ASPIRAŢIA DE CORPI

STRĂINI ÎN CĂILE
RESPIRATORII
Dr. N. NISTOR

CLINICA I PEDIATRIE UMF IASI

 Pătrunderea corpilor străini în căile aeriene
reprezintă o urgenţă majoră, chiar şi în
cazurile asimptomatice, care pot însă
deveni în orice moment de o gravitate
deosebită prin mobilizarea corpului străin
în urma unei chinte de tuse sau prin
schimbarea poziţiei.
 Acest accident este mult mai frecvent la
copil faţă de adult.
 Prin dramatismul simptomatologiei, în
special în formele important obstruante,
îmbracă o gravitate cu totul deosebită şi
este necesar de a fi depistaţi şi extraşi cât
mai urgent posibil.
 FACTORI FAVORIZANTI
 vârsta 6 luni – 4 ani, cu
un vârf de frecvenţă între
18 luni – 2 ani, perioadă
ce corespunde unei
maxime activităţi
exploratorii „mână-gură”,
mai ales la băieţi ;
 alimente neadecvate ca
mărime şi consistenţă
pentru vârsta copiilor;
 vorbitul, râsul, jocul în
timpul alimentaţiei;
 alimentaţia în decubit
dorsal
 FACTORI FAVORIZANTI-cont.
 prezenţa la îndemâna copilului a unor corpi
străini (pe care acesta îi introduce în gură din
joacă) şi lipsa de supraveghere şi de vigilenţă
din partea adulţilor;
 introducerea corpilor străini în gura copilului
(chiar la sugarul foarte mic) de către o altă
persoană, în general copii, şi care ulterior sunt
aspiraţi în căile respiratorii;
 împingerea corpului străin de către o persoană
neexperimentată care încearcă să-l extragă din
fosele nazale, iar copilul, zbătându-se, îl aspiră
imediat ce acesta a căzut în cavum.
 Corpii străini se pot opri în toate etajele
arborelui respirator. Pe o statistică
cuprinzând 1516 cazuri, R W Powell
găseşte următoarele localizări: laringe
(2,1%), trahee (9,3%), bronşia dreaptă
(57,4%), bronşia stângă (28,9%), lobar
(0,3%), localizări multiple (1,7%).
 CS aspiraţi în CA

 VEGETALI

 METALICI SAU DIN

PLASTIC
 Corpii străini organici , de obicei sunt
invizibili radiologic şi determină accidente
infecţioase precoce, fiind greu de extras
deoarece se fărâmiţează în momentul
extracţiei;
 Corpii străini anorganici de obicei sunt
puţin septici, puţin obstruanţi, mai bine
toleraţi, deşi unii dintre ei lezează
mucoasa şi pun probleme de extracţie
foarte delicate.
 Pătrunderea în conductul laringo-
traheobronşic a unor corpi străini ţinuţi în
gură se face de obicei în cursul unei
inspiraţii profunde, produsă prin
surprindere, înainte ca reflexul de apărare
a laringelui să poată acţiona
 După aspiraţia în căile aeriene, corpii
străini se pot comporta în 4 moduri
diferite:
 a) dacă corpul străin a fost neted şi mic,
nu se fixează în mucoasă, el putând fi
expulzat spontan prin efortul de tuse şi
totul reintră în normal, uneori chiar fără ca
anturajul să fi sesizat incidentul;
 b) dacă corpul străin a fost voluminos,
poate obstrua complet ductul aerian unic
(laringele sau traheea) şi se poate produce
moarte subită prin asfixie;
 b) dacă corpul străin a fost voluminos,
poate obstrua complet ductul aerian unic
(laringele sau traheea) şi se poate produce
moarte subită prin asfixie;
 c) uneori pot fi toleraţi perfect, fără
complicaţii, mult timp, chiar ani de zile
(posibilitate rară);
 d) pot determina complicaţii infecţioase
mai mult sau mai puţin grave (în special
corpii străini vegetali care sunt susceptibili
de a se umfla prin hidratare).
 Când corpul străin s-a oprit la un anumit
nivel, el determină o simptomatologie
variabilă în funcţie de sediul inclavării lui:

-laringe

-trahee

-bronsii
 Simptomatologia de debut

Debutul este brutal, în plină sănătate, prin

fenomene de asfixie acută, încadrate în
clasicul sindrom de penetraţie (care
este modalitatea de debut in peste 60%
cazuri)
 SDR. DE PENETRAŢIE
 În timpul acestui sdr.
CS este mobil în trahee şi
pe moment produce
obstrucţie:
- tuse chintoasă apărută brutal
- dispnee inspir.+/- cianoză
Totul se remite în câteva minute.

 sau se anclavează într-o

bronşie obstruând parţial CA:
-dimin.unilat a MV
-wheezing
Alte modalitati de debut înafara sindromului
de penetraţie

 tuse iritativă
 dispnee
 febră
 semne de
bronhopneumopatie
 complicaţii:
-detresă respiratorie
-comă
-emfizem subcutanat
Orientarea diagnostică este uşurată de o
anamneză evocatoare privitoare la
condiţiile în care s-a produs accidentul. În
lipsa acesteia, apariţia unei dispnei de
acest tip, fără febră sau sindrom infecţios,
cu debut brutal şi diurn trebuie să ridice
suspiciunea de corp străin.
 Corpii străini laringieni

La nivelul laringelui se opresc corpii străini

voluminoşi sau cu rugozităţi care se
fixează în:
 vestibulul laringian
 spaţiul glotic
 sau în regiunea subglotică.
După mecanismul prin care rămân în
laringe:
 a) corpi străini care se înfig în mucoasă; sunt
deci ascuţiţi (ace, oase de peşte);

 b) corpi străini care se fixează (se inclavează)

datorită faptului că au formă neregulată
(seminţe de dovleac, de floarea soarelui, boabe
de fasole), localizaţi în spaţiul glotic sau
subglotic;

 c) corpi străini care se agaţă (mici cârlige, copci,

capete metalice de undiţă), localizaţi la nivelul
corzilor vocale.
 Simptomatologia corpilor străini
laringieni
Cu excepţia unor cazuri extreme (apnee şi
moarte subită sau dimpotrivă, latenţă
totală), simptomatologia este variabilă în
funcţie de :
 volumul corpului străin
 forma lui
 şi locul exact unde s-a fixat.
 Sindromul de penetraţie descris anterior
se calmează, uneori doar în câteva
minute, dar după un timp variabil, apare
sindromul „de sejour”, caracterizat fie
printr-o simptomatologie permanentă, dar
moderată (dispnee laringiană, tuse
chintoasă şi răguşeală), fie printr-o
semiologie intermitentă (accese de
dispnee cu repetiţie, ce evocă o laringită
striduloasă).
 În obstacol total, complet:
 cianoză intensă;
 stare de şoc;
 afonie;
 imposibilitatea tusei;
 riscul mortal imediat impune extracţia
corpului străin dacă acesta este vizibil sau
efectuarea manevrei Heimlich.
 În obstrucţia parţială:
 tuse chintoasă, spasmodică;
 disfonie (dacă corpul străin acoperă spaţiul
glotic, împiedicând corzile vocale să se
apropie între ele);
 stridor inspirator;
 tiraj suprasternal şi supraclavicular;
 uneori durere, dacă este vorba de un corp
străin ascuţit înfipt în peretele laringelui
care pătrunde mai adânc cu fiecare
mişcare de fonaţie sau deglutiţie.
 Deosebit de important pentru
diagnostic:

debutul brusc prin bradipnee

inspiratorie, fără febră şi fără
rinoree, survenit în cursul zilei.
 Evoluţie
Evoluţia corpilor străini laringieni variază cu:

 precocitatea diagnosticului şi tratamentului

 natura şi sediul corpului străin

 Există următoarele posibilităţi evolutive:

 a) când sunt voluminoşi, pot obstrua complet

laringele şi pot determina moarte subită;
 b) când sunt depistaţi şi extraşi precoce, în
primele minute sau ore după accident, chiar
dacă din cauza rugozităţilor pe care le prezintă
au produs unele leziuni ale mucoasei,
tratamentul cu antibiotice şi cortizon precum şi o
bună igienă nazofaringiană duc la o vindecare
completă a mucoasei laringiene;
 posibilităţi evolutive(II)
 c) dacă însă diagnosticul a fost tardiv şi
implicit şi tratamentul endoscopic, corpul
străin se poate complica cu pericondrită şi
ulterior cu stenoză cicatriceală a laringelui;
 d) rar, un corp străin tăios, persistent,
poate să producă (prin efracţia unui vas
sau a conductului aerian) hemoptizii sau
emfizem perilaringian, fenomene care
agravează şi prelungesc evoluţia;
 posibilităţi evolutive(III)
 e) foarte rar, există şi cazuri de corpi
străini rămaşi mult timp în laringe, care
fiind ascunşi într-un ventricul sau
subglotic, produc simptome laringiene
cronice, care de obicei sunt puse pe
seama altor laringopatii (stridor laringian
congenital, papilomatoză laringiană etc.).
 Corpii străini traheali
 La nivelul traheei, corpii străini sunt
mobili, flotanţi. De aceea, simptomatol.
este intermitentă:
 dispneea şi tusea iniţială evoluează ulterior
sub forma unor crize paroxistice, care se
produc în momentul deplasării corpului străin
în sus, către spaţiul subglotic sau în jos, către
pintenul traheal, la cea mai mică schimbare
de poziţie a copilului;
 cianoză;
 răguşeală;
 Corpii străini traheali(II)

 wheezing-ul şi zgomotul audibil („fâlfâit de drapel”

sau de „du-te vino”) sau palpabil la nivel laringian, în
momentul impactului corpului străin la nivel subglotic,
în timpul expirului (atestă mobilitatea corpului străin);
 dispneea capătă uneori caracter mixt (inspiratorie şi
expiratorie);
 în intervalele dintre crizele paroxistice, corpul străin
poate fi bine tolerat, copilul prezentând doar o uşoară
durere retrosternală;
 fixarea corpului străin la bifurcarea traheei (cu efect
reflex inhibitor vagal) poate antrena decesul brusc.
 Evoluţia corpilor străini traheali
neextraşi

 pot fi proiectaţi în spaţiul glotic şi apoi

eliminaţi prin tuse;

 mai frecvent însă, migrează în bronşii,

determinând tabloul clinic caracteristic
acestei localizări.
 Corpii străini bronşici
 Trecuţi de pintenul
traheal, majoritatea
corpilor străini
pătrund în bronşia
dreaptă ( a cărei
direcţie continuă cu
un unghi foarte mic
direcţia traheei) şi în
cazuri mai rare în
bronşia stângă.
 Odată pătrunşi în bronhie:

 corpii străini mici şi cu suprafaţa netedă pot rămâne

mobili, permiţând curentului respirator să-i poarte
continuu de jos în sus, putându-li-se schimba poziţia cu
fiecare respiraţie; astfel puşi în evidenţă într-o anumită
poziţie la examenul radiologic, ei pot fi găsiţi în cu totul
altă poziţie în momentul endoscopiei;
 cel mai frecvent însă se inclavează în una din bronşii (de
obicei cea dreaptă). Această inclavare este favorizată de:
-dimensiunile şi forma asemănătoare lumenului bronşiei
respective;
-forma ascuţită (ace, pioneze, cuie);
-reacţia inflamatorie edematoasă a mucoasei bronşice.
 Inclavarea unui corp străin în bronşie provoacă
adesea apariţia secundară a unor fenomene
inflamatorii, a căror aspect şi importanţă depind
de natura corpului străin:
 boabele de fasole sau alt corp străin putrescibil,
datorită hidratării, se descompun, eliminând
uleiuri volatile toxice care irită mucoasa şi se
suprainfectează, determinând complicaţii
bronhopulmonare (abces pulmonar, bronşiectazii
etc.).
 corpii străini metalici, cu evoluţie mai puţin
zgomotoasă, pot totuşi determina, prin iritaţie
continuă, apariţia unui proces de granulaţie
soldat ulterior cu o stenoză bronşică.
 Manifestări clinice

 debut brutal (ca şi în localizările superioare) cu

sindrom de penetraţie: acces brusc de tuse,
urmat de sufocare şi cianoză, îmbrăcând un
aspect dramatic, de o durată variabilă, care în
cazurile de gravitate medie nu depăşeşte 20-30
minute. De multe ori acest acces poate trece
neobservat sau nu i se acordă atenţia cuvenită.
Treptat, totul reintră aparent în normal, pentru
ca în momentul în care copilul se agită sau
plânge, tusea şi dispneea să reapară.
In perioada de stare, simptomatologia corpilor
străini bronşici inclavaţi variază cu dimensiunile
lor şi locul de inclavare:
 corpii străini care obstruează total una din bronşiile
principale sau secundare, vor fi urmaţi de
atelectazia întregului teritoriu pulmonar
corespunzător, manifestată prin:
 submatitate;
 abolirea murmurului vezicular în teritoriul respectiv;
 iar când există un edem important al plămânului atelectaziat,
se pot asculta raluri bronşice, mai rar suflu tubar;
 alţi corpi străini acţionează ca o supapă, permiţând tragerea
aerului în bronşie numai în inspir, urmat de apariţia unui
emfizem, care se evidenţiază prin hipersonoritate la percuţie.
 Caracterul unilateral al simptomatologiei
este un element evocator pentru
diagnostic.
În alte cazuri, când stadiul iniţial nu a fost
remarcat, a fost minimalizat de părinţi sau
a cedat rapid, corpul străin poate genera o
serie de manifestări clinice particulare:
 pneumonie lobară sau segmentară, cel
mai des trenantă sau recidivantă,
hemoptizii chiar după luni sau ani de la
aspiratie
 Alte manifestări clinice particulare:

 sindrom „asmatiform”, chiar cu wheezing

bilateral, cu evoluţie cronică, fiind etichetat drept
astm bronşic;
 obstrucţia ambelor bronşii principale: dispnee
severă şi asfixie;dacă prezenţei corpului străin,
în una din bronşii i se adaugă un proces
inflamator-secundar înclavării corpului străin sau
preexistent – tabloul clinic va fi foarte grav,
fenomenele septice suprapunându-se celor
mecanice, în acest caz la tusea şi dispneea care
se accentuează, adăugându-se şi febra.
 Evoluţia corpilor străini intrabronşici

Evoluţia poate fi benignă sau gravă în

funcţie de:

 volumul şi natura lor;

 leziunile pe care le-au produs;
 rapiditatea şi îndemânarea cu care au fost
extraşi.
 Posibilităţile evolutive mai frecvente sunt:
 corpii străini metalici sau minerali cu suprafaţa
netedă (bile, mărgele etc.) şi de volum redus, nu
vor leza mucoasa, nu se vor suprainfecta şi vor fi
bine toleraţi;
 corpii străini tăioşi (fragmente de sticlă, ace de
siguranţă etc.) pot produce plăgi penetrante
urmate de hemoptizii mai mult sau mai puţin
grave, iar cei subţiri şi ascuţiţi (ace de cusut sau
cu gămălie) pot migra în diverse organe
intratoracice (cavitatea pleurală, pericardică) sau
chiar la distanţă;
 corpii străini tăioşi (fragmente de sticlă,
ace de siguranţă etc.) pot produce plăgi
penetrante urmate de hemoptizii mai mult
sau mai puţin grave, iar cei subţiri şi
ascuţiţi (ace de cusut sau cu gămălie) pot
migra în diverse organe intratoracice
(cavitatea pleurală, pericardică) sau chiar
la distanţă;
 corpii străini vegetali, în special boabele
de fasole, se hidratează, îşi măresc
volumul şi pot obstrua complet chiar o
bronşie principală, putând duce la
atelectazia întregului plămân. Când după
hidratare urmează descompunerea
bobului, cu eliminarea de uleiuri volatile
toxice şi cu producerea unei
bronhoalveolite supraacute, apar
fenomene toxice şi asfixice, putând duce
la decesul copilului.
 aspirarea miezului de nucă sau a
porumbului fiert, de asemenea poate da
complicaţii grave, deoarece formează un
obstacol la nivelul bronşiei în care s-a
oprit, cu stagnarea secreţiilor deasupra
acestui nivel.
 existenţa unei supuraţii anterioare aspirării
corpului străin este agravată.
 corpii străini ignoraţi (de obicei puţin voluminoşi
şi puţin septici) la care episodul acut a fost
trecut cu vederea de către părinţi mai puţin
grijulii sau insuficient educaţi, pot sta ascunşi
luni sau chiar ani de zile în cutele mucoasei,
acoperindu-se de săruri calcare şi
transformându-se în bronhioliţi, a căror
prezenţă nu se va manifesta decât prin
simptomele obişnuite a unei afecţiuni
bronhopulmonare banale sau specifice (uşoară
febră, tuse, expectoraţie). Dacă se adaugă crize
spasmodice laringiene sau bronşice, boala poate
fi confundată cu o laringită, tuse convulsivă sau
astm bronşic.
 Investigaţii paraclinice
Examenul radiologic
 este obligatoriu la cea mai mică suspiciune de
corpi străini aspiraţi;
 oferă posibilitatea vizualizării directe a corpilor
străini radioopaci (situaţie relativ rar întâlnită);
 pentru depistarea corpilor străini
radiotransparenţi, Lemariey recomandă şi
radiografia cu substanţă de contrast. De obicei
însă, este suficientă radiografia simplă ce
evidenţiază semne indirecte ale prezenţei lor.
 Principalele aspecte radiologice:

 atelectazii segmentare, lobare sau ocupând un întreg hemitorace;

 emfizem obstructiv localizat;
 emfizem mediastinal;
 pneumotorax.

După un interval de timp pot fi evidenţiate complicaţiile infecţioase induse de corpul

străin intrabronşic:
 pneumonie;
 abces pulmonar;
 bronşiectazie.
 T.P. 4 luni. Corp strain intabronsic dr.(boaba de fasole).
Intens emfizem al hemitoracelui dr. cu deplasarea cordului
si a mediastinului mult spre stg.
Acelasi caz. Rgr.de profil.Emfizemul nu este localizat strict
la nivelul unuia din lobii pulmonari
 Un examen radiologic toracic normal nu
exclude prezenţa unui corp străin. În caz
de suspiciune fermă, clinică sau
anamnestică, este necesară repetarea
radiografiei şi eventual efectuarea
tomografiei care poate aduce detalii.
 Endoscopia (laringo-traheo-bronhoscopia)
 Ţinând seama de datele anamnestice, de
rezultatele examenului clinic şi imagistic,
endoscopistul controlând cu mare atenţie
laringele, traheea, bronşia dreaptă şi cea stângă,
cu ramificaţiile lor, va putea în majoritatea
cazurilor să evidenţieze corpul străin .
 Uneori însă, corpul străin – ascuns în cutele
mucoasei inflamate, edemaţiate şi acoperite cu
secreţii – nu se lasă descoperit decât cu
greutate, după repetate aspiraţii şi tamponări ale
mucoasei cu substanţe vasoconstrictoare.
 Fluoroscopia biplană utilizează evaluarea
fluoroscopică în timpul intervenţiei
endoscopice pentru identificarea şi
localizarea corpilor străini din bronşiile
situate la periferia plămânului (Murray A
D, 2001).

Analiza gazelor sangvine şi parametrii

Astrup:
 pot evidenţia perturbări importante prin
hipoxie sau acidoză.
 Tratament
Orice suspiciune de corp străin în căile
respiratorii se internează!
A) Măsuri de urgenţă, chiar la locul accidentului
 Spre deosebire de adult, la sugar şi copilul mic,
explorarea oarbă, cu degetul, în vederea
depistării unui corp străin este interzisă, datorită
riscului crescut de împingere în adâncime a
acestuia. Corpul străin se va extrage numai dacă
poate fi văzut cu ochiul liber.
 În multe ţări, părinţii, persoanele care îngrijesc
copilul şi alte categorii de populaţie sunt instruiţi
după metoda de reanimare
cardiopulmonară a Asociaţiei Americane
de Cardiologie.
 Secvenţa măsurilor de urgenţă la sugar

La sugarul conştient
1) Poziţionarea sugarului cu faţa în jos, cu capul mai jos
decât trunchiul şi imobilizarea mandibulei şi gâtului.
2) Aplicarea a 5 lovituri cu podul palmei, în regiunea
interscapulară .
3) Cu o mână se susţine capul, gâtul, maxilarul şi
toracele, iar cealaltă mână se plasează pe spate,
încât sugarul va fi făcut ca un „sandwiched” între cele
două mâini şi braţe ale reanimatorului.
4) Se întoarce sugarul cu faţa în sus, capul şi gâtul fiind
susţinute cu grijă, capul fiind mai jos decât trunchiul.
5) Se aplică 5 compresiuni toracice rapide, la două degete
de marginea inferioară a sternului (aproximativ un lat de
deget sub mamelon)
5 lovituri in reg. interscapulara
5 compresiuni toracice
 La sugarul inconştient

1) Dacă există suspiciunea de aspiraţie de corp străin, cu un

depărtător se deschide gura sugarului, şi dacă se vede un corp
străin, acesta se îndepărtează uşor cu degetul.
2) Se efectuează o ventilaţie şi se urmăreşte dacă se ridică toracele.
3) Dacă prima ventilaţie nu este urmată de reexpansionarea toracelui,
se repoziţionează capul şi se mai repetă o ventilaţie.
4) Dacă şi această ventilaţie este lipsită de succes, se aplică 5 lovituri
pe spate, urmate de 5 compresiuni toracice.
5) Cu un depărtător se deschide gura sugarului şi dacă se vede vreun
corp străin, se îndepărtează.
6) Se repetă timpii 2-4 până ce ventilaţia este urmată de succes
(expansionarea toracelui).
7) După un minut de reanimare se apelează sistemul de urgenţă şi se
continuă efortul.
8) Dacă se reiau mişcările respiratorii spontane şi eficiente, se
plasează victima în poziţie neutră şi se monitorizează îndeaproape
până la sosirea echipei de salvare.
 Secvenţa măsurilor de urgenţă la copil
- manevra HEIMLICH -

La copilul conştient
1) Copilul fiind în picioare sau în şezut, reanimatorul se plasează în
spatele lui şi cu braţele îi înconjoară trunchiul.
2) Pumnul strâns se plasează la nivelul abdomenului, pe linia mediană
deasupra ombilicului şi sub apendicele xifoid.
3) Se acoperă pumnul cu cealaltă mână şi se efectuează o serie de
compresiuni toracice rapide . Nu trebuie atins apendicele xifoid şi
marginea inferioară a cutiei toracice deoarece mişcările puternice
pot afecta organele interne.
4) Fiecare compresiune trebuie să fie separată una de cealaltă. Se
continuă compresiunile abdominale până ce corpul străin este
îndepărtat sau până când copilul îşi pierde starea de conştienţă.
5) Dacă copilul îşi pierde starea de conştienţă, i se deschide gura cu
un depărtător, şi dacă se vede corpul străin, se îndepărtează.
6) Se efectuează o ventilaţie. Dacă nu se ridică toracele, se
repoziţionează capul şi se efectuează din nou o ventilaţie. Dacă căile
respiratorii rămân obstruate şi copilul este inconştient, se repetă
manevra HEIMLICH dar după tehnica descrisă în continuare la
copilul inconstient.
Manevra HEIMLICH la adult si
copilul constient
 La copilul inconştient
1) Se plasează copilul cu faţa în sus.
2) Dacă se suspectează aspiraţie de corpi străini se
deschide gura cu un depărtător şi dacă se vede corpul
străin se îndepărtează.
3) Se ventilează o dată. Dacă ventilaţia este fără succes,
se repoziţionează capul şi se repetă o ventilaţie. Dacă
este tot fără rezultat, se continuă cu timpii 4-8.
4) Se cuprinde victima între genunchi şi coapse.
5) Se aplică podul unei palme pe abdomen, pe linia
mediană, deasupra ombilicului dar sub apendicele xifoid.
Cealaltă mână o va acoperi pe prima.
6) Se efectuează compresiuni rapide de jos în sus .
Fiecare compresiune va fi direcţionată pe linia mediană şi
în sus. Se efectuează 5 serii de astfel de mişcări.
Mişcările trebuie să fie separate una de cealaltă.
7) Se deschide gura cu un depărtător şi
dacă se vede corpul străin, acesta se
îndepărtează.
8) Dacă nu se vede corpul străin, se repetă
timpii 3-6 până când manevrele sunt
urmate de succes.
De când a fost introdus acest ghid la
sugar şi copil, în SUA decesele prin
aspiraţie de corpi străini au scăzut cu
60% (de la 450 decese/an la 170/an).
 Măsuri de urgenţă într-un serviciu ORL şi / sau
Terapie intensivă

Obiectivele
tratamentului:
 extracţia corpului
străin
 combaterea
tulburărilor provocate
de prezenţa lui
 Extracţia corpilor străini laringieni
 Metoda terapeutica optima consta in
extractia corpului strain.
 La copilul în iminenţă de asfixie, deci cu
fenomene de insuficienţă respiratorie
severă, se va practica traheostomia sau
laringotomia intercricotiroidiană din primul
moment.
 Uneori traheostomia permite nu numai
evitarea unei morţi subite, dar şi
eliminarea corpului străin prin stroma
traheală creată.
Metoda optimă de extracţie este cea practicată
sub controlul vederii, prin laringoscopie directă:
 copilul bine înfăşat, dar nu prea strâns la nivelul
toracelui, va fi culcat pe masa de endoscopie, în
poziţie uşor declivă şi va fi imobilizat de către două
ajutoare;
 endoscopistul va controla laringele în toate etajele
sale şi, după depistarea şi localizarea corpului străin, îl
va extrage cu pensa.
 extracţia corpului străin nu se va face decât după
dezinclavarea cu delicateţe şi rotarea lui astfel încât
partea vulnerabilă să fie îndreptată spre lumenul
tubului;
  altăgrijă este aceea de a se evita scăparea
corpului străin din pensă sau fărâmiţarea lui,
ambele accidente fiind urmate de pătrunderea
corpului străin în arborele traheobronşic şi de
agravarea stării copilului;
 supravegherea post-extracţională atentă,
în condiţii de spital, timp de câteva zile,
eventual o cură de antibiotice şi
corticoterapia, vor permite rezolvarea
completă a cazului
Extracţia corpilor străini traheobronşici
Se poate face pe două căi:
 calea perorală folosită în mod obişnuit;
 calea traheală (după traheostomie) indicată
numai în caz de:
 asfixie iminentă prin corpi străini voluminoşi;
 hipersecreţie bronşică abundentă care ar obliga la
prelungirea bronhoscopiei cu traumatizarea corzilor
vocale şi a regiunii subglotice;
 eşecul bronhoscopiei.
 În aceste situaţii, după extracţie, se aspiră
secreţiile prin canulă şi se îngrijeşte plaga
operatorie.
 În cazurile diagnosticate tardiv, adesea infectate,
care nu au caracter de urgenţă, este necesară o
pregătire prealabilă a endoscopiei:
 antibioterapie cu spectru larg sau adaptată
prelevărilor bacteriologice;
 kineziterapie respiratorie;
 corticoterapie pentru diminuarea edemului
supraadăugat;
 bronhodilatatoarele nu sunt utile decât după
extragerea completă a corpilor străini aspiraţi,
altfel existând riscul mobilizării unui fragment şi
asfixie acută.
 Pentru bronhoscopie, copilul va fi înfăşat,
culcat şi imobilizat ca şi pentru
laringoscopie directă, capul fiind în
hiperextensie.

 Intervenţia, efectuată sub anestezie

generală, va avea 6 timpi:
 AMICO 25/11/2004

endoscopie laringo-traheo-bronşică

1 - reperarea 5 - extracţia
2 - dezinclavarea 6 - verificarea
3 - rotaţia controlaterală
4 - prehensiunea
 După laringoscopie sau bronhoscopie, de
la caz la caz, poate fi necesară
continuarea oxigenoterapiei şi a antibio- şi
corticoterapiei. În cazul în care corpul
străin a fost extras curând de la
pătrunderea în căile aeriene, fără să fi
produs traumatizarea mucoasei laringiene
sau traheobronşice, vindecarea se produce
de obicei după 2-3 zile.
 Toracotomia poate fi necesară atunci când după
manevra endoscopică, corpul străin rămâne
închistat şi nu poate fi extras (Murray A D,
2001). De asemenea, toracotomia se poate
impune şi atunci când unii corpi străini ascuţiţi
sunt sever inclavaţi în mucoasă (Bye M R, 2001).
 Dacă extracţia corpilor străini a fost întârziată, se
pot produce o serie de complicaţii
Complicaţii postextracţie
a) Complicaţii traumatice:
 laringita traumatică edematoasă determinată de
utilizarea unui endoscop de calibru prea mare
sau de insuficienta grijă în extracţia corpilor
străini voluminoşi prin spaţiul glotic;
 inundaţia bronşică (rar) în urma unor explorări şi
extracţii prea laborioase şi prelungite care duc,
pe de o parte, la hipersecreţia glandelor
mucoasei traheobronşice şi a exudatului seros
capilar, iar pe de altă parte, la epuizarea
reflexului tusigen prin pareza diafragmului;
 emfizem mediastinal şi subcutanat prin efracţia
pereţilor conductului aerian în cursul unor
explorări şi extracţii forţate.
 b) Complicaţii infecţioase:
 bronhopneumonie;
 abcesul pulmonar;
 mediastinita.

La copilul mic, fragilitatea laringelui,

frecvenţa complicaţiilor bronhopulmonare,
incidentele operatorii, fac ca mortalitatea
să fie 4-6%.
 Tabel I. Simptomele principale ale obstrucţiei CA prin corpi străini
(Biaret R et al. European Resuscitation Council Guidelines for Resuscitation 2005.
Resuscitation (2005), 6751, 597-S123)

Semnele generale ale obstrucţiei CA prin corp străin

Episod evident
Tuse / rinoree
Debut brusc
Istoric recent de joacă / ingestie de obiecte mici

Tuse eficientă Tuse ineficientă

Nu vorbeşte Plânge sau răspunde la întrebări
Nu poate respira Tuse slabă
Cianoză Poate respira înainte de tuse
Alterarea stării de conştienţă Răspunde la stimuli
 Evaluaţi severitatea

Tuse ineficientă Tuse eficientă

Încurajaţi tusea
Inconştient Conştient Evaluaţi o posibilă deteriorare
Deschideţi căile 5lovituri pe spate până când tusea devine
aeriene 5 compresiuni anterior eficientă sau obstrucţia este
5 respiraţii (toracice la sugar, îndepărtată
începeţi RCR abdominale peste 1 an)

Fig. 1. Algoritm pentru obstrucţia căilor aeriene prin corp străin la copil
(Biaret D et al. European Resuscitation Council Guidelines for Resuscitation 2005.
Resuscitation (2005), 6751, 597-S133)