Sunteți pe pagina 1din 28

Urgente respiratorii +

ASPIRAŢIA CORPILOR STRĂINI


Aspiraţia corpilor străini în arborele respirator, este
una dintre cele mai grave accidente locale posibile,
deoarece cel mai adesea obstrucţia căilor respiratorii
superioare, crează, prin senzaţia de asfixie pe care o
produce, o panică atât de mare, încât, până se pot
institui cele căteva măsuri posibil salvatoare, se poate
ajunge la decesul bolnavului.
Aspiraţia corpilor străini
conditii favorizante
pacient aflat în clinostatism, sau cu capul în extensie
exagerată, atunci când vrem să vizualizăm direct, elemente
ale bolţii palatine sau situate pe versantul palatinal al
crestei.

extracţii dentare, unde restul radicular căutat este expulzat


cu putere din alveolă şi proiectat în fundul gătului, de unde
datorită unei contracţii reflexe a vălului palatin, este
aspirat.

terapia odontală şi protetică, atunci când se desprind


anumite fragmente dentare sau protetice şi sunt proiectate
spre baza limbii, iar de aici, prin inspiraţie profundă, sunt
aspirate.
Profilaxia
medicul stomatolog, adoptă poziţiile cele mai dificile
pentru el, pentru a feri pacientul de astfel de accidente.

Instinctiv, atât pacientul cât şi medicul realizează că poziţia


comodă, cu capul bine sprijinit pe tetieră a pacientului este
poziţia de securitate şi numai în cazuri extreme, se adoptă
o poziţie de mare extensie a capului.

În această situaţie, pierderea unor corpi străini în cavitatea


bucală trebuie recuperată de urgenţă, prin flectarea,
înclinarea capului pe trunchi şi recuperarea obiectului
pierdut, care este îndepărtat rapid cu degetele, sau dacă
poziţia anterioară a acestuia ne permite, cu pensa.
Pozitia pacientului in scaunul stomatologic
Intervenţie
Când corpul străin este aspirat, dar a rămas situat în
vecinătatea bazei limbii, deasupra epiglotei, se
flectează capul pe trunchi, se apucă partea
anterioară a mandibulei, care se menţine coborâtă şi
se tracţionează în acelaşi timp limba înainte, în
cavitatea bucală de unde trebuie recuperat de
urgenţă.

Dacă însă corpul străin a alunecat mai departe el se


poate opri la nivelul laringelui, traheei sau
bronhiilor.
Semnele clinice
impresionante
dispnee bruscă, acută, chinte de tuse, tiraj, cornaj, cianoză.
Dacă corpii străini deosebit de mari, obstruează în
totalitate căile aeriene şi moartea poate surveni brutal prin
sincopă respiratorie.
Când corpii străini nu obstruează complet arborele
respirator şi s-au angajat deja în arborele traheal sau
bronşic, după o perioadă de semne clinice zgomotoase se
poate produce o oarecare pauză după care fenomenele
iritative se reiau intermitent.
Fenomenele iritative pot dispare odată cu eliminarea
corpilor străini sau se pot agrava datorită lipsei de
oxigenare a sistemului nervos central prin asfixie, urmate
de moartea subită.
Terapia
Metodele neinvazive, bătaia pe
spate, presiunea manuală
abdominală sau toracică (manevra
Heimlich), dar mai ales, presiunea
simultană abdominală combinată
cu bătaia pe spate, pot fi încercate
pentru dezobturarea căilor
respiratorii, moment în care
corpul străin poate fi expulzat în
afară.
În cazul obstructiei incomplete
respiratia este zgomotoasa,
pacientul este aplecat în fata si
încurajat sa tuseasca.
Manevra Heimlich
medicul stă în spatele pacientului (aşezat
sau în picioare) şi îşi plasează mâinile
împreunate deasupra zonei abdominale,
sub rebordul costal inferior, la mijlocul
distantei dintre ombilic si apendicele
xifoid, cu cealalta mâna prindeti mâna
înclestata si faceti miscari bruste
înauntru si în sus.

Se aplică presiune abdominală de patru


ori, apoi se repetă tehnica până când se
eliberează căile aeriene.
Manevra Heimlich
 Dacă pacientul este inconştient se indică
aşezarea pacientului în poziţie dorsală,
culcat, cu relaxarea regiunilor gâtului,
deci traheo-bronhice, deschiderea gurii
şi căutarea obiectului străin, aplicarea
resuscitării gură la gură.

 Dacă nu se permeabilizează căile


aeriene, se aplică manevra Heimlich la
pacientul culcat.

 Dacă nu se reuşeşte îndepărtarea


corpului străin, pacientul va fi
transportat imediat într-un serviciu
specializat.
ÎNGHIŢIREA CORPILOR STRĂINI
În timpul lucrului la fotoliul dentar este posibil ca
atunci când gura este plină de salivă sau pacientul este
neliniştit, agitat, sau are senzaţie de vomă, să înghită
unele fragmente scăpate momentan de sub controlul
medicului: fragmente de dinţi, ciment sau amalgam
întărit, fragmente de proteze dentare mobilizate, sau
instrumente ascuţite, ace de canal, sau ace de seringă.
corpii străini cu margini rotunjite, boante - vor fi
eliminaţi fără probleme.
instrumentarul mic ascuţit, ca de pildă acele de
canal, sau de seringă,
acestea au tendinţa să se aşeze cu partea boantă, a
amboului în jos, ceea ce va duce la o eliminare naturală,
prin mişcările peristaltice ale tubului digestiv şi
evacuarea corpului străin.
Când însă acele se înfig undeva pe traiectul parcurs, în
mucoasa tubului digestiv, ele trebuie eliminate
chirurgical, după reperarea lor radiologică.
Preventiv, vom avea tot timpul grijă să curăţăm
cavitatea bucală de sânge şi salivă, atunci când nu
folosim diga.
Orice fragment de corp străin va fi cules cu grijă,
apucat cu o pensă şi îndepărtat.
Acele vor fi ţinute strâns între degete, unii
profesionişti folosind chiar un inel de siguranţă
prins de degete şi de ac,
Acele de seringă vor fi bine strânse la nivelul
amboului şi controlate întotdeauna şi de către
medic.
În eventualitatea când un instrument ascuţit a fost înghiţit,
nu trebuie să contăm pe eliminarea naturală ci să însoţim
pacientul la un serviciu de radiologie, unde se va confirma
prezenţa, locul şi poziţia acului.
În situaţia favorabilă eliminării se indică alimente cu multă
celuloză, unii profesionişti recomandând chiar ingerarea de
vată sau hârtie.

Când acul este înfipt undeva în peretele tubului digestiv,


pacientul va fi însoţit de urgenţă într-un serviciu de chirurgie
generală.
În orice situaţie în care este înghiţit orice fel de corp străin
ascuţit, care poate leza sau chiar perfora mucoasa tubului
digestiv, pacientul trebuie dus, personal de către medicul
stomatolog, în cel mai apropiat serviciu de urgenţă
chirurgicală dotat cu aparatura de investigaţie şi intervenţie
necesare şi de personal calificat.
REACTIA ALERGICĂ ACUTĂ - anafilaxia sau
socul anafilactic.
Anafilaxia sau socul anafilactic este o reactie
imunologică generalizată ce apare după o expunere la
anumite substante cu care pacientul a fost sensibilizat
anterior. Reactia se dezvoltă in cateva minute si se
traduce printr-o insuficientă cardio-vasculară si
respiratorie.
Semnele si simptomele socului anafilactic
sunt următoarele:
1. Cutanate: prurit insotit de eruptie cutanată si
edem inflamator al tesuturilor subcutanat,
pleoape, buză, limbă.
2. Respiratorii: wheezing, tuse si dispnee ca
urmare a edemului laringean si al
bronhospasmului;
3. Cardiovasculare: congestia fetei, pierderea
cunostiintei ca urmare a hipotensiunii si aritmii,
inclusiv fibrilatii ventriculare.
Tratament
oprirea administrării medicamentului;
tratament de urgenţă în cazul reacţiilor
anafilactice sau edemului angioneurotic:
se cheamă salvarea de urgenţă,
se asigură permeabilitatea căilor respiratorii,
se administrează:
 oxigen pe mască 10 L/min,
 adrenalină 1:1000, 0,5 mL intramuscular lateral în şold – unii
pacienţi pot avea Epipen auto-injector,
 clorfeniramină 10 mg intramuscular,
 hidrocortizon hemisuccinat 200 mg intramuscular,
 salbutamol 400 µg puff repetat la fiecare 5 min, în bronhospasm;
CRIZA DE ASTM
obstrucţia aproape totală a căilor aeriene se manifestă
prin oboseală extremă, deshidratare, hipoxie severă,
cianoză, şoc , tahicardie, hipotensiune.
Tratament
 se întrerupe procedura stomatologică, se îndepărtează toate
instrumentele din cavitatea bucală a pacientului;
 se aşează pacientul într-o poziţie confortabilă, astfel încât căile
respiratorii să fie deschise;
 se administrează beta2-agonist cu inhalatorul pacientului (salbutamol
400 µg);
 dacă atacul astmatic se rezolvă, se monitorizează pacientul cu atenţie
înainte de a-l lăsa să plece din cabinet deoarece atacul de bronhospasm
poate recidiva;
 dacă atacul astmatic nu se rezolvă, se administrează şi oxigen, 10
L/min;
 dacă după administrarea bronhodilatatorului şi a oxigenului nu se
observă nici o îmbunătăţire, se administrează salbutamol 400 µg la
fiecare 2 minute şi se anunţă salvarea;
 dacă atacul astmatic este sever se administrează hidrocortizon
hemisuccinat 200 mg IV şi prednisolon 20 mg oral.