OBSTRUCȚIE CU CORPI STRĂINI

Corpii straini nazali

Corpii straini nazali sunt observati ca patologie mai ales la populatia pediatrica, dar pot afecta de
asemenea si adultii, mai ales cei cu retard mental sau boli psihice. Interesul copiilor de a-si explora
corpul ii face predispusi la a introduce corpi straini in cavitatile nazale. De asemenea isi pot insera astfel
de obiecte pentru a-si ameliora iritatia mucoasei nazale sau epistaxisul. Pe cit de neamenintator poate
parea un astfel de obiect prezinta totusi o mortalitate si morbiditate semnificative daca traiectul sau
progreseaza spre caile respiratorii.

Corpii straini sunt clasificati ca fiind anorganici sau organici. Cei anorganici sunt tipic din plastic sau
metal. Exemplele frecvente cuprind parti mici ale jucariilor. Corpii straini organici incluzind mincare,
cauciuc, lemn si burete tind sa fie mai iritante pentru mucoasa nazala si produc astfel simptome mai
timpuriu.

Localizarea cea mai comuna pentru corpii straini nazali este imediat anterior fata de concha medie si
cea inferioara. Copii straini unilaterali afecteaza de doua ori mai frecvent partea dreapta fata de cea
stinga a nasului, datorita preferintei indivizilor dreptaci de a-si introduce obiecte in narina dreapta.

Corpul straini in sine poate cauza iritatie pacientului totusi, morbiditatea este cauzata
de inflamatia rezultata, distructia mucoasei si extinderea la structurile
adiacente. Complicatiile raportate cuprind sinuzita, otita medie acuta, perforatia de sept
nazal, celulita periorbitala, meningita, epiglotita acuta, difteria si tetanus.

Cauze si factori de risc

Corpii straini nazali pot determina leziuni cavitatii nazale si structurilor adiacente. Pot

produce inflamatie locala si necroza de presiune. Aceasta poate determina ulcerarea mucoasei si
eroziunea vaselor de singe cu epistaxis (curge sange din nas). Edemul poate cauza obstructie drenajului
sinusal si sinuzita secundara. Corpii straini organici tind sa se umfle si sunt de obicei mai simptomatici
decit cei anorganici.

Corpii straini ferm impactati si nerecunoscuti pot in timp deveni acoperiti cu calciu, magneziu, fosfat sau
carbonat si se transforma in rinoliti. Rinolitii sunt radio-opaci si sunt descoperiti de obicei pe fata
inferioara a cavitatii nazale. Rinolitii pot ramine nedetectati pentru ani de zile si vor produce simptome
doar la cresterea in virsta ducind la descoperirea lor. Fata de corpii straini ai urechii, cei nazali pot sa nu
fie descoperiti pentru perioade mai lungi de timp pentru ca produc simptome putine si sunt mai greu de
vizualizat.
Bateriile circulare, magnetii si corpii straini animati pot fi in mod particular distructivi. Toti corpii straini
prezinta potentialul de edematiere sau obstructie a cailor respiratorii daca sunt localizati posterior.

 Semne si simptome

Printre copii, cei cu virste de 2-5 ani au cea mai ridicata incidenta a corpilor straini nazali. Copiii dezvolta
capacitatea de a-si introduce lucruri la virsta de 9 luni.
In cele mai multe cazuri, insertia de corpi nazali prezinta martori iar dilemma diagnosticului este
eliminata. Daca diagnosticul nu poate fi pus, corpul straini poate sa nu fie detectat pentru zile, saptamini
sau chiar ani.

Printre cazurile prezentate tardive la medic, scenariul clinic cel mai intilnit este drenaj nazal unilateral.
Pacientul poate prezenta si iritatie nazala, epistaxis, stranut, sinuzita, stridor, wheezing sau febra. Unii
medici raporteaza si descoperirea unor simptome mai neobisnuite precum halitoza, iritabilitate sau
bromhidroza generalizata (miros urit al corpului). Esecul recunoasterii unui astfel de caz permite
corpului straini sa ramiie restant in cavitatea nazala a pacientului pentru ani de zile. Pentru a evita
complicatiile si tratamentul intirziat medicul trebuie sa mentina un grad inalt de suspiciune pentru acest
diagnostic.

Examen fizic:
Examenul fizic poate pune diagnosticul singur, iar un pacient cooperativ este important. Parintii pot fi
necesari pentru a relaxa pacientul mic si a-l imobiliza pentru a permite examenul otolaringoscopic.
Sedarea este uneori utila la populatia pediatrica. Vizualizarea cavitatii nazale este obtinuta cu ajutorul
unei lampi atasate capului medicului. Unii medici recomanda pozitionarea copilului sub 5 ani in pozitie
de supinatie. Un speculum nazal poate ajuta la vizualizarea cavitatii desi ridicarea nasului cu degetul
mare induce mai putina anxietate si are aceleasi rezultate.

Alaturi de inspectia adecvata a cabitatii nazale este importanta evaluarea complicatiilor. Se vor inspecta
membrana timpanica pentru semne de otita medie acuta, se va cauta sinuzita, rigiditatea nucala la
copilul toxic si se va asculta toracele si gitul pentru wheezing si stridor, indiciu pentru aspirarea de corp
strain.

Diagnostic

Extinderea testelor de diagnostic depinde de tabloul clinic. Pentru majoritatea corpilor straini izolati nu
sunt indicate alte teste. Exceptia fiind corpii metalici sau calcificati, restul sunt radiotransparenti. Cand
diagnosticul suspicioneaza o tumora sau sinuzita se ia inconsiderare imagistica CT.
Daca exista suspiciuni asupra aspirarii sau ingerarii corpului strain, radiografia toracelui si abdomenului
trebuie efectuate. Un corp radiotransparent aspirat poate determina pneumonii.

Bateriile metalice mici:

Acestea sunt mici, si stralucitoare si se gasesc in multe jucarii facindu-le candidate pentru corpii straini
nazali. O data inserata in nas determina distructie prin curentii de voltaj mic electrici, electroliza indisa
de gazul hidroxid de sodium si clor si chiar necroza de lichefactie daca continutul lor alcalin se scurge.
Aceste obiecte necesita extragere rapida si insepctarea nasului pentru complicatii. Este importanta
irigarea cavitatilor nazale pentru a evita extinderea continutului alcalin care s-a scurs.

Magnetii:
Magnetii mici sunt folositi drept cercei, recreational sau terapeutic pentru septoplastie. Acestia
determina necroza de presiune si chiar perforare a septului nazal.

Obiectele animate:
Larvele si viermii pot fi gasiti ocazional in cavitatile nazale la persoanele care traiesc in medii neigienice.
Pot conduce la distructie a mucoasei nazale si necroza secundara a cartilajului septal si choanelor. Unii
medici raporteaza chiar extensia la orbita si sinusuri paranazale. Datorita naturii invazive tratamentul
consta din instilarea unui agent care sa omoare larva si debridare chirurgicala alaturi de terapie
antibiotica.

Tratament

Incercarile repetate de a extrage corpul strain pot fi de fapt mai dificile, iar obiectul se poate deplasa
posterior. De aceea este important ca medicul sa cunoasca citeva tehnici sis a aiba linga el instrumentar
adecvat. Masca de oxigen trebuie sa fie disponibila pentru ca manipularea corpului strain poate
determina aspirare.
Vasoconstrictia farmacologica a mucoasei nazale poate facilita examenul si inlaturarea obiectului.
Anestezia si vasoconstrictia mucoasei se pot face prin aplicarea citorva picaturi de lidocaina 1%, fara
epinefrina si 0.5% fenilefrina in nara afectata.

Tehnici de extragere specifice:

Sunt disponibile citeva tehnici de extragere a corpilor straini iar alegerea unei anumite tehnici depinde
de tipul de corp strain. Pentru obiectul non-sferic, usor de vizualizat, non-friabil cei mai multi medici
prefer instrumentarea directa. Daca obiectul nu este vizualizat bine, este sferic sau nu poate fi scos prin
instrumentarea directa se prefera extragerea balon-cateter. Pentru obiectele mari, ocluzive, tehnicile de
presiune pozitiva sunt folosite. Toate incercarile de extragere pot fi complicate de singerare si
distrugerea mucoasei sau impingerea posterioara a obiectului.

Tehnica balon-cateter:
Este ideala pentru obiectele mici, rotunde care nu pot fi agatate usor la instrumentarea directa. Se pot
folosi sonde Foley, sonda biliara Fogarty. Indiferent de tipul de sonda tehnica este similara. Mai intii
cateterul este pulverizat cu lidocaina 2%. Apoi se insera in spatele corpului strain si se umfla cu aer sau
apa urmind apoi extragerea impingind obiectul la exterior.

Tehnica presiunii pozitive:

Obiectele mari si ocluzive sunt indicate pentru extragerea cu aceasta tehnica. Astfel se acopera nara
neafectata si se cere copilului sa stranute puternic. Daca aceasta metoda nu merge se foloseste
presiunea pozitiva prin gura parintelui - „sarutul parintelui” sau o masca cu valva. Astfel se formeaza o
cavitate inchisa in jurul gurii copilului, evitind nasul. Nara neafectata este inchisa si se administreaza un
puf de aer puternic. O alta metoda este de a introduce aer prin nara neafectata cu gura inchisa,
pacientul este plasat lateral culcat pe partea narei afectate administrindu-se aer cu presiune in nara
neafectata.
La astfel de metode s-a raportat drept complicatie emfizemul periorbital si barotrauma plaminilor sau a
membralelor timpanice.

Tehnica aspirarii:
Aceasta este ideala pentru obiectele sferice, netede, usor de vizualizat. Se plaseaza un cateter pe fata
obiectul si se aplica o presiune aspirativa extragind obiectul lipit afara.

Tehnica lipiciului:
Metoda este ideala pentru obiectele mici, sferice, bine vizualizate care sunt uscate si nu se rup. Pe un
aplicator de lemn sau plastic se lipeste cianoacrilat adeziv, fiind preset apoi pe obiect 1 minut si extras.

Tehnica magnetului:
S-au raportat cazuri in care obiectele metalice au fost extrase prin folosirea de magneti puternici.

Tehnica irigarii:
Aceasta tehnica a fost puternic criticata purtind un risc semnificativ de aspirare si inec. Se umple o
seringa cu 7 ml solutie salina si se elibereaza cu forta in nara neafectata.

Adenoidita

Adenoidita reprezinta o afectiune frecventa mai ales la sugar si copilul mic (putand aparea exceptional si
la adulti) si este provocata de o infectie microbiana sau virotica a tesutului glandular din regiunea nazo-
faringiana.

Forma acuta de adenoidita debuteaza cu un episod febril, dificultate in respiratie, sforait. Evolutia bolii
duce in timp la adenoidita cronica, cunoscuta in randul populatiei generale cu termenul de polipi
nazali (formatiuni vegetative). Caracteristic pentru adenoidita este pacientul care respira frecvent pe
gura si sforaie mereu in timpul somnului.

Examinarea clinica a pacientului insotita de o investigatie de specialitate – O.R.L- va ajuta la

diagnosticarea corecta.

Tratamentul se adreseaza formei cronice de adenoidita si vizeaza ameliorarea pe cat posibil a efectelor
secundare afectiunii.

Adenoidita este o afectiune a cailor aeriene superioare ce se defineste prin inflamatia amigdalei
faringiene Lushka. Aceasta face parte din cercul de tesut limfatic cunoscut sub numele de inelul lui
Waldeyer. Hipertrofia tesutului adenoidian are drept urmare aparitia unor mase cu diametru de 2-3 cm,
care ocupa cavumul (portiunea superioara boltita a nazofaringelui), interfera trecerea aerului prin fosele
nazale obstruand astfel orificiile mediale ale trompei lui Eustachio (este un conduct care face legatura
intre urechea medie si fosele nazale si are rol in egalizarea presiunii aerului de ambele parti ale
timpanului).

Adenoidita cunoaste urmatoarea clasificare:

a) Adenoidita acuta;
b) Adenoidita subacuta;
c) Adenoidita recidivanta cronica.

Adenoidita acuta

Adenoidita acuta este inflamatia, uneori supurata, a amigdalei faringiene Lushka ce poate aparea izolat
sau asociat unei rinite si/sau angine.
Debutul bolii este brusc sau rapid progresiv si asociaza frecvent un episod febril (valori ridicate de 39-40
C), convulsii febrile, inapetenta (sacderea poftei de mancare), uneori diaree.

Simptomatologie

Perioada de stare cuprinde ca simptomatologie o curba febrila de tip invers, cu valori mari materiale,
obstructie nazala si secretie muco-purulenta vizibila in orofaringe.
Caracteristicile febrei sunt urmatoarele: crosete dimineata, fiind de tip invers si inregistreaza ascensiuni
mari cu durata de cateva ore. Se asociaza agitatie si polipnee.

Obtructie nazala va determina aparitia semnului tipic – respiratia de tip oral (copilul sta cu gura
deschisa) in special in timpul somnului si in pozitie de decubit dorsal care favorizeaza si respiratia
zgomotoasa (in somn sforaie).
Astfel este impiedicata si alimentatia.

Secretia purulenta denumita rinoree poate fi anterioara sau posterioara, vizualizata la examenul

fundului de gat (prin examen de specialitate ORL exudat faringian).

Diagnostic pozitiv

Diagnosticul bolii se pune cu ajutorul tabloului clinic si al examenului de specialitate ORL al cavumului
prin care se va evidentia amigdala faringiana hipertrofiata (marita in volum datorita cresterii marimii
celulelor continute de tesutul respectiv).
Tratament

Sindromul febril va fi inlaturat prin administrarea de antitermice precum paracetamol in doza de 40-
60mg/kgc/zi.
Convulsiile febrile se vor preveni cu ajutorul sedativelor, gen fenobarbital in doza de 4 mg/kgc/zi.
Se recurge si la dezobstructie nazala cu solutie efedrinata 0, 5-1% in ser fiziologic, instilata intranazal
inaintea meselor pentru ameliorarea respiratiei si redobandirea apetitului alimentar.

Tratamentul infectiei acute bacteriane a tesutului adenoidian se face medicamentos cu ajutorul

antibioticelor: ampicilina si cefalocor pe parcursul a 5-7 zile.

Antibioterapia in adenoidita se face energic si prelungit, pentru a preveni complicatiile frecvente, se face
si examen otoscopic pentru complicatiile otice (antibioterapia mascheaza otita).
Majoriatea cazurilor au o evolutie favorabila.

Complicatii

Complicatiile bolii pot fi:

 otita medie;

 rinobronsita;

 laringite;

 adenite regionale cervicale;

 tulburari digestive precum diaree parenterala.