Chestionar: Managementul timpului

Pentru fiecare dintre următoarele afirmații, alegeți una dintre următoarele valori:
Niciodată, Ocazional, De regulă, Deseori sau Întotdeauna.

Răspundeți cât mai sincer cu putință! 

Iată afirmațiile:

1. La sfârșitul zilei, știu cu exactitate cum mi-am folosit timpul meu.

Niciodată Ocazional De regulă Deseori Întotdeauna
2. În fiecare zi reușesc să-mi îndeplinesc sarcinile cele mai importante.
3. Refuz să mă las perturbat în activitatea mea.
4. Prioritizez sarcinile, în ordinea importanței, în fiecare zi.
5. Pe biroul meu, la vedere, se găsește întotdeauna o lista cu ceea ce am de făcut".
6. Grupez lucrurile asemănătoare pentru a caștiga în eficientă (de exemplu - convorbirile telefonice).
7. Îmi planific odihna și recreerea la fel cum îmi organizez activitatea.
8. Țin evidența modului în care mi-am consumat timpul în fiecare zi/saptamînă.
9. Sunt mereu atent la sarcinile care necesită sau se pretează la delegare.
10. Evit să mă concentrez numai pe activitățile care îmi plac.
11. Examinez atent timpul necesar realizării fiecarui proiect punându-l în relație cu valoarea proiectului in sine.
12. Sunt constient cât timp aloc pauzelor de masa/joacă/relaxare/conversație.
13. Mă opresc din lucru atunci când realizez inutilitatea unei activități.
14. Încerc să combin sarcinile similare pentru a le realiza simultan.
15. Îmi planific activitatea zilnic, săptamânal și lunar... pe hârtie.
16. Mă opresc de 5 ori pe zi pentru a mă întreba care este cel mai bun mod de folosire a timpului rămas.
17. Gândesc totul în secvențe pentru a așeza proiectele în "unități de timp".
18. Cer ajutor atunci când se dovedește absolut necesar pentru realizarea unui obiectiv.
19. Reușesc de fiecare dată să termin ce am început și, la sfârăit, biroul meu este liber și plăcut privirii".
20. Încep imediat activitatea și nu îmi place să amân, chiar dacă este vorba despre ceva neplăcut".

Punctajul este următorul:

"Niciodată"    - 1 punct
"Ocazional "   - 2 puncte
"De regulă"    - 3 puncte
"Deseori"       - 4 puncte
"Întotdeauna" - 5 puncte

Între 80 și 100 de puncte: Un manager al timpului excelent 

Între 60 și 80 de puncte: Bună utilizare a timpului   
Între 40 și 60 de puncte: Utilizare acceptabilă a timpului   
Între 0 și 20 de puncte: Utilizare mediocră a timpului și lipsa a controlului
 Cât de bine îţi organizezi timpul?
( Chestionar )

Cerinte :
 
Raspundeti sincer la urmatoarele întrebari prin :(DA sau NU).
1.  Ai un program stabilit pentru ora de trezire , masa si culcare ? 
( DA sau NU)
2.     Ai un loc numai al tau unde tii înregistrarile , lucrarile importante si motivatiile ? (DA sau NU)
3.     Îti ramâne zilnic timp si pentru tine însuti ? (DA sau NU)
4.     Îti stabilesti prioritatile si respecti aceasta schema ? (DA sau NU)
5.     Îti faci liste cu ceea ce ai de facut ? (DA sau NU)
6.     Îti rezervi timp în fiecare zi pentru a -ti planifica ziua de mâine ? (DA sau NU )
7.    Schema ta zilnica de activitati este suficient de flexibila ? (DA sau NU)
8.     Ajungi la timp la întâlniri ? (DA sau NU).
9.     Apelezi la altii sa te ajute sa termini problemele ? (DA sau NU)
10.     Te simti adesea stresat pentru ca nu ai timp sa rezolvi problemele? (DA sau NU)
 
 
 
Modalitati de prelucrare :
1.     Stabilirea punctajului :
Pentru fiecare DA acordati doua puncte. Faceti suma.
2.    Evaluare :
0-7 puncte _ pierzi mult timp liber, acorda mai multa atentie schemei de management al
timpului ;
8-11puncte _ ai încercat sa-ti planifici timpul eficient , dar încercarile nu au reusit. De aceea esti
frustrat ca nu poti îndeplini tot ceea ce ti-ai propus ;
12-18 puncte _ în general,îti folosesti cum trebuie timpul . Poti îmbunatati situatia , actioneaza !
20 puncte_ esti foarte organizat sa-ti consolidezi timpul mereu. Îti termini treburile la timp ,
conform planificarii si mai ramâne timp si pentru tine.
Managementul timpului înseamnă a şti cum să-ţi organizezi timpul în aşa fel încât să-ţi poţi permite să faci
mai multe. Ideea de organizare a timpului nu se referă doar la învăţat, ci şi la alte activităţi. Multi oameni au
dificultăţi în a-şi organiza timpul, dar există şi soluţii. 
Şi pentru că din greşeli învăţăm, iată câteva greşeli frecvente în organizarea timpului: 
 Amânarea: laşi de pe o zi pe alta proiectul sau tema pe care o ai de făcut, considerând că ai destul timp
la dispoziţie. 
 Lipsa de organizare: dacă pleci de la premisa că nu ai nevoie să îţi planifici timpul, este posibil să te
laşi distras de tot felul de alte activităţi care nu sunt urgente sau importante, dar care îţi ocupă mai mult timp
decât îţi dai seama. 
 Asumarea unui program prea încărcat: când ai într-adevăr prea multe lucruri de făcut, managementul
timpului nu dă rezultate. Încearcă să îţi concentrezi energia şi atenţia asupra activităţilor cu adevărat
importante. 
 Stil de viaţă nesănătos: nopţile nedormite sau alimentaţia nesănătoasă influenţează negativ activitatea
de învăţare. Intervalul de timp necesar pregătirii unei teme sau a unui proiect se prelungeşte dacă nu eşti
destul de odihnit. 
Şi pentru că orice problemă are soluţie, orice greşeală poate fi remediată, îţi propunem o serie de sugestii care îţi
vor fi de mare folos: 
1. Planifică dinainte: foloseşte o agendă sau un calendar în care să notezi toate sarcinile şi lucrurile pe
care trebuie să le realizezi săptamâna viitoare. 
2. Stabileşte priorităţile: în funcţie de importanţa şi de urgenţa sarcinilor pe care le ai de făcut. Împarte-ţi
timpul între patru tipuri de activităţi: 
o Importante şi urgente: sunt acele activităţi necesare, pe care ştii că trebuie să le realizezi, altfel
consecinţele sunt neplăcute. De exemplu, tema la matematică pentru mâine sau proiectul pe care trebuie
să îl predai a doua zi dimineaţă. 
o Neimportante, dar urgente: este vorba de acele activităţi care îţi consumă timpul fără să îţi dai
seama de acest lucru. Întreruperile datorate problemelor altor persoane sau solicitările minore ale celor
din jur intră în această categorie. 
o Importante şi neurgente: sunt acele activităţi de planificare a timpului. De multe ori, aceste
planuri sunt amânate pe termen nedefinit, deşi sunt importante pentru dezvoltarea noastră. 
o Neimportante şi neurgente: sunt acele lucruri pe care alegem să le facem în general pentru a ne
relaxa sau pentru că ne fac plăcere. Orele petrecute în faţa televizorului sau în faţa calculatorului fără a
avea un scop precis de îndeplinit intră în această categorie. 
3. Organizează-ţi mediul de învăţare: dacă ştii unde să găseşti lucrurile de care ai nevoie, nu vei mai
pierde timp căutându-le. Asigură-te că păstrezi tot timpul în acelaşi loc cărţile şi caietele, că hainele şi
accesoriile sunt aşezate în ordine, pentru ca atunci când vei avea nevoie de ele să nu pierzi timpul şi energia
căutându-le. 
4. Evită factorii care îţi pot distrage atenţia: când începi să înveţi pentru a doua zi sau să îţi faci o temă,
asigură-te că într-adevăr vei face asta şi că ai eliminat factorii care te pot perturba: televizorul este închis, nu
eşti disponibil pe messenger, orice alte surse de zgomot sunt oprite, nu dai curs dintr-o dată unor invitaţii
făcute de prieteni pentru a ieşi afară, pentru că “Şi aşa nu ne-am mai văzut de mult; o plimbare n-ar strica”.
Astfel de lucruri nu trebuie luate în calcul dacă vrei să te organizezi şi să ai timp pentru mai multe. Rezistă
tentaţiilor de moment pentru beneficii de lungă durată. 
5. Fă-ţi timp pentru tine: pentru a avea randament în învăţare, este important să îţi oferi şi momente de
relaxare şi odihnă. Decât să-ţi petreci după-amiezele dormind pentru că ai obosit după tura de învăţat de
dimineaţă, ieşi în oraş la o plimbare. Dacă mergi la un baschet sau volei în parc te vei simţi mult mai bine.
Există nişte substanţe pe care creierul tău le eliberează numite dopamine şi endorfine. Acestea sunt eliberate
atunci când faci activităţi plăcute sau când faci mişcare. De aceea te simţi mult mai bine după o tură de
alergat sau o simplă “ieşire”.
6. Fă din toate acestea un obicei: Învaţă să pui în aplicare aceste recomandari în fiecare zi. În timp, vor
deveni obiceiuri pentru care nu va fi nevoie să depui un efort special, iar managementul timpului nu va mai
fi ceva dificil de realizat.
 Procrastinarea - ce este, cum actioneaza si cum scapam de ea
Procrastinarea este un comportament caracterizat prin amânarea acțiunilor sau a sarcinilor pentru mai târziu.
Psihologii citează adesea procrastinarea ca fiind un mecanism de combatere a anxietății asociate cu începerea
sau finalizarea unei sarcini sau a unei decizii. Termenul este un neologism în limba română, dublând cuvântul
moștenit din latină pregetare (vb. (a) pregeta) având același sens.Cercetătorii în psihologie folosesc trei criterii
pentru a categorisi procrastinarea. Pentru ca un comportament să fie considerat procrastinare, acesta trebuie să
fie:neproductiv,inutil și întârziat.
Pentru un individ, procrastinarea poate duce la stres, un sentiment de vinovăție, pierderea productivității
personale, crearea unei crize și dezaprobare din partea altora pentru neîndeplinirea unor responsabilități sau a
unor angajamente. Aceste sentimente combinate pot favoriza în continuare procrastinarea. În timp ce este
normal ca oamenii să procrastineze la un anumit grad, aceasta devine o problemă atunci când împiedică
funcționarea normală. Procrastinarea cronică poate fi semnul unei tulburări psihice sau fiziologice.
Cuvântul în sine vine de la latinescul procrastinatus: pro- (înainte) și crastinus (de mâine). Prima apariție, în
limba engleză, a termenului a fost în Cronica lui Edward Hall, publicată cândva înainte de 1548. Predica
reflecta legătura procrastinării cu evitarea sau întârzierea sarcinilor, voința și păcatul.
Procrastinarea este un comportament des intalnit la aproape toti oamenii, si poate fi usor confundat cu lenea.
Atunci cand amanam sa facem ceva sau sa luam o decizie, cand lasam pe ultima suta de metri, asta facem,
procrastinam. Daca ne luam dupa definitia din dictionar, ar fi cam asa: „amanarea in mod nejustificat a unei
actiuni, si intreprinderea altora mai putin importante in schimb, in ciuda faptului ca exista consecinte negative
din cauza faptului ca nu s-a urmarit planul initial”. Adica: desi stiu ca trebuie sa invat pentru examen, pentru ca
mai am foarte putin timp la dispozitie, ma uit la filme sau ies in oras, cu toate ca stiu ca e posibil sa nu iau
examenul daca fac asta.
Sunt foarte putini oamenii care nu procrastineaza, insa gravitatea acestui comportament este data de gradul in
care ne afecteaza consecintele negative ale sale. Suntem foarte abili in a gasi scuze pentru a ne justifica, deseori
ne declaram mai obositi decat suntem, consideram ca avem suficient timp pentru a pune totul la punct astfel ca
mai amanam putin, sau ne prioritizam gresit lucrurile.
De ce facem asta desi stim ca ne afecteaza? Pentru ca ne-am creat reguli si asumptii care ne saboteaza si ne
creaza disconfort deopotriva. Iar procrastinarea vine ca o zana buna sa ne salveze, e o strategie de inlaturare a
disconfortului. In spatele unor afirmatii precum: „O sa fac lucrurile in felul meu, nu o sa fac lucruri pe care nu
vreau sa le fac doar pentru ca cineva crede ca e mai bine”, „Viata e prea scurta pentru a face lucruri grele sau
neplacute, distractia ar trebui sa fie pe primul loc” se ascund regulile sabotoare de care spuneam, si anume:
nevoia de a detine mereu controlul sau focusarea doar pe placere. De asemenea frica de esec sau dezaprobare
(„Trebuie sa fac lucrurile perfect, altfel voi avea un esec sau ceilalti vor avea o parerea rea despre mine”), frica
de incertitudine sau catastrofare („Trebuie sa fiu sigur de ce se va intampla. Daca va fi ceva rau?Mai bine nu fac
nimic decat sa risc”) ar fi alte exemple de asumptii care nu ne ajuta deloc. Sau sa le numim direct si cinstit
scuze?!
Pentru a scapa de neplacerea creata de aceste reguli, comportamentul de procrastinare vine sa ne ofere un
sentiment de usurare, si nu vine singur, aduce in plus starea placuta oferita de activitatile pe care le-am facut
pentru a evita o actiune importanta. Se creaza astfel un cerc vicios pentru ca aceste asa-zise beneficii ale
procrastinarii (reducerea disconfortului creat de reguli si placerea oferita de alte activitati decat cea care trebuia
facuta) intretin comportamentul, si fac ca el sa apara si in situatii viitoare.
Dar, consecintele negative ale sale ne creaza un disconfort si mai mare, in special vina si rusine. Acestea nu pot
produce mai departe decat alte consecinte negative: daca ma simt vinovat, ma autocritic mai mult, ma pedepsesc
intr-un fel sau altul, imi creez o stare emotionala negativa, si voi vedea astfel actiunea pe care am tot amanat-o
ca fiind si mai neplacuta decat parea pana acum. Cu ce ramanem in minte daca urmam toti pasii acestia? Cel
mai probabil cu faptul ca, in situatii viitoare amanarea pare din nou optiunea cea mai atractiva, pentru ca sper ca
data viitoare sa nu fie la fel de grav, sa reactionezi totusi mai repede, sa nu ma mai simt la fel de vinovat, dar tot
voi procrastina. Macar putin.
Acum ca suntem constienti de acest cerc vicios, ce ar trebui sa facem pentru a reduce comportamentul? Sa ne
ajustam putin regulile, sa reusim sa toleram discofortul creat de ele, sa nu ne mai cautam scuze pentru amanare,
sa incercam sa ne motivam mai degraba pentru a face ceva, decat sa ne dam ocazia sa ne criticam pentru ca nu
am facut, sa cautam strategii practice de a pune in practica actiunea, in loc sa lasam procrastinarea sa
incolteasca in mintea noastra :) Usor de zis, dar nu imposibil de facut! E important sa ne amintim ca acest
comportament este un obicei, la fel ca orice alt comportament, adaptativ sau dezadaptativ pe care il repetam de
multe ori. Avem deci nevoie de: timp, practica, persistenta si rabdare pentru a contracara raufacatorul degizat in
zana buna  AKA  procrastinarea. Mai specific de-atat?
Cum ne impotrivim procrastinarii? Atacam inamicii pe rand :)
Ajustarea regulilor si asumptiilor: ne referim aici la nevoia de a detine controlul, la focusarea exclusiva pe
cautarea placerii, la diferite frici: de esec, dezaprobarea celorlalti, de incertitudine sau de catastrofa. Daca
raspundem la cate intrebari legate de aceste asumptii rigide, le mai flexibilam putin, le scadem din importanta si
le putem astfel sfida mai usor. Ne punem intrebari precum: „De unde vine aceasta regula? E rezonabila, realista,
corecta, de ajutor?” sau „Care sunt consecintele negative ale acesteia, adica ce patesc daca o respect, daca cred
in ea?”. Reflectam asupra raspunsurilor pe care le gasim si incercam sa gasim o alternativa mai realista, care sa
ne ajute sa ne mobilizam, care sa nu ne conduca spre consecinte negative, si incercam sa o punem in practica.
Sa exemplificam:
Regula este ca fac lucrurile asa cum doresc eu.
De unde vine? Cel mai probabil de la mesajul pe care l-am primit inca de cand eram copil, ca lucrurile trebuie
facute doar asa cum vor parintii, apoi educatorii, invatatorii, profesorii, sefii si tot asa. Si poate din diferite
experiente in care am fost intr-un fel sau altul dominat de cineva. Ce am invatat de aici? Ca nu vreau sa mai fiu
obedient intr-u totul, ca vreau sa fac lucrurile in felul meu!
Este aceasta regula realista, dreapta? Ma juta? Nu prea…de vreme ce e foarte putin probabil sa fac toate
lucrurile in viata doar asa cum vreau eu.
Care sunt consecintele negative ale regulii? Imi creaza conflicte cu ceilalti, devin frustrat pentru ca nu pot face
intotdeauna asa cum doresc.
Care ar fi regula alternativa mai flexibila? Pot accepta faptul ca nu toate lucrurile in viata vor fi facute doar dupa
bunul meu plac. 
Cum o pun in practica? Fac un exercitiu de amorul artei :) adica fac macar o data lucrurile asa cum doreste
altcineva, de dragul schimbarii sau din dorinta de a-mi rupe cercul vicios al procrastinarii.
Daca regula mea era alta, de exemplu: „Viata e prea scurta pentru a face lucruri neplacute sau grele, prefer sa
ma distrez”, am fi trecut prin aceeasi pasi intrebatori :) si am fi ajuns la o regula alternativa de genul: „Viata nu
poate fi compusa doar din lucruri usor de facut si placute, dar imi pot asuma acest lucru, si incerc sa le alternez
astfel incat sa ma distrez cat pot”.
Uneori nu e nevoie sa facem aceasta restructurare de reguli, simplu fapt ca le-am constientizat ne duce spre o
diminuare a procrastinarii, alteori ni se pare greu sa le schimbam, dar asta se datoreaza doar faptului ca le-am
folosit atat de des, incat asta le da o oarecare valoare de adevar…falsa!
Toleram disconfortului: Ce inseamna asta? Atunci cand procrastinam, adica amanam efectuarea unei actiuni,
practic anticipam ca acea actiune va fi intr-o oarecare masura neplacuta, ne va crea un soi de disconfort. Acest
asa-zis disconfort poate lua forma de: furie, frustrare, plictiseala, frica, ingrijorare, rusinare, disperare,
extenuare, etc. Pentru a evita astfel de stari, procrastinam, sau incercam sa amanam cat de mult situatiile care
ne-ar putea crea astfel de stari. Ceea ce avem de facut este sa ne schimbam atitudinea, adica sa ne dezvoltam o
toleranta la aceste stari de disconfort, de genul. Ne putem spune: „Nu-mi place starea aceasta, dar o pot suporta
pentru o scurta perioada de timp, pot face acest lucru chiar daca pentru un timp ma voi simti intr-un fel
neplacut”. Astfel vom fi mai putin tentati sa folosim procrastinarea pentru evitarea disconfortului legat de o
sarcina, situatie sau decizie.
Pentru a tolera starile acestea neplacute putem exersa pasii folositi in meditatia de tip  mindfulness , si anume:
• Sa fii constient – In primul rand incearca sa fii constient de experienta pe care o traiesti in momentul prezent.
Asta poate include sa fii atent la respiratie, la senzatiile din corp, sunete si locuri din jur, emotii pe care le simti
sau ganduri care iti apar dintr-o data in minte;
• Priveste, Observa, fara a judeca – Odata ce esti constient de experienta proprie, adopta starea unui observator
al propriei tale experiente. Ce face un observator? Nu incearca sa schimbe nimic din ceea ce se intampla, dar
nici nu se lasa dus de val, de starea respectiva, de acea experienta, doar priveste… De asemenea oservatorul nu
judeca, nu vede experienta ca fiind buna sau rea, ea este ceea ce este! Nu-i usor, pentru ca suntem obisnuiti sa
emitem judecati la tot pasul, dar ca sa poti fi observator la propria ta experienta, si sa nu judeci, te poti ajuta de
expresii precum: „iata un gand”, „aceasta e o senzatie corporala”, „aceasta e o emotie de furie”, „a aparut si
sentimentul de plictiseala”. Incearca sa le relatezi, in minte sau cu voce tare, fara sa le judeci, in felul acesta de
exemplu: „Este doar o emotie, nici mai mult, nici mai putin”. Aminteste-ti ca tu nu esti emotia ta, tu esti mai
mult decat un cumul de emotii. 
• Da-i drumul – daca ii permiti experientei tale sa fie ceea ce este, vei scapa mult mai usor de ea pentru ca nu te
lupti cu ea, nu pierzi timp pentru asta; ai acceptat-o, ai lasat-o sa stea, s-a diminuat si a disparut. Te poti folosi
de respiratie aici, si sa te gandesti ca, cu fiecare expiratie, starea de disconfort pleaca putin cate putin.
Emotiile noastre de obicei apar ca niste valuri: se ridica si castiga putere in anumite momente, apoi pica, dispar
si uneori cresc gradual din nou. Ne putem imagina starile acestea de disconfort ca pe niste astfel de valuri, care
sunt trecatoare, dureaza o anumita perioada de timp determinata, nu rezista la nesfarsit, deci scad in intentitate
odata cu timpul. Astfel ca, asa cum am descris si mai sus, cu ajutorul pasilor folositi in metoda de relaxare de
tip  minfulness , sau fara a parcurge acesti pasi, doar constientizand starea, o putem accepta, tocmai pentru ca nu
va dura la nesfarsit, si pentru ca, daca procrastinam pentru a o evita, nu facem altceva decat sa o amanam.
Inlaturam scuzele procrastinarii: aceste scuze ale amanarii unei situatii, pornesc de la un sambure de adevar,
adica situatia pe care trebuie sa o confruntam, actiunea pe care trebuie sa o intreprindem sau decizia pe care
trebuie sa o luam, este una foarte importanta, si asta ne da impresia ca fie va fi neplacut momentul, fie va fi
greu, sau ne va crea diferite stari mai putin placute, de aici tragem concluzia ca e mai bine sa amanam
momentul. Si, ca sa nu ne simtiti prea vinovati legat de aceasta amanare, cautam scuze care sa faca
procrastinarea sa para ca fiind rezonabila, utila, justificabila. Deci daca nu am gasi astfel de scuze, poate ca
uneori nu am procrastina, pentru ca ar fi un comportament care ne-ar crea vinovatie, si am prefera sa facem
actiunea decat sa ne simtiti asa vinovati. Poate ca ne ajuta sa inlaturam aceste scuze, care de cele mai multe ori
constau in parte dintr-un adevar si o concluzie neajutatoare:
„Sunt obosit” (Adevarul) + „Mai bine fac asta dupa ce ma odihnesc putin” (Concluzia care nu ajuta), 
„Am mult timp la dispozitie” (Adevarul) + „Deci nu trebie sa fac asta acum” (Concluzia neajutatoare).
Aceste concluzii merg toate pe notiunea nerealista ca maine, sau intr-un timp viitor, intr-o maniera miraculoasa
lucrurile vor sta total diferit fata de momentul prezent. Daca asteptam momentul perfect, sa fim odihniti,
motivati, inspirati, sa nu avem distractori, sa nu avem altceva de facut… probabil ca nu va fi niciodata
momentul potrivit!
Adevarul este ca, am simtit de multe ori asta: daca ne apucam de ceva, care la inceput pare greu sau neplacut, si
facem primul pas, indiferent cat de mic este acel pas, dorinta noastra de a duce pana la capat acea sarcina,
creste. 
Ne putem dezbatem aceste concluzii neajutatoare, asa cum am facut cu regulile sau cu asumptiile legate de
procrastinare. Ne putem intreba de exemplu: „Care este evidenta faptica sau motivul real pentru care este mai
bine pentru mine sa aman acest lucru?”, „La ce voi fi cu adevarat mai bun daca voi face acest lucru mai
incolo?”, „As putea, in mod real, sa incep aceasta actiune acum, chiar daca nu am toate conditiile ideale
indeplinite?”, „Daca ma voi apuca chiar acum de acest lucru, ce s-ar putea intampla? Cum m-as simti cu
adevarat? Dar daca nu m-as apuca, atunci cum ar fi, si cum m-as simti?”. Un alt mod de a dezbate aceste
concluzii este sa le testam direct, adica sa facem un exercitiu, un mic experiment, sa vedem daca ceea ce
prezicem va avea loc in realitate. De exemplu, daca avem tendinta de a procrastina pe motiv ca ne simtiti putin
rau, mai intai putem da o nota starii pe care o traim, de la 0 la 10, apoi sa ne propunem sa facem o parte din
activitatea pe care dorim sa o amanam, doar 5 sau 10 minute, si apoi sa meditam putin asupra acestui lucru,
adica asupra faptului ca am putut incepe actiunea chiar si in starea de rau, si ca intr-o perioada foarte scurta de
timp, totusi am obtinut ceva. Putem acum re-evalua starea de rau (0-10) si cel mai probabil vom constata ca a
scazut, pentru ca ne simtiti mai energici datorita faptului ca am indeplinit o parte din sarcina initiala, care parea
prea grea sau neplacuta.
Cu cat ne criticam mai mult legat de procrastinare, cu atat vom fi mai demotivati, si vom procrastina si mai mult
pentru ca nu ne simtim in stare sa facem actiunea respectiva. Astfel ca, putem transforma autocritica in  self-
talk  motivational, si asta o putem face cel mai eficient vorbind cu noi ca si cum am vorbi cu un prieten care se
afla in aceeasi situatie si incercam sa-l incurajam, nu sa-l criticam.
Haideti sa simplificam cateva strategii. Pentru asta ar fi bine sa stim ce, cum si candavem de facut o actiune:
• Ce? Incearca sa faci lucrurile cat mai clare cu ajutorul unei liste de exemplu (to do list), in functie de cat de
repede trebuie facute lucrurile, le poti imparti pe termen scurt, ore, zile sau saptamani sau pe termen lung, luni
sau chiar un an. Apoi prioritizeaza-le, da-le un numar in functie de cat sunt de importante si cat sunt de urgente.
Apoi iei fiecare dintre activitati si o imparti pe pasi de urmat in efectuarea ei, si estimeaza cam cat timp iti ia
fiecare pas, ca sa iti dai seama cata vreme vei avea la dispozitie pentru a finaliza ceea ce ai de facut.
• Cum? Aici depinde de fiecare in parte, de ce abilitati are, ce ii e mai usor sa faca, ce ii e mai la indemana.
Cateva dintre lucrurile urmatoare s-ar putea sa nu se potriveasca tuturor, dar cu siguranta fiecare isi gaseste
cateva metode mai eficiente in cazul sau. Putem apela la strategii de genul:  Ce-i mai greu mai intai  – faci
partea mai grea, mai neplacuta, si apoi iti e mai usor sa finalizezi actiunea pentru ca ce a fost mai greu a trecut :)
Folosirea unui memento – incepe cu o sarcina care iti place, care sa te energizeze sau ca sa-ti ofere satisfactie
imediata, apoi dupa o scurta perioada, fara pauza, apuca-te in paralel de o sarcina mai neplacuta (pentru ca faci
trecerea asa urgent, pe nesimtite, sarcina grea va parea mai usoara – pacalesti mintea :)) .  Timp limitat  –
propune-ti sa lucrezi la o activitate timp de 5 sau 10 minute, pentru ca e o perioada scurta de timp pe care o poti
tolera, dupa aceste cateva minute, analizeaza daca mai poti inca 5-10 minute, si tot asa, mergi din aproape-n
aproape.  Prime-time si Prime-place  – propune-ti sa lucrezi in principal in acea parte a zilei in care simti ca ai
mai multa energie, dimineata de exemplu daca esti un om matinal, totodata poti fi constient de mediul in care iti
e cel mai usor sa lucrezi, unde sa ai cati mai putini distractori, unde poti fi eficient si alege sa faci acolo
totul.  Alarma de reamintire  – foloseste alarma de la telefon, sau diferite biletele lipite pe monitor, pe agenda,
sau pe oglinda, pe frigider, care sa iti aminteasca ce ai de facut si la ce ora, astfel poti vedea cam cat timp poti
aloca, in functie de cate ai de facut si cat de urgente sunt, te motiveaza cumva sa nu le mai amani. Unul dintre
cele mai sugestive strategii este  vizualizarea  – inainte de a te apuca de o sarcina incearca sa o vizualizezi
mental, sa ti-o imaginezi in cel mai mic detaliu cum va arata cand va fi gata, si dupa ce faci acest lucru, apuca-te
imediat de sarcina.  Pauza de relaxare  – o iei chiar pentru relaxare si detentsionare adica sa iti iei cateva minute
in care sa te opresti de la orice faci, inchizi ochii si sa te concentrezi pe respiratie, sau sa asculti o piesa care iti
da o stare de bine, apoi te intorci din nou la munca dupa ce te-ai detasat total, revi la sarcina. Si nu in ultimul
rand  planul de recompensa  – ofera-ti o recompensa dupa fiecare activitate terminata, dupa fiecare pas mai
greu pe care l-ai parcurs, indiferent in ce consta acea recompensa, fie ca este o pauza mai lunga, o cafea,
vizionarea unui film etc. Cu cat te recompensezi mai mult dupa fiecare sarcina efectuata cu atat te vei simti mai
bine, nu vei mai avea impresia ca pierzi timp.
• Cand? Cel mai eficient ar fi sa folosesti calendare, saptamanale de exemplu, pentru a-ti planifica sarcinile in
functie de prioritatea lor, ai libertatea sa le programezi asa cum iti doresti, atat timp cat ele vor fi finalizate pana
la termenul stabilit.
Cum suna?
E timpul sa ne facem un plan de actiune concret :) Il sinterizam in 6 pasi, si anume:
1. Fii constient si nu judeca: In primul rand e foarte important sa te opresti ptuin si sa recunosti nevoia pe acre o
ai de a amana mereu lucrurile pe care le ai de facut. Daca stii ca obisnuiesti sa faci acest comportament, nu e
cazul sa te autoinvinovatesti, sa te blamezi ci doar sa fii hotarat ca vrei sa faci lucrurile diferit de acum inainte,
ca vrei sa schimbi asta la tine.
2. Ajusteaza regulile si asumptiile legate de procrastinare.
3. Exerseaza tolerarea disconfortului.
4. Elimina scuzele procrastinarii si incurajeaza-te: poate fi oparte destul de dificila dar nu imposibila.
5. Invata strategii practice care sa te ajute.
6. Reflecteaza si revizuieste-ti planul: Fa un pas in spate, imaginatr desigur :) ca atunci cand cand, dupa ce o
perioada indelungata ai privit un tablou de aproape pentru a-I vedea detaliile, acum faci un pas in spate si il
privesti de la departare in totalitate. Reflecteaza la felul in care te simti, la cum merg lucrurile, la cum ti se par
acum aceste planuri. Ia in considerare consecintele pozitive ale faptului ca nu mai amani, nu mai procrastinezi.
De asemenea accepta faptul ca unele lucruri se vor imbunatati in timp.
Cei mai importanti pasi in evitarea procrastinarii sunt 4 si 5 – eliminarea scuzelor si punerea in aplicare a unor
strategii concrete. Nu uita ca schimbarea unui comporatment necesita timp, rabdare si persistenta. Accepta
faptul ca vor exista zile bune si zile mai putin bune, sarcini indeplinite cu succes dar uneori si esecuri. Zicala:
doi pasi inainte, unul inapoi, poate fi potrivita in acest caz, dar asta inseamna ca oricum, de fiecare data esti cu
un pas inainte :)