Sunteți pe pagina 1din 2

Tipuri de asfixie: SKODA

 Stenotica
 Klapan (valvulară, supapă)
 Prin obturare
 Prin dislocare
 Prin aspirare

1. Asfixia prin dislocare. Etiologia, diagnosticul, tratamentul de urgenţă, profilaxie.


Patogenia– in cazul fracturii mentoniere bilaterale ori lezarea mușchilor ce fixează limba (m.geniohioid,
m.mylohioid, m.digastricus). Limba se deplasează posterior si obturează căile respiratorii superioare. Poziția
bolnavului fara cunoștința – culcat cu capul pe partea afectata, cu fata in jos sau lateral. Bolnavul cu cunoștința –
in poziție semișezând ori semiculcata

Tratament– fixam limba cu diferite mijloace: suturarea limbii, fixarea limbii cu bold, ligatura, fixarea cu
fixator de limba, repoziția si fixarea temporara a fragmentelor fracturate cu ajutorul pansamentului standard de
transport temporar

2. Asfixia prin obturare. Etiologia, diagnosticul, tratamentul de urgenţă, profilaxie.


Patogenia– obturarea cailor respiratorii cu corp străin, eschile, dinte
Tratament– înlăturarea corpului străin, cheagurilor cu un tifon ori aspirație. Traheostomie

3. Asfixia stenotică. Etiologia, diagnosticul, tratamentul de urgenţă, profilaxie.


Patogenia– edem al faringelui si ligamentelor vocale ori obturarea cu un hematom si emfizem subcutanat
Tratament– intubația si traheotomia

4. Asfixia valvulară. Etiologia, diagnosticul, tratamentul de urgenţă, profilaxie.


Patogenia– lambou de țesut al palatului moale, peretele posterior al laringelui ori limbii ce obturează respirația
Tratament– ridicam lamboul îl fixam ori incizam

5. Asfixia prin aspirare. Etiologia, diagnosticul, tratamentul de urgenţă, profilaxie.


Patogenia– aspirarea maselor vomitante, cheagurilor, apei, pământului, salivei
Tratament– aspirația cu ajutorul tubului introdus in trahee

APRECIEREA respirației: • Ascultați zgomotele respirației • Simțiți fluxul de aer expirat • Priviți
mișcarea cutiei toracice • Evaluarea respirației nu trebuie să depășească 10 secunde

Etapele principale de înlăturare a dificultăţilor respiratorii cu risc vital pentru viaţa pacientului sunt:
• Deschiderea şi menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii

• Asigurarea ventilaţiei artificiale pentru pacientul ce nu respiră sau are o respirare neadecvată .

• Sanarea căilor respiratorii prin aspiraţie.

• Asigurarea oxigenoterapiei - ventilatiei Deschiderea căilor aeriene: • Hiperextensia capului •


Ridicarea mandibulei

• Deschiderea gurii - - manevra Safar

• Dacă este suspecție de leziune de coloană vertebrală : • Subluxaţia mandibulei sau ridicarea
barbiei - manevra Esmarch Curăţarea digitală a cavităţii bucale  Se va efectua numai pentru
îndepărtarea corpilor străini solizi, vizibili  Priviţi expansiunile toracelui  Ascultaţi sunetul
respiraţiei  Simţiţi pe obraz aerul expirat  Toate acestea nu trebuie să dureze mai mult de 10
secunde pentru a hotărâ dacă pacientul respiră sau nu.
Clasificarea asfixiei:

Asfixiile de cauză violentă (asfixiile mecanice) se clasifică, după modul lor de producere, în asfixii prin
compresiune şi asfixii prin obstrucţie.

(A) Asfixii prin compresiune : - compresiunea gâtului cu laţul în spânzurare, strangulare; -


compresiunea gâtului cu mâna (sugrumarea) ;

- compresiunea toracelui şi abdomenului.

(B) Asfixii prin obstrucţie: - obstrucţia orificiilor respiratorii cu mâna, obiecte compacte, materiale
textile ş.a. (sufocarea) ;

- obstrucţia căilor respiratorii cu: (a) corpi străini solizi (tamponada cavităţii bucale şi nazale cu
diferite obiecte; pătrunderea în arborele respirator a protezelor dentare, monedelor, nasturilor) ; (b)
conţinut gastric, sânge (aspirat) ; (c) lichide (înec).

Următoarele forme ale cursului de asfixie se disting:

1. acută;
2. compensată gradual.

Forma acută apare brusc, se dezvoltă rapid, cu simptome bine manifestate.

Formă treptată, prelungită - un fenomen mai frecvent în practica medicală. O cauză


internă care agravează trecerea aerului se poate dezvolta pe o perioadă lungă de
timp. O persoană se obișnuiește să compenseze conductibilitatea slabă a tractului
respirator, luând o anumită poziție, înclinându-și capul - adică găsind un mod natural
de a mări cantitatea de aer inhalat.

În funcție de gradul de complicație al activității respiratorii, asfixia mecanică este


subdivizată:

1. Suprapunerea parțială a respirației;


2. blocarea completă a respirației.

S-ar putea să vă placă și