Sunteți pe pagina 1din 23

 BOLILE SPECIFICE PERSOANELOR VARSTNICE


 BOLILE CARDIOVASCULARE :

- Arterioscleroza se produce cand vasele de sange (arterele) care transporta oxigenul si


substantele nutritive de la inima catre restul corpului se ingroasa si devin rigide – impiedicand
uneori circulatia sangelui catre organe si tesuturi. Arterele sanatoase sunt flexibile si elastice,
insa, in timp, peretii arterelor se pot intari, o afectiune cunoscuta si ca ingrosarea arterelor.

Ateroscleroza este un tip specific de arterioscleroza, insa termeniii sunt uneori interschimbabili.
Ateroscleroza se refera la acumularea de grasimi, colesterol si alte substante in interiorul si pe
peretii arteriali (placa de aterom), care poate impiedica fluxul sanguin. Placa se poate rupe,
favorizand aparitia trombilor (cheaguri de sange). Desi ateroscleroza este frecvent considerata o
problema cardiaca, aceasta poate afecta arterele oriunde in organism. Ateroscleroza poate fi
prevenita si tratata.

Simptome

Ateroscleroza se dezvolta gradual. Ateroscleroza moderata nu da de obicei simptome. Nu


dezvolti simptomele aterosclerozei pana cand o artera este foarte ingustata sau trombozata incat
nu poate furniza cantitatea adecvata de sange catre organe si tesuturi. Uneori, un tromb poate
bloca complet circulatia sangelui sau se poate rupe si declansa un infarct de miocard sau
un accident vascular cerebral.

Simptomele aterosclerozei moderate spre severe depind de arterele afectate: De exemplu:

 Daca ai ateroscleroza la nivelul arterelor cardiace, poti avea simptome precum


durerea toracica sau senzatia de presiunea toracica (angina).
 Daca ai ateroscleroza la nivelul arterelor ce duc catre creier, poti avea semne si
simptome precum amorteala brusca sau slabiciune a mainilor sau picioarelor, dificultati
in vorbire sau vorbire nedeslusita, pierdere temporara a vederii la un ochi, caderea
muschilor fetei. Acestea semnaleaza un accident ischemic tranzitoriu (AIT), care, daca nu
este tratat, poate progresa catre un accident vascular cerebral (AVC).
 Daca ai ateroscleroza la nivelul mainilor sau picioarelor, poti avea simptome ale bolii
arteriale periferice, precum durerea de picior la mers (claudicatie).
 Daca ai ateroscleroza la nivelul arterelor care duc catre rinichi, dezvolti
hipertensiune arteriala sau insuficienta renala.

Cauze

Ateroscleroza este o boala lenta, progresiva, care poate debuta in copilarie. Desi nu se cunoaste
cauza exacta, ateroscleroza poate debuta prin afectarea sau traumatismul la nivelul stratului
intern al unei artere.

Afectarea poate fi provocata de:

 Hipertensiune arteriala
 Colesterol crescut
 Trigliceride mari
 Fumat
 Rezistenta la insulina, obezitate sau diabet
 Inflamatie determinata de boli precum artrita, lupus sau infectie ori inflamatie de cauza
necunoscuta

Dupa afectarea peretelui intern al arterei, celulele sangelui si alte substante se acumuleaza la
locul traumatismului si creeaza peretele intern al arterei.

In timp, depozitele grase (placa) de colesterol si alte produse celulare se acumuleaza si ele la
locul respectiv si se intaresc, ingustand arterele. Organele si tesuturile legate de arterele blocate
nu mai primesc suficient sange pentru a functiona optim. In final, bucatile de depozite grase se
pot rupe si intra in fluxul sanguin. De asemenea, membrana subtire a placii se poate rupe,
raspandind colesterol si alte substante in circulatia sanguina, ceea ce poate provoca formarea
unui tromb, care poate bloca circulatia sangelui catre o anumita zona din corp, asa cum se
intampla cand fluxul sanguin blocat catre inima provoaca infarct de miocard. Un tromb poate, de
asemenea, sa ajunga in alte parti ale corpului, blocand circulatia catre un alt organ.

Factori de risc

Rigidizarea arterelor se produce in timp. Pe langa inaintarea in varsta, factorii care cresc riscul
aterosclerozei sunt:

 Hipertensiunea arteriala
 Colesterolul crescut
 Diabetul
 Obezitatea
 Fumatul
 Istoricul familial de boala cardiaca precoce
 Sedentarismul
 Alimentatia nesanatoasa

Complicatii

Complicatiile aterosclerozei depind de arterele care sunt blocate. De exemplu:

 Boala arteriala coronariana. Cand ateroscleroza ingusteaza arterele din apropierea


inimii, poti dezvolta boala arteriala coronariana, care poate sa provoace durere toracica
(angina), infarct de miocard sau insuficienta cardiaca.
 Boala arterelor carotide. Cand ateroscleroza ingusteaza arterele din apropierea
creierului, poti dezvolta boala arterelor carotide, care poate sa provoace accidentul
ischemic tranzitoriu (AIT) sau accidentul vascular cerebral (AVC).
 Boala arteriala periferica. Cand ateroscleroza ingusteaza arterele de la nivelul bratelor
sau picioarelor, poti dezvolta probleme de circulatie in aceste zone, afectiune denumita
boala arteriala periferica. Acest lucru te face mai sensibil la caldura si la vreme rece,
crescand riscul de arsuri sau degeraturi. In cazuri rare, circulatia deficitara la nivelul
bratelor sau picioarelor poate provoca necrozarea tesuturilor (cangrena).
 Anevrism. Ateroscleroza poate, de asemeneam sa determine anevrism, o complicatie
severa care se poate produce oriunde in organism. Un anevrism este o umflatura pe
peretele unei artere. Majoritatea persoanelor cu anevrism nu prezinta simptome. Pot sa
apara durerea si trombozarea zonei cu anevrismul, care reprezinta o urgenta medicala.
Daca anevrismul se rupe, te poti confrunta cu hemoragie care iti ameninta viata. Desi
acesta este de obicei un eveniment brusc, este posibila si o hemoragie lenta. Daca un
tromb dintr-un anevrism se discloca, acesta poate bloca o artera la un moment dat.
 Boala renala cronica. Ateroscleroza poate determina ingustarea arterelor care duc catre
rinichi, impiedicand sangele oxigenat sa ajunga la ei. In timp, acest lucru poate afecta
functionarea rinichilor, impiedicand reziduurilor sa iasa din organism.
Preventie

Aceleasi modificari pentru un stil de viata sanatos care sunt recomandate pentru tratarea
aterosclerozei sunt cele care ajuta in prevenirea acesteia. Modificarile sunt:

 Renuntarea la fumat
 Adoptarea unei alimentatii sanatoase
 Efectuare de miscare in mod regulat
 Mentinerea unei greutati optime
 I.M.A
 Infarctul miocardic acut ( I.M.A.) este provocat de necroza ischemică a unei porțiuni
din miocard determinată de obstrucția bruscă a unei artere coronare.

Cauze
Etiologie: ateroscleroză coronariană (în 90%-95% din cazuri) 
Factorii de risc care favorizează apariția infarctului miocardic acut sunt:

 sedentarismul,
 obezitatatea,
 fumatul,
 consumul de alcool în exces,
 vârsta,
 factorul genetic,
 hipercolesterolemia,
 hipertensiune arterială,
 diabetul zaharat,
 efortul fizic intens,
 stresul,
 tensiunea nervoasă,
 șocul hipovolemic,
 dislipidemiile,
 leziunile valvulare,
 stenozele congenitale,
 intervențiile chirurgicale.
Factori declanșatori: efort, mese copiose, stres, infecții acute ale tractului respirator, factori
meteorologici etc

Semne clinice 
 Durerea
Durerea în infarctul miocardic acut este intensă, atroce, violentă, insuportabilă.
Localizarea durerii are sediu retrosternal, precordial sau parasternal stâng cu iradiere în
umărul și brațul stâng, regiunea cervicală, mandibulă.
Durerea mai poate fi localizată și extratoracic, în epigastru, abdomen, brațe, antebrațe și poate
iradia în orice regiune a toracelui. depășind în sus gâtul, iar în jos poate irdia în epigastru,
hipocondru drept sau stâng.

Aceasta este descrisă de către bolnav ca o senzație de constricție sau “o gheară”, lovitură de


pumnal, senzație de presiune, apăsare insuportabilă, corest de fier care împiedică
respirația.
Durerea nu se calmează la repaus sau la administarea de nitriți, spre deosebire de  angina
pectorală.
Durata durerii poate fi de la 30 de minute, până la ore (48 de ore) și apare de obicei în repaus și
determină agitația bolnavului.

 Hipotensiunea arterială
Poate să apară imediat sau la câteva ore, precedată de o ușoară creștere a tensiunii arteriale. Când
tensiunea arterială scade brusc, există pericolul șocului cardiogen.  Tensiunea arterială trebuie să
fie monitorizată permanent. Hipotensiunea arterială este însoțită de regulă, de tahicardie.
 Durerea este însoțită de:
– dispnee, transpirații reci;
– agitație, teamă de moarte iminentă, anxietate extremă;
– stare de șoc;
 debutul poate fi asimptomatic sau atipic ( durere epigastrică) în special la vârstnici.
– febră, absentă la început și moderată la 24-48 ore după debut (38grade C)
– greață, vărsături, distensie abdominală.
Evoluție
 Tulburări grave de ritm și conducere (fibrilație atrială, flutter etc)
 Complicații tromboembolitice (pulmonare, cerebrale)
 Moarte subită
Diagnostic 
 EKG
 Angiografie
 Coronarografie
 RX toracică
 Examene laborator (VSH, fibrinogen, proteina C reactivă, enzime de necroză miocardică)
Tratament
1. Repaus ABSOLUT la pat (3-4 saptamani), sedative
2. Oxigen
3. Combaterea durerii (mialgin, morfină)
4. Tratament anticoagulant, trombolitice.
Util pentru a memora schema de tratament din sindroamele coronariene acute este
acronimul MONA. 
M -> morfină
O -> oxigen
N -> nitroglicerină
A -> aspirină

HIPERTENSIUNEA ARTERIALA

Hipertensiunea arteriala este un sindrom clinic determinat de cresterea de durata a valorilor


tensiunii arteriale (TA) sistolice si / sau diastolice. Dupa OMS, valorile normale ale TA sunt mai
mici de 140 mm Hg, iar valorile TA diastolice sunt mai mici decat 90 mm Hg.

Sunt incadrati in categoria hipertensivilor bolnavii cu TA sistolica egala sau mai mare de 160
mm Hg si/ sau TA diastolica mai mare sau egala cu 95 mm Hg. Persoanele cu valori cuprinse
intre 140-160 mm Hg pentru TAS si 90-95 mm Hg pentru TAD, constituie grupul cu HTA de
granita.

In functie de valorile tensiunii arteriale sistolice si diastolice exista trei tipuri de HTA:

- hipertensiune arteriala sistolica cu TAS egala sau mai mare de 160 mm Hg si cu TAD
normala;
- hipertensiune arteriala diastolica in care valorile TAS sunt normale si valorile TAD crescute;

- hipertensiune arteriala sistolodiastolica, cu ambele valori tensionale crescute.

Clasificare:

Etiologic, deosebim doua mari grupe de HTA:


I.HTA primara sau esentiala (boala hipertensiva), care reprezinta 95% din cazuri. In geneza
hipertensiunii arteriale esentiale sunt implicati factori genetici (rasa, antecedente familiale),
factori de mediu, obezitatea, consumul de alcool, consumul excesiv de sare etc.
II. HTA secundara sau simptomatica, in care cauza HTA este cunoscuta:
II.1. HTA de cauze renale:
a) HTA in nefropatii: glomerulonefrita acuta si cronica, periarterita nodoasa, lupus eritematos
diseminat, nefropatia diabetica, rinichiul polichistic, pielonefrita cronica;

b) HTA in rinichiul mic unilateral


c) HTA in afectiuni obstructive ale arterei renale
II.2. HTA endocrina: feocromocitom, boala Cushing, menopauza
II.3. Boli ale sistemului nervos central: tumori si traumatisme cerebrale
II.4. HTA de origine cardiovasculara: coarctatia aortei
II.5. HTA de alte cauze: toxemia gravidica.

In evolutia sa, HTA poate determina, intr-o perioada scurta de timp, afectarea organica si
functionala severa a diferitelor organe (HTA “maligna”)  sau aceasta afectare poate fi lenta, pe o
durata lunga de timp (HTA “benigna”).
Cand valorile tensionale depasesc normalul in mod durabil, vorbim de “HTA permanenta”; daca
pe un fond de TA normala se suprapun cresteri moderate, cu durata de zile sau saptamani,
vorbim de “HTA labila, oscilanta sau tranzitorie”; in sfarsit cand cresterile tensionale sunt
mari, sub forma unor crize de scurta durata, vorbim de “HTA paroxistica”.

Simptomatologie

Cefaleea are un caracter pulsatil, matinal, care cedeaza peste zi, cu topografie in special
occipitala;
Ametelile, prezente mai ales la schimbarea pozitiei, au, in unele cazuri, caracter de vertij, insotite
de greturi, varsaturi si zgomote anormale in urechi;
Tulburarile de vedere constau in : scotoame (vedere ca prin ceata), diplopie (vedere dubla),
hemianopsie (vedere pe jumatate de camp vizual), amauroza (scaderea marcata a acuitatii
vizuale) sau chiar cecitate trecatoare (pierderea vederii).

Epistaxisul este frecvent intalnit.


Examenul cordului si al altor aparate depinde de stadiul HTA.
Stadiul evolutiv al HTA
Conform OMS, evolutia HTA se face in trei stadii, pentru precizarea carora un rol insemnat
revine examenului fundului de ochi (FO).
Stadiul I: a) subiectiv: lipsa simptomelor sau cefalee, ameteli, insomnie, palpitatii
b) obiectiv: cresteri moderate si periodice ale valorilor tensionale; FO de gradul I; examenul
obiectiv al cordului este normal; ecg, examenul radiologic si cel al functiilor renale sunt normale.
Stadiul II: a) subiectiv: simptome nervoase ( cefalee, ameteli, tulburari vizuale), cardiace
(palpitatii, jena precordiala, dispnee de efort), uneori fenomene de “encefalopatie hipertensiva”
(cefalee intensa, greturi, varsaturi, stare de neliniste si convulsii tonico-clonice), accidente
vasculare cerebrale tranzitorii (prin spasm) sau definitive (prin hemoragie sau tromboza); b)
obiectiv: valorile tensionale sunt, constant, crescute, examenul cordului arata soculapexian
amplu, deplasat in jos si lateral, accentuarea zgomotului II la aorta; FO prezinta modificari de
gradul II; pe ecg se observa hipertrofie de ventricul stang de diferite grade; examenul radiologic
= dilatarea ventriculului stang si uneori chiar a aortei ascendente; functia renala este, in general,
normala.
Stadiul III:
1) sunt interesate majoritatea organelor:
a) creier – accidente vasculare cerebrale “minore” (pareze si afazii trecatoare)
sau “majore” (leziuni in focar, definitive);
b) cord – insuficienta ventriculara stanga acuta (astm cardiac, EPA),
cardiopatie ischemica (angina pectorala, infarct miocardic);
c) rinichi – insuficienta renala;
2) FO de gradul III
3) modificarile ecg si radiologice  din stadiul precedent sunt mai avansate
4) probele functionale renale sunt alterate
Complicatiile HTA vizeaza cele trei organe “tinta”: 1) cordul – IC stanga (astm cardiac, EPA)
sau globala si variate manifestari ale cardiopatiei “hipertensive” (angina pectorala, infarctul de
miocard, tulburarile de ritm);
2) creierul  – hemoragie si tromboza cerebrala, encefalopatie hipertensiva
3) rinichiul – insuficienta renala cronica, in stadiul final al HTA.

Tratamentul HTA
1. Tratamentul nonfarmacologic
- cura de slabire – efectul apare dupa o pierdere in greutate de cel putin 4 kg
- restrictia ingestiei de sodiu (sare) – dieta zilnica a hipertensivului trebuie sa contina sub 4 gr de
sodium; se recomanda consumul de alimente proaspete in locul celor conservate, eliminarea sari
la gatit, evitarea apei minerale, a bicarbonatilor, a aamplificatorilor de gust tip Vegeta
- restrictia ingestiei de grasimi saturate si de glucide
- limitarea consumului de alcool – sub 25 gr / zi
- efortul fizic de tip isotonic – mers, alergare usoara, ciclism sau inot
- modificarea stilului de viata

2. Drogurile antihypertensive
-diureticele – tiazide (nefrix), derivati de tiazide (indapamid), diuretice de ansa (furosemid,
bumetanid), agenti economizatori de potasiu (spironolactona, amilorid)
- betablocante adrenergice – propranolol, atenolol, metoprolol
- blocanti ai canalelor de calciu – nifedipin, amlodipin, nicardipin, diltiazem, verapamil
- inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei (IECA) – enalapril, captopril, lisinopril,
perindopril, quinapril, ramipril
- inhibitorii receptorilor de angiotensina II – sartani (losartan, valsartan, telmisartan)
- medicamente vasodilatatoare directe – hidralazina, minoxidilul
Obiectivul major al tratamentului antihipertensiv este reducerea valorilor tensionale la un nivel
care minimalizeaza riscul cardiovascular al bolii.
Pacientul trebuie sa fie constient ca tratamentul HTA este zilnic, permanent si extins pe durata
intregii vieti; tratamentul nu trebuie interrupt atunci cand TA a revenit la normal, eventual se
poate reduce doza.
Ideala este monoterapia, dar pentru un efect bun se prefera asocieri de medicamente, de tipul:
indapamida cu IECA, indapamida + sartani, indapamid cu betablocante, indapamid + blocanti de
calciu, etc.
HIPOTENSIUNEA ARTERIALA

Hipotensiunea arteriala este definita ca un sindrom care cuprinde numeroase situatii patologice,
in care valorile TA sunt mai mici de 100/60 mm Hg, la subiectii peste varsta de 20 de ani, dupa
mai multe determinari.

Clasificare.

Etiologic, hipotensiunea arteriala se clasifica in esentiala (cauza nu este cunoscuta) si secundara


(manifestare a unei boli cunoscute: boala Addison, infarct miocardic)

HIPOTENSIUNEA ARTERIALA ESENTIALA


Hipotensiunea arteriala esentiala este:
-tranzitorie - hipotensiune ortostatica idiopatica, frecvent intalnita la barbati, care poate
determina sincope ortostatice
- permanenta – observata mai des la femei si la indivizii cu constitutie astenica, care nu prezinta
nici o simptomatologie clinica (hipotensiune asimptomatica sau “constitutionala”) sau se
manifesta prin “complexul simptomatic hipotensiv”, format din fatigabilitate, tulburari de
memorie, scaderea puterii de concentrare, ameteli pana la stari lipotimice, cefalee, tulburari de
vedere, acrocianoza; de remarcat ca hipotensiunea constitutionala moderata, desi realizeaza o
perfuzie tisulara la o presiune joasa, nu determina tulburari functionale in diferite organe, iar
statistic, longevitatea acestor hipotensivi este mai mare decat a normo- si hipertensivilor.

HIPOTENSIUNEA ARTERIALA SECUNDARA


Hipotensiunea arteriala secundara imbraca aspect :
- paroxistic  (lipotimie, sincopa, colaps, soc)
- tranzitoriu – infarct de miocard, miocardite, boli infectioase, intoxicatii medicamentoase,
insolatie
- permanent – in boli endocrine (boala Addison), cardiace (cardiomiopatii, pericardite,
valvulopatii) si neurologice (miastenia gravis, sleroza in placi)
Tratament
In hipotensiunea arteriala secundara se trateaza cauza.

Hipotensiunea arteriala esentiala nu are tratament. Se recomanda consumul de lichide suficiente,


evitarea expunerii la caldura (produce vasodilatatie), evitarea ridicarii bruste din pozitie
orizontala, eventual consumul moderat de cafea.

Hipotensiunea ortostatica

In hipotensiunea ortostatica scaderea tensiunii arteriale se produce la trecerea brusca in


ortostatism (pozitie verticala). 

Hipotensiunea ortostatica nu este o boala, ci reprezinta incapacitatea organismului de a se


adapta rapid la schimbarea brusca a pozitiei corpului. Atunci cand pacientul trece in pozitie
ortostatica (in picioare), sub efectul gravitatiei, sangele se acumuleaza la nivelul membrelor
inferioare, ceea ce diminueaza temporar cantitatea de sange pompata de inima. In mod normal,
organismul raspunde printr-o serie de reactii reflexe (cresterea ritmului cardiac, ingustarea
calibrului vaselor sangvine). Daca aceste mecanisme compensatorii nu se produc suficient de
rapid, apare hipotensiunea ortostatica.
Scaderea brusca a tensiunii arteriale este insotita de ameteala, slabiciune si chiar lesin.

Hipotensiunea ortostatica este frecventa la persoanele in varsta.


Hipotensiunea ortostatica este cauzata de afectiunile care impiedica mecanismele compensatorii
ce controleaza presiunea arteriala. Printre cauze se numara afectiunile cardiace (aritmii), luarea
unor medicamente (diuretice, vasodilatatoare, antidepresive),
hemoragii, deshidratare, diabet, amiloidoza, temperaturile ridicate sau febra. Hipotensiunea
ortostatica se manifesta prin ameteala, slabiciune, confuzie, tulburari de vedere sau lesin atunci
cand persoana se ridica brusc, dupa o perioada lunga de stat jos. Simptomele sunt accentuate de
oboseala, consumul de alcool sau de luarea unei mese bogate. Scaderea importanta a aportului
sangvin la creier poate duce la lesin.
Hipotensiunea postprandiala

In hipotensiunea postprandiala simptomele apar datorita scaderii tensiunii arteriale, ce


survine in mod natural dupa fiecare masa. Fenomenul se explica prin faptul ca digestia
necesita o cantitate mare de sange, care ajunge la intestin, in timp ce frecventa cardiaca creste,
iar unele vase sangvine se ingusteaza pentru a mentine tensiunea arteriala. Totusi, la unele
persoane si in special la varstnici, aceste mecanisme nu sunt aplicate. Sangele ajunge la intestin,
dar frecventa cardiaca nu creste corespunzator, iar vasele sangvine nu se ingusteaza suficient
pentru a mentine presiunea sangvina.

Hipotensiunea postprandiala se manifesta prin ameteli, slabiciune si lesin, ce survin dupa mese.


Luarea medicamentelor antihipertensive inainte de masa nu este recomandata la persoanele care
sufera de hipotensiune postprandiala. De asemenea, alimentele cu continut scazut de carbohidrati
pot reduce simptomele.
Hipotensiunea postprandiala survine la o treime din varstnici, dar nu se intalneste la tineri. Este
mai frecventa la pacientii cu anumite afectiuni (boala Parkinson, sindromul Shy- Drager, diabet).

Semne si simptome

Unele persoane pot prezenta hipotensiune arteriala fara  a avea manifestari neplacute. In plus, o
tensiune arteriala scazuta este asociata cu reducerea riscurilor de infarct miocardic si accident
vascular cerebral (AVC). Dar hipotensiunea arteriala poate semnala o problema de sanatate, in
special atunci cand survine brusc sau este insotita de semne si simptome precum:

 senzatie de slabiciune
 ameteala
 palpitatii
 lesin sau sincopa
 lipsa de concentrare
 tulburari de vedere
 greturi
 respiratie rapid, superficiala
 oboseala
 depresie
 sete
Cauze si factori de risc

Tensiunea arteriala depinde de mai multi factori: forta de contractie a inimii, cantitatea de sange
care circula in corp si diametrul vaselor sangvine periferice. Organismul controleaza presiunea
arteriala cu ajutorul unor senzori nervosi. Acestia inregistreaza presiunea arteriala si transmit
informatia la creier printr-un influx nervos. Daca presiunea este prea mica, au loc o serie de
reactii reflexe pentru a restabili o presiune normala: ingustarea calibrului vaselor sangvine,
cresterea ritmului cardiac, etc.

Atletii si persoanele care fac sport cu regularitate au o tensiune arteriala mai mica decat media.
La fel si nefumatorii si persoanele care mentin o greutate normala. Dar in unele cazuri,
hipotensiunea arteriala poate fi un semn al unei afectiuni.

Urmatorii factori contribuie la scaderea valorilor tensionale:

» Sarcina – in primele 24 saptamani de sarcina, presiunea sistolica scade cu 10 mm Hg, iar cea
diastolica cu 10-15 mm Hg.

» Unele medicamente – diuretice, antihipertensive, beta-blocantii, antidepresive triciclice;


sildenafil (Viagra) in special in asociere cu nitroglicerina; narcoticele si alcoolul.
» Afectiuni cardiace – bradicardia (frecventa cardiaca scazuta), insuficienta cardiaca, infarct
miocardic si tulburari de functionare ale valvelor cardiace.

» Tulburari hormonale – hipotiroidism sau hipertiroidism, boala Addison (insuficienta


suprarenaliana lenta), hipoglicemie (nivel scazut de glucoza in sange) si, in unele cazuri, diabet.
» Deshidratare – febra, varsaturile, diareea severa, excesul de diuretice sau de exercitii fizice
pot duce la deshidratare. Aceasta poate cauza slabiciune, ameteli si oboseala. O complicatie
potential fatala a deshidratarii este socul hipovolemic – diminuarea volumului sanguin circulant
cauzeaza o scadere brusca a tensiunii arteriale si corespunde reducerii cantitatii de oxigen ce
ajunge la tesuturi. In absenta unui tratament, socul hipovolemic poate provoca moartea in cateva
minute sau ore.

» Hemoragia – o pierdere importanta de sange, cauzata de un traumatism sau de o hemoragie


interna reduce cantitatea de sange din organism, ducand la hipotensiune arteriala.
» Septicemia (infectia generalizata) – deseori, infectiile pulmonare sau urinare reprezinta cauza
septicemiei, care poate duce la o scadere potential fatala a tensiunii arteriale, numite soc septic.
» Reactie alergica – socul anafilactic este o reactie alergica potential fatala ce survine la
persoanele cu alergie la unele medicamente (penicilina), alimente (alune) sau la intepaturile unor
insecte (albine sau viespi). Socul anafilactic se caracterizeaza prin tulburari respiratorii, urticarie,
prurit, inflamarea limbii si hipotensiune arteriala.

» Deficientele nutritionale – lipsa vitaminei B 12 si a acidului folic poate cauza anemie, care la


randul sau, este o posibila cauza de hipotensiune arteriala.

Factori de risc

- varsta – hipotensiunea arteriala este mai frecventa la persoanele peste 60 ani


- deshidratare – de exemplu, in timpul exercitiilor fizice sau intr-un mediu cu temperaturi
ridicate
- bauturile alcoolice – alcoolul dilata vasele sangvine, reducand presiunea arteriala.
Conform unui studiu, consumul a peste 20 ml alcool pe zi favorizeaza hipotensiunea
ortostatica.
- luarea unor medicamente – hipotensive, diuretice, vasodilatatoare, neuroleptice, anxiolitice,
hipnotice sau antidepresive

- anumite boli ale sistemului nervos: boala Parkinson, sindromul Guillain-Barré, sindromul


Shy – Drager; afectiuni cardiace, tulburari hormonale, etc.

- sarcina

Tratament

Hipotensiunea arteriala asimptomatica nu necesita tratament. In cazurile simptomatice,


tratamentul depinde de cauza hipotensiunii (deshidratare, insuficienta cardiaca, diabet,
hipotiroidism, etc.) Daca medicamentele sunt cele care determina scaderea valorilor tensionale,
tratamentul consta in modificarea dozelor sau in renuntarea la medicamentele responsabile.

In cazurile in care cauza hipotensiunii arteriale nu este identificata, sau daca nu exista un
tratament eficient, scopul este acela de a creste tensiunea arteriala si de a reduce semnele si
simptomele. In functie de varsta, starea de sanatate si de tipul de hipotensiune arteriala in cauza,
aceste obiective pot fi atinse prin mai multe metode: cresterea consumului de sare (numai cu
aprobarea medicului, deoarece excesul de sare poate duce la insuficienta cardiaca, in special la
varstnici), consumul de apa – este in special recomandat persoanelor cu TA mica. Lichidele cresc
volumul sangvin si previn deshidratarea, doua aspecte importante in tratamentul hipotensiunii.
Bandajele sau ciorapii elastici recomandati persoanelor cu vene varicoase pot fi utilizati si in
cazul hipotensiunii arteriale, pentru a reduce acumularea sangelui in membrele inferioare.

Hipotensiunea ortostatica
Desi cauza hipotensiunii ortostatice nu poate fi tratata, anumite masuri pot reduce sau chiar
elimina simptomele. De exemplu, persoanele sunt sfatuite sa nu se ridice brusc sau sa nu stea in
picioare mult timp. Daca hipotensiunea ortostatica este cauzata de repausul prelungit la pat, este
indicata cresterea perioadei de timp pe care pacientul o petrece stand in picioare.
Anumite masuri pot creste volumul sangvin: aporturile de lichide sunt recomandate, in timp ce
consumul de alcool trebuie evitat. Persoanele care nu sufera de insuficienta cardiaca sau
de hipertensiune arteriala sunt sfatuite sa consume sare. Totusi, supravegherea medicala este
necesara, deoarece o dieta bogata in sodiu poate duce la insuficienta cardiaca, in special la
varstnici.
Pentru persoanele cu simptome grave, se poate prescrie fludrocortizon – favorizeaza retentia de
sodiu, ceea ce determina cresterea volumului sangvin. Fludrocortizon poate fi asociat cu
midodrina, care favorizeaza constrictia arteriolelor.
Daca aceste masuri nu sunt eficiente, alte medicamente (pindolol si clonidina) pot ameliora
hipotensiunea ortostatica la unele persoane. Totusi, efectele adverse ale acestor medicamente nu
sunt deloc neglijabile, indeosebi la persoanele in varsta.

Hipotensiunea postprandiala
Luarea anumitor medicamente inainte de masa este uneori indicata. De exemplu, medicamentele
antiinflamatoare nesteroidiene determina retentia de sodiu, ceea ce duce la cresterea volumului
sangvin. Cafeina favorizeaza constrictia vaselor sangvine, dar trebuie consumata doar inaintea
micului dejun, pentru a nu afecta somnul.
In cazul simptomelor grave, care nu raspund la aceste masuri, sau pentru persoanele spitalizate,
injectiile cu octreotida pot fi efectuate pentru a reduce volumul de sange ce ajunge la intestin.

TULBURARI PSIHICE Sl NEUROLOGICE IN IMBATRINIRE

Acestea sunt grupate in ceea ce s-a numit imbatranirea cerebrala. Ele cuprind tulburari nevrotice,
psihoze functionale, stari confuzionale si psihoze organice. Morbiditatea psihiatrica a batranului
ocupa locul doi in ansamblul morbiditatii sale generale, dupa cea cardiovasculara. Creste in
panta acuta dupa 50 de ani, pentru ca, dupa 70 de ani, sa predomine bolile organice cerebrale, si
accidentele vasculare cerebrale. Tulburarile psihice ale varstnicului cuprind o gama larga, de la
modificari psihice usoare, marginale, pana la entitati tipice varstelor inaintate, de tipul psihozelor
de involutie si dementelor tardive.Unele au debut precoce, altele debuteaza la varste inaintate.
Toate sunt cuprinse in conceptul de "imbatranire cerebrala". La baza aparitiei acestor tulburari
stau unii factori precipitanti:

- modificari in statutul familiei, care creeaza situatii psihotraumatizante: plecarea copiilor din
casa parinteasca, restrangerea conditiilor de locuit, parasirea locuintei proprii, relatii
nearmonioase intre generatii, stari conflictuale, decesul unuia dintre parteneri, diminuarea
veniturilor etc;

- momentul cel mai traumatizant psihic este retragerea din activitatea profesionala - pensionarea.
Acesta este mai greu de suportat de catre barbati, este un adevarat soc al pensionarii, numit de
unii "boala a retragerii" sau "moarte sociala". Prin pierderea prestigiului social castigat dupa o
viata de munca, incepe constientizarea imbatranirii si mai ales teama de moarte ..

in patologia neurologica a imbatranirii participa, atat imbatranirea fiziologica, cu acumularea


progresiva de alterari si restructurari, uzura si reparatie, cat si modificarile de vascularizatie din
procesul de ateroscleroza. Cele mai importante semne neurologice sunt: mersul cu baza de
sustinere marita, discreta plasticitate, rigiditate, limitarea miscarilor, tendinta la abolirea
reflexelor, hipotrofia musculara, miscari spontane involuntare, tremuraturi, modificari de pozitie,
de memorie, limbaj, mimica si, bininteles, modificarile organelor de simt si ale afectivitatii. In
patologia varstnicului domina dementele, bolile extrapiramidale si bolile cardiovasculare.
Batranul consulta medicul, in special, pentru caderi repetate, tulburari de mers, pierderi de
cunostinta si vertije. Cele mai reprezentative tulburari la batrani sunt: tulburarile de somn,
depresiile tardive, sinuciderile, starile confuzionale acute, dementele, arterioscleroza cerebrala
difuza, accidentele ischemice vasculare tranzitorii si parapareza (paraplegia) senila.

TULBURARILE DE SOMN

Somnul este functia fiziologica mult modificata fata de cea a adultilor. Batranul are o nevoie de
somn, in medie, 6 ore zilnic. Totusi batranul se plange adesea de insomnie, mai ales femeile.
Aceasta explica cresterea consumului de hipnotice. In general, somnul nocturn nu este continuu,
este fragmentat, cuprinde perioade de treziri, posibilitatea readormirii este greoaie, ziua starea de
veghe este intrerupta de perioade de somnolenta. Exista bineinteles si factori care tulbura
somnul. Dintre acestia: adenomul de prostata (cu mictiuni frecvente), refluxul gastro-esofagian,
reumatisme dureroase, bronsite rebele, insomnii iatrogene (medicamentoase), etc. Pentru corectia
somnului sunt preferabile masurile nemedicamentoase: culcarea la aceeasi ora, plimbari scurte in
aer liber, masa de seara care va preceda culcarea cu cel putin 2 ore, evitarea alimentelor greu
digerabile, a bauturilor iritante sau excitante (alcool, cafea, ceai etc), fumatului, vizionarii
spectacolelor stress-ante, discutiilor controversate. Intotdeauna sunt utile: igiena camerei, baie
zilnica, un pahar cu lapte la culcare, un ceai de tei, un mar etc.

Tratamentul medicamentos se va institui numai dupa epuizarea celorlalte metode. Clorhidratul


poate produce confuzii si halucinatii, flurazepamul si nitrazepa-mul, la fel. Barbituricele si
tranchilizantele sunt preferabile. Administrarea medicamentelor trebuie sa fie discontinua.

DEPRESIILE TARDIVE

Sunt cele mai frecvente afectiuni psihice intalnite la varstnici (15%). Apar in nevroze, boli
cerebrale, degenerative, vasculare, endocrine, metabolice, dar si in psihoze maniaco-depresive,
melancolia de involutie sau in formele reactive (traume psihice, stress-uri, neadaptare etc). Unii
autori disting depresia nevrotica si depresia psihotica. Ultima are o nnta de m-avitata i cu
afectiuni somatice. Bolile cardio-vasculare, gastro-intestinale, hipertiroidismul etc. - se insotesc
si de stari depresive.

Clinic,  predomina ideile depresive, ipohondrice si de negatie, sentimente de culpabilitate,


inutilitate, autoacuzare. In formele grave apar deliruri, idei de persecutie, confuzii si halucinatii,
dezordinea afectiva. Si dupa unele medicamente poate aparea agravarea starii depresive
(tranchilizante, rezerpina, clonidina, propranololul, metildopa). Dupa fiecare faza depresiva,
intervalul liber se scurteaza. La aparitia lor contribuie, ca in toate bolile psihice, si factorii psiho-
sociali. Important este diagnosticul diferential intre depresie si demente.

Tratamentul  vizeaza:

- ameliorarea mijloacelor psiho-sociale: climatul psihologic familial favorabil, legaturi afective si


uneori pregatirea psihologica;

- Tratamentul bolilor cerebrale organice (tratabile) si al bolilor somatice coexistente (diabet


zaharat, boli digestive etc);

- Tratamentul psiho-farmacologic. Acesta consta in administrarea de psihoana-leptice sau


timoanaleptice de tipul produselor procainice. In formele mai grave se administreaza
antidepresive (Antideprin sau amitriptilina), anxiolitice (haloperidol, tioridazin, meclofenoxat
etc). O atentie deosebita trebuie acordata tendintelor la sinucidere.
SINUCIDERILE
Ca expresie a depresiei, sinuciderile la varstnici sunt frecvente (25 - 35% din totalul sinuciderilor
la toate varstele). Suicidul la varstnici este mai frecvent decat se crede. Grupele cu risc crescut
sunt: persoane varstnice cu boli cronice, traind in izolare si lipsuri, depresivii, cei avand crize
emotionale (moartea partenerului, pierderea legaturilor afective, internarea in unitati de
asistenta), refuzul de adaptare. O forma particulara o reprezinta batranii care pierd dorinta de a
trai (sinuciderea tacuta). O.M.S. a stabilit in 1969, cauzele suicidului - in ordine: izolarea sociala,
pierderea unui rol social, incetarea activitatii profesionale, intreruperea unui mod de viata
obisnuit (prin spitalizare de exemplu), moartea partenerului conjugal, stari de sanatate fizica si
mentala deficitara, lipsuri materiale. Mai frecvent, sinuciderile se intalnesc la barbati.

STARILE CONFUZIONALE ACUTE

Se instaleaza mai mult sau mai putin brutal si altereaza global: constienta, comportamentul
mintal si relational. Este o reactie acuta, dureaza ore sau zile, este reversibila spontan sau
terapeutic. Apar, de obicei, seara sau noaptea. In aparitia lor intervin:

- factori declansatori: boli cardiovasculare, metabolice (uremie, hiperglicemie etc), boli


infectioase, respiratorii sau urinare, boli cerebrale (accidente vasculare, traumatisme, tumori etc).
Mai intervin si cauze medicamentoase (iatrogene). De exemplu, dupa administrarea de
antidepresive, antiparkinsoniene, neuroleptice, se-dative, tranchilizante, hipnotice, corticoizi,
aminofilina etc; - factori psiho-sociali, care au fost deja prezentati anterior.

Semnalul de alarma este schimbarea brusca de comportament, aparuta in ore sau in zile. Astfel
apar obnubilarea (deplasare, concentrare, atentie), iluzii, halucinatii, dezorientare etc
O grava dificultate diagnostica este dementa, insa starea confuzionala are un debut brutal,
evolueaza cu perioade de luciditate si este reversibila. Dementa debuteaza progresiv, iar evolutia
este ireversibila si tulburarea este de obicei globala.

In ce priveste atitudinea terapeutica fata de starile confuzionale, familia trebuie lamurita cu


rabdare asupra evolutiei si linistit, asupra riscului vital. Se va mentine permanent dialogul cu
bolnavul. Tratamentul vizeaza, in primul rand, cauzele si in secundar,

Simptomele. Se accepta divagatiile bolnavului, nu este contrazis, nu este imobilizat, nu se


lumineaza camera. Daca agitatia e mare si daca suntem convinsi ca in cauza nu este un
medicament, se administreaza un tranchilizant anxiolitic (haloperidol oral sau injectabil) sau
benzodiazepina (diazepam).
DEMENTELE
Sunt relativ frecvente la varstnici. Se caracterizeaza printr-o scadere progresiva si ireversibila a
activitatii psihice si prin modificari organice cerebrale de natura degenerativa sau vasculara
(arteriosclerotica). Evolutia poate fi precipitata de factori psiho-socio-culturali (vezi referatul).
Se deosebesc demente senile (degenerative), demente vasculare (arterioscleroza) si demente
mixte. Cauza cea mai frecventa este degenerescenta primara a tesutului cerebral (boala
Alzheimer), in 80% dintre cazuri. Date mai noi apreciaza ca evolutia dementelor nu este
totdeauna ireversibila, ca exista si opriri in evolutie, chiar cazuri reversibile. De aceea
diagnosticul trebuie stabilit precoce. Verdictul de dementa senila este prea grav pentru a fi
stabilit in graba.

Diagnosticul poate fi presupus in doua situatii:

- degradarea accentuata, brutala, chiar de durata, a unui varstnic, pana atunci activ, declansata de.
un factor favorizant;

- alterarea progresiva, in trepte a performantelor intelectuale

In practica se observa frecvent tendinta de a eticheta ca dementa, tulburari psihice de


imbatranire, stari depresive sau stari confuzionale reversibile .. O boala cu evolutie scurta si care
nu progreseaza, exclude diagnosticul de dementa. Trecutul bolnavului, care prezinta boli
metabolice, hipertiroidie, Tratamente cu droguri psihotrope, boli cardiovasculare, renale, carente
vitaminice etc, de asemenea pot exclude dementa. Cea mai grava confuzie este cea cu starile
pseudodementiale (depresia, confuzia acuta si starile delirante). Tulburarile globale de memorie,
de orientare in timp si spatiu, tulburarile de exprimare si intelegere, de limbaj,
recunoastere, comportament, judecata si atentie, cu evolutie lenta, pledeaza pentru dementa.
Dupa cum s-a mentionat, se deosebesc demente senile, degenerative, (boala Alzheiner), care
poate fi presenila (inainte de 65 de ani) si senila (dupa 65 de ani) si demente vasculare
(ischemice), mai putin frecvente (1 la 3). Formele combinate sunt formele mixte.

Tratamentul  apartine psihiatriei. Nu se administreaza medicamente timp indelungat. In schimb


grija pentru mediul ambiant si exercitiile intelectuale care mai sunt posibile, sunt obligatorii.

Psihiatria moderna integreaza familia in Tratamentul bolilor psihice si chiar a dementei. Numai
in acest mod se poate evita precipitarea deteriorarii. Probleme grave ridica instabilitatea afectiva,
insomnia, dromomania, refuzul hranei si igienei corporale, incontinenta urinara. O atentie
speciala trebuie acordata fumatului si manevrarii gazelor. Frecvent, la aceasta categorie de
bolnavi, apare supiciunea ca li s-au furat unele lucruri. Aceasta provine din tulburarile de
memorie si orientare.

ARTERIOSCLEROZA CEREBRALA DIFUZA

Se descriu tablouri clinice caracteristice, dupa acumularea leziunilor in anumite zone ale
creierului: pseudoneurastenia arteriosclerotica (cu semne psihice numeroase si semne
neurologice sterse), sindroame pseudobulbare (lacunarismul cerebral), sindroame parkinsoniene
arteriosclerotice si demente arteriosclerotice. Aceste tulburari se datoreaza unor multiple
microleziuni (microramolismente), vasculo-cerebrale. Ele se instaleaza in timp, insidios si sunt in
general asimptomatice mult timp. Se datoreaza hipertensiunii arteriale si arteriosclerozei, care se
influenteaza reciproc.

Pseudoneurastenia arteriosclerotica  este manifestarea clinica initiala a insuficientei circulatorii


cerebrale, rezultat al evolutiei arteriosclerozei. Rareori apare inainte de 55 - 60 de ani.
Simptomatologia este predominant de ordin psihic. Astenia psihica si intelectuala domina in
scena clinica. Scade memoria, atentia si capacitatea de concentrare. Tulburarile de memorie sunt
instabile, trecatoare, apar brusc, mai ales cu ocazia unei tensiuni psihice. Amintirea
evenimentelor recente este prima alterata. Alt semn frecvent este cefaleea, nu prea intensa,
localizata frontal sau occipital, care apare, uneori, cu ocazia eforturilor fizice, dar mai ales
intelectuale (gandirea dureroasa). Tulburarile de somn, tulburarile afective (hiperemotivitatea),
iritabilitatea, depresia, ipohondria, parestezii, vertije, acufene, completeaza tabloul. De
asemenea, diminua reflexele, apar mici tremuraturi ale degetelor, in sfarsit apar semne de
ateroscleroza aortica, coronariana, retiniana, renala, periferica si hipertensiunea arteriala
sistolica.

Sindroamele pseudobulbare sunt mai frecvente. Apar o dubla hemipareza si ic-tusuri repetate.


Evolutia este constant progresiva. Tulburarile de vorbire (monotona, taraganata), de deglutitie
(refularea pe nas a alimentelor), faciesul imobil, cu gura intredeschisa, cu scurgerea salivei,
mersul rigid, lent, cu pasi mici, rasul si plansul spasmodic apar in mod obisnuit. Deteriorarea
psihica este progresiva, apar tulburari sfincteriene, escare de decubit si marasm. Bolnavul devine
egocentric, rau si prezinta delir de persecutie. Viata acestor batrani in sanul familiei este ideala,
dar este foarte dificila.

Dementa arteriosclerotica a fost descrisa la referatul dementei.


 ACCIDENTE VASCULARE ISCHEMICE TRANZITORII

Reprezinta o complicatie a hipertensiunii arteriale si a arteriosclerozei cerebrale. Este un accident


frecvent la varstnic si reclama un diagnostic adeseori retrospectiv. Este relativ benign, apare in
jurul varstei de 70 de ani si se intalneste cam in 20% dintre accidentele vasculare cerebrale.
Reversibil intr-un interval de 24 de ore, are un prognostic imediat bun, dar indepartat rezervat.
Debuteaza brusc, este de obicei minor, fara pierdere de cunostinta si dureaza cateva minute sau
ore. De obicei, diagnosticul se pune pe anamneza bolnavului, pe varsta si semnele de
ateroscleroza cerebrala si sistemica. Afecteaza doua teritorii cerebrale: carotidian si vertebro-
bazilar.

- Cand afecteaza teritoriul carotidian, apare o amauroza fugace, o cecitate tranzitorie, o


hemipareza care prinde si semifata, si care dureaza minute sau ore.

- in varianta vertebro-bazilara, apare vertij, instabilitate in ortostatism sau mers, tulburari de
vedere, de vorbire, de deglutitie si chiar tulburari motorii si senzitive. Pot aparea crize de cadere,
ictus amnezic tranzitor, agitatie, dezorientare. Totul revine la normal in cateva ore.

Ambele accidente apar prin ingustarea arterei, datorita unui aterom, prin ulcerare sau
trombozare. Gravitatea consta in repetare. O varianta este forma progresiva, catre extensie.
Ictusurile repetate duc la tabloul clinic din arterioscleroza difuza: dementa arteriosclerotica,
sindromul pseudobulbar etc.

Atacul cerebral (AVC) se produce atunci când alimentarea cu sânge a creierului este întreruptă.
Lucrul acesta se poate întâmpla atunci când un vas de sânge din creier se sparge (AVC
hemoragic) sau atunci când apare un cheag într-un vas de sânge, care întrerupe alimentarea cu
sânge a creierului, sau când vasele cerebrale sunt comprimate de un proces canceros (AVC
ischemic). Când celulele creierului sunt private de oxigen, ele mor.

Atacul cerebral: simptomele

De obicei, atacul cerebral apare pe neașteptate și poate include:

 incapacitatea de a vedea cu unul sau cu ambii ochi;


 amorțirea feței, a mâinilor sau a picioarelor, în special pe una din părți;
 durere de cap severă;
 dificultate în deplasare;
 amețeală, dificultăți în coordonarea mișcărilor și a echilibrului;
 stare de confuzie;

dificultate în vorbire;

Atacul vascular cerebral tranzitoriu

Mini-AVC-ul, sau atacul vascular cerebral tranzitoriu (AVT), debutează ca un AVC, dar


încetează într-o oră sau mai repede, fără a lăsa sechele. De obicei durează câteva minute, însă în
faza de început nu se poate pronunța nimeni dacă este vorba de un AVC sau doar de un AVT.

Factorii de risc ai AVC-ului

Unii dintre factorii de risc sunt modificabili (spre exemplu, fumatul) alții sunt nemodificabili
(spre exemplu, vârsta).

 Vârsta
 Istoricul familial
 Sexul
 Rasa și etnia
 Hipertensiunea
 Diabetul
 Bolile de inimă
 Fumatul (tutun sau marijuana)
 Nivelul colesterolului sanguin
 Consumul de droguri
 Obezitatea

Cum poate fi redus riscul unui AVC

 Dacă fumezi, renunță la fumat.


 Tratează-ți adecvat hipertensiunea.
 Adoptă o dietă echilibrată, care să-ți asigure atingerea și menținerea unei greutăți
corporale sănătoase.
 Nu consuma alcool.
 Practică exercițiul fizic zilnic.

PARAPAREZA (PARAPLEGIA) SENILA

Se intalneste frecvent in practica geriatrica. Apare lent, progresiv, la un subiect varstnic, cu


astenie, adinamie, pana la impotenta functionala a membrelor inferioare. Aceasta poate duce la
aparitia sindromului de imobilizare. Cauzele specifice varstnicului sunt vasculare (mielopatia
vasculara) si degenerative, mai rar tumorale, traumatice etc.

Incidenta este mare, impotenta functionala este atribuita de catre bolnav si uneori chiar de catre
medic, la inceput, unui reumatism cronic