Obstructia cu corpi straini

Corpii straini se pot localiza la nivel nazal, faringian (rinofaringe,

orofaringe, hipofaringe), laringian sau traheobronsic.

I Corpii straini nazali

Corpii straini ai foselor nazale se intalnesc cel mai frecvent la copii si sunt
de o varietate extrema. Pot interesa o singura fosa nazala sau ambele fose nazale si
pot fi unici sau multipli.

Etiologie

a. Corpi straini exogeni:

- animati : insecte, larve, paraziti
- neanimati (inerti)
-corpi organici: catei de usturoi, boabe de grau, porumb, fasole,
samburi de fructe; in contact cu caldura si umiditatea din fosa isi maresc
volumul;
-corpi anorgarnici : pietre, margele, fragmente metalice
-iatrogeni: fragmente de vata, tifon etc
b. corpi straini endogeni: pot sa fie dinti ectopici sau osteoame
c. corpi straini micsti: rinoliti rezultati prin conglomerarea in jurul unui corp
strain exogen de dimensiuni mici a sarurilor de calciu din secretii nazale
si lacrimale, a fosfatului si carbonatului de magneziu;
Anatomie patologica
- Precoce: leziuni inflamatorii simple-congestie, hipersecretie seroasa sau
mucoasa, edem;
- Tardiv:
-mucoasa intens congestionata, violacee
-leziuni ulcerative la inceput
-muguri granulose sau chiar polipi in stadii avansate
- secretii mucopurulente sau purulente fetide
Simptomatologie
- obstructie nazala
 - stranut repetat
- rinoree mucoasa si seromucoasa la inceput
- rinoree purulenta in stadii tardive
- uneori epistaxis
- hiposmie
- cefalee
Examenul clinic va fi efectuat de catre medicul specialist prin rinoscopie
anterioara, rinoscopie posterioara, palparea cu stiletul butonat. In anumite situatii
este necesara toaletarea fosei nazale, aspirarea secretiilor, anestezierea mucoasei
pituitare si aplicarea unui vasoconstrictor.
Principii de tratament
Extragerea corpului strain: toaleta fosei nazale, aspirarea secretiilor, anestezie
locala de contact, aplicarea unui vasoconstrictor nazal.
Instrumentarul necesar: sursa de lumina, specul nazal, stilete butonate, pensa cu
dinti antiderapanti, pensa nazala in baioneta, aspirator.
Tehnica extragerii
Se imobilizeaza capul pacientului. Se introduce carligul de corp strain sub
controlul vederii, pe deasupra si inapoia corpului strain. Se exercita o presiune
usoara in jos si se trage in afara stiletul; impreuna cu acesta iese si corpul strain.
Cand mobilizarea nu este posibila, corpul strain se fragmenteaza si se extrage
bucata cu bucata.
Se recomanda atentie deosebita in cazul utilizarii penselor, deoarece prin
alunecarea corpului strain dintre bratele acestora este favorizata impingerea spre
zone mai profunde sau chiar spre orificiile coanale de unde cazand in faringe poate
fi aspirat in caile aeriene.
In cazuri exceptionale extractia corpului strain se face pe cale chirurgicala:
transmaxilara prin rinotomie paranazala sau sublabiala.

II Corpii straini faringieni

Inclavarea corpilor străini la nivel faringian este favorizată de

anfractuozităţile faringelui şi de contracţiile spastice ale bogatei sale musculaturi,
chiar de contracţiile fiziologice ale musculaturii faringiene care comprimă bolul
alimentar în timpul deglutiţiei.

La nivelul orofaringelui, mai frecvent în amigdala palatină, se fixează corpii

străini alimentari (oase de peşte cel mai frecvent, sau oase de pasăre etc.) sau
nealimentari (ciob de sticlă, plastic, spice de graminee, ac cu gămălie, cui, sârmă,
fragment de scobitoare, fragment de jucărie etc.).

În hipofaringe se pot fixa corpi străini ascuţiţi, dintre cei amintiţi, sau, la
nivelul şanţurilor piriforme, repliurilor aritenoepiglotice, amigdalei linguale, se mai
pot fixa sâmburi de fructe, fragmente fructe, legume, oase, fragmente mai mari
jucării etc.

Dintre cauzele care duc la inclavarea corpilor străini la nivel faringian, amintim:
tusea spastică, râsul, strănutul, scăderea sensibilităţii faringelui din timpul
somnului narcotic, somnului fiziologic sau în paraliziile faringelui.

Din punct de vedere al formelor anatomoclinice (după nivelul la care se pot

localiza) există corpi străini ai rinofaringelui, ai bucofaringelui, ai hipofaringelui și
perifaringieni.

În toate cele trei (rino, buco, hipofaringieni) cazuri de corpi străini, există riscul
căderii acestora la nivelul căilor respiratorii (laringe,trahee) cu agravarea bruscă a
stării generale şi cu necesitatea unei intervenţii rapide de extragere a corpului
străin.

1.Corpii străini ai rinofaringelui 

Corpii străini rinofaringieni sunt cei mai rar întâlniţi. Aceştia se opresc la
acest nivel fie urmare a împingerii sau a migrării lor de la nivelul foselor nazale
sau a bucofaringelui sau în momentul unei deglutiţii dificile la un copil care are o
pareză sau o insuficienţă velopalatină. Frecvent pot fi urmare a efortului de vomă
din diverse cauze.

Simptomatologia este aceea a unei obstrucţii nazale, funcţie de mărimea

corpului străin, mai mult sau mai puţin accentuată. Copilul stă cu gura deschisă,
respiră pe gură, vorbeşte nazonat, are o respiraţie foarte urât mirositoare sau chiar
tuse, rinoree purulentă anterioară uni sau bilaterală, sau rinoree purulentă cu drenaj
posterior.
Această simptomatologie o întâlnim în orice obstrucţie a foselor nazale şi a
cavumului.

Corpul străin este pus în evidenţă prin rinofaringoscopie sau rinoscopie

posterioară.

2. Corpii străini ai bucofaringelui 

Sunt cel mai frecvent întâlniţi şi mai facil de diagnosticat. Inclavarea lor are
loc cel mai adesea la nivelul amigdalei palatine (oase, spice de graminee, etc.) sau
între pilierul anterior şi amigdala palatină, mai rar se pot inclava la nivelul vălului
palatin sau la nivelul peretelui posterior faringian.

Simptomatologia este reprezentată adesea de senzaţie de durere şi înţepătură,

accentuată în momentul deglutiţiei.

Evidenţierea corpului străin se face urmare a datelor anamnestice, printr-un extrem

de atent examen bucofaringoscopic.

3. Corpii străini ai hipofaringelui 

Aceştia sunt mai greu de diagnosticat datorită sediului inclavării

Ca manifestări clinice pot fi tulburări respiratorii sau tulburări de deglutiţie, după

locul inclavării corpului străin.

Corpii străini hipofaringieni pot fi: oase de diferite mărimi şi forme, fragmente de
sticlă, fragmente de porţelan, monede, bile, ace, fragmente jucării etc.

Evidenţierea corpului străin se face prin examinarea hipofaringelui, ce poate

evidenţia corpul străin uneori cu multă dificultate.

4. Corpii străini perifaringieni 

În anumite situaţii corpii străini ascuţiţi pot să străbată pereţii faringieni şi să

se localizeze la nivelul ţesutului celular perifaringian. Există cazuri de corp străin
faringian migrat, care a ajuns în orbită.

Indiferent de sediul corpilor străini de la nivelul faringelui, în vederea

stabilirii unui diagnostic corect, se face în primul rând o anamneză corectă,
completă, un examen foarte atent, minuţios, bazat pe simptomatologie şi la nevoie
un examen radiologic în incidenţe diferite.

Pentru a nu trece peste un diagnostic de corp străin faringian, se poate face o

explorare a tuturor etajelor faringiene sub anestezie generală cu microscopul
chirurgical.

Tratamentul 

Evidenţierea corpului străin faringian este foarte importantă. După punerea

sa în evidenţă se recurge la extragerea cât mai repede posibil, sub controlul vederii,
eventual sub anestezie generală şi cu ajutorul unui sistem optic măritor, lupă sau
microscop chirurgical, cu instrumente speciale pentru fiecare etaj faringian sau
chiar pentru fiecare tip de corp străin în parte.

Pentru situaţiile în care corpul străin a străbătut pereţii faringieni şi este

localizat la nivelul ţesuturilor din vecinătate sau la distanţă, se recurge la extracţia
pe cale chirurgicală, dar numai după localizarea cu precizie şi obligatoriu sub
anestezie generală. Ulterior copilul este pus sub tratament antibioterapic şi
antiinflamator intravenos de protecţie.

III Corpii straini laringieni si traheobronsici

Corpii straini laringieni si traheobronsici se intalnesc frecvent in practica

medicala si constituie o urgenta majora. Incidenta maxima este la copii intre 6 luni
si 4 ani. Penetrarea unui corp strain in arborele respirator poate produce fenomene
de insuficienta respiratorie acuta grava, care, daca se prelungesc peste 6 minute,
devin ireversibile la nivelul sistemului nevos central.

Simptomele inghitirii unor corpi straini

Corpul strain, odata patruns in caile aeriene, va determina o serie de perturbari la

trecerea aerului, cat si o serie de reactii bronsice, imediate si tardive, in functie de
natura corpului strain, marimea si capacitatea lui de a se umfla sau de a elibera
substante toxice. Tabloul clinic este caracteristic si prezinta 3 faze: faza de debut,
de stare si tardiva.
Faza de debut
Aceasta faza este cea mai caracteristica si cu semnificatie clinica cea mai
importanta in stabilirea diagnosticului. Se insoteste de o simptomatologie
zgomotoasa, revelatoare pentru penetrarea corpului strain in caile aeriene. Imediat,
pacientul prezinta o simptomatologie zgomotoasa, manifestata prin senzatie de
sufocare brutala, crize de tuse exploziva, spaima, tiraj si cornaj etc. Bolnavul este
agitat, cu facies congestionat la inceput, dupa care devine cianotic, respiratia este
dificila, astfel incat asfixia pare iminenta. Daca corpul strain este voluminos si
obstrueaza complet calea respiratorie, se poate produce moartea subita prin
asfixiere. Rar, tusea poate duce la expulzarea corpului strain, mai ales cand acesta
este de dimensiuni mici. Dupa aceasta faza de debut, cu simptomatologie
dramatica si alarmanta, bolnavul se linisteste dupa aproximativ o jumatate de ora.
Simptomatologia ulterioara este in functie de localizarea corpului strain (laringe,
trahee sau bronhii).
La nivelul laringelui se pot opri corpii straini voluminosi, care nu pot penetra
glota, sau cei ascutiti, care se infig in mucoasa laringelui (oase de peste).
Laringoscopia indirecta poate evidentia corpul strain endolaringian iar, dupa o
perioada de timp se pot instala edemul local si fenomene inflamatorii.
Cei traheali pot fi mobili sau fixati. Dupa trecerea perioadei initiale,
simptomatologia clinica se amelioreaza, putand reaparea sub forma unor crize
paroxistice de tuse si dispnee la mobilizarea lor. Stetacustic, intrascapuloumeral se
poate percepe un zgomot caracteristic, si anume “zgomotul de drapel”.
Cei bronsici se localizeaza de obicei la nivelul bronsiilor principale, si pot fi fixati
sau mobili. Posibilitatea fixarii unui corp strain la nivelul bronsiei este in functie de
natura lui, volumul si edemul local.
Obliterarea unei bronsii principale duce la atelectazie masiva (murmur vezicular
abolit, submatitate, balans mediastinal, imobilitatea hemitoracelui), in timp ce
obliterarea unei bronhii lobare duce la atelectazie partiala.
Diagnosticarea inghitirii corpilor straini

Diagnosticul corpilor straini traheobronsici se pune pe baza semnelor clinice

descrise anterior, examenului radiologic si traheobronhoscopiei.
Tratament in cazul corpilor straini

Traheotomia cu bronhotomie si rezectii segmentare se efectueaza cu ajutorul

bronhoscoapelor cu pense speciale si optica. Este, de asemenea, folosita si
bronhoscopia rigida pentru extragerea corpilor straini.