisem pufin, dar locuisem propriu-zis doar in trei uri: o ferma din Nebraska, o gcoal pentru genii gi o casi D.C.. Din fericire, stiu s4 mint excelent si am o legenda e detaliata, Patru ani de T-L. mi-au invadat mintea si am cliteva dintre elementele esenfiale. Thailanda e foarte frumoasa. Uau! Apoi mi-am amintit sfatul lui Macey si mu fiu mai gro- ih decat el.— Asta s-a intamplat demult, N-a fost mare h — Dar acum locuiesti aici? Subiectulut ii place sé, afirme evidenta, ceea ce insemna 0 deficienté a abilitatilor de observatie memoris scurta. — Da, am incuviintat din cap. $i apoi totul s-a cufundat in ticere — 0 t& toare. — Oastept pe mama, am izbuenit, amintindu din urm&, povestea mea de acoperire. Face un la biblioteca. Am aratat c&tre cladirea de carimida partea opusi a pietei. $iimi place si vin cu eain: nu prea ies, din cauza scolarizarii mele netraditi Subiectul are ochi foarte albastri, care si se uité la 0 persoand de parc’ ar putea fi putin’ Dupa o lungs perioada de liniste, de-a drept toare, s-a ridicat sia spus: — Trebuie s& plec. c Imi venea si-1 implor s& nu plece, dar chiar gi cA asta ar prea putin cam disperat. S-a indepirtat stiut cum sil opresc (ei, bine, stiam, dar multe carile pe care le aveam in minte sunt legale numai de razboi). — Hei, a spus el, care e numele tau de familie? — Solomon, mi-a scépat. 4 Ups! O buna parte din viitorul meu salariu mental va fi, intr-o buna zi, cheltuit in incercarea de ce am ales ace! nume in ace! moment, dar il rostis mai puteam retrage. 138ti in carte? Carle? Ce carte? A ras gi s-a apropiat: = Pot si te sun? m-a intrebat, citind nedumerirea de pe | meu. h ma intreba daca poate sa ma sune! Imi cerea numa- {elefon! Ceinsemna — cu adevarat si irevocabil — mu Dar m-am simtit in siguranfa eliminand posibilitatea \ ma considere ,nimeni. Totus, asta nu schimba fap- ‘() ultimul telefon pe care Lam folosit functioneaza gi ca | cu electrogocuri (agadar, din motive evidente, proba- var trebui sé-i dau numarul acela). Dar apoi s-a intamplat cel mai uluitor lucru. Josh a parut yn de trist! De parca i-ag fi cilcat citelugul cu masina jiciun citelus adevarat n-a avut de suferit in formarea | metafore). {ram socat’. Eram uluité. Eram beata de putere! ~ Nu! am repetat. N-am vrut s& spun: ,nu, nu pofi si ini”. Am vrut sa spun: nu, nu poti si ma suni”. Apoj, jdu-inedumerirea, am adugat: La mine acas’ sunt re- siricte. (Ginu era o minciuna.) Adat din cap, miménd intelegerea, apoi a adaugat; » Despre e-mail ce zici? ‘Ain scuturat din cap in semn c& nu. » Inteleg.. 0 si m& intore maine, am izbucnit, oprindu-l din | Mama are iaragi curs. O sa... ~ OK. A incuviinfat din cap, apoi s-a intors s& plece, (0 si te vad pe-aici. 139— Ce naiba inseamnd asta? am tipat la Macey, cu. era vina ei, ‘Vreau si spun, daca un baiat devine siropos si dé git fiindcd nu-i dai numarul de telefon si pe urma vei fiin cutare loc la ora cutare — elimindnd, ast tatea unui telefon — iar el spune c& ,poate” 0 s& pe-acolo? Asta e un motiy sa fipi, nu? 4 — Poate? am fipat din nou, ceea ce putea si fie de vreme ce eu avusesem la dispozitie tot di toarcere si-i rumeg vorbele, iar colegele mele de auzeau pentru prima oara, Liz avea aceeagi expresie pe care o are ori de eal Fibs ne spune ci vom avea nevoie de magtile de parti egale de teama si euforie. Macey isi facea Bex faicea yoga in colful camerei. Majoritatea oamenilor ar trebui sd se calmeze cu rafie adancé gi o meditafie interioara. Nu $i Bex. — As putea si-l scot afard, s-a oferit ea si, dact rasucita ca un covrig in momentul acela, mi-as fi multe griji. Laurma urmei, stia unde locuieste. — Pai... s-a balbait Liz. Presupun cé va trebui si apoi, daca apare, inseamni ci te place. — Gregit, a intervenit Macey, starnind un z timp ce frunzarea un manual. Daca vine, inseamna rios — sau plictisit — dar probabil curios. — Dar cand o s& stim daci o place? a intrebat Liz tanguitor. ‘Macey si-a dat peste cap frumosii ei ochi mari gi — Nu asta-i intrebarea, a punctat ea, de parc cel mai evident lucru din lume. intrebarea e: cit de are nu se mai sfirgesc niciodatit lucrurile pe care le inviifat? 140Capitolul 15 igitirea spionilor nu e ceva ce poti activa gi dezactiva. im, dormim gi respiram lucrul asta. A devenit parte mine la fel de mult ca ADN-ul meu, ca parul lipsit de ucire si slibiciunea pentru M&M's cu arahide. $tiu c& whil se intelege de la sine, dar inainte de a va spune ce-a jst cred c& ar fi mai bine sd subliniez asta. In definitiv, imaginafi-va cd afi fi o fat de cincisprezece singur pe o strad& pustie, intr-o noapte yr, pregatindu-se pentru o intAlnire clandestin’, cand, modata, nu mai vedeti nimic, fiindca cineva va acopera \\, Acum stai acolo, recunoscitoare ci fi-ai amintit sa iei {i bine, asta s-a intamplat. Dar oare am intrat in panica? vorba. Am facut ceea ce eram antrenata sa fac: am in- i braful agresor, m-am mutat de pe un picior pe altul gi {olosit forta avantului pretinsului meu atacator impo- |ui insusi. S-a intamplat repede. Foarte repede. inspai- ylitor de repede, gen aceste-brate-sunt-iuti-ca-nig- yme-letale, Cit sunt de bund, am gandit, pand in clipa cind m-am \\n jos si Lam vazut pe Josh zacand la picioarele mele, cu flarea taiatd. Oh, Doamne! imi pare aga de rau! am fipat gi am in- mina spre el. Imi pare rau. Esti teafar? Te rog, fii teaffr. Cammie? a spus el ragusit. Glasul fi suna atat de slabit gi mi-am zis: S-a isprivit. L-am Hit pe singurul birbat pe care I-as putea iubi vreodatl, iar 141acum sunt pe cale s-i aud confesiunea de pe patul de darmul de moarte?). M-am aplecat asupra lui. cfzut in gura-i deschisa. A horcait. Da... agadar... la prima mea pseudo-intélnire, ca Lam agresat fizic pe potenfialul meu suflet} Lam si ficut s& horcdie — la propriu. Mi-am impins parul dupa ureche gi m-am. el, (Apropo, dact vreodat8 vreti si atingeti mus minali ai unui biiat, aceasta este o tehnica destul de! indc& a parut un gest perfect natural s&-mi agez stomacul si pe pieptul lui.) — Ooh. Ce-i? — Faci ceva pentru mine? — Orice M-am ghemuit si mai mult, nedorind s& pierd cuvant nepretuit. — Te rog si nu spui niciodata vreunui prieten despre asta. A zAmbit, si tot trupul mi-a fost cuprins de rede ct o sii intdlnesc prietenit! am gandit — intrebat: Ce inseammnd asta? Subiectul demonstreazés 0 fortis fizics uluitoare, cum s-a dovedit prin capacitates lui de a-gi dupa o cazatura foarte puternicd pe asfalt. Subiectul e, de esemenea, surprinzétor de L-am ajutat pe Josh si se ridice gi s& se scuture — Uau! a exclamat, Unde-ai invatat sa faci as ‘Am ridicat din umeri, incercand sa ghicese punde Cammie, fata care ficea gcoala acasi gi care: sici pe nume Suzie. 142~ Mama spune ci o fat trebuie si stie cum s& se pa- ped singura, Nu erao minciuna. Josh si-a masat ceafa. Mi-e mila de tatal tau. Nici gloanfele nu m-ar fi putut lovi mai tare. Dar apoi )m dat seama c&.nu-gi retrigea cuvintele, nu se fofila in- pind sa dreaga busuiocul. Doar se uita la mine gi zam- Pentru prima oara, dupa multé vreme, cand m-am dit la tata mi-a venit si mie sa zambesc. Zice ci e destul de puternic, dar eu cred c& ea ar lon pune jos. ‘Aga mam, asa fiicd, hm? Habar n-avea ce compliment minunat imi facuse — gi blema era ca nici nu avea sa afle. Poti si... faci o plimbare sau ceva? a intrebat el, ard- 4 cu un gest larg spre oragul dimprejur. Sigur. ‘Am pornit in josul str&zii, Pentru o fata care a fost des- ca 0 artista a fofilarii, eam putin surprinsa cat de greu pasesti in momentul cand incerci sd fii vazut. Pup’ céteva minute in care am ascultat sunetul pasilor jiri pe strada, mi-am amintit ceva. Vorbitul. Oare nu tre- ii 4 vorbim? Mi-am scotocit mintea, céutand ceva — ¢ — de spus, dar imi veneau intruna replici precum: ew zici de noile detonatoare controlate din satelit, cu raza setiune de 20 de kilometri?” sau: ,,Ai citit ultima tradu- 4 Artei ritzboiului? Fiindc’ eu o prefer in dialectul origi- * Aproape ca imi doream s& ma atace din nou, s& scoaté ‘ufit sau s& fnceapa s& vorbeascé in japonezai sau cevs uta nu s-a intémplat gi, astfel, n-am stiut ce s& fac. El yoo. Aga c& am mers si eu. El mi-a zimbit, aga cd i-am ws zambetul. A dat coltul (fara sa foloseascd tehnica 143Strembesky de detectare a unui posibil u fost chiar o neglijenfa din partea lui), iar eu Lam’ Am mai dat un colt si am stiut, din amintirile conducere, ca in fata se afla un loc de joaca. — Aici mi-am rupt mana, a spus el, aratand de catdrat. Apoi Josh a rogit. A fost o adevarat& trupuri peste tot... si-I fi vizut pe celdlalt baiat! Am zambit. — Oh, se pare c-a fost mare agitatie. — Cat agitatie poate si fie vreodat apoi a lovit o piatra cu varful pantofului, iar togolit pe strada pustie, sfarsind intr-un canal gol. luat-o razna ru de tot, a continuat el. Tipa gi in tdrascé la magia. Josh a chicotit, dup’ care gi-a ‘mand prin piru-i carliontat: E putin cam prea — Da, am rispuns, zambind. Cunosc genul. — Nu, azis el. Mama ta trebuie s& fie grozava, zic, nu-mi imaginez si apuc si vad locurile pe vazut tu. Mama nu face decat sa giteascé tot timpul, parca un singur fel de prajitur’ n-ar fi de-ajuns, Nu, buie s& facd trei feluri si... ‘Vocea i s-a stins, cand s-a uitat la mine: — Pun pariu c& mama ta nu face aga ceva. — Oh, ba da! am rspuns repede. Se pricepe toate astea. — Vrei si spui ci nu sunt singurul copil care ‘inghita la masa opt feluri de mancare? — Glumesti? am zis. Facem asta tot timpul! (Daca cinci doze de Diet Coke gi trei biscuiti numifi opt feluri de mancare.) — Zau? Credeam ca find in Corpul Paci 144Oh, nu, glumesti? Ei pun mare pret pe timpul petre- familie si... (mi-am amintit de stiva imens& de cata- Yottery Barn) decoratiuni. Da, a spus el. Cunose. $tii cum se hotarase peste ei ai nevoie de draperii noi in camera ta. De parc diraperii simple nu-gi fac treaba si acum ai nevoie de i virgate... peri simple? Draperii vargate? In ce fel de societate nem? Trebuia sa primesc credite suplimentare la T.L. ‘sta? Ne-am plimbat mai departe, de-a lungul unei yerpuitoare, cu peluze ingrijite gi straturi perfecte de ure pur si simplu nu puteau sa existe la doar caitiva ki- de zidurile Gallagher. Faceam un tur de informare slo de gardul de zabrele, Patrundeam acolo unde nicio Gallagher (ma rog, cel putin aceasta Fata Gallagher) nu ese vreodata: intr-o familie americana obignuita. i plicut. E o... seara plicutd. {hoya era. Aerul era racoros, dar nu rece, iar pe cerul in- | cra risipita doar o pulbere de nori, $i, cum a fost? m-a intrebat el, curios. Cum a fost? iyolia? Thailanda? Trebuie si fie ca... Alt lume, am spus eu. i era adevarat, eu eram dintr-o alta lume, numai ci puna care se afla surprinzdtor de aproape de a lui. Apoi a ficut cel mai nemaipomenit lucru. Ne opriserim i un felinar sia spus: Stai aga. Ai o... Dupa care a intins mana, trecndu-gi tele peste obrazul meu: Geana. A tinut-o in fata mea. io dorinta. Dor in clipa aceea nu-mi doream nimic altceva. Nu stiu ct timp am hoindrit pe strazile din Roseville, fi- jel, pentru prima oar’, dupa ani de zile, am pierdut no- yioa timpului. 145— Dar banuiese c& tu mu ai profesori nebuni, tachinandu-mé, dupa ce terminase o poveste dé norul lui psihopat de atletism. — Oh, ai fi surprins. — Spune-mi ceva despre tine, m-a indemnat ti-am spus totul despre mama mea care se viseaz! Stewart, despre sora mea hiperactiva si despre tata, — Ce si-fi spun? am intrebat, speriat’, ceea ce ef babil, evident, judecdnd dupa ticerea mea apisito — Orice. Care e culoarea ta preferata? Formatia | ferata? Si-a indreptat degetul ardtitor spre mine, in| a sirit de pe bordura sia revenit pe drum. Ce-ti plad nanci cAnd esti bolnava? Ce mai intrebaree si asta? Adica, toata viata am r2 ‘intrebari — grele — dar aceasta parea deosebit de gr — Vafe, am spus, uluita, dintr-odata, cand mi seama cd era adevarat. — $i mie! a exclamat Josh. Sunt mult mai bune deg titele, ceea ce mama spune cd e 0 aiureala, finde acelagi, dar eu ii spun ce 0... — Chestiune de textura, am rostit exact in acelagi OH, DOAMNE! Pricepe diferenta dintre clitite si w cepel Elzimbea. Eu ma topeam, — Cand e ziua ta de nastere? Mi-a aruncat intrebarea ca pe 0 sigeata. — Aa’... (Fracfiunea de secunda de care ai nevoie aamtintesti un lucru pe care personajul tu -ar sti este frac secunda in care oameni foarte riti pot face Iwcruri foarte) Nouasprezece noiembrie, m-am repezit si spun, ff motiv aparent: data tocmai imi cizuse in cap, cao pial — Care e inghetata ta preferata? 146~ Ciocolata cu ment gi biscuifi, am spus, amintin- (cl asta gasisem in gunoiul lui. Poja i s-a luminat: = Sila mea! (Mai si fie! ) Ai frati gi surori? ~ Surori, am rspuns instinetiv. Am surori. ~ Cu ce se ocupi tatil tu? Cand nue plecat si salveze inginer. E minunat. Ai spus-o pe nerasuflate. Cuvintele erau in aer si ny m) si le var inapoi. Dintre toate minciunile pe care Ie ever in acea seara, aceea a fost singura pe care am stiut 1) va trebui sd incerc si mi-o amintesc. Tatdl meu e sever, ul iubeste. Are grijt de mama. Cind voi ajunge acasi, oq fj ‘ia salvat, intr-adevar, lumea. Mult. Mam uitat la Josh, care nu-mi punea vorbele la indoiala, ‘yn stiut, atunci, acolo, cA totul era adevirat, intr-un fel, ptiut cd din momentul acela legenda va trai. Dar nu e o afacere de familie. Aga-i? a intrebat Josh, Am clatinat din cap, stiind ca era o minciuna. Bine, a spus Josh, Bucurd-te c& n-ai pe cineva care ij in ceafa sa calci pe urmele babacului. Josh a lovit 9 Pia- «u piciorul, adaugand: Cum se numeste asta — sti, in Bi- despre cum putem sa facem cea ce vrem? Liber-arbitru, am spus. Da, a incuviinfat Josh, Bucura-te cd ai liber-arbitru, De ce? Tu ce ai? ‘Am ajuns intr-un colt al pietei céruia nu i-am acordat 4) mult’ atentie pana atunci, Josh mi-a aratat firma de yupra unui git de ferestre: FARMACIA ABRAMS sy (UL, PROPRIETATE DE FAMILIE DIN 1938. Siatunci am infeles de ce facem munca de teren. Sigur cs imc tatal lui Josh era farmacistul oragului. Dar fisierele 147din calculator si registrele de taxe nu ne spunea reactia lui Josh la acest loc. Nu ma pregatiserd presia din ochii lui, cnd a spus: — Nu-mi prea place atletismul. Numai ci... parte de locul asta, dupa scoala. eva din felul in care a spus-o imi dadea de i mai marturisise asta nimanui, dar eu nu eram 0. care prietenii lui o cunosteau. Nu eram o persoana\ spune asta parintilor lui, Nu eram nimeni, — Cred cd exist o anumita presiune gi asuy calc pe urmele tatalui meu, am recunoscut. — Serios? Am incuviintat din cap, incapabila s& spun fiindca adevarul era c& nu stiam unde duceau Nu aveam un asemenea permis de acces la i Ceasul din tumul bibliotecii a batut de zece, gi cf ar fi putut la fel de bine sa fie miezul noptii, iar putut s& fiu Cenusdreasa. — Trebuie si plec... Am pornit spre biblioteca dincolo de ea, citre zidurile inalte ale casei mele). Trebuie si... imi pare réu. ~Stai. M-a inhitat de brat (dar intr-un fel identitate secret, nu-i aga? A zambit larg: Haide, sé-mi spui. Esti fiica nelegitima a Femeii Minune? regul, nu ma deranjeaza... atata timp cat tatal Aquaman, fiindca, drept s3-ti spun, simt intotdea emani o vibratie de superioritate. — Nui o glum’, am spus, printre hohote de buie sa plec. — Dar cine o sé aiba grija sa ajung teafair acasa?! astea sunt intunecate si primejdioase.= Vezi, a continuat Josh, nu sunt in siguranta de unul jut Oh, cred ca vei supraviefui. ~ Maine o sa te vad? Nu mai era nimic din tonul jucius, din cadenta de flirt. nu m-ar fi tinut de brat, poate ag fi lesinat. Serios, Atat i glasul Ini de dulce, de plin de vigoare, de sexy. Du, tipa inima mea, dar creierul imi vorbea despre o lu- la biochimie, sapte capitole de citit pentru T.L. si doua \imani de rapoarte de laborator cu Dr. Fibs. Uneori, chiar imi urasc creierul. Dar, mai ales, am auzit glasul domnului Solomon, care spunea c& o bund spioan’ isi diversifick mereu practi- . Cei de la Colegiul Gallagher ar putea sa nu observe ab- unei fete doua seri la rand, dar cu trei mi-ag fi fortat ocul, gi gtiam asta. Imi pare réu, am spus, indepartandu-ma de el. Nu niciodaté cand are mama cursuri sau cand pot sa vin, Jim la fara gi n-am ined permis de conducere, aga ca... pare rau. Atunci, 0 s& te mai vad? $tii, pentru trucuri de autoa- 1 gi alte chestii din astea? Mara bata find cin cele din urmé,ajunsesem pe si trebuia s& decid daca merita si cad. Urmez cea mai bund scoal’ din fara. Vorbesc paisprezece ih, dar nu pot vorbi cu baiatul asta? La ce bun un IQ de iu? De ce se ostenesc sine invete lucruri pe care le stim? ee fol fi atunci mi-a venit ideea. M-am intors spre Josh: iti plac filmele cu spioni? fo uitatla mine gia baiguit: 149— Aaa... sigur Bis, M-am apropiat de foigor, care era foarte americi Sunetul muzicii, Foarte Fetele Gilmore. Dar lucrul a important despre foigorul din Roseville nu era e minite palpaitoare nemaipomenite, Nu, era ceva t bun: era piatra dislocata care iegea de sub postan (Pentru informarea voastri, spionii adora, in pietrele dislocate.) — Am vazut filmul asta, am spus, temperdnd un film vechi... alb-negru... cu o fata care voia si cu un baiat, dar nu puteau, pentru cd era prea per — De ce? Pentru cd el era spion? EI? Uneori sexismmul din fara asta ma uluieste, dé mi-am amintit ci tendinfa societatii dea subestim este cea mai puternici arma a Fetelor Gallagher, consolat amintindu-mi cum imi luase mai putin d cunde ca si-| trantese pe Josh la pamant. — Da, am spus. El era spion. — Formidabil. Aineuviinfat din cap. — Poti sé-mi lasi bilefele aici. Am indepartat p Ja iveala un mic orificiu in mortar. $i doar pui la loe| vers, ca si stiu cd e un bilet acolo. Am impins piatn tru, cu partea vopsit spre interior. Efectul a fost. buc’ti gri de ardezie, pe un fond alb ca zpada. lari eu un bilet, o intore invers. infelegi? am intrebi du-ma putin prea mandra de mine, Faceam asta tot ti {in Mongolia. Mil-am imaginat intrebandu-se: ,Nu stie cs e-mailul? Mesageria instant? Telefoanele celulare?” bil c& si cutile de conserva legate intre ele cu sfoar reat lui Josh tehnologie avansaté, in comparatie cue 150ment foarte bizar, in care oamenii sunt congelati de zeci de ani, desi eu stiu sigur c& aceasta tehnologie gjuns inc’ la faza de prototip. # uitat la mine de parca ag fi fost nebund, aga cd am Aidreptate. E 0 prostie. M-am intors cu spatele. Tre- Wi plec. A fost... > Cammie. iA de 18 octombrie, in timpul unui exereitiu de in cadrul orei de conducere, Agentele au observat unnul plin” era mareat (eu alte cuvinte, platra era ih) 1a. punctul desemnat pentru scrisorile far , Aga c& Agenta Morgan a mimat o durere de Ao, cfind tosté lumea era implicata intr-un maraton Gilmore, §1 8-8 dus 88 recupereze ceea ce Wien tatal tau nu e Aquaman, atunci e FulgeruteDupa un raspuns coneis de la Agenta, Subiectul a in urmAtoarea sAptamana: Astixi profesor! meu de tehnologie m-a retinut la gcoal program pentru-ci n-am slefuit coregpunnator 0 cast ‘Apoi tata mia spus 08 ar trebui sd incep sé ajo ka fe ‘seri pe sdptimdna, Cénd am ajuns acasd, am descoperit of Pacut (8 elu dente de chee cu banane gt trebuit 3 toate. A fost 0 torturd. Ziva ta cum a fost? ‘Traducere: Ma simt in largul meu sa-ti tage alta, flinded esti separata de viata mea obismult mundani. E palpitant si-ti las aceste biletele gi intalniri clandestine. Faptul c& am o relatie ou t si unic gi imi place. (Traducere facuta de Macey MoHenry, asistaté de Blizabeth Sutton.) Agentele au interpretat acest mesaj ca. pe un 8 Pozitiv si au fost increzdtoare ca Subiectul va cont comunicares. Pires sé se clAdeascé un anumit gn incredere i Agentele au avut sentimentul o& ar putea fi in curdnd pregatit s% actioneze. Subl facea progrese excelente. Apoi au primit urmétorul mesaj: Eo nebunie. Stii asta, aga-i? Traducere: Cu toate o& Imi place evadarea mea temporara din normalitate pe care aceasta relat oferd, imi dau seama ca e nepracticé pe termen | ‘Totusi, sunt dornic 64 vid unde duce. CTraduc de Macey McHenry.) 152acestui mesaj, Agentele au inteles ca e it 88 avanseze Inoetul cu Incetul, pentru ca 84 n-0 ja raza. Au convenit o& orice referiri la , relatii gi orice fel de evenimente formale aménate pe termen nedefinit. trecut 0 saptmana pana cand Agentele au primit semnificativ mesaj de pnd, abunci: yreo sansa a vila fm vinerea asta? Stiv ot s-ar putea poti dar, dacd pot ev am sa fi aig (la loculnastry) * joore: SUNTEM IMPREUNAI! (Traducere facuta de n Morgan si verificata de Macey McHenry.) wn un loc al nostru! Aveam o intalnire — la film! {ivloria mea a durat din clipa cand am cules biletul si pe scursul intrunirii noastre obignuite din camera. A doua ynineat’, ins’, nu mai gandeam ca o fata: gandeam cao ni. Dac mersul la cinematograf era relaxarea preferata a de la Departamentul de intretinere Gallagher? Sau, {ilmul era scdrbos si ma apuca greafa si vomitam bom- » de ciocolaté cu caramel peste tot? (IOCOLATA CU CARAMEL! Daci imi rimanea cara- | intre dinfi gi trebuia s8 ma apuc s& sap in jurul unei Je sau ceva, ca s%-1 scot? Pur gi simplu nu exist niciun atrigator in care poti face asta! Ce aveam si ma fac? Si inc doar popcorn? Dar atunci acelagi lucru s-ar putea yypla cu micile boabe de porumb! Oh, Doamne! Aveam un test la chimie organica siun exa- la swahili colocvial, dar ambele imi p&reau 0 joacd de 153copii fafa de dilema aia. Asta panda la pranz, venit la masa noastra si a spus: ,Bomboane cu Bomboane cu ment — fireste! Distractie cu ci tolata, fara niciunul din periculoasele efecte trag tot ce-am spus vreodata in viata mea despre: McHENRY E UN GENIU! Liz se uita la bilet, comparandu-l cu celelalte trecuse deja prin laborator, si vada daca ne putea: compozitia chimica a hartiei sau a cernelii. (Ne-a face cumpératuri la Wal-Mart.) — Observati cum inclina litera ,£" din film, a nnd biletul cu fata spre noi. Cred cé-mi amintese: undeva ci asta aratd o tendinta spre... Dar n-aveam sa aflim niciodata ce tendinta 4, in clipa aceea, mesele elevelor din clasa a zecea fit intr-un fel care nu putea si insemne decat un’ — Bun’, domnigoarelor, a spus Joe Solo: ‘inainte ca eu sa inhat bucata de hartie gi s4 mi-o| gur’, ceea ce, in mod obignuit, ar fi fost o m: grozavi, numai c& Josh nu foloseste evapohartie, — Cum e lasagna? a intrebat domnul Solomon, dat si rispund, dar mi-am amintit c& gura mea bine... ocupati cu altceva — Targul de cariere al Colegiului Gallagher seara, a spus domnul Solomon, iar eu si colegele: uuitat una la alta — trecandu-ne prin minte ex lucru: vinerea asta! Aici aveti o lista a agentiilor gi care vor fi reprezentate. A azvarlit o grimada de masa lung’: O sansa mare si vedeti ce se cau, mai tru cele care nu mi se vor alatura in Subnivelul Doi, Bine, recunosc. Partea aceea m-a facut sa ing hirtie. 154pi plecarea domnului Solomon, am scuipat ce mai ri- din biletul Ini Josh (cea ce, din fericire, cuprindea tot i) pi m-am holbat la el sila fluturagul lucios care anunfa pentru mine de a-mi programa cursul intregii viet. mai era foame. ‘carierei la scoala de spioane seamana probabil cu zilele vi de la gcolile obignuite, cu excepfia faptului ca... ei, probabil avem mult mai multi oaspeti care sosesc co- 4 in corzi din elicoptere negre. (Baietii de la Alcool, i Arme de Foc au fost mereu oarecum ostentativi.) Voridoarele erau pline de mese pliante gi bannere bom- « (MERGI PANA LA CAPAT CU NSA — cine concepe ile astea?), Fiecare sali de clasa avea un observator co- Jy masa din spate, urmarind cu uimire desfagurarea jamului nostru obignuit. Pana gi ora de P.&el. miguna de | — la propriu — in timp ce noi ne-am imprastiat prin har si ne-am etalat calitatile letale generale in fata per- Jului de recrutare, Nu-mi rupe capull a strigat Liz Nu eram sigura daca vorbea despre lovitura circulara cu joruil care tocmai trecuse la cativa centimetri de nasul ei, despre faptul c& Bex refuza sa ia in calcul 0 aménare a | mele intalniri. in orice caz, eram destul de sigurd c& pabil n-ar trebui si purtim acea conversafie intr-o gura de actuali gi viitori agenti guvernamentali. Lumina se j\jea prin lucame. Randunelele gedeau in cuiburi, sus, pe y\, Si, la trei metri distant, Tina Walters fi arata unui n\ de la FBI cum inwafasem s& omorém un om cu o bu- nefiart de spaghetti. Fetelor! am strigat. 155S-a auzit un fluier, anuntandu-ne cd era timpu sim pozitiile, aga cd Bex a venit in spatele meu, du-si bratele in jurul gatului meu, mi-a soptit la — Coridoare intesate. Potop de oameni. Nim simti lipsa — tu esti Cameleonul. Am basculat-o peste spate si m-am uitat fioros la) zacea ragchirata pe saltea, la picioarele mele. — Cred cd trebuie si anulezi, a spus Liz, cnd m- M-am dat la o parte gi am aruncat-o cu dib langa Bex. S-a ridicat in coate si a soptit: — Asta este o sansa pentru Fetele Gallaghd dea (Sau aga am citit pe fluturas.) Tocmai incepeam s& ma simt stipand pe sit piciorul lui Bex s-a rsucit iute, luandu-mé prin surf aruncindu-ma in varful grimezii. — Da, de parca ea n-ar sti ce-o s& devina mare. inainte s8 apuc si raspund, am vazut un barb indu-se de noi, asa c& ne-am ridicat de-a valma in Nu era nici inalt, nici scund; nu era nici frumos, Era genul de persoand pe care o poti vedea de zed fard si fi-o amintesti bine niciodata si, dintr-o si vire, am stiut c& era un artist al fofilarii: am gtiut el mine. — Foarte frumos, a spus barbatul. N-aveam de unde s& stim de cand se aflase in: Ala infesat, privind. — Voi, fetelor, sunteti in clasa a zecea, nu-i aga? ‘Am remarcat un avant suplimentar in pasul lui Be sa apropiat ugor de el. F — Da, domnule, a réspuns ea, cu glasul plin den 156aia sith SE. Lirik MENTE OT EOS REN Windu-se cu coada ochiului la Liz, care, nu stiu cum, igi » parul in gireturile pantofului meu Doar in semestrul acesta, a réspuns Liz, lésand im- cl era extrem de ugurata. ~ In semestrul urmator ne putem specializa, daca vrem, cat Bex. Dar multe dintre noi continua pregatirea pen- inca de teren. int aproape sigura cd se pregatea sa strecoare in discu- oyestea despre cum a ajuns ea sa stea de pazi pentru su, in timp ce acesta a anihilat un traficant de droguri piata in aer liber din Cairo, dar barbatul nu i-a dat oca- ~ bi, a spus el, va las s& vi reluati exercitille. $i-a varat ile in buzunare gi a zambit. $-a intors s8 plece si cre- eli nu ma observase deloc, pana cand a aruncat o pri- {n directia mea sia dat din cap: Domnigoara Morgan. Daca ar fi avut palarie, ar fi ridicat-o. J) celalalt capat al inc&perii, domnigoara Hancock a su- lin nou in fluier $i a strigat: » Adunati-va in cere, fetelor. Haideti si le aratim oas- Jor nostri cum jucdm noi piatra-foarfeci-hartie. Nex mi-a tras cu ochiul si a facut sul un exemplar al nu- Wilui din octombrie al revistei Vogue, pe care il impru- we de la Macey. Mi s-a facut mila de cea care va nimeri piatra sau foar- Dezbind gi cucereste. ywtiunea, care avut loc in sear de vinerl, 29 mbrie, a fost o operatiune de baz’ de patru oameni, ‘Wol agente care asigurau supravegherea intregulut 157Colegiu Gallagher pentru Tinere Exceptionale. de Rezervé li s- repartizat 0 portiune & principal si, ond erau intrebate unde se afl ‘Morgan, ele trebuiau 8& raspundé: ,Nu stiu” sau ,Tocmai am vazut-o mergand intr-acolo”, arat directie foarte vaga. ‘Daca erau intrebate mai direct despre agentei Morgan, Agentele trebuiau s& exclame: clipa a fost aici!” gi apoi s8 sa indeparteze foarte: Le-am urmat pe Bex si Macey pe coridoare. sunau, lovindu-se de podelele de lemn masiv gi de de piatra, in timp ce novicelor li se scurgeau agentii de recrutare gen Solomon de la CIA gio fete de clasa a gaptea facea , oh!” si ,ah!” in fafa’ imagini prin satelit de la Siguranta NationalA, ( arata dormitorul lui Brad Pitt...) Bex avea absolut Am mai vazut Colegiul Gallagher intr-o stare de had nizat gi cu alte ocazii, dar niciodata atat de plin de aer phutea ceva (gi nu doar gazele care scdpasera toare, cfind cineva de la Interpol s-a apropiat putin} de unul dintre proiectele clasificate ale lui Dr. Fibs) — OK, mi-a spus Bex cu glas scizut. Fai praf, Am aruncat o privire spre Macey. — Osi fie bine, a spus ea, iar eu am inceput si cuadevarat bine. Apoi a adaugat: Numai si nu fii, ‘Am cotit pe un coridor pustiu, lisand in urma netele viitorului nostru, si am simtit altceva apr Am intins mana spre tapiserie gi blazonul / tele lui, cAnd am inghefat la auzul numelui meu. — Tu trebuie sé fii Cameron Morgan. Barbatul inta spre mine tacticos avea un costum de culoare 158.tat de negri incat s-ar putea pierde complet in noapte. inde fugi? a intrebat el. = O, era nevoie de servefele la masa cu gustiri. (Pie cd suntefi sau nu de acord cu actiunile mele, trebuie unoasteti c& ma pricepeam tot mai bine la spus gogosi.) Mirbatul a ras. Oh, copila, nu stii cd o persoana cu genealogia ta n-ar | sd fie nevoité s4 aduca servetel M-am uita la el, nedumerit’, pana cand a intins mana: Sunt Max Edwards, L-am cunoscut pe tatal tau. Dineinfeles ca 1-a cunoscut. Intalnisem deja alfi i ca Max Edwards in ziua aceea, barbati cu povesti, bir- cu secrete, tofi asteptand si ma ia deoparte gi sé-mi ipoieze o bucific’ din tata. Chiar gi fard Josh agteptan- sn la cel&lalt capat al tunelului, cred c& ag fi simyit ne- si fug in directia opusé, Acum luctez la Interpol, a spus Max Edwards, exa- Windu-ma. Stiu cd esti o purtitoare de traditie CIA si aga departe, dar nu-i un motiv sa nu ne iei in calcul gi pe cvilalti, hm? Nu, domnule. Ai inceput deja pregatirea Op-Acop? Da, domnule, cu cursul introductiv, Bun. Bun. Sunt sigur c& Joe Solomon are multe s& te o, a spus el, batandu-m& pe umar gi accentuand cuvan- Wur-un fel pe care nu I-am infeles. Apoi s-a apropiat mai i pi mi-a soptit: O sa-ti dau un sfat, Cammie. Sti, nu toata «) poate tréi viata asta. Nu toatd lumea are asta in sin- » stresul, pericolul, sacrificiul. A varat mana in buzunar cos o carte de vizit’, cu un numar de telefon, singur in peul fundalului alb: Suna-mé oricand. Vei avea intot- ina un loc la noi. 159de ajutat sclavii fugari). e Probabil acesta este motivul pentru care am in nicd vizand expresia ciudat’ de pe chipul lui Josh Cu ochii de mine, in fata foisorului, Fie aveam btuzal iat, fie fusta prins’ sub enjeria intima, fie ceva gi litor. Am inghetat. — Ariti, Am ruj pe dingi, Parul mi-e plin de panze de oud fluri de pantof ‘sisalvarea men ¢ Ia trei kilometri dup’ multa y, 160 vreme, nu voiam si dispar.ct ce m-au dus cu gandul la forfele speciale SEALS din ind care fceau, probabil, o demonstratie in helesteul Co- > Arati foarte... ingrijit, ~ Da. Si-a aranjat gulerul: Mama a aflat gi... m8 Tog... ® spunem doar od tu ai fost la atatica distana si trebu- sd porti un corsaj de mana, Si-a apropiat degetul mare de ardtaitor, lasand doar doi imetri intre ele, iar ew mi-am amintit cum tata i-a adus i mamei un buchet de purtat la mana — fireste, era cu scanner de retina si dispozitiv de comunicare, dat, Wi, a fost drigut din partea lui. ‘Am dat s&-i povestesc, dar chiar atunci Josh a zis: ~ imi pare riu, dar am cam pierdut filmul. Ar fi trebuit \erific programul inainte sa te invit. A inceput la gase. borez cea mai izbutita fats de spion a mea si s& spun: Avi nimic. Cred c& pur si simplu o sa... Nu vrei s4 luam un hamburger? s-a repezit Josh, ina- Ne si-mi termin eu gandul. Sa luiim un hamburger? Tocmai mancasem un file mignon {directorul adjunct al CLA, dar m-am pomenit zicand: 161— Arfigrozav! fn partea opus’ a pietei, un grup de ferestre mini strlucitoare. Ne-am indreptat spre I mi-a deschis usa, facdndu-mi semn sa intru (ce d de mese avea 0 podea in gah, cu carouri albe gi ne chete de vinilin rogu gi o multime de discuri vechi | grafii cu Elvis prinse in cuie pe pereti. Toat’ atmo ufin prea retro pentru gustul meu, dar asta nu m dicat s4 ma strecor pe o bancheté — din nefericire, a la fereastr’, cdi Josh se repezise deja si ocupe cea pozifie, (Domnul Smith ar fi fost foarte dezamagit d Dar, macar, stand vizavi, probabil c4 nu-mi putea cioarele tremurand. Agenta a incercat s& implementeze tehnica de Purusey, care isi dovedise eficienta in inducerea eroare a poligrafului, Nu existé nicio dovada con in privinta eficientei sale in mascarea detectorilon interni de mincfunt la. batetii de cincisprezece ant, Chelnerifa a venit gi ne-a luat comanda, iar Josh comod pe spatar. Stiam, din notifele lui Liz despre li trupului, cd asta insemna cé se simtea destul de sig (ori asta, ori miroseam eu a tunel ¢ivoia s& se tind ct parte de mine posibil). — imi pare ru ci am pierdut filmul, a spus J jandu-si muriturile. — Nu-inimic, am raspuns. E placut gi aici. Apoi s-a intamplat cel mai ciudat lucru: n-am mig niciunul o vorba, Era ca in episodul la din Buffy, spam pirilor, cand tofi cei din orag s-au pomenit cu vocile | ‘Incepeam s& ma intreb daca nu cumvya asta se intam adevarat — poate ca, de exemplu, la scoala, cei d 162virat nasul intr-unul din experimentele lui Dr. Fibs gi a mers ingrozitor de rau. Am dat s& deschid gura ca verific teoria, cnd am auzit un glas inabusit strigand "si nigte bubuituri in ferestre gi mi-am dat seama ci a nu ne afectase deca pe noi. CAnd am auzit clopotelul de deasupra usii, m-am intors vizut o gagca de tineri venind spre noi si, dafi-mi voie Yi spun, pentru o fat& care frecventeazi, din clasa a gap- 0 ycoald particulara de fete, asta e o priveligte destul de eogitoare, N-am mai fost in viata mea atat de departe in spatele li- or inamice! am gandit, incercdnd si-mi amintesc, din lec- noastre de Pél., cum trebuie tratat un grup de atacatori jwod normal, as fi putut s8 ma bazez pe Josh — ghidul | In acel finut ciudat si strain — dar era siel in panica. Imi dideam seama dupi felul cum fi cdzuse falca si un ‘cunostea. Nu eram in uniformé gi, dacé eram prinsi la hesuiald, puteam... ei, bine... si dau din coate. (Doi din- bilieti aduceau a jucatori de fotbal american, dar am facut un studiu intreg despre ,,cu cat sunt mai mari cu atat Jovesc mai tare” din filosofia luptei corp la corp, gi, cate- Jc, exist un adevair in asta.) Eram in sigurant, deocam- i Joate cd falsa mea identitate ramanea intacta, dar nu pu- ) spune acelagi lucru despre increderea in mine, mai ales ji una dintre fete, o blond foarte dragutd, a spus: Buna, Josh. Jorel a rdspuns: Bund, DeeDee. 163Agenta, a constatat 8 grupul de insurgentl era e¢ suspects, cunoscuté, sub numele de DeeDee ( mu parea 88 aib& nioiun fel de hértie roz Cea mai mare parte a grupului a trecut pe Langa cu cate un , Bund, Josh” ocazional, dar DeeDee s-au inghesuit in separeul nostru si — oh, da! — a ajuns s& stea lipita de Josh? DEE DEE! (Deeeeci, tamplare!) Pot sa spun doar ci faptul ci ne aflam plin& de martori a fost un lucru extrem de bun, pg sunt aproape sigura, ag fi putut s-o ucid cu o sticla up. — Buna. Eu sunt DeeDee, a spus ea, servindi cartof prajit de la Josh (necuviincios!). Ne Sunt fiica unor agenti secreti, am un IQ de geniu gi¢ fea de a te ucide in somn, find ca totul sa parit un inf toant’, nesiratd, neispritvitt... ~Cammie s-a mutat in orag de curand, Agadar, de aceea e cel mai bine intotdeauna si de rezerva, Josh m-a salvat, categoric, fiindcé in clipg eu chiar incepeam si pipai sticla de ketchup. — Oh! a facut ea. Cu toate cd ma machiase Macey McHenry in. stand acolo, mA simjeam acoperité complet de DeeDee s-a mai servit cu un cartof, dar nu s-a uitat — Eu gi DeeDee ne cunoastem de-o vesnicie, a siDeeDee a rosit. Dou’ dintre fetele din grup au pus niste baniin si, in scurt timp, un céntec pe care nu-l mai auzisem. data rasuna in toata sala, obligandu- pe baiatul care curase pe bancheta lang mine si ridice glasul cand. 164~ Da, ea e din gagca baietilor. A intins o mana in direc- ‘ea: Bund, eu sunt Dillon. ASTA e Dillon? Instinctele mele de super-spioana erau ymurite, in timp ce-l examinam pe baiatul scund care rept ,D’Man”. (Observatie pentru mine: nu crede tot ilesti cand spargi reteaua Departamentului Rutier, ck baietii scunzi vor minti, categoric, in privinfa indlfi- Jor atunci cand solicita permis de conducere pentru in- fori.) Mi-a luat 0 secunda s&-1 recunosc $i si-mi dau ch era baiatul cu care se intalnise Josh pe strada — cel, la i-a spus c& sunt nimeni. ‘Cumva, am reusit s8 spun: ~ Buna, eu sunt Cammie. Dillon a dat incet din cap, examindndu-ma, ia spus: Deci, ea e femeia misterioasa. DeeDee s-a oprit instantaneu din mestecatul cartofului it Deci, exist! a exclamat Dillon. Trebuie s&- ierti pe jenul meu, aici de fat’, a addugat Dillon, trecdndu-siun pe dupa umerii mei. Nu e cea mai sociabila gazdi, aga daci pot s& te ajut cumva sa te simti aici ca acasa, consi- cl fi stau la dispozitie. Bratul lui Dillon continua s4 ma inconjoare, aga c& eram sunoscdtoare pentru toate acele ore de P.&l. cand Josh a ling mana peste masa gi i-a tras prietenului sdu un pumn umar. = Ce-i? a fipat Dillon. Sunt doar ospitalier. Daca asta insemna ospitalitate, atunci Madame Dabney lar trebuia s8-gi actualizeze programa. Ei, Cammie, a continuat Dillon, netulburat, di-mi ole, te rog, S&-fi spun c& acum infeleg de ce n&tardul de colo plstreaza doar pentru el. 165Dillon a intins mana dupa un cartof, dar, de Josh si-a tras farfuria gi a spus: — Ei, mulfumim cé ai trecut pe la noi. Nu refinem. Si apoi Josh a incercat si-i dea lui Dillon un masé, dar a nimerit gresit si m-a lovit pe mine, fipat sau aga ceva. (Categoric, am fost lovitd mai mea.) — Glumesti? a intrebat Dillon, cu coatele pe borand glasul si obligandu-ne pe tofi si ne i jurul conspiratiei sale: Mai tarziu, o sa escaladim sale artim fundurile catorva fete bogate. Vrei si Zidul? Zidul NOSTRU? m-am intrebat, sibil s8 fi fost luata in batjocur’, de trei ani inc stiu? Oare posteriorul lui Josh insugi a fost expus fotografiat de departamentul de paza), fara stiinta, (Observatie pentru mine: de gasit fotografiile.) Probabil c& ardtam pe cat de perplex ma sii Josh s-a aplecat spre mine sia spus, de pared s-ar fil daca am auzit sau nu de locul acela: — Colegiul Gallagher? E 0 scoala particular’ tele de acolo sunt delincvente bogate sau asa ceva, Imi venea s& sar in apararea noastra. Imi venea, cA nu trebuie si judeci o persoand pani nu ai strabat lometru gi jumatate printr-un tunel subteran, in incomozi. Imi venea sa le spun tot ce le datorau Fé lagher de dinaintea mea, dar nu puteam. Uneori, nu pot decat si clatine din cap gi s& spun’: — Zau? — Ce? a intervenit Dillon. Nu cumva umbli ai trebat el, dupa care a ras att de zgomotos incat toatt din restaurant s-a intors s8 se uite. 166{am studiat pe Dillon gi m-am intrebat cat mi-ar lua s& yy in reteaua Fiscului — pun pariu ci pan’ in decem- Unchiul Sam ar putea redobandi tot ce detinea familia Fac scoala acas&, am spus, in timp ce repetam in génd: 0 pisii pe nume Suzie gi tata e inginer si imi place inghe- dle menta si ciocolata cu biscuit © Da, a zis Dillon, Am uitat. $tii c& asta-i cam ciudat, ~ Agadar, ce zici? a intrebat Dillon, adresindu-i-se din Jui Josh, Parea aproape euforic si, permitefi-mi s4 spun, jc nu e un cuvant care le gade bine celor mai multi ba- Vici si umplem curtea de hartie igienicd sau ceva? Dor Josh n-a rispuns. in schimb, o impingea pe DeeDee din separeu gi scotea bani din portofel. A aruncat pe mas, apoi mia intins mana. tu vrei sa pleci, agari? ‘Du! voiam sa strig. fi citeam chipul. Stiam ce simte gi sim- la fel. L-am luat de mana gi a fost ca gi cum m-ar fi aju- 9 pltrund fn alté lume, nu sa ies de pe o banchetd de iin rogu. Cei doi hamburgeri zAceau, aproape neatinsi, ‘nas’, in spatele nostru, dar nu-mi pasa. Dillon s-a ridicat gi mi-a facut loc s& ies, dar Josh nu po lsat mana, NE TINEAM DE MANA! A inceput s ma traga inspre us, dar o fat nu uitd chiar dle usor trei ani de educatie cultural, aga c& m-am intors Dillon gi DeeDee si am murmurat: not 167— Pa, Mia facut placere sé vi cunosc. Minciuna total’, dar una pe care pand gi spun in lumea bund, asa ci probabil nu cor Dillon a strigat, in maniera unuia care a multe filme cu Keanu Reeves: — Hoa! Ai de pierdut, frate. O sinejucime cute bogate! Da, D’Man, am gindl, nd josh a deschis tal si incearci Acuma, in mod normal, nu sunt o mare adept a fil ‘méné, dar aga ceva chiar se intémpl& numai in eroul gi eroina trebuie si fuga de baietii rai sio fac ceea ce eo nebunie. Nimeni nu poate sa fuga tine pe cineva de mana. (Un adevar pe care Lam candva in cadrul unui experiment la P&L.) Dar Josh gi cu mine nu fugeam. Oh, nu. Ne MBinile noastre impreunate se legdinau inainte gi parca am fi jucat ,,Jard, fara, vrem ostagi!”. Dupa multi vreme, Josh a privit in jos si a spus, — imi pare rau. — Pentru ce? Sincer, nu puteam sé-i gsesc niciun lucru cu gresit. Absolut niciunul, $i-a smucit capul, ardténd in urmé, citre — Dillon. De fapt, nu e chiar asa de rau, a spus: aceeagi conversajie de cand eram la grid edeel. j — Asadar, nu trebuie s& ne ducem sé-i avertizim de la Colegiul Gallagher? l-am tachinat. — Nu, a raspuns el, zambind. Cred ca sunt in, 168© Mda, am remarcat, probabil ca sunt. M-am gandit la, noastre, la lumea noastra. $i DeeDee? am intrebat simfit ci mi se taie rasuflarea. Pare dragut’. picate, nu era o minciund, Rste, dar... (Mana i s-a strans peste a mea.) ...nu si vorbesc despre DeeDee. Voate ci de vind erau luminile palpaitoare ale pavilio- sau felul in care simfeam mana lui Josh intr-a mea, sau expunerea la gazul violet de strinutat al lui Dr. Fibs, \ devreme, dar, cand ne-am oprit, totul se invartea gi se lea, de parcé lumea intreag’ ar fi fost un carusel, iar noi ‘in fi stat in mijloc, Trebuie si fi intervenit acolo toate ti- de for{a centripetd, cici ne apropiam din ce in ce mai i, inainte s-mi dau seama, se intampla ceva la care vi- n aproape toata viata. Dar n-am sa scriu despre asta aici ru ci — serios — o s& citeascd mama! Plus, tot felul de uri care, probabil, or s& analizeze acest raport si, serios, ¢ cazul si aud& despre primul meu sarut. (Oh, Doamne! N-am vrut si spun asta...) Asadar, bine, Josh m-a strutat. tit c& s-ar putea ca unii ire voi s& dorifi detalii — ca, de exemplu, cat de moi erau yele lui gi cum, cand eu expiram, el inspira si viceversa, Wel ck prea c& sufletele noastre sunt permanent unite sau ‘bi. Sunt prea personale. Dar am sa spun ci a fost exact asa cum trebuia: cald gi \ce si inceputul unei... ei, bine, doar inceputul. Capitolul 18 "Avcaniaje gi dezavantaje cind esti o fatigeni / ele- ‘yi-spioand / prietena celui mai dragut / plicut / dulce baiat lin lume. 169Avantaj: Capacitatea de a-i spune baiatului ce paisprezece limbi diferite. Dezavantaj: Baiatul nu poate infelege nicit limbi (ma rog, cu exceptia englezei, dar chiar gi al beste in dialectul ,baiat”, foarte specializat si ductibil). Avant ‘and baiatul are probleme cu mie, poti sd te intalnesti cu el la biblioteca gi sa-1 aj Dezavantaj: Nu poti si-l ajuti prea mult, greu s& explici cum de faci chimie la nivel de clasa a zecea. 4 Avantaj: Expresia de pe chipul prietenului tiu surprinde cu o colectie de jucarii pentru pisici si fn »Crezi c-o si-i placa lui Suzie?” Dezavantaj: Sa stii ci nu exist nicio Suzie si cd spune asta niciodata, Trei sdptimni mai tarziu, stiteam in Sala Mare, du-mi colegele de clas vorbind despre cum or seasca serile de sambatd ca s& ajunga la zi cu temele... dar mai ales filmele), cand Liz a intrat $i a pe masi cam o duzin’ de caiete, cu atata putere sérit furculifa din farfurie, — Esti pregiititi pentru asta? m-a intrebat, cu murand de incintare. Avem nitel Chang, nifel Mal grimada de Strendesky, nigte... — Liz, am intrerupt-o, urand din suflet ceea o@ urmeze. Oh, Liz, credeam c& sti... am planuri cu... — Josh, a terminat ea in locul meu. A ridicat plar din Un ghid mayas pentru regenerarea molecular, zuse pe podea, si -a pus in varful maldarului. termindm proiectul pand miercuri, Cam. ~ Stiu, 170inseamna treizeci la suta din verificarea noastra pe yeurs. Stiu. O s& m& ocup de asta. Dar nu stiam cand. Nu ma gandisem nicio clip’ la asta ‘oind ni-l repartizase Dr. Fibs, cu trei sptimani in urma — «i de dupa prima mea intalnire cu Josh. Luam viata pas pus: céte 0 zi, o finuti, o intalnire. Sola Mate incepea sa se goleascé, pe masura ce unele fete \duiceau sé-gi ia un desert gi altele porneau inspre etajele erioare sau afar. Am aruncat o privire la ceas gi m-am ri- . ite ce e, Josh a planificat ceva, bine? Tot vorbeste de priza asta gi... cred c& ¢ ceva important. O si ma descurc. sh fac proiectul maine. li spusesem acelagi lucru gi ieri. Dar Liz nu mica amintit asta. Doar a clatinat din cap si (h0 spus si am griji, cand eu am fagnit afard din Sala Mare ‘hire biblioteca unde, daca impingi raftul D-F, in timp ce (i un exemplar din intrebuingarile moderne ale armelor stra- /\i 0 lui Downing, pofi si te strecori in cel de-al doilea | din topul preferintelor mele. Asta daca nu se afl domnul Solomon in biblioteca. Bun’, domnigoari Morgan, a spus domnul Solomon, yindu-ma din drum. Sunt aproape sigura cd nu stie despre niciunul dintre pa- le secrete — mai ales acela, de vreme ce mie mi-au tre- \ doi ani intregi s&-1 gasese — dar, totusi, m-am speriat #binelea cnd m-am intors gi am dat cu ochii de el. $i, ce planuri ai pentru seara asta frumoasa? $i-a varat nt aproape sigura c& a fost o tentativa de umor mo- «je-comportament-masculin, dar asta nu m-a impiedicat 171ss fac un zgomot care suna a hasahahahaha, Da. discret sunt? — Oh, eu doar... ASS... — Hei, copil’, am auzit din spatele meu. Pe cdutai? ia Biblioteca este, probabil, inciperea mea: dire, Are un imens gemineu de piatra in mijlocul iu circular, pe doud niveluri, care e plin de mese si fotolii mari si confortabile. Deasupra, un balcon jul intai se deschide deasupra intregii sili, gi acolo pe mama. A inceput sa coboare, cu o carte de poezii| si mi-a trecut prin minte cd era cea mai frumoasa| care o vizusem vreodata. A ajuns la parter $i m-a cu bratul. — Tocmai veneam si te caut. — Da? $i atunci mi-am amintit de Joe Solomon, acolo, privindu-ne. — Bine, atunci, a spus, facdnd un pas inspre singure, fetelor. OK, nu sunt sigur’, dar cred ci mama ar putea mar pe Joe Solomon gi, de indata ce a numit-o , fata”, convinsi cé urma sa vad dovada. Dar mama n-a Nu i-a sucit mana la spate, nici n-a sarit in aer, fafa cu una din cizmele ei negre cu tocuri fnalte (0. care, hot&rat, vreau s-o perfectionez intr-o bund zi data ce pot s4 imprumut cizmele alea). Oh, nu, doar: bit. Ca gi cum ar fi spus: , Multumesc, Ma descure: ‘Mca luat cu legin. Mama m-a tras pe coridor sia mine spre capeli. Trecdnd pe lang Sala Mare, am spatele meu zgomot de furculite si murmur de tate la cind (in persana). Si-a trecut bratul pe sub al spus: 172~ Mi intrebam daca vrei sa facem ceva in seara asta. ‘ine, stiu c& am la dispozitie o multime de limbi diferite ‘mai departe, dar, sincer, nu infelegeam ce ma intreabi ra ciudat — nu ciudat ca un-submarin-nazist-in-lac, ) unii-vizioneaz-prea-multe-filme-de-televiziune. Sau nu, sa grabit ea s& spun’, cand mi-a citit expresia i, Ma gandeam doar ca poate vrei sé iegi in orag sau [a drept vorbind, voia s& ies in orag — doar cA nu cu De fapt, ma d&dusem deja cu ruj, iar in tunel erau as- jigte haine. Josh p&ruse atat de emofionat cand a spus: ~ Mtunci, vii duminicd seara in oras, da? Nu ai program rinfii t8i, agai? ‘Ain rispuns c& nu, dar acum mama imi cerea si fac toc- ‘jeta, M-am uitat in ochii ei — ochii ei frumogi care va- 4) orori si miracole gi toate lucrurile dintre ele, si apoi spus Sunt cam obosit’. Practic, nu era o minciuna. ~ Cova linigtit, atunci, a sugerat ea, cu 0 insistenfa de spioana. Poate un film? Eu... (Sunt o persoanii ingrozitoare.) Eu... Vezi, tu, tre- Atunci am auzit 0 voce in spatele meu. Cammie mi-a promis c& ma ajuté si-mi faclucrarea la le organic’. Mam intors si am vazut-o pe Macey McHenry apropi- se de mine. Chipul ei era nectintit, tonul perfect nor- | Poate cA, din punct de vedere scolar, Macey se situa sub le, dar cand venea vorba de partea cu minciuna din na), fata asta avea un talent inndscut. (lar faptul c& Tina ers jurd ck Macey a deturnat iahtul unui seic in Medite- probabil c& a contribuit, intr-o anumiti masur§, la asta.) 173‘Mama s-a uitat la Macey, apoi la mine. ~ Oh, aziseea, dar zimbetul ei parea putin forfat putin trist cdnd a coborat vocea gi mi-a frecat brafelé Nu voiam si fii singura diseard, atata tot. Singuré? Cnd sunt eu vreodata singura? Lo conac, cu aproximativ o sutd de fete, si, cu exe telor cand sunt in camera mea secreta sau int nigele ferestrelor sau singuri in podul hamba facem P.&l. sau... OK, agadar, uneori sunt singura, Macey s-a depairtat discret, iar mama a privitin — Stiu ci nu fi-a fost ugor... cu ea. Dar sunt mal tine, copild. M-a imbratisat din nou. A fost o imbratisare cum n-avea si mai urmeze o alta mult’, mult MA astepta Josh. ~ Cina? am intrebat. Maine-seari? dupa ureche guvita de plrsebels Mam intors si am port de-a lungul coridor fericire, pasii mei erau mai sonori decat gandurile, am dat colful, pe coridorul lung de piatr’, si m-am de Macey. Se sprijinea de perete, cu mainile in solduri, gi mine. —Nu-mi place s-o mint pe mama ta, mi-a sp mea o mint, dar nu pe-a ta. Asta inseamna buclu Macey a dat drumul unui ras moale, bland, sa dez| perete si m-a studiat: Sper ca Josh si merite. — Merit, am soptit. S-a oprit, inainte s& treac& pe lang’ mine: 174Serios? Merit? Fiindcd eu nu vad ce e aga deosebit la wl merite s& pierzi ce-ai dobandit. Him o intrebare bund. O fntrebare grozava, mai ales daca Macey McHenry gi totul in viafé ti-a fost dat, fard s8 caig- ‘A\inic prin propriile puteri. Daca lumea se uitd la inveli- iui lucios, de plastic, gi se asteapta ca induntru si fie doar Jirie. Dac asta e singura ta sansa sa faci parte dint-o ie — in ciuda numelui celebru pe care I-ai mostenit. Da. ici asta e o intrebare foarte buna. E doar..., am incercat, dorind si spun ,dulce” sau i" sau ,amuzant”, cdci toate astea sunt, categoric, ade- e. Dar, in schimb, am spus: E doar un baiat obignuit. ~ Hm, a pufnit Macey. Cunosc o grimada de baieti obis- ‘Meam uitat la ea. Eunu. Capitoll 19 wih trebuia si ma astepte la foisor, dar nu era prin De fapt, nu era nimeni prin preajma. Am aruncat 0 Wire cltre cinematograf. Luminile erau stinse in toate ma- incle sio bucatd de hartie portocalie zbura prin piata pus- ‘ orasului, Mi-am amintit o scend din aproape orice film gpocalipsa facut vreodatd (si cel putin trei episoade din Ny.) Hiram putin speriat’. adevir draguté din vitrina de la. ,Accesorti jorson” 88 fie scoasa, vreodata la reducere. 175Apoi o mini-furgoneta a intors, intrdind pe c& eram prea ocupati si mi zgaiesc la autocol pe care scria COPILUL MEU ESTE ELEV DE. SCOALA ELEMENTARA ROSEVILLE ca s& Ia volan, fiindca nu mi-am dat seama ci era Josh, a parcat, a iegit gi a ramas acolo, in mijlocul strazii | nand un corsaj de mand. ’ Aga e. Afi citit corect: flori pe bat (sau, ma rog, bandi elastic’). A pisit incet spre mine si eu am spus: — Asta e un corsaj de mana. — Mda, a rispuns el, rogind. Pai, e o ocazie — Asadar, e o glum cu tale sau ceva de genul te-a-obligat-s-o-cumperi? S-a aplecat si ma sérute, dar s-a oprit la ji mului. — Vrei si stii adevarul? mi-a soptit el. —Da. Am simtit un sdrut fugitiv pe obraz, apoi Josh a — Amandoua. La aproximativ 18:07, Subieotul te darutt object care constituie o dovada (florals) vitals. taraiu, Macey MoHenry a calificat gestul cu un’ Soala chestiilor penfbile”. Totus!, Agente! i s-a pam dragut si oarecum amuzant g1 a hotarat 84 poarte mandris obiectul. — Ariti nemaipomenit, a spus el, dar, categorig, tam. Adica, eram in regula pentru cinema sau pent ling, dar musu pentru un corsaj de mand. ‘Mi-am indreptat fusta. 176Deci, care este ocazia asta speciala? $i otunciel a ras. Nu eredeai e-o s&-mi amintesc, asa-i? m-a tachinat el. Ce si-fi amintesti? voia sa strige fata din mine, dar din mine doar a zmbit si a spus: Fireste cA gtiam c-o s8-ti amintesti. Minciund totald. Asadar — Josh s-a dus s& deschida portiera — mer- em? """ ynform protocolului, o agent nu trebuie s& se lase olodata transportata c&tre o destinahie secundara. Cu Hato acestea, datorita, antecedentelor ei cu Sublectul sia iaptulul c& La doborat candva pe caldaram ca pe un sac i) oartofi, Agenta s-a gAndit c& era, probabil, in iguranta.. \\\ mai intrasem intr-o mini-furgoneta pnd atunci. Era cao ‘cursie cu magina, care facea parte din marele meu experi- jwent in micul orag — cu suporturi pentru pahare. Ascultati © spune cineva extrem de interesat de gadgeturi, atat la \ivel personal, cat si profesional: lumea spionajului modern vare ce si le reproseze tipilor de treabi de la General Mo- js cdind vine vorba de designul suporturilor pentru pahare. imi place furgoneta ta. Strang bani pentru o magind, stii? a zis el, de parc ar | avut impresia o§ eram sarcasticd. Nu, serios, m-am grabit sA spun. E... spatioasd gi are jestiile astea grozave... Chiar imi place. Oare corsajul de mana mi-a intrerupt circulatia spre cre- wr? Adica, oare aga se explica de ce atatea fete fac lucruri (pide in serile de bal? Am hotirat cd voi investiga asta ul- rior. Apoi Lam zarit pe Josh in luminile tabloului de bord 177siera, intr-un cuvant, frumos, Avea parul mai lung) {i vedeam umbra genelor lungi pe pometii obraji eram mai mult in preajma lui, cu atat mai mult taliile — ca, de exemplu, mainile sau mica cical marginea maxilarului unde (zice el) s-a t&iat intr cutite, dar unde (conform registrelor medicale), a bicicleta cdnd avea gapte ani. Am gi eu cicatrice, desigur. Dar Josh nu poate ciodata povestile lor. — Josh? am spus, iar el mi-a aruncat Aproape cd iesisem din orag si copa mult cerul deasupra noastra, pe masura ce drumull — Ce-i? m-a intrebat el incet, de parca s-ar fi taind ci nu era in regula ceva. A intors, iesind de pe sosea gi intrand pe un di tat serpuit. — Multumese. — Pentru ce? — Pentru tot. ‘Aga, deci sunt doud lucruri esentiale pe care le stiu pre bunii cetateni din Roseville. Unul: n-au ab: idee despre ceea ce se petrece cu adevarat la Col ¢gher. Nici cea mai vaga. Ai putea crede ca plutesc| teva teorii ale conspirafiei guvernamentale despre intampla dincolo de zidurile noastre acoperite de ic eu n-am auzit nici micar una (gi am avut motive lesc urechile). Al doilea lucru legat de Roseville este cA igi ia calitatea de orag mic. Ca gi cum foigorul si balciul n- indicii suficiente pentru mine, am vazut un barbat: reflectorizanta gi o lanterna dirijénd circulatia, de 178Ja intrat pe un izlaz, Da, aga e, controlul multimilor pe uni este esential pentru viata unui ordgel. Am parcat la capatul unui sir de masini si m-am uitat la ih Ce seintamp...? ~ Osa vezi. Apoi a ocolit magina, ca si-mi deschida portiera. (Stiu, slut fermecdtor!) Am urmat acordurile suave ale muzicii ce pluteau inspre |, cllauziti de un val de lumina care se filtra printre scan- vile si prin usile glisante ale unui vechi hambar uriag. Hei! am strigat, arata exact ca hambarul nostru... hh s-a uitat la mine intrebator) ...din Mongolia. E balul recoltei, mi-a explicat Josh. E 0 traditie a ora- Jui de pe vremea cind aproape toata lumea muncea la mi. Dar acum e doar un pretext ca toti si se imbete gi si inseze cu persoane cu care nu sunt cdsdtoriti, S-a oprit gi »9 privit: Putem s& facem altceva, daca vrei, dar cind am Jvit de asta, m-am gndit ca poate vrei si vii, a addugat el, [bam inchis gura cu un sarut (o tehnicd de bazi pe care, | 4-0 spus, pand gi fetele non-spioane 0 folosesc cu mare ycces). ~ Hai si dansim. i spun doar c& lectiile de tango cu Madame Dabney nu pau pregatit absolut deloc pentru ceea ce sunt dansurile in litate? Sigur, dact va trebui vreodata si ma infiltrez la o iocere de ambasadi, probabil c& ma voi bucura ci am facut 4eA,, dar, de indata ce am pasit in hambarul ila, mi-am dat una c& nu aveam pregatirea necesara pentru asta. 179Fagii colorate de hartie atamau de pe grinzi, noastra. Lumini palpaitoare formau 0 cupola ca de: lungul peretelui sudic era asezat o platform’ unde o formatie canta un vechi cantec country, parea a fi intreaga populatie din Roseville dansa ‘Am vazut un pod de fan in celalalt capat al acolo unde stéteam noi, nu se afla nimic deasupra, de cipriori si lumini. Niste femei batrane sedeau de paie, batand din palme, tinand ritmul, in timp oe} tul sefului de politie (I-am recunoscut de la dator) a luat 0 vioara gi a inceput si cénte. ( Niste fetite dansau gi ele, urcate pe pantofii tale Josh m-a condus la o masa rabatabila acoperité cu ponata. — Fi, bund, dragule, a spus femeia agezati in mesei. — Bun’, Shirley, a rispuns Josh, scotind Doua, te rog, a adaugat el. — Oh, dragule, a raspuns ea, maicé-ta s-a ocupal/ asta. Josh s-a uitat la mine, cu panic’ in priviri, in ti care strop de singe din trupul meu a inghefat. — Au venit deja? a intrebat Josh, dar, inainte ca s& apuce si rispunda, am auzit pe cineva strigand: — Josh! Cammie! ‘Adjunctul gefului de politie a lasat vioara gi a aplaudat cind pustiul care se ocupi de ghigeul de la cinematograf a luat saxofonul. Toata lumea gul de dans a preluat rit mul, in special femeia culata, care alerga spre noi, cu bratele larg deschise, — Josh! Cammie! Puloverul ei alb ca fildesul si pantalonii de cul chisi cereau pur si simplu o pat, in hambarul pr 180ppirea sii pese, in timp ce-gi croia drum prin marea de \yri care dansau, cu un barbat inalt si subfire urmand-o ' .. larti-ma, mi-a goptit Josh, trag’indu-ma de langa Shir- $(inspre cuplul frenetic. larti-ma. Iarti-ma. Nu trebuie it si-i salutim. Credeam c-o s am timp si te previn... Cammie, draga! a strigat femeia. Ei, uiti-te la tine cat de dragilagat $i apoi m-a imbratigat. Oh, da, 0 persoana complet stra- sa imbrdtigat pur si simplu — un lucru pentru care Co- \i| Gallagher, categoric, nu mA pregatise, M-a strans de { gi sa uitatin ochii mei: Eu sunt doamna Abrams. Ce bine c& te cunose, in sfar- $i apoi m-a imbratigat din nou! patrunsé adane pe teritoriul inamic, Agenta s-a nit cu reprezentant! de vaza ai organizatiel. Agenta ova pregatita: pentru seeasté evolutie, dar orice do diverstune putea compromite GRAV intreaga. watiune! Oh! aexclamat doamna Abrams. Vad ca porti corsajul nina, Dupa care a atins florile: Nu-i aga c3-i minunat? ‘M-am uitat la Josh, in pantalonii lui kaki, cdlcati cu grija, ‘dimaga incheiaté pana sus, gi am injeles brusc de ce era Jotdeauna imbracat mai putin ca un baiat de liceu si mai wit ca.un... farmacist. Bund, domnigoaré, a spus barbatul, dup ce sotia lui » cliberat. Eu sunt tatél lui Joshua, dommul Abrams. $i, yn ti se pare frumosul nostru orag? 181Asta nu e bine, mi-am spus, dandu-mi seama ci conjurata. Nu-mi era locul aici si, in scurt timp, Josh aveau si-si dea seama. Mi-am evaluat optiunile: A) s{ mimez 0 afectiuné calé gis navalesc afard; B) sd iau stiloul cu care Shirk chitanfe gi s4 provoc niste pagube, inainte sa fiu luatl ghesuiald de cativa localnici de bine; sau C) si ma § ci asta este cea mai secret misiune a mea de pa s& storc din ea tot ce e mai bun. 4 — Eun oras foarte placut, am spus, intinzandu| barbatului, Domnule Abrams, ma bucur nespus si § nose. 4 Era inalt si avea paul ondulat, ca Josh. Purta och rame subfiri de metal gi le facea incantat semn cu mil menilor care treceau pe linga noi d — Buna, Carl, Betty, a salutat el un cuplu. Pat, am talonetele acelea noi pentru monturi care-ti plac tie, I noastri administreaz farmacia acestui oras din 199 explicat cu mandrie domnul Abrams. Apoi m-a i Josh fi-a spus despre mica noastra afacere? — Da, am rspuns. Mi-a spus. — Nuexist’ nicio persoand din aceasta sal pe cart fi tratat, a spus domnul Abrams si, Jing mine, Lam) pe Josh inecindu-se cu punciul dat de mama sa. — Este... (Mi-am cdutat cuvintele.)... impresio Domnul Abrams l-a batut pe fiul siu pe umar; — $i, intr-o buna zi, totul o sé-i apartina acestui ~ Oh, Jacob, a spus doamna Abrams. Las’ bietul pace, ‘ Um aer de perfectiune plutea in jurul ei, chiar han plin de praf, si am stiut cd n-o si fie patat, sifon nearanjata niciodata in viata ei. 182Mi-am tras in jos tivul fustei si mi-am pipait corsajul, indu-m& goal, de vreme ce nu-mi trecuse prin minte i pun perlele mamei. (Pana gi cele fara cititor de micro- mi-ar fi fost de folos.) Voiam s& intreb o multime de lu- i, ca de exemplu: ,Cum facefi si riméneti asa de sot?” sau ,Guma aceea pentru albirea dintilor chiar are ct?”, dar nu puteam s8 spun nimic din toate astea, aga c& stat acolo ca o idioat’, zambindu-i, agifandu-mé de falsa identitate. Parinti t&i sunt aici, draga mea? m-a intrebat doamna jams, dupa care a inceput sé scruteze multimea, Nu, am raspuns, sunt... ocupati. Oh, ce pacat, a spus ea, cu o inclinare a capului, Dar mi-a dat timp sa rispund, ci s-a grabit s4 adauge: Cam- \p, vreau sa te simfi in casa noastr’ la fel de bine-veniti ca fine acasa. Imediat am inceput s& fantazez despre misiunea de re- ioagtere pe care am putea-o pune la punct cu un aseme- tip de acces, dar tot ce-am reusit 58 spun a fost: Oh... Aaa... Mulfumesc. Formatia a schimbat céntecul gi doamna Abrams gi-a jopiat capul de mine, ca sa se fac& auzit’: ‘ti place checul cu banane? N-am ingeles-o bine, prin vacarm, si eram pe punctul si nig: Ne colegiu cu spioane!” Dar atunci |-am vazut pe Dillon, cocofat pe un balot de ), agitndu-si mainile in directia noastr’. Josh i-a aruncat o privire mamei sale, dar n-a trebuit sa spat nicio vorba, c& ea a gi spus: Bine, dragule. Distractie placut8, copii. $i apoi m-a imbraisat din nou. DE TREI ORI! Asta ma eria de-a binelea. 183,— Cammie, draga, poti sd treci oricand pe la: cand apuci, di-le parintilor tai numarul nostra, Poate ar fi interesati sa se alature clubului nostra Ultimul joc de bridge cu care au avut dea mei era legat de Provincia Gansu, niste dina foarte infuriat, dar eu am zimbit si am spus: — Mulfumese. fn timp ce Josh ma trigea dup& el, am riscat oj spate. Domnul Abrams 0 finea pe sofia sa pe di iar doamna Abrams a ridicat mana, intr-o jumat trist, de parca ar fi incercat sa inghete acea in spatiu si timp. Asadar aceia sunt nigte parinji studi pe baiatul de lang mine, care tanjea dupa Mongolia si nu avea voie sd ias& din cas& cu sau patate, $i o alté bucata din codul lui s-a agezatla Josh era ceva mai putin incifrat M-am indreptat spre Dillon si mulfimea de varsta noastré (daca vrei si te infiltrezi, atunet s-o faci pan la capat), dar Josh m-a tras de du-ma. — Hai si dansam. — Dar... (am aratat cdtre grupul de adolesee de-acolo nu sunt prietenii ti? Josh s-a uitat la ei. — Da, sunt pustii de la scoala mea. — Daca vrei si mergi s&-i saluti sau ceva... — Stai si m& gandese, a spus el, tachinandu- putea dansa cu cea mai frumoasé fat’ de la bal sau vremea cu 0 gasca de idioti pe care-i vid in fiecare crezi? Eu credeam ci tocmai obtinea céteva puncte rioase pentru partea cu fata cea mai frumoast de la bal, deam, dar asta nu m-a impiedicat sé-l privese intr-o 184in timp ce ma conducea in partea opusa a hambarului, de prietenii lui, departe de parin{ii lui. Pentru prima jniam dat seama c& s-ar putea si nu fiu singura per- cu identitate ascunsa. m dansat multa vreme, pana cénd Josh a spus: ~ If multumese ca ai stat de vorba cu parintii mei. Pun pret pe aga ceva. ~ Da, am spus. Sunt foarte draguti. ~ Sunt psihopafi, m-a corectat el. Ai auzit ce-au spus? re farmacia noastra? Tata chiar are impresia cA toaté wy din oragul asta ar muri dacd n-ar fi el. Josh gi-a scu- i capul. Esti aga de norocoasa ca nu intereseaza pe ni- (ce faci, Vreau s& spun, poti fi orice vrei s& fii, Nimeni e impinge de la spate sa fii un fel de om ales. Nu, am rdspuns. Presupun ci n-o face nimeni. Minciundt — absolutd, totala si completa. M-a tras mai aproape, ceea ce era un lucru bun din dous ive: A) il impiedica s& vada lacrimile care mi se formau ol{urile ochilor, amenintand sa testeze rezistenta la apa a ui rimel al lui Macey, §i'B) imi oferea o acoperire destul bun’, de care urma si am, categoric, nevoie. De fapt, ni- Oh, Doamne, am bolborosit si m-am aplecat, ascun- jdu-mi capul dupa umarul lui Josh. Ce-i? m-a intrebat. Oh, 838, mi-am scréntit degetul, am minfit, pentru ca era nicidecum momentul sa spun: ,,Hei, Josh, apropo de intii mei, MAMA TOCMAI A INTRAT CU PROFESO- (VI, MEU DE OP-ACOP!” In partea opusd a ringului de dans, mama era in bratele smnului Solomon. Radeau cu poft’ amandoi, elo invartea 195si parul ei zbura, ca intr-o reclamé la sampon. putut si vanda balsam de pr unui chel, la cum Am inceput s4 ma strecor in umbra, deps principale, blestemandu-ma c& nu teperasem mai devreme. Eram proasté. PROASTA, PROASTA. — Cred c vreau sé stau jos putin. Am gisit o zona umbritd, in fundul ham podul de fan, departe de mama si de domnul — Vrei niste punci? m-a intrebat Josh. — DA! Un pune’ ar fi grozav! L-am urmarit pe Josh topindu-se in mulfime gi, secunda, panica a disparut si am simtit o alt& mac, ca si cum paméntul ar fi fost smuls de sub erau doar emotiile. Zburam, siltam prin vazduh. Lay Capitolul 20 TOE cntcneciecs gandit, dar n-am fipat — parte fiindc’ tot aerul imi fusese smuls din plamani alta, fiinded Bex avea o mand stransa peste gura uita la mine prin palida lumina care patrundea in spre petrecerea de dedesubt, unde zgomotul era balofii de paie de anul trecut. — Cammie, a spus Liz, cu rabdare, de parca ar cat si ma trezeasc& dintr-un somn adénc, A trebuit si tem de-acolo, Mama ta si Solomon... sunt aici! Atunci am privit imprejur $i am vzut scripetii pe tele fi construiser’, sarmele care erau legate de mine, $i am infeles imediat de ce ma simfeam ca un’ care bunicul Morgan tocmai |-a smuls din apa. 186Pina si Macey era acolo, culcata pe burt’, privind peste yyinea podului Een reguli, a spus ea, rostogolindu-se pe-o parte, cu spre noi. Locul e att de intunecat incat mu cred c& ne-a ut cineva. Dumnezeule mare! am exclamat, in sfarsit. Ventru o persoang care era, practic, implicatd in primul act de spionaj, Macey se comporta destul de calm — de yolt teoria Tinei cum ci Macey -a gantajat candva pe re- jorul-gef de la Vogue s8 readucd moda pantalonilor clopot Liz, pe de alta parte, se agita. — Cammie, m-ai auzit? aproape cd a strigat ea, Mama ta ‘Solomon sunt aici! Sunt aici! Ar fi putut sa te vada! $tii ce tamplat dac’ te-ar fi vitzut? ~ $tiu, am spus, prabusindu-ma pe podeaua podului. 4 inspirat mirosul dulce al fanului si am asteptat ca inima fu-mi mai bubuie. Apoi mi-am dat seama de ceva. Nu pou vazut, am spus. Dar cum pot fi sigura? De data asta, cea care a rispuns a fost Bex: Pentru ca nu e moarta inca. Podul era intunecat si inalfat la cel putin zece metri seasupra inimii petrecerii, aga ci Bex gi Liz s-au culcat pe jjodea sine-am tarat impreuna cdtre Macey. Sub noi, palp3- (aut lumini difuze gi formatia canta un cantec lent. Am privit-o Je mama dansand cu domnul Solomon. $i-a culcat capul pe ‘ymirul lui gi, dintr-odata, ag fi preferat de o mie de ori si ni jupoaie de vie decat s& privesc asta, ~ Uau, a goptit Macey. Ce cuplu criminal. Dar nu gtiu daca a spus-o la propriu. ~ Oh, Cammie,a spus Liz. Sunt sigura cd sunt aici doar amici. Aga-i, Bex? 187Bex amutise. Dumnezeule mare! — Adicé, sunt sigura c& sunt doar..., a dreaga, dar Macey a fost cea care a spus: — Nurti face griji, nu sunt intr-o relatie, indra ceva. Parea atat de ferma, atat de sigura. M-am uitat trebandu-ma: Cum poate ea st stie asa ceoa? Apoi mi- tit cA era Macey McHenry! Bineinteles cA stia! ma simt, categoric, mai bine, pana cand ea a adi — $i totusi... Am avut impresia c-o sa mi se facd rau. Nu mA mai puteam uita, aga ci m-am intors gi — Cum s-a intémplat? — Dupé ce ai refuzat-o pe mama ta, am vazut-o\ cu domnul super-sexy de colo, a spus Macey. $i au asd undeva. ~ Si stiam ca s-ar putea intampla aga ceva, strecurat un detector in poseta mamei tale, a fudulé, incéntata putin prea mult de situatie, daci m ati pe mine. i — Siam activat detectorul din pantoful hui Josh, gat Liz, araténdu-mi incheietura si, chiar in m am vazut dou puncte rosii palpaind unul lang ‘timp ce, sub noi, Josh traversa multimea, cu dou’ punci, trecdnd la cativa centimetri de mama. A\ rat ci s-ar putea si ai nevoie de o extractie gent’, a continuat Liz, jubiland cé are ocazia si dintre jetoanele ei. Mi-am aruncat mainile deasupra capului, du-mi fafa in fanul dulce mirositor, dorindu-mi sii un vis, si aproape reusisem cénd am auzit: — Frumos corsa} 188Am ridicat privirea gi m-am incruntat la Macey, care a lat din umeri gia spus: Ce-i? De parca tu n-ai gandit la fel! Dar nu era momentul s8-i explic. Oh, nu, aveam, catego- Jucruri mai bune de ficut, dup cum Bex era, faré indoial’, tient, ci se retrgea si mai departe in umbra, spu- id: Haidefi. Mai urmeaza o extractie operativa. Inainte sé-mi dau seama ce se intampla, Bex ma trigea in sloare si ma agita de cablu, iar Macey deschidea usa po- Jui citre noaptea ricoroasa de toamné, pregitindu-se si coboare afars, ca pe un uriag balot de fan. Nu, am protestat, dar Liz m-a impins pe usa. Nu pot, strigat, dar ma invarteam si ma rasuceam in aer. Cit ai clipi, Liz a fost langa mine, la sol, urmati de wy, care a luat-o la goand inspre pomii ce strajuiau pa- inca Liz, nu pot face asta, am spus, strangand umarul osos prietenei mele, Trebuie s& ma intorc cumva induntru, Ai luat-o razna cu totul? a intervenit Bex, alituran- ni-se la sol. Dar Josh e acolo, am protestat. Ca si mama ta si domnul Solomon, a subliniat Bex. A smucit cablul pe care il fineam in maini gi am simfit jiriin palme. Bex, nu pot si las pur gi simplu acolo! O si-si facd ii, s& inceapa si ma caute, si intrebe de mine gi... Are dreptate, am auzit-o pe Liz spunand. E 0 incail- s directa a regulii Op-Acop numarul... Dar nut aveam si aflu niciodati care reguld Op-Acop era Alcati, pentru ¢8, tocmai atunci, un fulger de lumina ru- hae cdi ae 8— Induntru! a strigat Macey, de pe scaunul gofer Pentru o clipa, n-am stiut ce era mai surprinzator| c prietenele mele veniserd si ma salveze intr-o ma golf a Colegiului Gallagher sau ci Bex o lisase pe h conduc’ (desi, daci te gndesti, Macey probabil chav mai multi experienta in materie de masinule de gol noi, celelalte). Cand Liz a vizut expresia de uluire de pe chipul rosit sia spus: — Si zicem doar & Paznicul Gumi-de-Meste trezeasci peste cateva ore, uimit cd medicamentul lui) sinusuri I-a molesit aga de ri. ; Am auzit muzica oprindu-se i aplauze frenetice,¢ se pirea cA ne aflam la kilometri departare de petrea era induntru. Desigur, tot acolo erau gi doi oameni « puteau pedepsi prin metode care sunt ilegale de la C fia de la Geneva incoace. Cu toate acestea, m-am uit siam spus: 4 — Nu pot si plec. Liz se urca deja in masinuta de golf, lisindw-ne si pe mine singure in intuneric, 4 — O si ma descurc, i-am spus lui Bex. fl iau pelt plecim. Bex n-a spus nimic. Eram langa zona intunecati barului, dar ii puteam citi chipul in lumina lun N-am vazut teama. Am vazut dezamagire. Parean — Sar putea sd te prindé, tii? m-a intrebat Bex, — Hei, am incercat s-o linigtesc, cu un ras fo zuindu-ma pe zambetul meu, Sunt Cameleonul, Dar Bex se strecura deja pe bancheta din spate. — Ne vedem acasi. 190ovina mult mai ostili daca, lucrurile nu mergeau ), asa c& era o migcare riscanta, dar una pe care nia. 6-2 hotéirét totugl s-0 faci, in timp oe-gi privea, llourele indepéirtandu-se. Poate ci mama si domnul Solomon ma depageau in ma- le de pregatire gi experient’, dar eu detineam pozitia su- fioar’ si mult mai multe informatii. Chemuit’ in spatele Wii mens Buick negru, pandind usile hambarului, mi-am aut in revist& optitmnile: A) si provoc o diversiuine gi si 1 ch reugesc si-] smulg pe Josh din haos; B) s& astept ca ) sau mama si domnul Solomon s& plece gi s4 ma rog si se fi hotrat si plece in exact acelagi moment; sau C) si y{ alte variante. ln definitiv, aveam la indemana benzind, pietre si cutii conserve, dar acel vechi hambar pirea foarte, foarte in- ynabil sinu aveam tocmai dispozitia necesara s& risc Tocmai incepeam sa ma intreb dac vreuna dintre fur- Je parcate lang mine era dotati cu sfoar’, cand am M-am rasucit gi am vazut-o pe DeeDee apropiindu-se. Bund, m-am gandit c’ esti tu. Purta 0 rochie roz, foarte draguta, care se potrivea cu slia ei de scris. Avea parul blond pieptinat pe spate. Arata yjroape ca o p&pusi, plutind inspre mine prin intuneric. Bun’, DeeDee, am spus. Arati foarte bine. Mulfumesc, a rispuns ea, dar nu pirea si ma creada. tu Mi-am trecut degetele peste corsaj, cu un gest nervos, Pe- iiele de orhidee erau matisoase pe pielea mea. 191— Vad ci a trecut la fapte gi ti ta luat. Mi-am coborat privirea spre incheietura. —Da. Nu stiam ce si cred despre faptul ci Josh dis alta fata despre planurile lui legate de corsai, dar: uitat la ea si mi-am dat seama cd eu nu eram nici ps atit de intrigata de asta ca ea. DeeDee a aritat: si cdtre cuplurile care se leganau in departare gia — M-am gndit c&, daca vin tarziu, atunci n-o. iasc& sa fiu obiect de decor prea mult timp. ‘Mi-am imaginat-o contopindu-se cu scindurile\ si balotii de fan, pierzindu-se in marea de cuy c4nd nimeni nu observa o fata care statea singura, cu adevarat parte la distractie. Atunci mi-am dat DeeDee era un cameleon. — Gi, ce faci aici, singura? m-a intrebat Deed Era o intrebare destul de bund. Din fericire, care eram pregatita. Mi-am masat tamplele gi am_ — Eaatata galigie induntru, imi plesneste ca buit sd ies putin la aer. j — Oh, a facut ea gi a inceput sa scotoceasca in. ei roz. Vrei o aspirin sau ceva? — Nu. Dar, mersi. DeeDee s-a oprit din scotocit, insé tot nu s-a uital! cind a spus: — Chiar fine la tine, stii? fl cunosc de-o dau seama ca fine la tine cu adevarat. Chiar daci nu i-as fi citit biletul, ag fi stiut cét de: DeeDee la Josh, cit de mult igi dorea s4-i cumpere gi buna zi, un corsaj de mani. $i ar purta nu pentru ci de cine stie ce gluma cu tale, ci pentru c& i diduse — Gieu fin la el cu adevarat, am rispuns, altceva si spun. 192Yo a zambit: $tiu. Atunci am crezut ¢-o si plece. Chiar aveam nevoie si , flindcd trebuia neaparat s& glsesc 0 metoda sé-| scot Josh de acolo! i, nu vreau si te retin, DeeDee, am zis, parcurgind in lc toate diversiunile posibile: mici explozii, un foc ugor slins in pidure, posibilitatea ca induntru s3 fie o femeie scinata care ar putea si intre in travaliu in urmatoarea ju- tate de ora... Cammie? a spus DeeDee pe un ton intrebiitor, iar eu ‘n-am putut abtine si m-am rastit: = Cei? Vrei s&-i spun lui Josh cd trebuie s& pleci acasi? Da, poate ar merge si asta. in timp ce DeeDee se indrepta ire bal, m-am pomenit invidiind-o. fl vedea pe Josh la yal. Stia ce manne’ la cantind si in ce banca sta in clas’. \y exista niciun aspect al viet ei pe care sa nu i-l poata im- isi, niciun Tucru pe care el si nut stie deja, dintr-o vat iyeag de baluri, balciuri sizile obisnuite. $i apoi m-am in- i: daca am fi cu tofii in aceeagi situatie, oare m-ar mai iNcea? Dar nu aveam s& stiu niciodata, pentru ci nu aveam si \ in aceeagi situafie: DeeDee va fi mereu din aceeasi pla- ‘dit cu el, iar eu voi fi mereu o legenda. _- Higti sigurd c& nu pot s& te conduc acasa? m-a intrebat \ in timp ce intorcea furgoneta pe Strada Principala gi ne ‘juireptam spre piat’. Haide, stiu c& nu te simfi bine. La- oni... Nu, evn regul’, am spus, Nu m& mai doare capul Nu era o minciuna. Esti sigura? 193—Da. A parcat langa piat’, am iesit si am pasit agale sor. MA finea de mand si era un moment foarte , nalule”, daca stifi la ce ma refer, pentru c& foigorului erau aprinse, dar oragul era pustiu, moale si cald, gi apoi... mi-a oferit un cadou. Cutia era mici gi albastra (dar nu albastru Ti cum avea si sublinieze Macey mai tirziu) si legata glicd roz. — Sper si-ti plac’, a spus Josh. Eram perplexa. Total. Mai primisem cadouri pana desigur, dar de obicei erau lucruri precum o pereche| pantofi sport sau Ghidul unui spion in Rusia subterand, fie princeps, cu autograf. Niciodata cadourile nu frumoase panglici roz. — M-a ajutat mama sa-] impachetez, a dupa care mi-a agezat darul in maini. Haide, m-ait dar eu nu voiam si-l deschid. Cat de trist poate fi aga ceva — faptul c& ideea cadou era pentru mine mai de pret decat cadoul) — Haide! a spus Josh, pierzéndu-si rabdarea. Nu sigur ce-{i doresti, dar... ei, bine... Ainceput si rupa La multi anit Da, in caz c& nu v-ati dat inc seama: categoric, nu ziua mea. Darul din mainile mele mi s-a parut strain si grew Nu trebuie sa treacd, de obicei, 365 de zile ca sa tise un cadou de ziua ta? m-am intrebat. Adic&, stiti c& am © viata destul de retrast si aga mai departe, dar sunt de de sigur ci asta e modul standard in care functi ‘menea lucruri. — Pun pariu ca ai crezut c-am uitat, m-a tachina strngandu-ma in brate, mai-mai si-mi rupa oasele. 194Oh, 888... da? am incercat. DeeDee m-a ajutat sii aleg. Josh daduse la o parte ca- Jpicul cutiei si scotea cea mai delicata pereche de cercei de ‘pint pe care o vazusem vreodata. (Observatie pentru mine: {|i gauri in urechi), M-am gandit ca s-ar potrivi cu lantigo- yl tu: — stii, cel de argint, cu cruciulita? - Da, am rispuns eu, ingrozit&. Stiu care. Cerceii sclipeau in noapte gi tot ce-am putut sa faca fost pi ma uit fix la ei, hipnotizat’, gandindu-mé cé nicio fata yo avut vreodati un prieten mai dragut si cd nicio fata nu jo meritat vreodata mai putin. Ma simfeam de parci m-ag fi desprins din trup, pri- vindu-mi de undeva de sus. Cine e fata aceea? m-am intre- put. Oare nu stie cat e de norocoasa? Oare nu-si da seama ca sre nigte cercei foarte frumosi, care i se potrivesc cu Kinfigo- jul, siun baiat care se gandeste la asemenea lucruri? Cine e 0, sd se framante cu fizica cuantica, agentii chimici sau co- durile de securitate? Nu stie c& asta este unul dintre acele fare momente din viata cand totul e drept si bun gi minu- nat? Oare nu stie c& aceste momente se sfarsesc intotdeauna? Capitolul 21 . timp ce inaintam, pas cu pas, prin pasajul secret, gan- durile mele pareau sa rasune prin spatiul ingust: Dar nu e ziua mea. imi doream ca indoiala care nu-mi d&dea pace s& dispar& pur sisimplu. Aveam cerceii, nu-i aga? Chiar conteaza de ce mi i-a dat? in definitiv, fetele obignuite se infurie cand prie- \enii lor le uit€ zilele de nastere, asadar, oare faptul ci sia amintit 0 zi de nastere gresit nu merita puncte bonus sau 195ceva? Ar fi trebuit si trec asta in contul lui Josh, uita vreodat’ altceva — de pilda, peste doudzed putea si uite aniversarea nunfii noastre si eu spune: ,Nu te nelinisti, dragul meu, ifi amintesti cerceii cnd nu era ziuia mea? Acum suntem chit.” Dar nu era ziua mea. M-am gandit la data: noudsprezece noiem| amintit cd i-am spus lui Josh c& asta era data mea {in timpul interogarii-fulger de langa parc, gi mu ce era mai descurajant: ci el fyi amintise sau c& eu Culoarele pustii pireau sé nu se mai s! ‘mea. Eram obosita. Eram flam4nda. Voiam sa fac’ s& vorbesc cu prietenele mele, si, astfel, eram pe adormita cand m-am sprijinit de partea ascunsit strivechi care fncadra uriagul gemineu din salonul) de la etajul intai. in doar vreo doua siptimani, avea si-mi mai slujeasca drept pasaj, doar in cazul voiam si imbrac una dintre salopetele ignifuge ale Fibs, la intalnirile mele cu Josh (dar ele o fficeau Bex s& para gras), aga cA am tras maneta pentru asteptand ca pietrele sa se despart’, dar, cind am am rasturnat din gregeala un vechi suport de torfe, alunecat, deschizand o alt& usa secreta si dezvaluind mificafie in tunel pe care nu cred c-o mai vazusem. Nu gtiu de ce am urmat-o — singe de spioand riozitate de adolescents — dar curand hoindream gul culoarului, fara si stiu unde ma aflu, pana trecut prin niste fasii inguste de lumina gi m-am oprit: uit printre crapaturi, in Sala de Istorie, unde sabia lt strilucea sub reflectorul ei etern. Tot atunci am auzit plansetele. Mai departe pe culoar am gasit biroul mamei si pe care le-am privit rasucindu-se, pentru a dezvalui 196smintiri a unei directoare de scoali particular de elité. am lipit de ele, m-am uitat pe furis printr-o crapatura din wuiala gi am vazut-o pe mama plangénd. Cineva ar fi lut sf apese pe buton si etajera s-ar fi invértit, luandu-ma ‘60, dar am ramas in spatiul ingust si prafuit, fara s-1 pot nisi ira singurd in biroul ei, ghemuita in scaun, Ultima oara (10 vazusem, dansa gi radea, dar acum statea singurd, cu mile sitoindu-i pe fata. Imi venea s-o strang in brate, ca putem plinge impreund. Voiam si-i simt lactimile sarate obraz. Voiam si o mangai pe par gi si-i spun c& gi eu sunt ositd. Dar am ramas ascuns’ — privind, stiind motivele (ru care nu m3 duceam si o alin. Nu puteam si-i explic Jul in care eram imbracaté. Nu puteam sé-i spun de ce jam acolo, dar, mai ales, stiam c& nu voia s-o vad aga. Cand a intins mana dupa o batist’ de hartie, pe raftul din {spotele biroului, avea ochii inchisi si, totusi, a gasit cutia cu ‘iycarea sigur’, fermi, a cuiva care stia cd va fi acolo. Era Jun gest exersat, un obicei. $i am stiut c& durerea mamei, ca 1 viata ei, era plina de secrete. Apoi am simtit cerceii in bu- ‘qunar gi am stiut de ce lacrimile aleseserd s& vind tocmai in ova seara., - Dumnezeule, am spus, inci o dat in seara aceea — ile data aceasta din cu totul alt motiv. M-am furigat mai departe prin pasaj si, in cele din urma, n-am strecurat in niga unei ferestre dintr-o clas parasita. N-am plans. Ceva imi spunea ci universul nu putea si faci {at ambelor femei Morgan plangand in acelagi timp, aga cd y-am agezat acolo, stoic’, l’s4nd-o pe mama s& fie, pentru scurt timp, cea slaba gi ramanand eu de veghe. Nu m-am migcat, Doar am asteptat noaptea. Scoala era ‘cufundata in tacere gi am lasat linistea sa-mi domoleasci du- rerea, s& ma legene intr-o trans% fra somn. Am rmas cu 197ochii pierduti dincolo de imaginea mea oglindité in tr& si am soptit: ,La multi ani, tat.” M-am tinut la distant cat am putut in dimineafa minici, dar pe la pranz.a trebuit s-o vid pe mama. mi asigur c& e bine si si-i cer cumva scuze c& am ziua tatei, in acest mod marunt. Trebuia s4 gtiu daca inceputul sfarsitului amintirilor mele. Am névalit pe ugile biroului ei, inarmata eu scuze, dar toate mi-au zburat din minte cand i-am ‘mama, domnul Solomon si Buckingham uitindu-se mine, de parca tocmai ag fi fost teleportata din tdcut prea repede — un lucru la care ai crede ci pricep mai bine, Nu stiam ce e mai ingrijorétor: fy mod limpede, ceva nu era in regula, sau cé trei pedi celei mai de seama scoli pentru spioane din lume ui incuie usa. Dup’ ceea ce mi s-a parut o vesnicie, Buckingham, — Cameron, ma bucur ci esti aici. Ai experienti Jocit’ in problema pe care tocmai o discutam. Inclipa aceea, nu mai conta cd Patricia Buckis dureri la ambele golduri si degete artritice, as fi jurat cut din ofel. — Fireste, Rachel, a continuat ea, esti mama lui ron, si totodati directoarea acestei scoli, aga c& iff pecta opinia daca alegi si-i ceri lui Cameron sa plece, — Nu, arispuns mama. Acum a intrat in hora. O. sine ajute. i intreaga tensiune a incdperii incepea si-mi dea fi ci. am spus: — Ceeste? Despre ce... — inchide usa, Cameron, mi-a cerut Buckingham, facut cum mi s-a spus. 198Abe Baxter a ratat un apel, a spus domnul Solomon, \du-gi bratele gi rezemandu-se de coltul biroului mei, intocmai cum il vazusem facand de o sut& de ori in pul orei de Op-Acop. $i, totugi, nu ma simfeam ca la o lectie. De fapt, a adaugat, a ratat trei apeluri. Nu mi-am dat seama ci vorbele lui mi-au muiat picioa- ‘ele, pan’ cnd n-am simtit rucsacul presndu-mi coloana stebrala, in timp ce incercam s8 mé las pe spatarul cana- lei, Oare Bex stie? m-am intrebat pentru o fractiune de se- nda, pan cand réspunsul evident mi-a devenit limpede: ineinteles c& nu. Poate c& doar intarzie, fireste, a sugerat Buckingham. Je intampla uneori: probleme cu comunicatiile, schimbarea peratorului de telefonie mobild... Asta nu inseamna ne- pirat c& acoperirea lui e compromis’, Totusi, trei apeluri alate e... ingrijorator. Mama lui Bex e... (Mi-am ciutat cuvintele,) E cu el? Domnul Solomon s-a uitat la Buckingham, care a scutu- Jat din cap. Prietenii nostri de la Sase zic c& nu. $i atunci mi-am dat seama de ce Buckingham conducea iliscutia: facuse parte din MI6, intocmai ca parintii lui Bex. {iy fusese cea care trebuia s& primeasca apelul. Ea era cea core urma s& hot&rasca dac’ gi ce o s-i spuna lui Bex ~ Nu inseamna nimic, m-a linistit mama, dar am simfit sul ei reminiscente ale femeii pe care o vizusem cu 0 ih g year’ inainte, nuante pe care probabil nu le-as fi auzit cu “owizeci gi patra de ore in urma, dar acum le stiam acolo gi "aveam si le aud tot restul vieti — Bex..., am soptit. ‘Tocmai vorbeam despre ea, Cam, mi-a spus mama. Nu stim ce s& facem. 199Puteti si spuneti ce vreti despre spioni, dar sj fac nimic pe jumatate. Minciunile noastre vin la coduri mumerice personale si cArti de identitate false, | varurile noastre taie ca ofelul spaniol. Stiam ce vrea St mama. Stiam de ce risca si-mi spuna mie. Colegi gher era facut din piatri, dar asemenea vesti puteau din temelii la fel de repede ca gi cum ar fi fost facut tie de ziar si zugravit cu benzina. — Cam... Mama s-a agezat pe marginea masulei mea. Asta s-a mai intamplat, desigur, dar fiecare caz i tu 0 cunosti pe Bex mai bine ca oricine.... — Nuci spuneti. Cuvintele astea m-au surprins pana si pe mine. | trebuie si fim dure gi puternice gi tot timpul pi tru orice, dar nu voiam sa-i spunem doar pentru ca capabili si purtim povara secretului de unii singuri, ‘uitat din nou la mama, amintindu-mi cat de incet se Tinile, $i mi-am dat seama ci va mai fi timp destul ferinta. ‘Tatil lui Bex era la mii de kilometri departare, dar avea pe cine si astepte. Cine eram eu si-irpese asta curénd? Ce n-ag fi dat, la randul meu, pentru céteva’ speran{a in plus? — Hei, a spus Macey McHenry in spatele meu gi dati, am regrotat cd i-am arsitat micul coridor vechi gi spus cf era un loc grozay pentru studiu. Sper c& din cauza unui baiat. Aaruncat mormanul de carti lang mine, darn si m& uitla ea. Doar am stat acolo, stergandu-mi | care le varsam in ticere pentru tatal lui Bex, inghifi mile pe care le varsam pentru tat’l meu. A trecut 200me. Nu sti — poate un mileniu sau cam aga ceva — \i cind Macey m-a imboldit cu genunchiul si a spus: Scuipa tot. Spuneti ce vreti despre Macey McHenry, dar ea chiar lw ia niciodata pe dupa piersic. O super-spioand ar fi min- si ar fi minfit bine, Dar eu nu puteam. Poate ca era w, Poate c& era durere. Poate ci era SPM, dar ceva m-a gut si-mi ridic privirea spre Macey si si spun: Tatal lui Bex e dat disparut. Ar putea fi mort. Macey s-a strecurat lang’ mine. Nu-i poti spune, ~ Stiu, am zis, dupa care mi-am suflat nasul. — CAnd se va afla sigur? ~ Nu stiu. $i chiar nu stiam. Ar putea fi zile. Ar putea fi e. Nu gi-a sunat superiorul. Daca sun, atunci. Nui putem spune. Bineinteles c& nu puteam, dar ceva din enuntul ala m-a {cut sé ma opresc gi s4 mA uit la ea. M-am gandit mai bine 9) pentru prima oara, am auzit acel ,noi”. Erau lucruri pe fare nu i le puteam spune mamei, lucruri pe care nu ile pu- joam spune prietenului meu gi lucruri pe care nu le puteam spune prietenelor mele. Dar, stand acolo cu Macey McHenry, jni-am dat seama pentru prima dati c& exista cineva care imi cunostea toate secretele: cA nu eram complet singuré. Macey s-a ridicat gi a inceput si se indeparteze. Cammie, nu vreau si te jignesc., (Cand cineva ca Macey McHenry spune ,nu vreau sa te jignesc’, ¢ aproape \mposibil ca 0 persoand ca mine sa nu se simta jignité de cea ¢¢ urmeaza sa i se spuna, dar m-am straduit)... dar nu te dluce sus acum, Arifi ca naiba gi o si vada, Nu eram jignita. De fapt, ma bucuram cA o spusese, pen- tru cd era adevarat si poate ca eu nu mi-ag fi dat seama. ' SPM — sindrom pre-menstrual (n. trad.) 201Macey a plecat, iar eu am rimas acolo mult& dutd in ganduri. Mi-am amintit cnd tata m-a di Am stat unul langa aliul doud ore, privind clo dandu-l pe imblanzitorul de lei. Dar partea pe amintesc cel mai bine e cea cand un barbat a | sirmé, la cincisprezece metri deasupra pam: cand a ajuns la celilalt capat, alti cinci oameni se pe umerii lui, dar eu nu-] urmaream, eram prea mé holbez la tata, care privea de parc’ ar fi stiut acolo, sus, far’ plas de protectie. Stand acolo, in ziua aceea, am stiut c& singurul. care il puteam face era si continui si agez. un pas in luilalt, cu speranta c’ niciunul dintre secretele de mei nu ma vor face si-mi pierd echilibrul. Capitolul 22 —Tnetideti och, a ordonat din nou domnul Sok noi am urmat instructiunile. Proiectorul torcea in spatele meu. fi simteam brizdand camera, in timp ce strangeam din ochi i trenam mintile s8-si aminteasca pand gi cel mai mic despre lucrurile pe care tocmai le vizuserim. Mi Ja fotografia unei parcari de supermarket, ciind lomon a intrebat: — Domnigoara Alvarez. Ce e in neregul la i asta? — Furgoneta albastra are numere de inmatri tru persoane cu handicap, dar e parcata in zona din — Corect. Urmatoarea imagine. 202Proiectorul a facut clic, imaginea s-a schimbat si aveam ii secunde si studiem fotografia care a trecut ca un ful- prin fata ochilor nostri. Domnigoaré Baxter? a intrebat domnul Solomon. Aici in neregul&? Umbrela, a rispuns Bex. Dincolo de fereastra ploua, y haina din cui e imbibata de ap’, dar umbrela e strains’. Voritatea oamenilor le las& deschise ca s se usuce. Foarte bine. Cand am deschis ochii, nu m-am uitat la ecran. M-am tat la profesorul nostru gi m-am intrebat din nou cum tea s8-i vorbeasc& lui Bex, s-o provoace de parc’ nimic pe ine nu s-ar fi intémplat. Nu stiam daca sé-I invidiez sau Juris, darn-aveam timp nici de una, nici de alta, pentru 8 spunea: inchideti ochii. L-am auzit facdnd un pas gi voiam si gtiu cum putea si sea acolo, cand eu nu-mi doream decat sa fug. Domnigoari Morgan, a intrebat el, cee in neregula la Imaginea asta? Aaa... nu m-am... adicd, eu... in neregula era c& nu putusem si-mi privesc in ochi cea nai bund prietend de zile bune. in neregula era cd oameni ca Abe Baxter triiesc gi mor gi lumea intreagi merge mai de- parte, fra s& stie ce a sacrificat. Toate astea erau atat de strambe incat nu stiam de unde sa incep. — Bine. Tu ce parere ai, domnigoara Bauer? Ceagea de ceai din capul mesei, a raspuns Courtney Ce-i cu ea? — Manerul nu e in directia in care trebuie. — Aga e, a spus domnul Solomon, in timp ce luminile din clas& au palpait, trezindu-se la via3, iar noi, toate, am inijit ochii, ferindu-ne de stralucirea puternicd. 203Ceasurile noastre interioare ne spuneau lectia nu se terminase. — V-am pregitit ceva pentru astizi, do spus domnul Solomon, inmandnd cate un teanc de! drei fete din primele banci. Mana lui Liz.s-a ridicat imediat. — Nu, domnigoari Sutton, a spus domnul {nainte ca Liz s& apuce si puna intrebarea. Nu e un| ¢ pentru note. Scoala voastra va cere si spuneti, alb, dacé veti continua s4 studiati operafiuni sub, urmatorul semestru, Peste tot in jurul meu, colegele mele au inceput pleteze formularul, bifand ici, semnand colo, pi domnul Solomon a facut un pas inainte si a ridicat gh — Domnigoarelor — s-a oprit pan cand toata ridicat privirea — colegului meu, domnul Smith, ii pl spuné: , Lumea largi e plind de cotloane intunecate iri de durata.” Nu — a facut o pauza si as fi putut privirea lui a zbovit asupra mea — luafi aceasta faré chibzuinta. Bex m-a impuns in umar. Cand m-am intors, a ambele degete mari in sus si mi-a spus fara glas, doar din buze: — E fantastic! Mi-am cobordt din nou privirea la formularul din nile mele, I-am frecat intre degete si am incercat s& dacé in cerneali era otrava. E doar hartie, mi-am spus. Hrtie obisnuiti. Dar, pe parte, tocmai asta mi-a stamit fiori pe sira spinarii, mi-am dat seama ci formularul nu era pe evaj era menit s4 se dizolve gi sa dispara. I-am prins Solomon privirea gi sunt aproape siguré ci m-a marcénd asta — tréinicia insemnatatii acelei hartii, 204jonte cA nu era ficuté sé fie mancat’, tot am simfit un gust Amarin gurd, Capitolul 23 EB, afi putea crede ci, daca esti o Fata Gallagher care are un prrieten din Roseville, cel mai bun lucru din lume ar fi po vezi pe Tina Walters alergand spre tine la micul dejun gi ‘xclamand: — Cammie, am vorbit cu mama ta si spune c& sambata putem s& facem toate o plimbare in oras! Ati putea crede, dar v-ati ingela. Fiecare moment petrecut in orag, in timp ce misuna de ete Gallagher, era un momentin care ele puteau s& ma vad’ 1 Josh, sau in care Josh putea si ma vada cu ele. Totusi, iam uitat la Bex, peste masa, am simfit tristetea care mi |mpovara de mai multe zile si am stiut c& trebuie si merg, cu Joate ca Liz a goptit: — Cam, ¢ un mare rise! Aveam nevoie de cteva ore de uitare. Sambata dimineata, camerele zumzaiau in timp ce fetele ipi ficeau listele de cumparaturi pentru Craciun gi verificau «e filme ruleaza. (Eu le vizusem deja pe amandoua cu Josh, igur.) Unele dintre noi am mers in oras in furgonetele Co- Jegiului Gallagher, dar eu am ales s4 merg pe jos, cu restul ¢levelor din clasa a zecea, uluitd de felul in care arata la lu- mina zilei acel teren atat de cunoscut. (Cand am ajuns la marginea oragului, am inceput si-mi masez tmplele. — Oh, am spus, imi plesneste capul. Are cineva 0 aspi- rina? ( 205Colegele mele de clas s-au scotocit prin buzunares sete, dar niciuna mu putea gisi vreun flacon cu pas semne fiindc’ le furasem eu pe toate cu o sears ini — Mergeti fr mine, fetelor, am spus, cind am aj piaff. Eu o si dau o fuga la farmacie. Nu era o minciuna, — Filmul incepe in zece minute, mi-a reamintit, eu ma indepartam deja, strigandu-le: — Ne vedem acolo! Ca plan, era unul destul de bun. Puteam si-mi doua ore cu Josh, apoi si ma furigez. in fundul sali nema, si fac o remarc& despre film in drum spre casi, aveau sé stie niciodata c& n-am fost acolo tot timpul. Clopoteii de la us au sunat cind am navalit Nu mai fusesem niciodaté la farmacie cu Josh. Paruse deauna mai bine sa nu-l vad acolo. Dar imi spusese luiil punea si lucreze sémbita gi faptul c& aveam. nea s& fiu in orag era 0 ocazie prea bund ca s-o ratez, Am pisit spre tejghea si m-am adresat femeii din a: — Bund ziua. Josh e aici? — Fi bund, Cammie, a spus un glas de biirbat in meu. Mam intors si |-am vazut pe domnul Abrams spre mine. Purta un halat alb cu numele lui brodat pra buzunarului. Ma simfeam ca la dentist. — Ce surpriza placuta! — Oh, bund ziua, domnule Abrams. — Asta e prima ta vizitd tn mica noastra pravilie? — Da. Este... (Am privit imprejur, la sirurile lungi ropuri de tuse, felicitari si bandaje pentru orice ocazi frumos. Domnu! Abrams s-a luminat la fat’. 206Ei, Josh tocmai a fugit facd o liveare, Dar trebuie si w intoarca imediat. intre timp, vreau s& te duci la tejghea si #4 comanzi orice fel de inghefata doresti. Din partea casei, Cum suna? M-am uitat peste umar si am vazut un pult de racori- \oare, de moda veche, aflat pe peretele din spate. — Suna grozav. ‘ategoric, nu era o minciuna. Domnul Abrams mi-a zimbit si a pornit c&tre o scardi in- just’, dar inainte sa urce, s-a intors gi a spus: ‘Cammie, pofi si mai treci oricand pe la noi, A dispérut dupa un colt. Aproape cd m-am intristat, pri- Vindu-l cum pleaca. Cand am pisit in fata oglinzii imense atirnate deasupra borului, am simfit atingerea neteda a vitrinei cu inghetata pe palme. Femeia din spatele tejghelei a venit dup mine gi ‘ imbracat un gort, in timp ce eu m-am cocofat pe unul din- {re taburetii vechi de metal. O reclama de deasupra barului zicea: ,Servim cu man- rie coca-cola din 1942.” Pe tejghea era un pahar inalt, plin cu paie. Femeia nici n-a clipit cind am comandat o porfie dublé de inghefata de ciocolata cu sirop si, pentru prima 4 de sptmani, mi simteam aproape normal. Afara, era noiembrie si frig, dar soarele strlucea prin vitrina priviliei, incilzindu-mi pielea, in timp ce imi mancam inghetata gi ma cufundam intr-o trans zaharoasa. Apoi am auzit cinchetul clopoteilor de alama de deasu- pra usii. Nu m-am intors, Nu era nevoie. Femeia care ma ser- vise sica smuls gortul si s-a indreptat spre tejghea, iar eu mi-am oprit lingurifa in drum spre gura si am vazut imagi- nea Annei Fetterman in oglinda din spatele barului. — Ma puteti ajuta? a intrebat Anna, cand vanzatoarea -a apropiat. Trebuie si-mi umplu inhalatoral. 207— Sigur, scumpo. Femeia a luat un petic de hai ména Annei, Lasi-ma s& verific. DureazA doar un imi parasisem deja scaunul si mi ghemuiam in, unei etajere cu scutece pentru adulti, cand mi-am dat: c& nu eram vinovati decat ck mancam inghetati cu imediat dup’ masa gi, vreau si va spun, Anna m-a’ mancand mult mai mult de-atat (imi vine in minte un: incident cu chipsuri Doritos, branza topita la tub gijo olimpice de iarna), aga cd ma pregiteam si ies gi s-0 cand am auzit un sunet care m-a inghetat. ‘Clopoteii au rasunat din nou, am aruncat o privi tre rafturi gi lam vizut pe Dillon intrand impreun’ mana de baiefi de la balul din hambar, Dar n-au ft printre randuri. Nu. Gasiserd ceea ce ciutau. — Hei, nu cumwva te cunos¢? a intrebat Dillon, dar: se adresa mie. Era mai rit. I se adresa Annei gi nu fi punea pur plu o intrebare. Cuvintele lui erau prea tiioase, tonul ofensiv, cand s-a apropiat de mica Anna Fetterman sia gat: — Nu, stai, nu esti de la gcoala mea. fn oglinda din spatele barului Lam vizut pe Anna inspre rafturi. — Pun pariu cd esti de la Colegiul Gallagher. Anna gi-a strans poseta la piept, ca gi cum s-ar fi el avea s-o inhafe si sa fuga. — Ce poset frumoasi, a spus Dillon. Ti-a cumy taticul? Taticul Annei pred biologia la un gimnaziu din Ohio, dar Dillon nu stia asta si Anna nu-i putea agata de camuflajul ei cu aceeagi invergunare cu care fameu deal meu. 208Baiefii din jurul lui Dillon au inceput s& rad. $i mi-am amintit din senin de ce Fetele Gallagher si baiefii de orag nu lwbuie sa se amestece. Anna a pasit in spate, impleticindu-se, pentru ci, in iuda celor aproape trei ani si jumatate de antrenament de P41, nu putea strivi nicio musca. Oragul misuna de Fete allagher in dup-amiaza aceea, dar Dillon gi prietenii luio sjisisera pe Anna, Nu era o intamplare. Anna era singura si plipand’, aga cf era limpede ci avea si se giseasc& unul ca Dillon s& incerce s-o desparta de turma. — Sunt aici doar sa... aincercat Anna s& vorbeasc&, dar slosul ei nu era mai mult decat 0 soapta. — Ce anume? a intrebat Dillon, Nu te-am auzit. — Bu... abaiguit Anna. imi venea si ma duc la ea, dar eram incremenits, undeva intre afi prietena ei sia fio fata care face scoala acasi si are © pisica pe nume Suzie, Daca as fi fost una gi nu cealalt, ag {i putut s& pun capat scenei, dar, in schimb, mi-am tot repe- lat: Neo sé pateasct nimic, n-0 sd paiteasca mimic, n-0 sit. Care-i problema? Nu va invata si vorbiti la Colegiul Gallagher? a intrebat Dillon, si as fi dat orice ca Anna si-i dea replica in arabi, japonezi sau persand, insi ea doar a ficut ined un pas in spate. A lovit cu cotul o cutie de leucoplast, care s-a legdnat la marginea raftului Anna s-a indreptat cu pasi mici spre ug si a murmurat: — MA intore dupa... Dar eativa dintre prietenii lui Dillon i-au finut calea, in- conjurand-o cu un zid de jachete stacojii inscriptionate si n-am mai putut s-o vad. N-o sa piteasca nimic, mi-am spus din nou, dorindu-mi si fie adevarat. Cea ce, intr-un fel, era, cdci, chiar in clipa 209aceea, clopofeii de la ug au sunat si induntru a pasit McHenry. — Hei, Anna, Dupa stiinfa mea, Macey nu-i a ciodaté mai mult de doud vorbe Annei Fetterman, pagit tacticos pe usa, avea glasul vesel si nongalant. impresia c3 e cea mai bund prietend a plapandei fete, petrece? Cei patru baieti s-au desprins din jurul Annei, gandu-se, poate din cauza felului in care Macey si-a guma si pe urmd a facut un balon care i s-a spart lui ‘in fafa, sau poate pentru cé nu mai vizuserd niciodata o atat de frumoasé in persoand, Dar Dillon nu s-a pi firea, — Oh, a spus el smechereste, examinand, din cap. picioare, silueta uluitoare a lui Macey. Are o prietend, Anna s-a uitat la Macey de parc se astepta de la ¢i de clasa s& spund: ,,Cine, eu? Nu sunt prietena ei Macey gi-a trecut degetele peste flacoanele de pe dandu-i Annei o cutie de vitamina C. — Ar trebui si iei din astea, zu. ‘Macey a inaintat printre rafturi, examindndw-le, rrndu-i pe Dillon si baietii din gasca lui, care continuau uite spre geful lor, asteptdnd indicat. — Ar fi trebuit si stiu cd faimosul Colegiu Gall star lisa comorileneprefuite 58 iast th orag singure, lea siflat Dillon. Dar Macey doar a afigat unul dintre minunatele et bete rabdatoare. — Da, a spus ea, aruncdnd o privire citre amici lui, suntem curajoase, ca tine. — Evreo problema aici? -am recunoscut glasul, dar accentul era unul pe care | il folosea arareori. Pana in ziua de azi, n-am aflat 210intrat pe usa din fafa fara si puna in migcare clopoteii, dar era acolo, indrepténdu-se spre sectorul Raceala si grip’, vyenind si i se aliture Annei. Nu gtiam de ce nu era la film, Nu-mi psa. Eau trei la patra acum gi lui Dillon nu-i plicea raportul de forte. Totusi, a reusit s& se uite la Bex gi sa intrebe: — Ce s-a intamplat? Vi s-a stricat iahtul sau ceva? Dillon s-a hlizit, Prietenii lui s-au hlizit. A fost o hlizeala continu’, pana cand Macey a spus: — Nu, din cdte am auzit, — Voi ati venit aici si flirtati cu Anna? a intrebat Bex, abordand garmul ei artificial. A impins o Anna petrificata in- spre gagcé: Anna, spune-le baietilor ceva despre tine. — Amun prieten! a izbucnit ea, intr-un fel care mi-a spus i nu era nicidecum 0 minciuna. Eram stupefiatd. Bex era stupefiata. Pana gi lui Macey {-a luat o secunda sa-gi revind. Anna are un prieten! fn tot acest timp, numa gandisem niciodata cé una dintre colegele mele de clas’ poate avea un prieten — cu atat mai putin Anna. — II cheama Carl, a adaugat ea. — imi pare rau, baieti, a spus Bex, trecdndu-gi bratul peste umarul Annei, Carl v-a luat-o inainte, — Oh, agadar au prieteni. Spune-mi, Carl e baiat de car- tier? a intrebat Dillon, de parca ar fi vrut si i se dezvaluie se- cretul. Va place sa va cuplafi cu baietii din mahalale? — Probabil ci e Carl Rockefeller, a adéugat Macey, dar Bex a strns-o mai tare pe Anna, pana cdnd aceasta a spus: — Da, Carl Rockefeller. Ne stim de la clubul de... fizica (iar a strans-o Bex, de data asta cu unghiile)... a4... de iah- ting, s-a corectat Anna. Doua biti ugoare pe umér i-au spus Annei ci s-a des- curcat bine, 2u1— Hei, a zis Dillon, inaintand, de parc’ ar fi invarté in jurul cozii. Ma intrebam dac& nu cumva cunostinfa comuni... Vocea i s-a stins. S-a aplecat inspre Bex si am vreau sa zic, AM $TIUT — ca se referea la mine, dar! addugat: — Regina Angliei. Ei, bine, Bex chiar o intalnise pe regina, dar era limp clin avea de gand sa spuna asta. A ramas taicuté, in Dillon si amicii lui au hohotit mult prea tare, ficand simai putin amuzanta. — Scumpo, ti-am adus... Femeia din spatele tejghelei s-a oprit brusc cand a patru baieti incoltind trei fete. Singurul sunet din i fost al pungii albe de hartie in care se afla reteta Anne totolindu-i-se in maini. — Multumesc, a spus Bex, inhatand punga. Asta e-+titrebuia? a intrebat-o ea pe Anna, care a dat din cap gi loarea i-a revenit incet in obraji. — $i tu? La intrebat Macey pe Dillon. Ai gasit ce Dar baiefii n-au asteptat rispunsul. Au trecut imy pe langi un stand lung cu reviste, unde chipul lui itea de pe coperta unui Newsweek, impreund cu restul liei McHenry, sub un titlu care spunea: ,Cea mai putem familie din America.” Dillon s-a uitat la coperta, apoi Macey si-a leginat un gold. — Apreciem votul vostru. Mult’ vreme dupa ce au plecat, n-am putut si lopoteii care continuau sa sune, Am urmarit-o cu pe Anna, de-a lungul strizii, cu salvatoarele ei — cu nele ei, O mand mi-a cuprins incheietura gi Josh a spus} — Hei. 212Jam vazut imaginea in oglinda, cu coada ochiului, dar Wincolo de vitrina aceea era ceva de la care nu-mi puteam dezlipi privirea. Liz stitea pe trotuar, uitdndu-se la mine rin sticls, de parc nu m-ar fi cunoscut. De parc n-ar fi vrut sh m3 cunoasc’. — Hei, ce-i cu tine? m-a intrebat Josh, reugind sa ma in- Joorcé, in sfargit, cu fafa la el. Ce faci cu alea? Aaratat cdtre cele cateva flacoane de aspirin pe care tre- uie sd le fi adunat, inconstient, in brafe, ca si le arunc, ca pe jigte bulgari de pada, inspre Dillon si tovardsii lui, dact jutorul n-ar fi venit. — Oh. Am coborat privirea: Le-am daramat gi tocmai le inimic, a spus el sia impins flacoanele la loc pe raft. M-am intors din nou catre vitrind, dar Liz plecase deja. Capitolul 24 TU tacit de der fete w patria'Wt seate aceea — in mai multe feluri. Focurile ardeau in toate saloanele. Am renuntat la ciora- pil trei sferturi in favoarea ciorapilor lungi. Fiecare fereastré pe ling’ care treceam era acoperit’ de gheat’, impiedi- cindu-ne sa vedem lumea de afard. Dar nimic nu ma facea i tremur la fel de mult ca expresia de pe chipul lui Liz. Timp de patru zile a fost ca si cum continuam si fim des- partite de vitrina farmaciei. Bra ca gi cum abia ma cunostea. Cénd m-am dus in laboratorul de chimie, marti seara, dupa cing, Liz era deja acolo. — Fi, am sperat si te gisesc aici, am zis, incercénd s& par binedispusé, in timp ce mi-am adunat lucrurile si m-am mutat la masa de laborator din fata ei. 23‘Ochi fi eram ascunsi in spatele ochelarilor de Nici macar n-a ridicat privirea. — Paémantul catre Liz! am incercat din nou, dar respins: —N-am timp si te ajutla teme, Cammie,a spus, $1 ci era doar imaginatia mea, dar as fi putut s8 jur ca harele de laborator au inghetat. — Nu-i nimic, i-am spus. Cred ci ma descure. Am lucrat in tacere multi vreme, pana cand Liz trebat: — Era prietenul lui Josh, nu-i aga? N-a trebuit si intreb despre cine vorbea. — Da, sunt vecini. L-am mai intalnit, de aceea putut compromite — Draguti prieteni, mi-a taiat-o Liz. — Enumai gura de el, am spus, repetand cuvin care mi le spusese Josh. E inofensiv. Dar glasul lui Liz a tremurat cand a spus: — Du-te gi intreab-o pe Anna cat e de inofensiv, Desigur, vestea despre conflictul Annei din rispandise nebuneste, gi Anna era acum un fel de grafie faptului ci Bex si Macey sustinuser’ c& au foarte stipana pe situatie cand au ajuns ele acolo. Dar n-am putut s&-i spun asta lui Liz. Stiam adevarul. = Daca lucrurile ar fi sc&pat de sub control, as fi pt ~ Ai fi putut sau ai fi fAcut-o? m-a intrebat Liz. Diferenfa dintre acele doud cuvinte mi s-a pirut uriagi ca oricand. — As fi facut-o, am spus. I-as fi oprit — Chiar daca asta ar fi insemnat sa-l pierzi pe J spus Liz, fara si intrebe cea ce voia de fapt sd stie: 214{i ost ea in locul Annei, as fi salvat-o? Daca s-ar fi ajuns la 0 _\yptd intre mine gi legenda mea, ce a fi ales? Usile de sticla din capatul laboratorului sau dat la 0 parte si Macey McHenry a pasit induntru. — Hei, ma gindeam ci s-ar putea si vi gisesc pe voi oud... — Lucrurile au mers prea departe, Cammie, a spus Liz, seuturdnd cu putere ingrediente in amestec, pand cand totul 4 Inceput s& bolboroseasca si si-gi schimbe culoarea, ca 0 "flerturd din cazanul unei vrajitoare. Tu ai mers prea departe, jadaugat ea, — Am mers prea departe? am replicat. Nu eu am fost cea ‘(ore arunca in aer magini la lectia de conducere! — Heil s-a ristit Liz. Credeam c& e un borcan cu miere! Nu. Am scuturat din cap. Credeam ca e un biiat. Cre- deam c& merit&. $i, sti ce? A meritat. — Dal a strigat Liz dupa mine. Ei, bine, nu credeam ci «ti persoana care s& aleagi un baiat in locul prietenelor! — Hei, calm! a spus Macey. Ei, bine, eu nu credeam c& am prietene care mi-ar cere wh aleg! in timp ce ma apropiam de usa, am auzit-o pe Liz ince- pind s8 vorbease’, dar Macey a intrerupt-o, spunand: — Hei, geniule, habar n-ai ce fel de sacrificiie dispusa si {aca pentru prietenele ei — Ce vrei sa..., aiinceput Liz, apoi vocea i s-a mai poto- lit cand a intrebat: De ce? Ce Raspunsul lui Macey na lsat loc de indoialé: — Destuile ca s& spun: Las-o in pace. Usile de sticla s-au dat in lituri gi am tsnit printre ele, chiar cand Liz a spus: —Bine. 215Dar n-am putut si ma oprese, n-am indréznit sin pana cnd nu am ajuns la debaraua de pe coridon unde am dat la o parte un morman de tuburi fluor am inhafat o lanterna de pe raftul de sus si am gi desprinsd pe care 0 descoperisem intr-o zi, pe cand clasa a saptea, c&utndu-l pe Onyx, motanul Ini ham. Piatra era rece sub palma mea cand am impi simfit nvala de aer, in timp ce zidul se ddea la 0 pi micé fasie de lumin& se strecura pe sub usa din spat dar se pierdea intr-o nesfargita bezna. murnd in intuneric. Ce voiam si realizez furigindu-mé printr-un. cret, escaladand un gard si supraveghind, la p Jui Josh, pe intuneric? Nu aveam habar. Dar stiteam ac © idioata (gi pana gi o idioata care se pricepe destul d siinu fie vizutd cand e prin preajma se poate simi al cand 0 face). Probabil c& asta e un moment destul de bun ca si § nniez c’, desi s-ar putea si pari ci pindeam, nu asta fi Panda este ceea ce fac tipii ciudati, cu fata nerasé gi p ‘camasi, Geniile cu trei ani de pregatire in domeniul sp jului ultra-secret nu pandesc: noi supraveghem. (Bing, a fost panda — putin.) Perdelele albe pe inele de la fereastra buciitarie’ la o parte si am vazut-o pe mama lui Josh spalnd Cand Josh a traversat bucdtéria, mama lui a suflat sp balon de spun, iar el a ras. M-am gandit la Bex, care p bil radea si ea, chiar in clipa aceea. M-am gndit la mam cirei lacrimi curgeau doar in secret. M-am gandit la mea — cea pe care 0 aveam gi cea pe care mi-o doreamy 216‘Wh ivam facut decat si stau tremurand in frig, privindusl pe h cum rade, in timp ce eu am inceput sa plang. Dar fetele au dreptul, nu-i asa? Sa plang, uneori, dintr-un wotiv? Serios, daca te gandesti bine, asta ar trebui si fie tre- ‘fut in Constitutie. Poate c& am sa patrund candva in Arhi- ‘vole Nationale gi am sa scriu asta acolo. Bex mé va ajuta, sotegoric, Cumva, nu cred c& Parintii Fondatori s-ar supara. Capitolul 25 Ov testete finale gi stresul care vine odat8 cu ele, nam mai vizut-o cu adevarat pe Liz pand la cina din seara urmatoare, ind si-a luat felia de pizza sia venit sa stea lang mine. — Si, unde te-ai dus asear&? m-a intrebat. Dar, inainte sii pot rispunde, a ad&ugat: Sa te intalnesti cu Josh? Am negat, cu o clatinare a capului. — Dar nu te-ai desparfit de el, nu-i asa? P&rea sincer preocupata. Nu, am raspuns, socata. — Bine. Apoi trebuie s8-mi fi simtit nedumerirea, fiindcd spus: E bun cu tine $i meriti asta. $i-a rotit privirea prin Sala Mare, la celelalte fete care erau ca noi: Toate meritim asta Da, mi-am dat seama, cred ci da. M-am uitat cu coada ochiului la Bex, care statea langa mine, razénd. N-am putut si nu ma intreb dacd ar mai gasi viata att de amuzanta daci ar sti tot ce stiam eu. M-am intrebat: daca soarta tafilor nostri ar i fost inversata, oare gi personalitatile noastre ar fi fost in- versate? Oare ag fi eu cea care std in Sala Mare, lasand-o pe ‘Anna Fetterman si demonstreze cum se apirase de un grup de douazeci de localnici furiogi (fiindea, pana in momentul 217acela, numéarul lor crescuse considerabil)? Oare af frumoasa Bex, ar fi un cameleon? — Domnigoara Baxter! M-am intors $i am vazut-o pe profesoara B pornind catre noi. Am simfit cum mi se opreste ini propriu. (Se poate intampla, stiu, am intrebat-o p ‘Veneea inspre noi, navallind ca o fort a naturii, ceea ce gi Macey era la masa vizavi de mine, si ne-am uitat ut alta — o spaima nerostita plutea intre noi, ca mirosul de masline si branza care se topeste — dar, lingé mi era netulburaté, si mi-am amintit de puterea unui ‘Am incercat si citesc ceva in ochii lui Buckingham, timp ce se apropia, dar erau reci si goi ca piatra. — Domnigoara Baxter, tocmai am primit un telefon.. inceput Buckingham si apoi, extrem de incet, si-a intors | virea spre mine. ...De la tata tu. Aerul mi-a revenit in plamani. Sangele a inceput si curga prin vene si sunt aproape sigur ci Buckin; schifat un semn, de parc’ ar fi tras cu ochiul, in directia m — Mira spus sa te salut, a adaugatea. Coatele mi-au cizut de pe masa si, in fata mea, Mi era oglinda usurarii mele. Se terminase. — Oh, aspus Bex, dar nici macar nu se oprise din’ cat. Dragut. Nu avea sa stie niciodata cat de dragut. Am aruncat o privire spre masa profesorilor $i mat ridicat un pahar in direcfia mea. Langa mine, Bex n- nici macar un oftat de ugurare. N-a rostit nicio ru; N-a facut niciunul dintre lucrurile pe care eu simteam_ voia si le fac, dar e in regula, banuiesc. Tatal ei era tot sus, sarma. Nu avea nicio important ci ea nu ridicase niciod privirea, 218Aproape toati lumea urcase la eta, doutizeci de minute nai tarziu, cind Bex si cu mine ne-am pregatit sa plecim. — Deci, ce vrei si facem acum? m-a intrebat ea. - Cred ci putem face orice, am raspuns, si era adevarat. Paraseam sala de mese si nu conta unde ne duceam. fram antrenate gi eram tinere gi aveam timp toata viata si purtim povara unor adulti. fn momentul acela, voiam doar 1 srb&toresc cu prietena mea cea mai bund, chiar dact ea fu stia de ce, — Hai s& ludm toata inghefata pe care o putem duce gi... Dar chiar atunci am vazut-o pe Liz. coborand in goand scara in spirala, urland, de parc nu m-as fi oprit deja: — Cammie! Iar apoi Liz.a soptit, sau cel putin a incercat 4 gopteasc’, dar jur c& toati lumea din tot conacul trebuie so fi auzit cfind a spus: E Josh! S-au pierdut si s-au céstigat rizboaie, tentative de asasinat au fost dejucate gi femeile au evitat si apard la acelagi eve- niment in aceeagi rochie, toate astea datorita unor surse bune de informatii. De aceea avem cursuri intregi dedicate acestui Jucru, Dar, in timp ce Liz ma tara in camera noastra, nu i-am apreciat importanta la adevarata valoare pana cand n-am vazut monitorul: — Astea erau aici cand m-am intors de la cind. Biata Liz facuse o munca uluitoare, conectandu-ne la sis- temul lui Josh, gi, uitandu-ma la ea, imi dadeam seama ca ar fiidat aproape orice si desfaca totul, chiar atunci. Fericiti cei sSraci cu duhul, pana la urma. Dar problema e ca, pentra spioni, nestiinta dureaza de obicei destul de putin. De la: D’Man Céttre: JAbrams 219Ti-a venit mintea la cap? fi zic; am vazuto CU (MEL, Acum irebuie sa ma crezi. UMBLA LA COLEGIUL GALAGHER Te mintl Cum pot ro crezi pe EA mai decét pe MINE De la: JAbrams ‘Catre: D’Man ‘Am incredere in Commie, O cred. Probabil c& doa parut c-o vezi plimbandu-se sambaté cu grupul dle de. Nici macar nv le cunoaste. Crede-ma, Las-o in pace. Raspunsu! lui Dillon era un singur rand. De la: D’Man. Catre: JAbrams Diseara. Ora 9:00. VOM AVEA DOVADAL Fi, la momentul acela, incepeam si intru in panied, ce nu era foarte tipic pentru o spioan, asa cd mi-am i nat ca imi luasem in primire drepturile feminine. ,,.D la care am vizut pe baieti adolescentireferindu-se i implica echipamente video gi lenjerie de corp cam tipat: — Oh, Doamne! ‘Dupa care am inceput si-mi rotesc privirea, in jetoanelor lui Liz. Trebuiau sé existe in tot butoiul ala cu formatii niste instructiuni despre ce trebuie si faci ca perirea it este total si irevocabil distrusa. Confrunténdu-se cu informatia c& operatiunea a fost grav compromisé, Agentii eu intoomit o lista de ive, cuprinzénd (féiré 8A se limiteze la) urmatoarele: 220A, Inducerea In eroare: Intr-o diversificare a, Abordarii ,probabil cd ai vazut pe alteineva care foamén cu ea”, una dintre Agente putea st se doghizeze in Cammie si s& escaladeze zidul, in timp ce Cammie o priveste, impreund cu Josh gi Dillon, si spune: Asta al vazut?” (Ceea ce e deosebit de eficient cand Sublectul este miop.) B. Compasiunea: Aceasta tehnicé nu e doar folosita, ou succes de cétre spioni de multe secole, dar, este, de asemenea, o metodé frecventé a adolescentelor. Conversatia ar suna, probabil, cam aga: JOSH: Cammie, ¢ adevarat cd frecventeai Colegiul Gallagher, cuib al bogstagelor putrede, si nu faci scoala acasa, aga cum mi-ai spus initial? CAMMIE: (jabuonind instantaneu in lacrimi — Nots, Lacrinile sunt foarte importantel) Da. B adevarat. Urmez Colegiul Gallagher, dar nimeni de acolo nu mA Intelege. Nu e 0 gooalé (pauzii teatrala). E o inchisoare. Voi intelege daca nu vrei s& ma mai vezi niciodata. JOSH: Cum ag putea sé te urise vreodata, Cammie? "Te fubese. $i, daca ¢ posibil asa ceva, acum te tubesc si mai mult, ©. Bliminarea, Dillon, zis si D'Man, ar putes fi ,sc0s din joo". (Aceasté alternativa nu a intrunit sufragiul universal.) ‘Toate acestea erau alternative destul de bune (ma rog, in afard de varianta C, dar simteam c& sunt datoare fat de Bex cel putin s-0 trec pe list’), dat, pe masurd ce le cantaream in minte gi se apropia ora nou’, am stiut ci mai exist 0 op- tiune. Una pe care n-o pusesem pe hartie Josh gi Dillon veneau si obfin’ dovezi si, cu toate cd zvo- rnul cum c& departamentul de paz investise recent in sdgeti 221otravite nu era, probabil, adevarat, tot nu voiam gandesc la ceea ce s-ar intimpla daca Josh ar veni caute — acum sau oricand, $i, cand am privit lu felul acest n-am mai avut det osingur’ opfiune, — Mi intorc imediat, am spus, varandu-mi Josh in buzunar gi inhand cruciulita de argint, agi de legenda mea pana la capt. ‘Am pomnit spre usd, cand Bex a strigat: — Ce-ai de gind sii spui? Nu m-am oprit cind am rispuns: — Adevarul. Capitolul 26 Hii, bine, evident, prin adevar nu infelegeam »A tot adevairul si numai adevarul’. Mai degraba adevat Rogu — versiunea prescurtata. Adevarul spionilor. Da, urmez Colegiul Gallagher. Da, te-am mint. Da, nu poti crede nimic din ceea ce-am spus sau am Dar iat& cum sta treaba cu adevarul spicanelor: nu e de-ajuns si-ti indeplinesti obiectivele misiunii. Une ai nevoie de mai mult si, cu toate c& nu voiam s-0 fac, c&e potrivit ca o relatie care a inceput cu o minciuna termine cu alta: Nu, nu te-am iubit niciodata cu adeodrat, Nu, ru-mi te-am rinit. Nu, nu vreau sit te mai vid niciodata. Conacul prea deosebit de linistit si pustiu seara de luni, la ora aceea deloc tarzie. Pagii mei r& coridoarele intunecoase, dar nu ma temeam de zgomot asteptau tunelurile, gi Josh, si sfarsitul unei relafii pe’ prefuisem. 22Totusi, inainte de a escalada zidul pentru ultima oar’, mi-am amintit de un Iucru pe care nu puteam suporta sé-1 duc cu mine dincolo de el. Biroul domnului Solomon nu imi era tocmai in drum, dar era destul de aproape. Am varat mana in buzunarul din spate al jeangilor mei, dupa formularul impaturit pe care ni-] diiduse domnul Solomon — pe care toat’ lumea il predase de mult, Era sifonat si rupt si mi-am dat seama ca il purta- sem cu mine aproape peste tot, de siptimani. Nesemnat, ne- terminat. Cu douazeci si patru de ore mai devreme, mi-ar fi fost {rica gi s8 ma uit la el, dar se pot intampla foarte multe in viata unei spioane intr-un asemenea interval de timp: un tata poate renaste, 0 prietenie poate trii gi muri, o dragoste ade- virata se poate topi ca hartia pe care sunt scrise biletele ei de dragoste. Cu douazeci i patru de ore mai devreme, sta- team pe creasta zidului nostru, dar acum stiam in care parte imi e locul. Cele dou cisute din josul paginii erau ca o bifurcatie pe drumul pe care obosisem s oscilez. Dincolo de zidurile noastre era un biiat pe care nu puteam decat si-l rinesc, iar dincoace de ele erau oameni pe care puteam s3-i ajut. Era probabil cea mai grea decizie din viata mea si am luat-o tra sind un X. Asta este una dintre regulile de aur ale Op-Acop: nu face nimie s& fie mai dificil decat trebuie. Era adevarat, situatia era deja destul de dificil. Bund, Josh. Bund, Dillon, mi bucur s& va revid, am exer- sat, masurdnd cu pasul trotuarul ascuns in umbri — astep- tnd, fra s& ma gandesc cu adevarat la ceea ce aveam de fiicut, dar incercand, in schimb, s& gisesc o metoda si-l lo- vesc pe Dillon in cap din-greseala-intentionat. Tare. Bip. Bip bip. Bipbipbip. 223M-am uitat la ceas si am vazut o bulin’ rosie pe. apropiindu-se de pozitia mea, in timp ce detectorul a nit un constant Bip-bip-bip-bip-bi L-am dezactivat temporar, tocmai cind am. lui Dillon résunand: — ff zic 0 si fie... — Bunt, bait. Bine, deci cameleonismul meu nu disparuse cu era limpede ci nu avusesera nici cea mai vaga idee aflu acolo. Dillon chiar si-a scpat franghia. (Apropo, mototol trebuie sa fii ca si ai nevoie de-o franghie escalada un zid de patru metri? Eu faceam asta bleme din clasa a doua!) Dar faptul cd l-am prins pe picior gregit nu La i cat pe Dillon sa fie super-arogant: — Mai, mai, mai! A pst tacticos spre mine, Uité-tel Cum a fost astazi la scoala? m-a intrebat, de parcé ar foarte istet si urma s& m8 prinda in cursd. — Bine. Am inghitit in sec. Nu voiam si mé uit la Josh. meam ca, daca ma uit, o sa-mi piara curajul. Mai mt orice, voiam ca Dillon sé se ia la hart& cu mine. Atuncia putut sé fip la el, ag fi putut sf urlu. As fi putut s8 maa cu ,neruntitura Gallagher” de la el. Josh era alt’ — Tocmai veneam si te vedem, a spus Dillon, aj indu-se. — Serios? am zis, adaugand o nervozitate artifici sului meu. Dar... M-am uitat de Ja unul la altul. Nu unde locuiesc. — Oh, ba sigur ca stim, a punctat Dillon. Te-am. sambata, intorcandu-te la scoali. Cu prietenele tale. 224~ Dar... eu fac scoala acasa. (lar premiul Oscar pentru cea ui buen actrifaé intr-o piesit pentru adolescenfi ti revine lui... Cimmie Morgan!) Nu stiu la ce te referi. Felinarul de deasupra noastra a palpait si, in acea juma- {pte de secunda de intuneric, Dillon a mai facut un pas spre mine. Renunti, bogataso. Te-am VAZUT! In spatele lui, Josh a soptit: — Dillon... — Mda, nu esti stpand peste orasul asta, stii. Nu-mi posi daca titicul tau... — Dillon, a repetat Josh, mai tare. N-am mai putut s8 nu mé uit la Josh. Nu-mi puteam dez-~ lipi ochii dela el. — imi pare riu, am soptit. Era recunoasterea vinovatiei pe care Dillon o astepta. el nu stia cd era vorba despre alta vin’. — imi pare riu. imi pare atit.. — Cammie? a intrebat Josh, de parca ar fi incercat sma recunoasca. E adevarat...? Am incuviintat din cap, incapabila si-i intalnese privi- rea, prin perdeaua de lacrimi — Vezi? a spus Dillon, luandu-ma in deradere. Ti-am spus... — Dillon! La intrerupt Josh. Doar... pleac de-aici. — Dar..., a inceput Dillon, ins Josh s-a agezat in fata mea. incerca si ma apere de Dillon, dar, 24u, tocmai imi ra- pise cea mai buna ocazie pe care o voi avea vreodata s8-i zgarii ochii micului ticdlos, (La propriu, zgariatul ochilor urma sa fac parte din testul nostru final de P.&L.) — Dillon, doar du-te, a spus Josh, fortandu-si prietenul sd se retraga, Numai 225Dar asta nu |-a impiedicat pe D’Man sé spund, cu. gant’: — Ne mai vedem. Imi venea sé-l lovesc cu pumnii gi cu picioarele gi s& simt& cat mai mult& durere, dar mi-am amintit, pregatirea de P&I. din lume nu mi putea ajuta si fae: fere aga cum sufeream eu. Nici macar la Colegiul nu te invata nimeni sa frangi inima cuiva. in timp ce Dillon se indeparta, m-am gandit la nile pe care plinuisem sé i le spun lui Josh gi, pret deo am avut impresia ca as fi in stare. Nu puteam si r atunci sau vreodata. Dar, de indata ce Dillon a disp&rut, s-a intors gi a strigat: — Eadevirat? — Josh, eu... $-a apropiat de mine, Glasul lui era mai aspru: — Estiuna dintre ele? Una dintre ele? — Josh... — 0 Fata Gallagher. Toata viata mea, termenul fusese respectat, aproape nerat, dar pe buzele lui Josh era o insult’, siin dlipa a ncetat sa fie baiatul visurilor mele si a inceput sa fie dintre golanii lui Dillon din farmacie. O ataca pe Anna, judeca pe mine. Aga ci am izbucnit: = Sice daca sunt? — Hm! a facut Josh gi apoi a clitinat din cap, cu pri pierdutd in noapte. Ar fi trebuit sé-mi dau seama. A lovit mantul cu piciorul, aga cum jl vazusem facand de o mie: ori, gi, cand a vorbit, a fost aproape numai pentru sine: larizata acas4! Apoi s-a uitat la mine: Agadar, eu ce sunt? fel de glum? A fost un fel de , Hei, cine poate si frai un sirintoc?” A fost... 226Josh... Nu, chiar vreau si stiu. A fost sptimdna caritai? Sau juna prieteniei cu baiatul de la livrari la domiciliu? Sau... — Josh! Sau erai doar plictisit’? — DA! am fipat, in cele din urma, vrand ca totul si in- ceteze. Da, bine, eram plictisita si am vrut si vid daca pot sa ma descurc fara sa fiu prinsa. Domnul Solomon avea dreptate; cea mai grea tortura e si privesti cum o persoanii pe care o iubesti e chinuilé. Josh s-a retras cAtiva pasi gi glasul lui a fost aproape o soapt cand a spus: — in regula, Merseserdim amandoi prea departe — spuseserim prea multe — dar stiam amandoi cd exist motive pentru care Fe- tele Gallagher nu se imprietenesc cu baieti din Roseville. Atata doar c& el nu stia c& motivele sunt informatii clasifi- cate. — Ulte ce e, maine plec, am spus, stiind c& nu puteam si-i cer hui Josh si escaladeze gardul in seara aceea sau in oricare alta; trebuia si-mi iau rimas-bun. Am scos cereeii din buzunar giei au sclipit in mana mea ca niste stele cizdtoare, Probabil ca ar trebui si-i iei inapoi, am spus. — Nu, a rspuns el, fluturand mana in semn de respin- gere, Sunt ai t3i. — Nu. Lam varat cerceii in palma. Da-i-i lui DeeDee. Josh a parut gocat. = Cred ca ii plac mult, am adugat, — Da, bine. Si-a varat cerceii in buzunar, in timp ce eu m-am fortat s& zambese. — Hei, ai grijé de tine, bine? Am ficut un pas, apoi mi-am amintit cum imi spusese el cd se simte legat in lanturi de un 227anumit fel de viata, in timp ce eu simfeam ci mi-e unaltul, $i, stii cum e cu liberal arbitru? F — Da! a raspuns el, parand surprins c3 imi amintis — Norocin privinta asta. Liberul arbitru. L-am folosit pe al meu pentru a pl inapoi la viafa care imi fusese haraziti, viata pe care 0 sesem gi departe de baiatul care imi aratase exact la ce nunjam. Speram ca nu se wit dupa mine. in mintea daduse deja coltul, urandu-ma putin, lisand ca asta ajute sa treacd peste suferin{a. Am mers tot inainte prin’ tuneric, fard s8 privese inapoi. Daca as fi ficut-o, probab as fi vizut furgoneta. Capitolul 27 Rotite au scartait pe asfalt. Am simfit miros de cauciues am auzit strigate si sunetul de metal pe metal: o porti cred. O mand mi-a acoperit ochii, o alta gura, intocmai ‘intr-o alta seara, pe o alta stradi, cand o alti pereche dem a venit de nicdieri. Am trecut pe pilot automat si, cateva: cunde mai tarziu, atacatorul zacea la picioarele mele — di nu era Josh, nu de data asta. Alta pereche de maini s-a ndpustit asupra mea. Er pumni peste tot. Am lovit cu piciorul — am ficut contact. iam auzit un glas cunoscut: — Oh, Doamne, m-a durut! Dar inainte si procesez ce auzisem, eram culcata burta, in furgoneta, si cineva ordona: — Porneste! ‘Am zicut acolo, nemigcat’, de-a dreptul timorat’, pe ca, desi domnul Solomon facuse aluzii, de cateva sipta cA testul nostru de final de semestru la Op-Acop avea s 228un examen practic, nu mi-am dat seama ci vorbise la pro- priu, pana cénd domnul Smith mu m-a legat la ochi gi la maini, = Scuze, domnule Mosckowitz, am murmurat, sim- {indu-ma vinovatd cé-l lovisem atat de tare, La.urma urmei, era doar a doua lui misiune gi eu il lovi- sem in burta, in plus, sunt aproape sigura c& se invineteste usor. A suierat putin, inainte si spuna: — Nuci nimic. fmi... trece. — Harvey... -a prevenit domnul Solomon. — Asa-i. Liniste, a spus domnul Mosckowitz, pe un ton. care dadea impresia c& se distreaz de minune, si impun- gandu-ma ugor in coaste. De vreme ce era un test gi aga mai departe, am stiut ci era cel mai bine si fac ce am invatat. Am zcut pe podeaua fur- gonetei, numirdnd secundele (noua sute optzeci si gapte, apropo), observnd cum a intors la dreapta, apoi de doud ori la stanga, apoi a facut un U sia trecut incet peste nite li- mitatoare de vitezd care mi-au lsat impresia distincta c& eram deviati prin parcarea de la Piggly Wiggly. Cand furgoneta a cotit spre sud, eram gata s& pariez pe nota mea semestriala de la Op-Acop (care, practic, era exact ceea ce puneam in joc) c& ne indreptam spre complexul in- dustrial de la marginea sudic’ a oragului S-au deschis gi s-au trantit portiere. Oameni au iesit afara, Cineva m-a tras in picioare, intr-o parcare cu pietrig, dupa care doua perechi puternice de maini m-au tarat pe 0 platforma de beton si apoi in lumina artificiala si ecoul unui imens spatiu cavernos. — Asaz-o. Leag-o, a ordonat domnul Solomon, ‘Sa ma zbat acum? Sa ma zbat mai tarziu? m-am intrebat, apoi am riscat: am lovit cu piciorul gi am atins pe cineva. 229— Stii, domnigoara Morgan, tocmai ai lovit-o pe ta, a spus domnul Solomon. i — Oh, imi pare foarte rau! am strigat, rasucindu- parca ag fi putut s-o vid pe mama prin fagia de pe ochi, — Bund lovitura, copila. Cineva m-a impins intr-un scaun si kam auzit pe d Solomon spundnd: = OR/sdoxandgoas A Morgancariostis proce exista reguli. Poti si lovesti cat vrei de tare. Poti s& fu vrei de repede. Respirafia ii mirosea a guma de mestecat de ment’. — Da, domnule. — Echipa ta a primit sarcina de a recupera un CD formatii pertinente. Tu ai fost capturata gi esti tinut’ pentru interogatoriu. Echipa de recuperare va cauta pachete. Poti si ghicesti care sunt? — CD.ul gi ew? — Bingo. — Nu pof fi sigur c’ te vor gisi in locul asta. L-am auzit indepartandu-se, tarsdindu-si pagii pe deaua de beton. 4 — Sunt Fete Gallagher? am intrebat. —Da. — Atunci vor fi aici. Cincisprezece minute mai tarziu, eram incuiata intr-o ‘mera. Eram legaté la ochi gi imobilizati intr-un scaun, fumind stelelor mele norocoase c& imi uguraserd atat de viata. Ramasesem cu domnul Mosckowitz. — Chiar ma simt prost, domnule M, am spus. Serios. — Hm, Cammie. Sunt destul de sigur ci n-ar vorbim. 230— Oh, aga e. Scuze. Am ticut aproximativ douasprezece secunde. Doar ci daca a5 fi stiut ce un test, n-ag fi folosit una dintre miscarile interzise. Jur! — Oh! O ticere grea a umplut incdperea, in timp ce eu asteptam inevitabila replicd a domnului Mosckowitz: Inter- ise? — Nu vi faceti griji. Sunt sigur ci suntefi bine. Nu e ca jiccum afi fi amefit sau ati vedea puncte sau ceva. — Oh, Doamne! Pentru cea mai de seamé autoritate din lume in codarea datelor, Harvey Mosckowitz era in mare masura 0 carte des- his’. — Hei, domnule M, nu va faceti griji, am spus, incercind sa abordez un ton de calm prefacut. E 0 problem’ doar daci vi apar petele rosii in zona galelor. Aveti pete rogii? Da? Atunci am auzit sunetele unui geniu cu acte in regule in- vartindu-se in cercuri, ca un caine care incearca si-si prinda coada, — Nu pot... Oh, sunt tot mai ametit. (Nu ma indoiam, se invartea destul de repede.) Hai, m-a indemnat, smul- gindu-mi fagia de pe ochi: Uita-te tu. Din pacate, chiar atat de ugor a fost, gi ar fi fost mult mai usor dacd nu m-ag fi temut si folosesc oricare dintre adev- ratele migc&ri interzise (in principal fiinded imi place dom- nul Mosckowitz si nu aveam permisiunea scris’ a Secretarului Apararii si asa mai departe). Totusi, domnul Mosckowitz nu s-a suparat deloc, — Oh, voi, fetele, a spus el, pe un ton foarte sfios, dupa ce Lam legat de scaun. — Stati linistit, acuma, domnule M. Ma intore repede. — Cezici, Cammie? a intrebat, in timp ce ma indreptam spre uga. M-am descurcat binigor, nu-i aga? — Afi fost nemaipomenit. 2Primul lucru pe care trebuia sil fac era si ies din can CD-ul nu era acolo — daci ar fi fost, nici vorba ca d Solomon sé-l fi lésat doar pe domnul Mosckowitz sil zeasc’, aga c& am tasnit prin depozitul gol citre o usa rioar, am verificat daca are senzori sau alarme, apoi m= avantat in umbra complexului de cladiri. Afar, mi-am simfit ochii obignuindu-se cu bezna. O minifa se strecura din cladirea pe care tocmai o parasise dar in rest eram inconjurata doar de ofel ruginit si fere sparte intunecate. Un vant rece sufla prin acel labirint, rand printre cladiri, stémind frunze moarte si nori de. de-a lungul terenului acoperit de pietris. Am privit inet data prin noapte, incercand s& simt o migcare de orice dar, daci n-ar fi fost sérma nou’, strilucitoare a unui g {nalt de plasa gi nigte camere de supraveghere foarte bine cunse, a§ fi jurat cd ma aflu intr-un oras fantoma. Apoi am auzit pardituri gi un glas foarte familiar: — Soarecele de Bibliotecd cheama Cameleonul. Came Jeonule, ma auzi? ~ Liz? M-am rasucit. — Cameleonule, sunt Soarecele de Bibliotecs, ai uita Folosim nume de cod cand suntem conectate. Dar eu nu eram conectata! Eu eram intr-o misiune in can m& desparteam de prietenul meu secret. Nu eram tocma pregatité pentru o operatiune. ins apoi mi-am amintit cruciulita de argint care se legana la gatul meu. inainte apuc sa intreb, Liz mi-a explicat: — Mi plictiseam intr-un weekend gi m-am hotirat si repar lantigorul. $i si-1 imbunatitesc. Ce zici? Zic cd prietenele mele sunt sclipitoare gi, in acelagi tin oarecum inspaimantatoare, asta zic. Dar, fireste, mu p sii-o spun. 232— Asadar, cum a mers cu proiectul tau? m-a intrebat Liz, iar eu mi-am amintit c& jumatate din gcoala ne asculta, pro- babil. Adicd, au fost complicatii sau... — Liz! m-am ristit, nedorind si ma gandesc la Josh sau Ja ceea ce tocmai facusem. Cu prietenele fi plangi inima franta la o inghetat& de cio- colat’ gi un film siropos, nu cand ai de-a face cu pistoale si veste antiglont. — Unde e CD-ul? am intrebat. De data asta, mi-a rispuns vocea lui Bex. — Credem ci ei se afla in cladirea mare din partea de nord a complexului. Tina si Mick s-au dus in recunoastere, iar noi stim pe pozitii aici. — Unde aici? — Uitte in sus La doua zile dupa inmormantarea tatilui meu, mama a ple- cat intr-o misiune. N-am infeles asta niciodata pana atunci: ci uneori un spion nu are atét de mult& nevoie de o acope- rite, ct de un scut. Ghemuita pe acoperis, intre Bex si Liz, nu eram 0 fata care tocmai se despartise de prietenul ei. Ma uitam la ceas si imi verificam echipamentul, in loc si plang. Aveam un obiectiv dintr-o misiune, nu o inima franta. — OK, a spus Liz, cand majoritatea elevelor din clasa a zecea s-au strans in jurul ei, Banuiala mea e ca locul asta aparfine scolii, pentru ca cineva a bgat bani seriosi in el. A aritat cdtre o diagrama schitat3 in grab, care, dup’ cum imi spuneau instinctele mele de super-spioan’, era facut din cevapohartie gi creion de ochi. Exist detectoare de migcare de jur imprejur. Ferestrele sunt legate la 0 alarma. Bex s-a luminat cand a auzit asta, dar Liz i-a potolit en- tuziasmul: 233—O inventie Dr. Fibs. N-avem cum s-o decon toiul noptii, cu echipament minimal. 4 — Oh! s-a dezumflat Bex, de parca i-ar fi fost orice distractie. Eva a indreptat spre clidirea din fafa noastra un ay care seamana cu un radar obisnuit, dar care de fapt est detector de caldura corporala, gi l-a migcat dintr-o alta, inainte de a spune: — Bingo. Avem un punct fierbinte, Cel putin 0 duzina de imagini rosii s-au perindat ecran, dar majoritatea siluetelor rosii erau ingrama mijloc. — Acoloe pachetul nostru, a spus Bex. — Usile sunt o problemi, a zis Liz, enumerand opi Ferestrele se exclud. Ai crede mai degrabi ci pizese ductele de cdldura si... — Stii ce inseamna asta, a spus Bex, iar glasul ei a cao provocare. Liz s-a uitat la noi, pe rand, dandu-si seama ce gan toate — care era singura solufie a misiunii noastre — git era cu 10 kilograme mai slaba decat noi. — Nul a izbucnit Liz, O sa ma incaleese sau o si fiu capitata sau... — Ma duceu. q Atunci m-am intors sa mi uit la Anna Fetterman. ‘Anna, cea care, doar cu cAteva luni in urma, str mani biletul cu tema ei de parci Op-Acop avea si-i moartea, facea un pas inainte, spunand: — Am statura potrivits, nu? $i atunci am stiut c& Dillon urma s-o revada pe intr-o buna zi gi ci, de data aceea, el va avea nevoie de vare. Bip. 234— Ce-a fost asta? m-am intrebat. Bip-bip, — Eo racheti? a izbucnit Anna, privind spre cer. Bip-bip-bip-bip-bip. — Suntem inta unei sgefi tranchilizante cu detector de cildura! a tipat Eva. Biiittip, —OK, nu mai misc& nimenii! a strigat in spatele nostru un glas de barbat. Unele dintre colegele mele s-au supus. $i eu la fel, dar dintr-un motiv total diferit. Nu credeam ca voi mai auzi vocea aceea vreodata, dar era acolo, spunand: — Am... am... sunat deja la 911. Politistii or s& ajunga in orice... Dar Fetele Gallagher nu l-au lasat si termine. Facuse 0 greseala totali pomenind de 911, c&ci, intr-o clip’, doua din- tre fete se n3pusteau asupra lui, iar eu a trebuit si strig: — Eva, Courtney, nu! ‘oat lumea se holba la mine — Josh, care era surprins ci nu sunt legati fedeles sau moarté, si toate colegele (in afar de Bex gi Liz), care nu-gi puteau inchipui de ce si le fiimpie- dicat sa neutralizeze pe cineva care era, in mod atat de evi- dent, un borcan cu miere. — Josh! am spus eu, soptind pe un ton aspru, in timp ce am oprit detectorul si m-am apropiat de el. Ce faci aici? — Am venit si te salvez. Apoi a privit imprejur, la cole- gele mele imbracate in negru. Ele cine sunt? m-a intrebat soptit. — $inoi am venit s-o salvam, a rispuns Bex. — Oh! a exclamat el, si apoi a clatinat absent din cap. A fost o furgoneta... Te-am vazut... Eu... 235— Asta? am spus eu, cu o fluturare a mainilor, Eun @ cei al scolii. Am incercat sé adopt un ton cat se poate de salant cand am spus; Un fel de... initiere. Poate c& Josh m-ar fi crezut, daca n-ar fi stat toata zecea pe acoperigul unui depozit, in haine negre gi p centuri echipate. — Cammie, a spus el, apropiindu-se, mai intai mergi la scoala aia, apoi imi spui ca pleci, dupi care te cum dai din picioare ca o apucata si esti répit8 sau asa: Anmai facut un pas, doborand din intamplare o de metal vechi, care a alunecat apoi de pe marginea rigului gi s-a prabusit jos, pe pamént. Sirenele au inceput si urle. Lumini palpaitoare au dat pamantul sub noi. Liz a privit in jos gia strigat: — S-a impiedicat de alarma! Dar nu conta, cici eu nu puteam si vad nimic, in afar’ Josh, nu puteam si aud nimic, in afard de frica din glasul cand mi-a cerut: — Cammie, spune-mi adevarul. Adevarul. Nici nu-mi mai aminteam care era. fl ocoli atta vreme incét mi-a trebuit o clipa si-mi amintesc care gicce ma adusese pe acel acoperis. Merg, intr-adevar, la Colegiul Gallagher. Astea sunt prietenele mele, in spatele meu, colegele se migcau, pregatindu-se pen- tru urmatoarea etapa a misiunii noastre. — Siacum trebuie si plecim —Nute cred, Josh nu a vorbit ca un om ranit atunci. Vorbele lui erau 0: provocare. — Ce trebuie si spun? m-am rastit eu. Trebuie si-ti spun. ca tata e mort, ci mama nu stie si giteascd gi cd fetele astea {mi sunt ca niste surori? 236S-a uitat peste umarul meu, la fetele de toate staturile, si- luetele gi rasele. — Trebuie sa spun ci nu ne mai putem vedea niciodata? Pentru c& e adevarat. Totul e adevarat. Josh a intins ména si ma ating’, dar m-am smucit, spu- nnd: — Nu yeni sé mi cauti, Josh. Nu mai pot si te vid nicio- dat, $i apoi m-am uitat in ochii lui pentru prima oars: $i iti va fi mai bine asa. Bex mia dat o pies de echipament dar, inainte s-o iau, m-am intors si infrunt pe Josh pentru ultima oara. — Oh, am spus, ginu am nicio pisica. M-am intors, ca s-mi ascund lacrimile, si m-am adancit in noaptea care se intindea in fafa mea, N-am stat si ma gan- desc la tot ce lasam in urma. Eliberati de secretele mele, eli- berati de minciunile mele, mi-am spus c& féiceam cea ce mi-era harizit si fac pe acest pamént. Am fugit. Am sarit. Mi-am desficut bratele si, timp de zece secunde pline de extaz, am putut s& zbor. Capitolul 28 Bite rea foel shar aimaimaltun sak tn niezap ine dowd clairi, dar, totusi, mi-a plécut senzatia de imponderabili- tate. Josh era in spatele meu. M-am concentrat la ce aveam in {afd gla ndltimea gi viteza aceea, nu aveam cum si privesc inapoi. M-am oprit mi s-a pérut fiesc so aud pe Eva spu- néndui Tinei — Ne indreptéim spre panourileelectrceSimis-a parut normal s-o aud pe Courtney rasp {nainte de-a o trage pe Mick catre scara de incendiu vest: — Amingeles. Eram Fete Gallagher in misiune: faiceam ce stim maib Asa ci nu m-am gandit la ceea ce tocmai se intamplase,| macar cind Bex m-a intrebat: — Esti in regula? — Sunt bine, i-am raspuns si, in acel moment plin adrenalin’, era adevarat. a ‘Am alergat c&tre partea sudica si Bex a folosit un mic! care semana cu un ruj de buze, dar in realitate e 0 «F acida super-intensi. Apropo, recomand insistent s& nu confundat, pentru cd, de indata ce Bex a trasat un cere pe acoperis, acidul a inceput si-l manance gi, treizeci de cunde mai tirziu, coboram in coarda in depozitul de d subt, Cladirea era un labirint de stelaje inalte de metal, i cate de palefi. Mi-am imaginat sunetul de avertizare al s vuitoarelor in timp ce m-am strecurat, impreund cu B latura sudic& a cladirii, sperdnd c&, simultan, colegele no tre se strecurau prin cea nordic’. , — E mai inalt decat ma asteptam, mi-a goptit Bex, timp ce astepta ca ma uit discret pe dupa un colt. q — Da, mi rog... Dar chiar in clipa aceea, un ins de la departamentul d intrefinere, pe care l-am recunoscut, a sarit de pe un raft de sus. Coborase prin aer ca 0 cioar mare si neagr’, dar Bex cu mine l-am detectat, i-am simtit umbra. M-am dat k patte iar ela aterizat, cu o bufnitur’, lovindu-se de unul. tre rafturi. N-a ezitat nicio clipa inainte de a se rasuci ca loveasci cu piciorul, dar Bex era pregatitd sii-a lipit un p ture Dormitin direct in mijlocul frantii. (Apropo, ma bucur 238ci Dr. Fibs s-a lsat de fumat, pentru cé, in afara de benefi- ciile evidente pentru sinatate, ideea, inspirata de plasturii cu nicotina, de a pune tranchilizant pe autocolante e fantas- tic inaintam din nou, alaturi de Bex, prin labirintul intune- cal, cand a spus: — Osi gisesti pe altcineva. Cineva si mai misto. Cu par mai frumos. Minciund. Dar una draguta. Ne-am strecurat mai departe, de-a lungul intervalului, ascultand, simtind cea ce ne inconjoara (in definitiv, daca domnul Solomon apelase la departamentul de intrefinere, inseamné c& lua evaluatile finale in serios). — Echipa Beta, cum merge? am intrebat, dar am fost in- timpinat’ cu o tacere insofiti de paraituri. Bex si cu mine am schimbat priviri ingrijorate. Nu e bine, — Echipa Charlie? Nimic, nici de la capatul ala. ‘Ma simteam ca un sobolan prins intr-un labirint, chutaind bueata de branza. Fiecare colf era periculos. Fiecare pas putea fi o capcana. Asadar, ne-am uitat una la alta, ne-am luminat dintr-odata si am facut ceea ce facintotdeauna marii spioni: am privit in sus. Dupa ce am urcat sapte metri, pana pe rafturile de sus, am vazut oameni patruland la picioarele noastre, in timp ce Bex sicu minene furigam deasupra, apropiindu-ne de micul birou din centrul cladiri, Peretii despartitori ai biroului masurau vreo gapte metri in indltime, mult mai scunzi decat acoperigul depozitului care se inalfa, intunecat si rece, deasupra noastra. Ne-am oprit gi Bex a dus un binoclu la ochi, apoi mi |-a dat mie. — Ghiceste din prima cine st’ pe pachet? M-am uitatin mica incdpere gi am réspuns: 239— Solomon. Bex si-a dus mana la ureche gia spus: — Echipa Beta gi echip& Charlie. Suntem pe poz Repet, echipa Alfae... i Dar inainte ca Bex si apuce si termine, am simtit ‘inh3tandu-mi piciorul. Am lovit, incercdnd s4 ma eli ‘Mc-am intors spre Bex, dar disparuse. Jos, era 0 inci ‘M-am intors, am vizut mana vanjoas& care ma tinea glezna, am auzit zgomot de cutii prabusindu-se. Nu m-am putut elibera sin curdnd cideam pe ling’ turile grele de metal, aga ci am intins mana, m-am agatat am rmas atamata acolo, pret de-o clipa, incercind si-mi fo losesc toata forta ca si-mi ridic trupul inapoi. Dar era tarziu. Ceva m-a tras din nou gide data asta am lovit podea am simtit betonul rece, prifuit, sub palme si am vazut 0 reche de ghete marimea 44 holbandu-se la mine. Asta nu e bine. Am incercat si ma rostogolesc, sa lovesc cu picioarele, s& ma rasucesc gi si+i aplic adversarului meu niste t&lpi in barbie. Dar inainte si actionez, mi-am dat seama ci mainile nu mi se mai migcau. — Haide, Cam, a spus Paznicul Guma-de-Mestecat. $-a terminat, fetito. Te-am prins. Ma tras in picioare $i m-a condus pe dupa un colt, in timp ce Bex era finutd de doi baieti de la intretinere (aman- doi sangerand). —Te-ai descurcat bine, totusi, mi-a goptit Paznicul Guma-de-Mestecat, in timp ce ma tara ctre usa biroului. Nu prea cred ca adevaratii baieti rai de talie internatio- nala sunt atat de amabili. Dar pot spera. Mi-am trecut in re- vist’ optiunile: domnisoara deprimata, glezna sucita, fals atac de apoplexie, cap in nas? Ceva imi spunea ci Paznicul 240Guma-de-Mestecat nu avea sa fie rapus de niciuna dintre ele. Avea cel putin douazeci de kilograme si cincisprezece ani in plus fafa de mine, dar, cum spune mama, m-am pri- ceput intotdeauna si ma zvarcolesc. — Regret, domnigoara Morgan, a spus domnul Solomon, iesind din birou gi indreptandu-se spre mine. Dar s-a termi- nat, Nu ai CD-ul. N-ai reugit si duci la bun sfarsit misiunea... Parea cA s-a terminat. Glasul lui suna ca gi cum s-a ter- minat. Dar, ca la un semn, Liz a intrerupt curentul si lumi- nile. Siluete intunecate au fasnit din senin, Parea aproape ci ploua cu Fete Gallagher. Mi-as dori si pot include o relatare lovituri-cu-lovitur’, dar totul s-a intamplat prea repede. Pumnii au zburat. Picioarele au lovit. Am auzit trupuri grele prabusindu-se pe podea, in timp ce plasturii Dormitin se li- peau de piele. Cldirea era, pesemne, echipat cu lumini de urgent’, pentru cd, dupa cateva minute in beznd, o fantomaticé stra- lucire galbuie a crescut in spafiul imens gi totul prea s& in- cremeneasc& pe masur& ce luminile se aprindeau. Am vazut-o pe Bex trantindu-l la pamant pe unul dintre paznici si apoi luand-o la fuga spre birou, dar, cand a ajuns la prag, trebuie sd se fi impiedicat de detectorul de migcare, cici a pornit o alarma si inc3perea s-a transformat din birou in. temnifa, in timp ce din podea au tagnit gratii, construind o colivie tocmai in jurul obiectului de care aveam nevoie. Bex a inceput sa loveasca gratiile, cand, in spatele ei, Joe Solomon a spus: — Regret, domnigoarelor, dar ma tem cd acesta este sfar- situl misiunii voastre. A clatinat din cap. in loc sé aiba un aer triumfator, pétea trist, aproape indurerat. Am incercat s8 vi spun cit de important este, a continuat el. Am incercat s& vi pregatesc, si acum uitati-va la voi. 241Eram rinite si pline de sange, dar inca pe picioare, gi tusi, domnul Solomon pairea si se simt’ vinovat si der — Cum voiati sé iesiti de-aici? Care era planul vostra extractie? Chiar erati dispuse s& sacrificati trei sferturi echipa voastra in zadar? A clitinat din nou din cap si s-a in depirtat de lang noi. Nu vreau si vi vad pe niciuna mestrul urmétor. Nu vreau si am asta pe congtiint&. — Scuzati-m4, domnule, am spus. Dar asta se aplicé daci avem CD-ul? A scfpat un ras scurt, obosit, reamintindu-ne tuturor ceea ce surorile noastre stiuser’ de secole: cd barbatii vor su=_ estima intotdeauna fetele. Chiar si Fetele Gallagher. — CD-ul dla, am adaugat, ardtand in spatele lui citre co- livia care inconjura complet micul birou, cu exceptia cr&pa- turilor inguste unde podeaua se deschidea pentru a permite gratiilor s-o strapung3. Spatiul era mult prea mic pentru ca un barbat adult s& se strecoare. Nu, pentru asta era nevoie de o fata — prefera- bil una de statura Annei Fetterman. Stupefiati, domnul Solomon i restul echipei sale s-au. uitat cum mica Anna le-a cut semn cu ména si apoi a alu- recat inapoi prin crapaturile din podea, facandu-se neva- zuti. Citiva dintre birbati s-au repezit dupa ea, dar Joe Solomon a ramas cu privirea incremenit3. — Ei, bine, a spus el, cred c&... Dar inainte sa reugeasca si termine, o bubuitura puter- nici a umplut aerul. inciperea parea plina de praf, de fum side sunetul de lemn ficdndu-se tindari. Paznicul Gu- mi-de-Mestecat m-a lipit de perete, cu trupul scutintre mine si dezastru, in timp ce ofelul s-a inclinat si rafturile s-au ris- turnat, unul dupa altul, cizdnd ca nigte piese de domino aranjate in sir. 242Mis-a parut o vegnicie pana cdnd Paznicul Gumi-de-Mes- tecat mi-a dat drumul. Cred ci era nducit; stitt c& eu eram, categoric. In definitiy, nu ti se intampla in fiecare zi sd: A) te desparti de prietenul tu secret; B) fii rapita de (un fel de) fosti agenti guvernamentali; $i C) te pomenesti ci sus-men- fionatul prieten secret incearca si te salveze trecand cu un stivuitor prin zid — Cammie! |-am auzit pe Josh strigand prin praf, dar nu puteam si-i rispund, nu atunci. Domnul Solomon era la podea. Planificase totul, pentru orice situatie neprevazutd, in afara de una: perseverenta unui biiat obisnuit care are ghi- nionul sa iubeasca o fata exceptionala. — Cammie! a exclamat Josh, prin praful care se agita in jurul stivuitorului, coborand pentru ase ageza in varful unui morman de moloz. Trebuie. $a. Vorbim. — Da, a spus o voce din spatele meu. ‘M-am intors si am vazut-o pe mama. Puternica, fru- moasa, geniala mea mama. — Trebuie. Domanul Solomon incepea s& se miste, Paznicul Gu- ma-de-Mestecat alunga praful din aer, iar Bex ranjea de parca ar fi avut parte de cea mai mare distracfie din toat& viata ei. Se sfairgise. Testul, minciunile, totul. Se sfargise, aga ci am facut singurul lucru pe care il puteam face: — Josh, am spus. Ag dori sa fi-o prezint pe mama. Capitolul 29 Dips ce aftasem adevarul despre pirintii mei sinainte de a veni la Colegiul Gallagher, singurele momente cand nu eram nelinistit era cand ji aveam pe amandoi in fata ochilor. 143j Cred ca atunci am inceput si devin Cameleonul. Ma furi- sam in dormitorul lor gi fi priveam dormind. Zceam, fri un zgomot, in spatele canapelei, ascultand sunetele televi- zorului, in timp ce ei se elaxau, seara. Dar, chiar si pent mine, noaptea testului final de Op-Acop a fost 0 noapte lunga. Ora 23:00: Agentele se intore la cartierul general gi primese ordin 8 se ducé la, culeare. Ora 28:40: Tina Walters raporteaz’ c& directoarea Morgan s-a incuiat in biroul ei cu Subiectul. Ora, 01.19: Agenta reuseste sisi indeparteze tot Tumegusul si mazga din par. Ora, 02:0: Majoritatea elevelor de clasa a zecea inceteazA s& invete pentru J.L. si se duc la culcare. Ora 04:00. Agenta nu poate incé s& adoarmé. Agenta 1si dé seama, cA scenarful cel mai fericit ar presupune un pahar de ceai ,modificator de memorie” gi Subiectul trezindu-se in patul séu, cdteva ore mai téraiv, fairs 8a-si aminteasc& nimic din ceea ce se intamplase in seara precedentd. Agenta nu vrea si se gandeaso’ la sconariul cel mai neferiett A doua zi dimineat’, la ora gapte, ma siturasem de astep- tare, aga c& am batut la usa biroului mamei. Credeam cé sunt pregitita pentru orice, c3, dupa ziua precedent, nimic nu ‘mé mai poate lua prin surprindere. ‘M-am ingelat. — Buni, a spus Josh. — Ce... Hm... Cum... Mi-am dat seama, dup expresia de pe chipul lui, c& i copea sa se indoiasca serios de recent dezvaluita mea condi- fie de geniu, dar nu aveam ce face: ar fi trebuit sa fie plecat 244deja. N-ar fi trebuit s& dau ochii cu el. N-ar fi trebuit si avem acel moment stinjenitor in care si ne inghesuim in pragul usii de la biroul mamei. Cele doua jumatati ale vietii mele nu trebuiau s& se ciocneasca. — Ai fost aici toata noaptea? !-am intrebat cand, in cele din urmé, mi-am redobandit capacitatea de a gdndi coerent. ‘Avea ochii rosii si grei, dar nu arita ca unul dornic si se duca la culcare. La drept vorbind, arata ca unul care nu avea si mai doarma niciodata. S-a frecat la ochi. — Da. Am sunat-o pe mama gi i-am spus ci rman peste noapte la Dillon. Ei... ei n-au stiut nimic despre... N-au avut nimic impotrivi. — Da, am spus. Nu s-ar zice ci identitatea apelantului e afigata cand suni de la numarul nostru. N-am spus-o ca pe o glum’, dar ,vechiul Josh” ar fi ras sau ar fi arborat acel zimbet moale, blajin. , Noul Josh” a rimas neclintit, privindu-ma. — Cammie, s-a auzit deslugit in Sala de Istorie glasul mamei de dincolo de pragul usii. Vino inauntru, te rog, ‘Am intrat, atingandu-ma de el pret de o clipa care n-a durat nici pe departe destul. — Euosi... Josh a pornit cAtre bancile din capul scarilor. Mama ta gi tipul la... au spus cd pot si astept. Dar eu nu voiam si astepte. Daci ma astepta, trebuia si-1 privesc in ochi. Trebuia si spun lucruri care aveau noima doar intr-o limba pe care nici macar eu n-o stiu. Voiam si plece gi si nu priveascé inapoi. Dar inainte s& pot spune asta, mama a insistat: — Cammie, acum! Si am stiut c& nu mai aveam timp. in atatea privinte! Nu m-a imbratisat, nu m-a sarutat — cea ce era ciudat. ‘Nu neasteptat, dar asta mi-a creat senzatia cA intalnirii cu 145mama fi lipseste ceva, ca gi cum, inainte si ma agez pe pea gis& intreb ce avem la cing, ar trebui sé rman in pic Jangii us’, agteptind ca ea si spun’: Ce faci, copils?” Mi rotit privirea si Lam vazut pe domnul Solomon in coltul merei. — Aidormit bine? ma intrebat. — Nuprea. Nuera o minciuna. — Mia facut plicere vizita lui Josh, a spus mama. Pare de treabi. (Este.) A fost plicut si-1 cunosc, in sfarsit. — Da, eu... Apoi mi-am dat seama ci ceva nu era in re- guld. Stati aga! Mama i-a zambit domnului Solomon gi — va vine sa cre- deti? — el i-a zimbit inapoi. Cu dinti gi tot ce trebuie! (OK, poate c& mi-a trecut atunci prin minte ca arata bine. Dar numai o secunda sau dou’) — Draga mea, esti bun’, a spus mama, vazindu-mi ex- presia de uluire total. Dar acordé-ne si noua pufind inere- dere. Dumnezeule! M-am prabusit pe canapeaua de piele. — Cum... Erau nenumérate feluri in care puteam s8 termin propo- zifia aceea: De cand stiau? Pana unde erau dispusi sa ma lase si merg? Cum au aflat? — Ai fost foarte ocupatd, a spus mama. S-a asezat pe unul dintre frumoasele scaune de piele din fata mea si sia pus picior perfect peste picior. — Vrei si spui ci nu te-ai mirat cum de te-am gasit asear§? m-a intrebat domnul Solomon. ‘Nu, nu ma mirasem. Totul se intamplase atat de repede si, dupa multe ore, eram stipaniti de acelasi val de emotie. M& simteam ca o idioata: 0 mare, mare toant’ prinsa cu de- getele in borcanul cu dulceata. 246— Cammie, asta nu e o gcoal obignuit’ — nu poate fi, cu eleve atat de exceptionale. Ceea ce ai facut tu a fost nesi- buit gi neglijent gi, daca ai incerca o asemenea cascadorie {intr-o misiune, viefi ar fi puse in pericol gi operatiuni ar putea egua. Sti asta, nu-i aga? — Da, doamni director. — Acestea fiind zise, conform cuiva cu 0 experienta ex- trem de bogat& — a aruncat o privire cétre domnul Solomon, care a dat aprobator din cap — a fost o demonstratie cu ade- vairat impresionanta. — A fost? M-am uitat de la unul la altul, asteptind si se deschida o trapa care sa ma trimita direct in carceri. N-am... ‘incurcat-o? Mama gi-a inclinat capul, cdntarindu-si vorbele: — Hai si spunem doar ci ai avut una dintre cele mai complexe exercitii de Operaiuni sub Acoperire pe care le-a ingaduit vreodata scoala noastra. — Oh! am zis, si cuvantul a sunat greu. — Dar, Cam, a continuat mama, aplecandu-se spre mine, de ce n-ai venit si-mi spui? area rénit’. Era o torturd — o torturd grea. — Nu stiu. (Nu plnge. Nu plnge. Nu plange.) Eu doar. Era prea trziu. Glasul incepea sé-mi tremure. — Nu voiam s&+ti fie rusine de mine. — Ei, rusine? a spus domnul Solomon gi mi-a trebuit 0 fractiune de secunda si-mi amintese ca era in incapere. Crezi c&, la varsta ta, ea ar fi scapat basma curata cu cate ai facut tu? Solomon a ras, apoi a zambit. N-a fost mama ta in tine — a fost tata tau. S-a ridicat sia pornit spre fereastra. I-am vizutimaginea oglindita in sticla scaldata de soare, cand a vorbit. — Tatil td a spus mereu ca vei fi bund, (Bine, deci poate ct fnat era putin sexy...) Cammie, cred c& am fost cam dur cu 247tine semestrul asta, a adaugat Joe Solomon, de parca mi-ar| dezvaluit un secret. $tii de ce? (Pentru ci mi urist, a fost punsul care mi-a rasarit in minte, desi stiam c& nu era cel rect.) Am pierdut deja un membru drag al familiei $-a uitat cénd la mine, cand la mama: Asa cé ag da orice ‘nu mai vii niciodata in clasa mea. Socatd si raniti, n-am putut decat si ma uit la el, cu virea incremenita. A varat mana in buzunar sia scos larul unde marcasem casuja ,Operatiuni sub Acoperire”. — Esti sigur’ cd nu vrei sa gisesti un birou sau un rator comod pe undeva? Pentru ci n-am raspuns, dupa moment Solomon a impaturit inapoi formularul si l-a ba in buzunar. Ei, daca e sa faci munca de teren, o sé fii pregae tit’. fi datorez macar atat tatalui tau. in glas i s-a strecurat tristefea si, pentru prima oard, _ Jam vazut pe Joe Solomon ca pe un om, — fidatorez mai mult de-atat. S-a uitat cétre mama, care i-a rispuns printr-un zambet trist, cu infeles. Vacant pla- cuté, Cammie, a adéugat domnul Solomon, revenind la tonul lui obignuit, in timp ce ducea mana spre clant’. Odih~ neste-te. Urmatorul semestru nu va fi floare la ureche, aga cum a fost experienta prin care tocmai ai trecut, Asta a fost floare la ureche?! imi venea sA strig, dar Joe So- Jomon plecase deja. Voiam réspunsuri de la el. Cat de bine il cunoscuse pe tata? De ce a venit la Colegiul Gallagher acum? De ce aveam senzatia cd povestea e mai lungi? Dar apoi mama a vorbit si mi-am dat seama ca eram sin- gure. Scutul mi-a cizut i aveam senzatia ca ag putea si ma cuibiresc ling’ ea si si dorm pana dupa Craciun. — Cammnie, a spus ea, apropiindu-se ca sa se aseze langa mine. Nu ma bucur c& m-ai minfit. Nu ma bucur cai ineal- cat regulile, dar exist o parte din povestea asta care ma face foarte mandra. 248— Partea cu calculatorul? am incercat sa ghicesc. Pentru ca, zu, a fost numai meritul lui Liz. Eu n-am... — Nu, copild. Nu despre asta e vorba. Mi-a luat mana in mana ei. $tii cd tatal t&u gi cu mine nu eram siguri ci vrem 8 urmezi gcoala de aici? ‘Auzisem o mulfime de nebunii in viata mea, dar aceea ma lsat cu gura ciscat’. — Dar, mami... tu ai fost o Fat& Gallagher... Am de urmat o traditie... Este.. —Draga mea, m-a oprit mama, Cand am venit aici, stiam c& urmeaza s& te lipsesc de tot ce nu se giseste intre aceste ziduri. Nu voiam ca asta sa fie singura viata pe care s-o cunosti, Mi-a méngaiat parul: Tatal tu gi cu mine ne in- trebam daca e locul cel mai bun pentru tine, — Dar ce... cum ati luat decizia? am intrebat, dar de in- dati ce am rostit cuvintele, am stiut ci era o intrebare pros- tease’. — Da, copila, cand |-am pierdut pe tatal téu am stiut c& trebuie sa renunt la munca de teren... — $i aveai nevoie de o slujbi? am incercat 8 termin in locul ei. Ea m-a contrazis, clatinand din cap: — Trebuia s vin acasa. Cand am inceput sa plang? Chiar nu stiam. Chiar nu-mi pasa. Mama m-a mangaiat pe par si a spus: — Dar lucrul care m-a ingrijorat cel mai mult in privinta asta a fost c& trebuie si-ti petreci copilaria invatand si fii dur’ gi puternic’, fara s& inveti niciodata cé e in regula si fi bland& gi dulce. Si-a indreptat spatele, lang mine, forfan- du-mi s-o privesc in ochi. Daca facem ceea ce facem, nu in- seamni ci trebuie si renunfim la partea din noi care iubeste. Cam, eu l-am iubit pe tatal tu... il iubesc pe tatl tiu. $i pe 249tine. Daci ag crede cé trebuie sa renuntila asta... simu nosti asta niciodata... te-ag duce cat de departe de-aici putea. — Stiu, am spus. Nuerao minciun’. — Bine. Ma bucur c& esti destul de desteapta si sti asta, a spus mama, apoi m-a impins de lang ea. Acum du-te. teste de dat. Mi-am trecut mainile peste fat, cutandu-mi lacrimile, ritdcite, apoi m-am ridicat gi am pornit spre usd. Dar inainte si ies, m-a oprit. — Ar fi fost in regulé, copild, stii? Si marchezi cealalt cisuta. Mi-am intors privirea spre ea si am vizut nu directoarea sau spioana sau micar mama, ci femeia pe care o vizusem plangind. $i tocma cind credeam ci mu se poate s-0 iubesc gi mai mult. — N-as atinge-o, in locul tau. Josh s-a intors la auzul cuvintelor mele. Totusi, degetele Jui erau periculos de aproape de sabia lui Gilly. — Noi ne pricepem destul de bine sa ne pizim lucrurile, am spus, apropiindu-ma incet $i-a varat mainile in buzunare. Era, probabil, locul cel mai sigur pentru ele, dar gestul mi-a amintit de seara cand ne cunoscusem. Tanjeam dupa strada aia intunecati, dupa sansa de-a o lua de la capt. = Asadar, a spus el. Spioan’, ai? Nu si-a dezlipit nicio clip’ ochii de la sabie, Nu-l puteam. invinui. Nici eu nu voiam si ma uit la mine. —Da. — Asta explicd multe. — Asadar, fi-au spus? am intrebat. 250Josh a dat aprobator din cap. — Da, mi-au oferit turul de onoare. Cumva, imi venea greu si cred, dar nu era tocmai mo- ‘mentul s& spun: ,,Ai vizut nava cu propulsie nucleara pe care o finem in pivnit2", aga c& doar am incuviintat din cap. — Josh, stii ci nu poti niciodata... — S& spun cuiva? S-a uitat la mine. Da, mi-au explicat. — Adica, niciodata, Josh. Niciodata. — Stiu, a rispuns el. Pot si pastrez un secret. Vorbele lui m-au infepat. Asta fusese si intentia. Iati-ne acolo, intr-o sali dedicata vietilor secrete gi vic~ toriilor secrete. Vedea totul, din locul unde se afla. Lumea mea se dezvaluia sub ochii lui, Eram dezbracata de secrete. Dar ne desprfeau mai multe lucruri decat vreodata pind atunci. — imi pare rau, am mintit. {mi pare réu c& nu sunt... obignuit’. — Nu, Cammie, infeleg povestea cu spionajul, a spus el, Sntorcdndu-se spre mine. Dar tu nu m-ai minfit numai in pri- vinfa gcolii pe care o urmezi. Avea glasul aspru, dar ranit, iar ochii fi pareau aproape vinefii. Nici macar nu stitt cine esti. — Ba da, stii, am raspuns, Stii tot ce conteazé. — Tatal tiu? m-a intrebat. Am incremenit. — Ceea ce s-a intamplat... e clasificat... nu puteam s3-ti spun. Am vrut, dar... — Atunci spune-mi pur si simplu ci a murit. Spune-mi cA mama ta nu stie si giteasca gi cd esti singura la parinti. Nu... inventa o familie. Nu inventa alt’ viati. Josh a privit peste balustrada ce se intindea de-a lungul Salii de Istorie, in holul inalt al Conacului Gallagher, si a spus: Ce e asa gro- zav la normalitate? 251Poate c& eu eram geniul, dar Josh era cel care vedea ade- varul. O vreme, avusesem nevoie de alta via, 0 viafa de proba — temporar normalé. Era dificil ma uitin ochii rinifi ai cuiva drag si si-i spun c& nu voi finiciodaté liberd sil it bese cu adevarat, pentru cd... ei, bine... atunci ar trebui si-l omor. Apoimi-am dat seama unde ne aflam, la ce se uita. JOSH. STIE! am strigat, in minte. Nu mai trebuie si existe min- ciund. Josh e in interior. E unul de-al nostru (intr-un fel). E... Dar Josh cobora scara. Am {agnit dupa el, fipand: — Josh, stai! Acum e in reguld. E... Cand a ajuns jos, s-a oprit si si-a varét mana in buzunar, —livrei? ‘Am vazut cerceii in palma lui. — Da, am spus, dand din cap si inghijindu-mi lacrimile, Am zburat pe scari in jos si el mi i-a pus in palm’ atat de re- pede incat nici macar nu i-am simfit atingerea. imi plac foarte mult. N-am vrut sa... — Sigur. $a indepartat de mine, Cunosc, probabil, zeci de feluri diferite dea imobiliza un baiat de talia lui Josh — nu ci as fi folosit vreuna dintre ele. (Bine, recunosc, m-am gandit la asta...) Dumnezeule, o si plece! am gandit, fard si stiu daci si ma intristeze pierderea lui sau 88 ma ingrozeasca faptul c& era lsat si iasi pe usd, cu amintirea secretelor noastre in- tacta. Cu siguranta, n-or si ingaiduie una ca asta, mi-am zis, doar dac& nu cumva au incredere in el... dacd nu cumva ci- neva a decis c nu e nevoie si bea ceai, si mearga la culcare si s& se trezeasci simfindu-se de parcd ar fi avut un vis nebun pe care nu gi-] poate aminti. Dacd nu cumva ein regula sé- iubesc. Ajintins mana spre clan{a, aga cé am izbucnit; 252— Josh! $tiam cd, daca Colegitil Gallagher avea de gand si-gi asume un rise cu el, eu trebuia macar sa incere sa in- drept lucrurile, Eu... eu merg in Nebraska in vacanta de iamna, Acolo locuiesc bunicii... parinfii tatalui meu. Dar ma intore. — OK, a spus el, cu mana pe clanfa. Presupun c-o si te mai vid A fost rapid, cat ai clipi, dar Josh mi-a zmbit — in fuga, dulce — si asta a fost de-ajuns ca si-mi dau seama cd a vor- bit serios cand a spus c-o si ma mai vada. $i, mai important, asta dovedea c-o s& ma caute din priviri. ‘Tocmai incepeam si-mi imaginez. cum va fi: un an nou, ‘un nou semestru, un nou inceput, fara secrete intre noi, dar el s-a oprit gi a spus: — Oh, multumeste-i mamei tale pentru ceai. A deschis usa gia iegit. Am rimas mult vreme in mijlo- cul holului gol. in definitiy, in filme, desparfirea dramatica ‘e urmata adesea de scena in care cel plecat di buzna inapoi pe usa gio copleseste pe cea rimasé in urma cu un foarte dramatic, foarte erotic sirut. $i, daci viitorul imi rezerva un potential sarut dramatic si erotic, nu aveam de génd si pi- risese locul dla. Am simtit ceva moale si cald frecindu-se de piciorul meu. M-am uitat in jos $i kam vazut pe Onyx incolacin- du-gi coada pe dupa glezna mea. Torcea, consolandu-ma, parand o pisicd foarte norocoasé, si am stiut cA cercul se ‘inchisese. In spatele meu, fetele au nvalit pe scari in jos, spre Sala ‘Mare si spre cateva minute de repetat, inainte de prima zia testelor finale, dar, in timp ce treceau pe Langa mine, am stiut care avea sa fie principalul subiect de discutie la micul dejun. (Daca voi credeti cd fetelor obisnuite le place barfa, ia incer- cati si vedeti cum sunt Fetele Gallagher!) 253Cu toate astea, privirile lor insistente nu m-au deranjat. Am ramas, leginandu-mé, in mijlocul suvoiului de trapuri care se revarsa spre o nou’ zi, dar nu m-am clintit pana cand ‘a apirut Bex ling’ mine. — Hei, Mi-a varat o carte gi o chifla in maini. Haide, a spus ea, tréggandu-mi de brat. Avem testul la TLL, stii. Liza facut fige. Mi-am urmat prietena pe scari in sus gi m-am pierdut in marea de fete care erau imbracate ca mine, educate ca mine si ascunse in aceeagi lume. Oare aceasta ar fi lumea pe care as alege-o daca ag putea da timpul inapoi — si fiu nestiutoare si veseld si fericit’ — daca ag putea si traiesc o vial perfecti, pe o strada cu vieti perfecte, si s& nu gtiu nimic despre lucrurile neplacate care trebuie facute in locuri pe care majoritatea oamenilor le ga- sesc pe harta? Nu stiu. Poate c& da, daca mintea mea ar fi ca © tablita de desenat si ag putea s-o scutur gi sA sterg tot ce stiu. Dar am patruns deja prea adénc. Stiu ce umbre pandese in noapte gi stiu si ma lupt cu ele. Bex i cu mine am urcat scirile. Apoi ni s-a aléturat Liz. ‘Apoi Macey. Nu stiu ce-o si se intample in semestrul urma- tor. Nu stiu daca Josh va mai vorbi cu mine vreodat3. Nu stiu ce-gi va aminti sau ce ne asteapta la Op-Acop gi nici macar cum va arata domnul Smith anul viitor, in septem- brie. Dar stiu cine va fi ling’ mine si, dupa cum stie orice bun spion, uneori asta e de-ajuns. 254