CURSUL 5.

Pregătirea fizică, psihică pentru investigații și tehnici

1. Dezobstructia cailor aeriene superioare

Obstrucţia cailor aeriene înseamnă blocarea cailor aeriene superioare cu un bol

alimentar sau un corp străin. Victima se va sufoca. Obstrucţia poate fi incompletă sau
completă. Dacă victima este conştientă va indica acest lucru prin semnul ’’universal’’ de
detresa respiratorie: prinderea gâtului cu o mâna sau cu ambele mâini.

Cea mai frecventă cauza de obstrucţie a căilor aeriene este limba. Manevra de
hiperextensie a capului şi ridicarea bărbiei poate duce la dezobstrucţia caii aeriene. Dacă un
corp străin blochează calea aeriană, trebuie să folosim o altă tehnică pentru a o elibera.

Resturile alimentare pot fi o altă cauză de obstrucţie, adulţii pot inhala chiar bucăţi
mari de carne, copii pot inhala bomboane, alune, etc. Mai pot introduce în gura diferite
obiecte mai mici, jucării.

https://www.youtube.com/watch?v=8WWy3iJR088

1
 Deoarece recunoaşterea obstrucţiei de cale aeriană reprezintă cheia succesului
rezolvării acesteia, este important a nu se confunda această urgenţă cu leşinul, infarctul
miocardic, convulsia sau alte condiţii care pot duce la detresă respiratorie acută, cianoză sau
pierderea stării de conştienţă. Corpii străini pot cauza obstrucţie de cale aeriană fie uşoară
sau severă.

Semnele şi simptomele care permit diferenţierea între obstrucţia uşoară şi cea

severă sunt prezentate în tabelul urmator.

Semn Obstrucție moderată Obstrucție severă

Incapabil să vorbească,
Vă sufocaţi? “Da”
poate da din cap

Nu poate respire / respiraţie

Alte semne Poate vorbi, tuși, respira şuierătoare/ tentative tăcute de a
tuși/ inconștiență

Procedura de urmat in cazul Obstrucţiei prin corp străin a căilor aeriene (OCSCA)

1. Dacă victima prezintă semne de obstrucţie uşoară a căilor aeriene:

 Încurajaţi să tuşească continuu, fără a mai face altceva.

2. Dacă victima prezintă semne de obstrucţie severă a căilor aeriene şi este conştientă:

Aplicaţi 5 lovituri la nivelul toracelui posterior, după cum urmează:

 poziţionaţi-vă lateral şi uşor în spatele victimei;

 sprijiniţi toracele cu o mână şi înclinaţi victima uşor înainte astfel încât, atunci când
corpul obstructiv va fi dislocat, să se deplaseze mai degrabă afară din gură decât mai
jos în calea aeriană;
 administraţi 5 lovituri puternice interscapulare cu podul celeilalte mâini.

Dacă cele 5 lovituri nu se reuşesc dezobstrucţia căilor aeriene, efectuaţi 5 comprimări

abdominale (Manevra Heimlich), după cum urmează:

 poziţionaţi-vă în spatele victimei şi puneţi braţele în jurul părţii superioare a

abdomenului;
 înclinaţi victima înainte;
 Strângeţi pumnul şi plasaţi-l între ombilic (buric) şi cutia toracică
 apucaţi această mână cu cealaltă mână şi trageţi brusc spre interior şi în sus;
 repetaţi de 5 ori.

2
Dacă obstrucţia nu a fost înlăturată, continuaţi alternând 5 lovituri pe spate cu 5 comprimări
abdominale:

3. Dacă victima devine inconştientă oricând:

 aşezaţi victima cu grijă pe sol;

 alertaţi imediat serviciul de ambulanţă;
 începeţi RCP cu compresiuni toracice.

Obstrucţia incompleta prin corp străin a căii aeriene

Tusea produce presiuni ridicate şi susţinute în calea aeriană şi poate înlătura corpul
străin. Tratamentul agresiv, cu lovituri pe spate, comprimări abdominale şi compresiuni
toracice poate produce complicaţii potenţial grave şi poate agrava obstrucţia căii aeriene. Ar
trebui rezervat pentru victimele care au semne de obstrucţie severă. Victimele cu obstrucţie
aeriană uşoară ar trebui să rămână sub supraveghere continuă până la ameliorare, deoarece
obstrucţia gravă se poate dezvolta ulterior.

Obstrucţia completă prin corp străin a căii aeriene

Datele clinice în cazul asfixiei sunt în mare parte retrospective şi anecdotice. Pentru
adulţii conştienţi şi copiii peste un an, cu OCSCA completă, rapoartele de caz demonstrează
eficacicatea loviturilor pe spate sau “pălmuiri”, comprimărilor abdominale şi comprimărilor
toracice. Aproximativ 50% din cazurile de obstrucţii de cale aeriană nu sunt rezolvate cu o
singură metodă de intervenţie. Probabilitatea rezolvării cu succes este crescută când sunt
utilizate combinaţii de lovituri pe spate sau pălmuiri şi comprimări abdominale şi toracice.

Un studiu randomizat pe cadavre şi două studii prospective pe voluntari anesteziaţi

au arătat că presiuni mai mari în calea aeriană pot fi generate folosind comprimările toracice
comparativ cu comprimările abdominale. Din moment ce comprimările toracice sunt virtual
identice cu compresiunile toracice, salvatorii ar trebui învăţaţi să înceapă RCP dacă o victimă
cu OCSCA cunoscută sau suspectată, devine inconştientă. Scopul compresiunilor toracice
este, în primul rând, acela de a încerca înlăturarea obstrucţiei căii aeriene la victima
inconştientă, aflată în decubit dorsal şi doar secundar de a susţine circulaţia. De aceea,
compresiunile toracice sunt necesare chiar şi când un salvator profesionist încă mai simte un
puls. Dacă obstrucţia nu este înlăturată, bradicardia progresivă şi asistola vor apărea. În
timpul RCP pentru asfixie, de fiecare dată când calea aeriană este deschisă, cavitatea bucală a
victimei ar trebui verificată rapid pentru a depista orice corp străin care a fost parţial expulzat.
În timpul RCP, în alte cazuri, prin urmare, o verificare de rutină a cavităţii bucale pentru
corpi străini nu este necesară.

Verificările digitale în orb ar trebui evitate şi materialele solide de la nivelul căii aeriene
înlăturate manual doar dacă pot fi vizualizate.

Dezobstrucţia la copil şi nou – născut

https://www.youtube.com/watch?v=fi1zWiwC8H4

3
 ASPIRAŢIA CAILOR AERIENE

Din punct de vedere anatomic, căile aeriene sunt împărţite în cai respiratorii
superioare şi inferioare, limita de separare fiind corzile vocale. Cauzele comune de obstrucţie
a căilor repiratorii superioare includ: limba, ţesuturile moi, sângele, voma, corpii străini şi
laringospasmul.

La nivelul cailor aeriene inferioare, obstrucţia poate fi cauzată de secreţii, edem,

bronhospasm, sânge şi conţinut gastric aspirat.

Eliberarea cailor respiratorii superioare se face utilizând un aspirator şi o sondă de

aspiraţie dura de tip Yankauer dacă cauza obstrucţiei este un lichid, iar în cazul în care cauza
obstrucţiei este un corp străin dur, cum ar fi un bol alimentar, atunci eliberarea cailor
respiratorii se face cu ajutorul manevrei Heimlich.

Aspirarea se face timp de 10–15 secunde, după care pacientul trebuie reventilat sau
oxigenat, în cazul adultului. Dacă nu este vorba de un traumatism, se întoarce pacientul pe o
parte şi se aspiră. Pentru aspiraţia nazofaringelui se vor folosi doar sonde de aspiraţie
flexibile.

Aspirarea în cazul copilului nu trebuie să dureze mai mult de 10 secunde la o

tentativă, iar în cazul nou-născuţilor să nu dureze mai mult de 5 secunde la o tentativă.

https://www.youtube.com/watch?v=0atHB4UPyA4

ASPIRATIA GASTRICA

Aspiratia gastrica – golirea stomacului de continut prin intermediul unui tub introdus
in stomac si mentinerea stomacului gol, prin efectuarea unor manevre de aspiratie.

https://www.youtube.com/watch?v=tP8SXuK2veI

https://www.youtube.com/watch?v=1OakmxZDa5c

Indicatii:

– sindromul de staza gastrica – este o indicatie majora;uzual,este efectuata in urmatoarele

cazuri:

– obstructie intestinala (ocluzie)

– ileus paralitic

– preoperator, in interventii chirurgicale abdominale, gastrice (ulcer gastric perforat, varice

esofagiene sau gastrice)

-postoperator (gastrectomie, colecistectomie)

4
Precizare : In afara de asa-zisa aspiratia activa, continua, intubatia gastrica de evacuare a
continutului stomacal are urmatoarele indicatii:

– obstacol digestiv la nivelul stomacului, duodenului sau pilorului

– hemoragie digestiva superioara, cu acumularea unor cantitati mari de sange in stomac

– pareza gastrica in cadrul tubului digestiv, de stres

Echipamentul necesar :

– carucior,

-sonda nazo–gastrica (se folosesc de obicei sonde cu lumen mic, preferandu-se in ultimul
timp,sonde de plastic, cu varf bont si cateva orificii laterale = sonde LEVIN cu un singur

lumen.

In lipsa unor asfel de sonde, ele pot fi improvizate din truse de perfuzie.

Orice sonda de aspiratie gastrica va trebui sa aiba notate, inainte de a fi introduse,

dimensiunile de 50 si 60 cm de la capatul distal).

–materiale pentru protectia pacientului si a patului (servetele, sorturi, tavita renala, musama,
aleza)

– recipient pentru proteza dentara (daca este nevoie)

– material necesar pentru curatarea narilor (la nevoie)

– lubrifiant (hidrosolubil)

- seringa de 20 ml

– recipient pentru lichidul de aspiratie

– hartie de turnesol pentru testarea aciditatii

– pensa hemostatica (la nevoie)

-pompa de aspiratie sau seringa de calibru mai mare

5
Efectuarea manevrei: – Inainte de toate,asistenta:

– explica pacientului scopul tubajului, explica manevra, ii castiga comsintamantul si

cooperarea,

– asigura izolarea pacientului,

-asigura pacientului o pozitie cat mai confortabila si relaxanta, il informeaza asupra duratei
interventiei

– indeparteaza proteza dentara -daca exista-intr-un recipient etichetat cu nume,

– roaga pacientul sa-si sufle nasul, pe rand ,fiecare nara sau curata narile daca este necesar

– intreaba pacientul daca are defect nazal

– masoara ,cu aproximatie, distanta de la narile pacientului la stomac si noteaza pe tubul

nazogastric sau masoara distanta de la ureche la nas

-introduce sonda in stomac

-verifica daca sonda a ajuns in stomac prin una din urmatoarele metode:

– aspira continutul gastric si testeaza aciditatea cu hartie de turnesol

– introduce 20 ml aer in stomac cu ajutorul unei seringi, in timp ce o a doua asistenta asculta
abdomenul cu ajutorul unui stetoscop :un vuiet va fi auzit in cazul plasarii corecte a sondei in
stomac.

– securizeaza sonda la nas sau fata ,cu banda adeziva

– aspira continutul gastric printr-o aspiratie continua sau intermitenta, in functie de indicatiile
medicului., cu ajutorul unei pompe, sau seringi

Dupa suprimarea aspiratiei gastrice asistenta:

– se asigura ca ,dupa manevra ,pacientul sta cat mai confortabil

– indeparteaza materialele folosite

– inregistreaza tehnica efectuata

– monitorizeaza pacientul pentru orice efecte post-manevra si le raporteaza medicului

De retinut:

♦Aspiratia continua poate fi efectuata: cu ajutorul unei pompe sau prin introducerea capatului
distal al sondei naso-gastrice intr-un recipient asezat mai jos decat stomacul pacientului.

6
♦Aspiratia intermitenta: cu ajutorul unei pompe sau cu ajutorul unei seringi. Intre aspiratii,
capatul sondei se inchide. aspiratia intermitenta este folosita la sondele cu un singur lumen.

♦Daca exista suspiciunea unei astupari a sondei, ea va fi permeabilizata prin introducerea

unor mici cantitati de aer sau ser fiziologic (nu se folosesc solutii hipertone)

♦Cantitatea lichidului de staza aspirata din stomac va fi masurata cu exactitate si calculata ca

pierdere in cadrul bilantului hidric.

♦Suprimarea aspiratiei gastrice se face dupa o pensare prealabila de cca. 6 ore a sondei de
aspiratie, timp in care nu trebuie sa apara semne de intoleranta gastrica.

♦Comunicarea ,in special cea verbala ,poate fi redusa ,o coala de hartie si un creion, puse la
indemana,pot fi de un real ajutor pentru pacient.

CLISMA
EVACUATORIE
OBIECTIVELE
PROCEDURII
- Introducerea prin anus în rect şi colon a unor lichide pentru îndepărtarea materiilor fecale
PREGĂTIREA MATERIALELOR
- Masă de tratament sau tavă
- Irigator (recipient), tub de cauciuc cu diametrul de 10 mm şi lungimea de 1,5 -
2m
- Canulă rectală
- Tăviţă renală
- Muşuama, traversă
- Învelitoare de flanelă sau cearşeaf
- Substanţă lubrefiantă
- Casoleta cu comprese sterile
- Material pentru toaleta perineală
- Ploscă (bazinet)
- Stativ pentru irigator
- Apă caldă 35 - 37°C (500-1000 ml adulţi, 250 ml adolescenţi, 150 ml copii)
- Sare (1 linguriţă/1 l apă)/ ulei (4 linguri/1 1 apă)/ glicerină (40 g/500 ml apă)/ săpun (1
linguriţă rasă/1 l apă)
PREGĂTIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ:
- Explicaţi pacientului procedura, solicitându-i colaborarea
- Explicaţi scopul procedurii, efectele aşteptate dar şi eventualele efecte nedorite
- Obţineţi consimţământul informat
b) FIZICĂ:
- Asiguraţi intimitatea pacientului (paravan)
- Dezbrăcaţi partea inferioară a corpului pacientului
- Poziţionaţi pacientul în decubit lateral stâng cu membrul inferior stâng întins şi membrul
inferior drept flectat (în poziţie SIMS), cu anusul expus sau în decubil dorsal cu membrele
inferioare flectate (în funcţie de starea şi confortul pacientului)
- Aşezaţi muşamaua şi aleza sub bazinul pacientului
- Aşezaţi bazinetul sub regiunea sacrală şi acoperiţi pacientul cu o învelitoare
EFECTUAREA PROCEDURII:

7
- Verificaţi prescripţia
- Spălaţi-vă pe mâini cu apă şi săpun
- Îmbrăcaţi mănuşile de unică folosinţă
- Poziţionaţi irigatorul (recipientul) pe stativ la o înălţime de 45 cm deasupra nivelului
anusului pacientului şi eliminaţi aerul din tubul irigatorului după care închideţi circuitul
- Lubrifiaţi canula rectală pe o lungime de 5-7 cm (setul de unică folosinţă pentru clismă
poate avea canula prelubrifiată)
- Îndepărtaţi fesele pacientului cu mâna stângă iar cu mâna dreaptă introduceţi canula 7-10
cm prin anus în rect, perpendicular pe suprafaţa subadiacentă, cu vârful îndreptat înainte, în
direcţia vezicii urinare, prin mişcări de rotaţie, până învingeţi rezistenţa sfincterului anal
- Dacă rezistenţa se menţine şi după trecerea de anus, lăsaţi să se scurgă o cantitate mică din
soluţia pentru clismă, retrageţi puţin canula şi apoi continuaţi introducerea, rugând pacientul
să respire adânc de câteva ori - nu forţaţi introducerea canulei!
- Îndreptaţi vârful canulei în axul ampulei rectale
- Deschideţi circuitul şi introduceţi soluţia încet, pe o perioadă de 5 - 10 minute, comunicând
în permanenţă cu pacientul pentru a afla cum se simte
- Înainte de terminarea soluţiei pensaţi tubul, extrageţi canula rectală şi aşezaţi-o în tăviţa
renală
- Explicaţi-i pacientului că este nevoie să reţină soluţia timp de 10-15 minute
- Aduceţi pacientul în decubit lateral drept şi peste câteva minute în decubit dorsal pentru a
facilita pătrunderea lichidului la o adâncime mai mare (dacă este posibil şi nu există
contraindicaţii)
- Dacă pacientul se poate deplasa, va merge la toaletă -atenţionaţi pacientul să nu tragă apă
înainte de a vă chema pentru a vedea rezultatul clismei!
- Folosiţi bazinetul pentru captarea scaunului, la pat, în cazul pacienţilor imobilizaţi
- Înlăturaţi mănuşile şi aruncaţi-le în recipientul special destinat
- Spălaţi-vă pe mâini
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
- După eliminarea scaunului verificaţi starea de igienă a zonei anale şi dacă este nevoie
oferiţi pacientului apă, săpun şi prosop
- Dacă pacientul este imobilizat efectuaţi toaleta zonei folosind un alt bazinet, urmând paşii
descrişi în fişă "Captarea materiilor fecale în bazinet" (2.9.2)
- Verificaţi aspectul, culoarea şi cantitatea materiilor fecale eliminate
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ
- Îndepărtaţi paravanul şi aerisiţi salonul
- Îndepărtaţi materialele utilizate iar pe cele refolosibile curăţaţi-le şi aşezaţi-le în locul
obişnuit de depozitare
- Asiguraţi-vă că plosca a fost golită şi curăţată
- Spălaţi-vă pe mâini cu apă şi săpun
NOTAREA
PROCEDURII
Notaţi:
- Efectuarea clismei
- Cantitatea, aspectul şi culoarea materiilor fecale în foaia de temperatură sau în planul de
îngrijiri
- Consemnaţi eventuale aspecte patologice (culoare, consistenţă, prezenţa sângelui,
puroiului, mucusului)
- Comportamentul pacientului pe durata procedurii
EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII
Rezultate aşteptate/dorite:
- pacientul exprimă confort
- conţinutul intestinal gros este eliminat
- materiile fecale au aspect
normal
- Rezultate nedorite / Ce facem
dacă:
- Canula întâmpină rezistenţă după pătrunderea în anus
- nu forţaţi introducerea canulei
- retrageţi uşor, lăsaţi să curgă o cantitate mică de apă şi continuaţi introducerea cu
mişcări uşoare de rotaţie

8
- Pacientul acuză dureri, crampe, senzaţie puternică de defecaţie
- presiunea sau viteza de introducere a lichidului este mare - opriţi câteva momente
introducerea lichidului, coborâţi irigatorul sau reglaţi presiunea cu ajuiorul robinetului (dacă
există)
- Pacientul este slăbit şi nu poate reţine lichidul
- ţineţi fesele pacientului strânse ajutându-l să ţină lichidul

https://www.youtube.com/watch?v=HeDiOgVKqYU&t=6s

ÎNGRIJIREA STOMELOR

Stoma înseamnă în limba greacă gură sau deschidere. În funcţie de organul cavitar
deschis, există: colostoma, ileostoma şi urostoma. Pacientul purtător de stomă se poate
confrunta cu probleme ce ţin de alterarea imaginii corporale.
În ceea ce priveşte incidenţa aplicării unei colostome permanente în cancerele avansate,
statisticile variază de la 20-80%. Rata de desfiinţare a colostomei într-un timp secund la
intervenţiile Hartman a fost de 60-68%, dar în aceste cazuri apare o rată de complicaţie a
stomei de 44 %.

O colostomie poate, de asemenea, să privească ureterele, după ablaţia vezicii, o

derivaţie a urinii; atunci se vorbeşte de ureterostomie. Ureterul este îmbinat fie cu pielea
(ureterostomie cutanată), fie cu un viscer cavitar, de exemplu colonul (ureterocolostomie). –
Ureterostomia cutanată prin conduct intestinal (conduct transileal – operaţia Bricker, conduct
jejunal, conduct colonic) .

O stomie poate fi temporară, practicată în aşteptarea cicatrizării leziunilor ce permite

restabilirea circuitului digestiv sau urinar normal, ori definită, dacă, în aval, căile digestive
sau urinare sunt distruse, astupate sau îndepărtate.

În funcţie de locul stomei,se folosesc diferite denumiri,astfel:

 ileostomie = deshiderea şi fixarea operatorie a intestinului subţire la nivelul peretelui

abdominal (stoma este la nivelui ileonului),

 colostomie = deschiderea şi fixarea colonului la suprafaţa peretelui abdominal,

9
  gastrostomie = crearea unei comunicări între stomac şi peretele abdominal.

Cele mai frecvente indicaţii de gastrostomie pe secţiile de îngrijiri paliative sunt tumori
care obstruează calea digestiva, tulburări ale stării de conştientă cu alterarea reflexului de
deglutiţie (după accidente vasculare cerebrale sau alte afecţiuni ale creierului prin hipoxie),
stări vegetative în care, deşi deglutiţia este posibilă, nu se poate controla eficient aportul de
alimente.

10
  urostoma = crearea unei comunicări între rinichi şi piele printr-o sondă, în vederea
derivării urinii spre exterior.

O urostomă presupune înlocuirea funcției vezicii urinare prin devierea urinei către o secțiune
a intestinului subțire.

O parte izolată a intestinului este adusă la suprafață pe partea dreaptă a abdomenului, creând
o deschidere (o stomă), iar celălalt capăt este cusut. Ureterele sunt detașate de vezică și se
atașează în secțiunea izolată a intestinului.

O urostomă este o stomă permanentă

Deoarece vezica a fost îndepărtată, nu există rezervor pentru depozitarea urinei și

pentru că această secțiune a intestinului nu are mușchi sau supapă pentru a controla urina, veți
avea nevoie de o pungă de urostomie pentru a colecta urina.

11
Pregătirea pentru îngrijirea stomelor

Pregătirea psihică a pacientului :

 se explică necesitatea îngrijirii sau schimbării stomei

 se obţine consimţământul pacientului
 se explică modul de desfăşurare al procedurii pentru a-i reduce starea de teamă

Pregătirea fizică:

 se asigură intimitatea pacientului, dacă este cazul

 se poziţionează pacientul în funcţie de segmentul care trebuie stomizat, pentru a-i fi
cât mai comod
 în primele zile din perioada postoperatorie se pansează rana abdominală folosind
tehnica aseptică.
 în următoarele zile după operaţie,se verifică permeabilitatea stomei, în acel moment
adesea se evacuează un scaun păstos,mirositor .
 se îmbracă mănuşile şi se aşează o faşă în jurul stomei pentru a proteja zona de
scurgeri
 se curăţă pielea din jurul stomei numai cu apă caldă şi săpun neutru
 se încurajează pacientul să-si privească stoma şi se observă culoarea si aspectul
stomei şi a pielii dimprejur
 se aplică o cremă protectoare,care apoi se îndepărtează
 se fixează dispozitivul nou pregătit astfel încât să nu permită nici o scurgere în „jurul
stomei.

Atenționări și precauții
 se spală stoma şi tegumentele peristomale cu apă şi săpun neutru, prin mişcări blânde,
apoi se uscă cu un prosop din bumbac special destinat;
 se poate face baie sau duş cu punga aplicată sau fără pungă; datorită faptului că există
posibilitatea ca stoma să evacueze materii fecale, este bine să cunoaşteţi ritmul
eliminărilor dvs., zilnice şi atunci veţi putea alege momentul potrivit din zi în care să
faceţi duş fără punga aplicată;
 se evită folosirea uleiurilor şi a cremelor pentru baie – acestea pot diminua aplicarea
sigură a pungii de colostomă;
 se protejează stoma cu un şerveţel de hârtie şi se rad periodic firele de păr de la
nivelul pielii peristomale (preveniţi apariţia inflamaţiei foliculilor de păr);
 se folosesc şerveţele de unică folosinţă destinate curăţirii pielii de adeziv cât şi cele
pentru protejarea pielii;
 NU se folosesc produse pe bază de alcool, acetonă sau alte produse pentru curăţirea
stomei;
 în caz de reacţii alergice manifestate prin : eritem, edem, eroziuni, scurgeri, prurit,
senzaţie de arsură la piele se administrează medicaţie corespunzătoare
 se foloseşte crema cu corticosteroizi pentru controlul pruritului;
 pe perioada când zona este iritată se acoperă stoma cu un tampon şi nu se folosesc
pungile de colostomă.

Se impune control medical de urgenţă în următoarele cazuri :

 apar neregularităţi pe marginea stomei

12
  pielea este inflamată
 orificiul s-a dilatat, intestinul bombează în afară
 orificiul s-a strâmtorat
 stoma sângerează în permanenţă
 apar formaţiuni noi pe stomă
 apare un canal de scurgere între intestin şi piele
 evacuarea scaunului este dureroasă
 sângerări la evacuarea scaunului;
 constipaţie, colici.

Complicaţii posibile
 Inflamaţii ale foliculilor de păr din zona tegumentară a stomei cauzate de
îndepărtarea într-o manieră brutală a dispozitivelor stomice
 Escoriaţii – zone de roşeaţă, umede, posibil sângerânde cauzate de scurgeri ale
conţinutului intestinal, alergii, infecţii, îndepărtarea brutală a dispozitivelor stomice
 Candida Albicans – pete de roşeaţă, senzaţii de mâncărime, căldură locală cauzată de
fungi care sunt prezenţi în tractul gastrointestinal
 Hiperplazie – tegumentul peristomal este îngroşat – se întâlneşte mai frecvent la
urostomii şi este provocată de scurgeri ale urinei pe tegumentul peristomal

Materiale necesare
 trusa pentru schimbarea stomei
 un vas cu apă caldă
 fașă sau prosoape de hârtie
 pungă colectoare
 foarfece
 cană de măsurat conţinutul
 mănuşi
 crema de barieră pentru protejarea pielii din jurul stomei
 substanţe antiseptice care au rol să realizeze curăţirea şi dezinfecţia plăgii şi a
tegumentelor din jur
 mijloace de fixare: leucoplast, bandaj

https://www.youtube.com/watch?v=GFzZM-H5

13