PERIOADA VARSTEI A TREIA

              Perioada de regresie este cunoscuta si ca varsta a treia sau ca varsta a batranetii in care
domina fragilitatea si involutia. Etapele de dupa 65 de ani se caracterizeaza prin aparitia unor
probleme clinice si trairea psihica a stagiului terminal. In decursul timpului, au fost acumulate
informatii importante privind batranetea, relevandu-se faptul ca este o varsta a intelepciunii,
anticamera a mortii si a bilanturilor, de toleranta si impacare cu lumea, de eliberare de
desertaciune si indemn pentru o viata cumpatata a celor tineri. Daca acestea sunt caracteristicile
generale ale varstei a treia, trebuie remarcat ca sunt unii batrani cu tulburari regresive ce se
manifesta prin egoism, izolare, agitatie, respingerea celor din jur, cu atitudini negativiste si
anxioase.
            In literatura psihologica si cea medicala se pot remarca o serie de dispute cu privire la
conceptul de batranete si respectiv, la perioadele propriu-zise ale involutiei. Aceste dispute sunt
generate de faptul ca, pe de o parte, imbatranirea este diferita de la o persoana la alta, iar pe de
alta parte, ea este dependenta si de mediul bioclimatic in care traieste omul. Nu trebuie neglijate
nici conditiile materiale, nivelul de trai, factorii psihologici, poluarea de orice fel, mentinerea
unor preocupari profesionale si sociale care, toate influenteaza imbatranirea.
 Identitate si regres la omul batran
 Varsta a treia poate fi impartita, dupa tipul fundamental de activitate  si dupa tipul de relatii, in
trei subperioade:
-subperioada de trecere la batranete (65-75 de ani);
-subperioada batranetii medii (75-85 de ani);
-subperioada marii batraneti sau a longevivilor (dupa 85 de ani). 
Subperioada de trecere la batranete  In aceasta perioada, subidentitatile capata o noua
configuratie. Tipul fundamental de activitate si tipul de relatii se caracterizeaza prin restrangerea
ariei profesionale, ocupationale si sociale. Dar ramane activa subidentitatea maritala.
Subidentitatea parentala devine din nou expansiva, datorita aparitiei nepotilor ce antreneaza
emotional si mintal prin satisfactia trairii prin urmasi. Fenomenul se accentueaza cand incep sa
apara boli somatice. La barbati, sunt frecvente bolile respiratorii, in timp ce la femei sunt mai
dese tulburarile afective. Barbatii sunt mai preocupati de sanatatea lor, iar femeile devin mai
atente fata de sanatatea sotului.
       In subperioada batranetii medii, subidentitatea parentala se contracta usor, iar
subidentitatea sociala se mentine prin dorinta persoanei de a o exercita, dar posibilitatile raman
reduse. Fragilitatea si mortalitatea este mai mare.
            In subperioada marii batraneti, toate tipurile de subidentitati se contracta. In zilele
noastre, expectatia de longevitate a crescut mult; de la 70-75 de ani la 90-100 de ani.

             Fenomenul cel mai semnificativ, din punct de vedere biologic, este cel al scaderii
energiei instinctelor dupa ce in finalul fazelor adulte a avut loc anularea capacitatii de procreere.
Imbatranirea fiziologica, spre deosebire de imbatranirea patologica, se realizeaza fara seisme
deosebite, dat fiind faptul ca organismul dispune de capacitati compensatorii care contribuie la
echilibru si adaptare. Prin imbatranirea celulelor si tesuturilor, apar o serie de caracteristici in
plan exterior, dintre care mai evidente sunt cele ale aspectului general al pielii. Astfel, pielea isi
pierde elasticitatea, devine mai subtire, mai usoara si mai palida. Fenomenele de ridare si
pigmentare a pielii sunt mai evidente la nivelul fetei si mainilor. Mimica capata caracteristici
specifice ce se suprapun peste amprentele pliurilor pecetluite de profesia exercitata de om. Prin
scaderea in greutate, pliurile si ridurile devin mai evidente, deoarece dispare suportul de grasimi
care intinde pielea.

             Un alt fenomen specific este si procesul de incaruntire (acromotrihie). El poate incepe
chiar de la varsta de 35 de ani, dar este mai evident spre 50-55 de ani. Si caderea parului se poate
manifesta. In cazurile de boala, de mare tensionare psihica fenomenul se produce mai de
timpuriu. La acestea, se adauga existenta unei anumite programari ereditare.
             In plan motric, se remarca categoria miscarilor care devin mai greoaie, lipsite de suplete
si forta. Dificultatile aparute la nivelul miscarilor si al capacitatii de efort fizic sunt determinate,
pe de-o parte, de diminuarea mobilitatii articulatiilor si de atrofierea lor, iar pe de alta parte, de
scurtarea muschiului scheletului, ca urmare a unor modificari complexe biochimice.
              La nivelul organelor interne si al danturii, au loc fenomene de degradare. Adesea apar
boli ale cordului si plamanilor. Se inregistreaza dupa 55 de ani o mai mare incidenta a infarctului
miocardic. Respiratia, dupa 45 de ani devine mai superficiala, ceea ce face sa ramana aer
rezidual in plamani si sa se reduca gradul de oxigenare a sangelui, a tesuturilor, a organelor. Ca
urmare, au loc efecte ce privesc coordonarea senzorio-motorie si activitatea intelectuala. Si
digestia si evacuarea se realizeaza cu dificultati.
             Imbatranirea este amplificata de modificarile hormonale ce survin, mai ales, dupa 65 de
ani. Efectele se fac simtite in metabolism si in realimentarea energetica a organismului.
             Un loc aparte il ocupa degradarea si imbatranirea sitemului nervos. Irigarea si
oxigenarea creierului se face cu dificultate, iar neuronii intra intr-un proces ireversibil de
atrofiere. Datorita degradarii functionale a creierului, se reduce capacitatea de adaptare.
Adaptarea este influentata negativ si de tulburarile de la nivelul organelor de simt.
               In genere, evolutia activitatii psihice este dominata de amprenta experientei de viata
parcursa, de nivelul proceselor complexe constituite si de capacitatile de echilibrare si
compensatorii de care dispune persoana. O asemenea situatie este evidenta de la cele mai simple
functii psihice si terminand cu procesele complexe ce-l definesc pe om. Astfel, planul senzorial
este influentat de modificarile organice si functionale, dar are tendinta sa se echilibreze pe baza
experientei senzoriale acumulate. Vazul se degradeaza prin reducerea capacitatii de adaptare a
cristalinului. Procesul este mai intens la persoanele care suprasolicita vederea sau la cele care
lucreaza in mediu toxic. Scade si capcitatea discriminatorie, in cazul culorilor, se reduce
claritatea si acomodarea vizuala. O anumita reechilibrare vizuala ce poate interveni lasa impresia
ca vederea are tendinta de a reveni usor la normalitate.
Si auzul cunoaste unele modificari asemanatoare. In genere, scade sensibilitatea auditiva
absoluta, dar mai evidenta este reducerea sensibilitatii in planul auzului fonematic. Datorita
fragilitatii auditive caracteristica varstelor inaintate, mediului inadecvat si poluant sonor este
grabita deteriorarea auditiva.
            In unele cercetari, se releva ca sensibilitatea tactila se degradeaza dupa 50-55 de ani.
Astfel, scade sensibilitatea la cald, rece si la durere, dar se conserva mai bine sensibilitatea
vibratila si cea bazata pe experienta senzoriala.
             Pentru memorie este semnificativa degradarea in componenta ei de scurta durata si se
mentine mai bine memoria de lunga durata. Desi mai rezistenta, in memoria de lunga durata pot
aparea confuzii in stabilitatea asociatiilor necesare in evocarea evenimentelor petrecute cu mult
timp in urma.
             In gandire, atentie si vorbire se manifesta o anumita lentoare ce se pune in evidenta prin
dificultati de intelegere a unui context mai complicat, o scadere a capacitatii de concentrare,
pauze relativ mari in vorbire, tremurul vocii.
O serie de modificari sunt si mai evidente in planul afectivitatii si al personalitatii. Sunt
relativ frecvente starile de exacerbare a emotionalitatii, nervozitatii, irascibilitatii, frustrarii si
anxietatii ce sunt insotite de capricii, lipsa de cooperare, incapatanare, negativism. Dar sunt si
persoane care isi mentin echilibrul psihic, sunt lucide, sunt usor adaptabile.
             In conditii favorabile, inteligenta se mentine relativ activa, dar cand se manifesta
declinul, au loc momente de vid intelectual, scade forta de argumentare, se produc confuzii in
cele exprimate cu teama si reticente verbale. Fenomenele descrise sunt mai frecvente dupa 70-75
de ani. Pentru anumite forme ale inteligentei, cum este inteligenta verbala, la varsta de 50-60 de
ani, se pot pune in evidenta performante maxime care se mentin, in buna masura, si dupa aceasta
perioada.
            La majoritatea persoanelor in varsta depresia este insotita de o stare anxioasa fata de
ideea mortii si regretul pentru perioadele fericite traite in decursul vietii. Asemenea trairi se
accentueaza dupa pierderea partenerului sau a unor persoane apropiate. Sunt si situatii cand
persoana in varsta se simte inutila sau nu I se acorda atentie de catre cei din jur, ceea ce imprima
un caracter tragic tristetii si sentimentului de frustrare. In cazurile respective, batranii devin
pesimisti si inhibati ori nefericiti si agitati, dar si intr-o situatie si in alta negativismul se
accentueaza, iar comportamentul este marcat de inadaptabilitate. Tot pe linia tulburarilor afective
este si fenomenul de hipertrofiere a sinelui ce apare pe baza raportarii faptelor din jur la propria
persoana si de a-si motiva comportamentul sau prin dilatarea drepturilor personale. Cand se
accentueaza aceste fenomene, poate aparea sindromul de depersonalizare ce se exprima prin
pierderea identitatii personale.

              In ceea ce priveste grija pentru persoanele in varsta, in tarile dezvoltate aceasta este
mai mare, si se refera in primul rand la un trai decent. Se iau in consideratie programe de
subventionare de la bugetul statului pentru a suplimenta fondurile mai mici si se acorda gratuitati
pentru unele servicii, cum ar fi cele de asistenta medicala. Din punct de vedere psihologic, sunt
importante preocuparile tot mai frecvente pentru organizarea placuta, confortabila a timpului si
organizarea unor forme in care persoanele in varsta sa realizeze activitati ce se finalizeaza cu
producerea unor obiecte care sa le aduca un venit suplimentar. Institutiile pentru batrani au in
atentie organizarea de programe culturale, artizanale si, in genere, activitati ocupationale care se
pot finaliza sau nu cu produse concrete.