Curs Prim Ajutor – Dezobstructia cailor aeriene superioare

Publicat pe 10 februarie 2016 de Veritas

Obstrucţia cailor aeriene înseamnă blocarea cailor aeriene superioare cu un bol

alimentar sau un corp străin. Victima se va sufoca. Obstrucţia poate fi incompletă sau
completă. Dacă victima este conştientă va indica acest lucru prin semnul ’’universal’’
de detresa respiratorie: prinderea gâtului cu o mâna sau cu ambele mâini.
Cea mai frecventă cauza de obstrucţie a căilor aeriene este limba. Manevra de
hiperextensie a capului şi ridicarea bărbiei poate duce la dezobstrucţia caii aeriene.
Dacă un corp străin blochează calea aeriană, trebuie să folosim o altă tehnică pentru
a o elibera.
Resturile alimentare pot fi o altă cauză de obstrucţie, adulţii pot inhala chiar bucăţi
mari de carne, copii pot inhala bomboane, alune, etc. Mai pot introduce în gura
diferite obiecte mai mici, jucării.

Deoarece recunoaşterea obstrucţiei de cale aeriană reprezintă cheia succesului

rezolvării acesteia, este important a nu se confunda această urgenţă cu leşinul,
infarctul miocardic, convulsia sau alte condiţii care pot duce la detresă respiratorie
acută, cianoză sau pierderea stării de conştienţă. Corpii străini pot cauza obstrucţie
de cale aeriană fie uşoară sau severă. Semnele şi simptomele care permit
diferenţierea între obstrucţia uşoară şi cea severă sunt prezentate în tabelul urmator.
Semn Obstrucție moderată Obstrucție severă

Vă sufocaţi? “Da” Incapabil să vorbească,

poate da din cap

Alte semne Poate vorbi,tuși, respira Nu poate respira/respiraţie

şuierătoare/tentative tăcute de a
 tuși/inconștiență

Procedura de urmat in cazul Obstrucţiei prin corp străin a căilor aeriene

(OCSCA)
1. Dacă victima prezintă semne de obstrucţie uşoară a căilor aeriene:
 Încurajaţi să tuşească continuu, fără a mai face altceva.
2. Dacă victima prezintă semne de obstrucţie severă a căilor aeriene şi este
conştientă:
Aplicaţi 5 lovituri la nivelul toracelui posterior, după cum urmează:
 poziţionaţi-vă lateral şi uşor în spatele victimei;
 sprijiniţi toracele cu o mână şi înclinaţi victima uşor înainte astfel încât, atunci
când corpul obstructiv va fi dislocat, să se deplaseze mai degrabă afară din
gură decât mai jos în calea aeriană;
 administraţi 5 lovituri puternice interscapulare cu podul celeilalte mâini.
Dacă cele 5 lovituri nu se reuşesc dezobstrucţia căilor aeriene, efectuaţi 5
comprimări abdominale (Manevra Heimlich), după cum urmează:
 poziţionaţi-vă în spatele victimei şi puneţi braţele în jurul părţii superioare a
abdomenului;
 înclinaţi victima înainte;
 Strângeţi pumnul şi plasaţi-l între ombilic (buric) şi cutia toracică
 apucaţi această mână cu cealaltă mână şi trageţi brusc spre interior şi în sus;
 repetaţi de 5 ori.
Dacă obstrucţia nu a fost înlăturată, continuaţi alternând 5 lovituri pe spate cu 5
comprimări abdominale:
3. Dacă victima devine inconştientă oricând:
 aşezaţi victima cu grijă pe sol;
 alertaţi imediat serviciul de ambulanţă;
 începeţi RCP cu compresiuni toracice.

Obstrucţia incompleta prin corp străin a căii aeriene

Tusea produce presiuni ridicate şi susţinute în calea aeriană şi poate înlătura corpul
străin. Tratamentul agresiv, cu lovituri pe spate, comprimări abdominale şi
compresiuni toracice poate produce complicaţii potenţial grave şi poate agrava
obstrucţia căii aeriene. Ar trebui rezervat pentru victimele care au semne de
obstrucţie severă. Victimele cu obstrucţie aeriană uşoară ar trebui să rămână sub
supraveghere continuă până la ameliorare, deoarece obstrucţia gravă se poate
dezvolta ulterior.
Obstrucţia completă prin corp străin a căii aeriene
Datele clinice în cazul asfixiei sunt în mare parte retrospective şi anecdotice. Pentru
adulţii conştienţi şi copiii peste un an, cu OCSCA completă, rapoartele de caz
demonstrează eficacicatea loviturilor pe spate sau “pălmuiri”, comprimărilor
abdominale şi comprimărilor toracice. Aproximativ 50% din cazurile de obstrucţii de
cale aeriană nu sunt rezolvate cu o singură metodă de intervenţie. Probabilitatea
rezolvării cu succes este crescută când sunt utilizate combinaţii de lovituri pe spate
sau pălmuiri şi comprimări abdominale şi toracice.
Un studiu randomizat pe cadavre şi două studii prospective pe voluntari anesteziaţi
au arătat că presiuni mai mari în calea aeriană pot fi generate folosind comprimările
toracice comparativ cu comprimările abdominale. Din moment ce comprimările
toracice sunt virtual identice cu compresiunile toracice, salvatorii ar trebui învăţaţi să
înceapă RCP dacă o victimă cu OCSCA cunoscută sau suspectată, devine
inconştientă. Scopul compresiunilor toracice este, în primul rând, acela de a încerca
înlăturarea obstrucţiei căii aeriene la victima inconştientă, aflată în decubit dorsal şi
doar secundar de a susţine circulaţia. De aceea, compresiunile toracice sunt necesare
chiar şi când un salvator profesionist încă mai simte un puls. Dacă obstrucţia nu este
înlăturată, bradicardia progresivă şi asistola vor apărea. În timpul RCP pentru
asfixie, de fiecare dată când calea aeriană este deschisă, cavitatea bucală a victimei ar
trebui verificată rapid pentru a depista orice corp străin care a fost parţial expulzat.
În timpul RCP, în alte cazuri, prin urmare, o verificare de rutină a cavităţii bucale
pentru corpi străini nu este necesară.

Verificările digitale în orb ar trebui evitate şi materialele solide de la

nivelul căii aeriene înlăturate manual doar dacă pot fi vizualizate.

Dezobstrucţia la copil şi nou – născut

Managementul dezobstrucţiei cailor aeriene la nou-născuţi (vârsta sub un an) şi

sugari trebuie să ia în considerare faptul că aceştia sunt foarte fragili. Dacă bebeluşul
plânge atunci obstrucţia nu este completă.
Etapele parcurse pentru dezobstrucţia cailor aeriene la copii este identică cu cea
parcursa la adulţi cu diferenţa că în momentul observării corpului străin în cavitatea
bucală nu vom folosi degetele pentru extragerea lui, ci o pensă sau orice alt
instrument, care nu va reintroduce mai mult corpul străin spre căile aeriene. Cea mai
semnificativă diferenţa constă în faptul că la nou-născuţi nu se vor efectua
compresiuni abdominale ci compresiuni toracice.
Atunci când un corp străin ajunge în căile aeriene, copii încep imediat să tuşească.
Tusea poate fi de multe ori mai eficientă decât orice altă manevră. Dacă copilul nu
mai tuşeşte, obstrucţia a devenit totală, copii ajung să fie foarte rapid asfixiaţi.
Algoritmul aplicat la copii pentru obstrucţia căilor aeriene prin corp strain (OCACS)
a fost simplificat şi aliniat cu versiunea pentru adult din ghidurile 2005; aceasta
continuă să fie secvenţa recomandată pentru OCACS. Diferenţa cea mai
semnificativă faţă de algoritmul pentru adult este că compresiile abdominale nu
trebuie utilizate la sugar. Deşi compresiile abdominale au cauzat leziuni la toate
grupele de vârstă, riscul este semnificativ mai mare în special la sugari şi copiii mici.
Aceasta se întâmplă din cauză că datorită poziţiei orizontale a coastelor viscerele din
partea superioară a abdomenului sunt mult mai expuse la traumatisme.
Din acest motiv ghidurile pentru tratamentul OCACS sunt diferite la
sugar faţă de copii.
Recunoaşterea obstrucţiei căilor aeriene prin corp străin
Atunci când un corp străin intră în căile respiratorii, copilul reacţionează imediat
tuşind în încercarea de a-l expulza. Este posibil ca o tuse sănătoasă să fie mult mai
eficientă şi sigură decât orice manevră pe care ar putea-o face salvatorul. Oricum
dacă tusea este absentă sau ineficientă, şi obiectul obturează complet căile
respiratorii, copilul se va asfixia repede. De aceea intervenţiile active pentru
înlăturarea OCACS sunt necesare numai când tusea devine ineficientă, dar acestea
trebuie începute rapid şi eficient. Majoritatea înecurilor cu corp străin la sugari şi
copii apar în timpul jocului sau la masă, când o persoană care are grijă de copil este
de obicei prezentă; aşa încât evenimentele sunt frecvent observate şi intervenţiile
sunt iniţiate când copilul este încă conştient.
Obstrucţia căilor aeriene prin corp străin este caracterizată prin instalarea bruscă a
suferinţei respiratorii ,cu tuse,înec sau stridor. Semne şi simptome similare ar putea
fi asociate cu alte cauze de obstrucţie a căilor aeriene cum ar fi larigita sau epiglotita;
aceste afecţiuni sunt abordate diferit prin comparaţie cu OCACS. Suspicionaţi o
OCACS dacă instalarea a fost bruscă, şi dacă nu sunt alte semne de boală.
Semne generale pentru OCSCA
Martor la episod
Tuse/Înec
Instalare bruscă
Istoric recent de alimentare/joacă cu obiecte mici
Tuse ineficientă Tuse eficientă
Nu vorbeşte Plânge su răspunde verbal la întrebări
Nu scoate nici un sunet sau tuşeşte fără zgomot Tuse zgomotoasă
Incapabil să respire Capabil să inspire înainte de a tuşi
Cianoză Reacţionează adecvat
Scade nivelul de conştienţă
Copil conştient cu OCACS
Dacă copilul este conştient dar tusea este absentă sau ineficientă, administraţi-i
lovituri pe spate.
Dacă loviturile pe spate nu elimină OCACS, efectuaţi compresii sternale în cazul
sugarilor şi compresii abdominale la copii. Aceste manevre creează o tuse
artificială, crescând presiunea intratoracică şi dislocând corpul străin.
Loviturile pe spate
4. Sugarul
 Susţineţi sugarul într-o poziţie în decubit ventral cu capul în jos, pentru a lăsa
gravitaţia să ajute la îndepărtarea corpului străin.
 Un salvator aşezat sau îngenuncheat trebuie sa fie capabil să susţină copilul în
poală.
 Susţineţi capul copilului plasând policele unei mâini la nivelul unghiului
mandibulei şi unul sau două degete ale aceleiaşi mâini în acelaşi punct dar de
partea cealaltă a mandibulei.
 Nu comprimaţi ţesutul moale de sub mandibula copilului pentru că aceasta va
agrava obstrucţia căilor aeriene.
 Administraţi până la 5 lovituri puternice cu podul palmei pe spate pe linia
mediană a spatelui în spaţiul interscapular.
 Scopul este ca fiecare lovitură să fie capabilă să îndepărteze corpul străin şi nu
să dăm toate cele cinci lovituri.
5. Copilul peste 1 an
 Loviturile pe spate sunt mai eficiente dacă copilul este poziţionat cu capul în
jos;
 Un copil mic poate fi plasat în poala salvatorului ca şi un sugar;
  Dacă acest lucru nu este posibil susţineti copilul într-o pozitie aplecată în faţă
şi administraţi loviturile în spaţiul interscapular stând în spatele victimei .
Compresiile
Dacă loviturile pe spate nu reuşesc să disloce corpul străin şi copilul este încă
conştient, folosiţi compresiile toracice pentru sugari şi compresiile abdominale
pentru copiii mici. Nu utilizaţi compresii abdominale (manevra Heimlich) în cazul
sugarilor.
Compresiile toracice la sugari
 Întoarceţi copilul în decubit dorsal cu capul în jos. Această poziţie se obţine în
siguranţă plasând membrul superior liber de-a lungul spatelui sugarului şi
susţinându-i zona occipitală cu mâna.
 Susţineţi sugarul pe antebraţul dumneavoastră care trebuie să fie plasat de-a
lungul sau perpendicular pe coapsa dumneavoastră.
 Identificaţi reperul pentru compresii toracice (în jumătatea inferioară a
sternului, aproximativ la o lăţime de deget deasupra apendicelui xifoid).
 Efectuaţi 5 compresii toracice; acestea sunt similare cu compresiile din
cadrul RCP dar sunt mai profunde şi sunt administrate într-un ritm mai lent.

Compresiile abdominale la copiii cu vârsta de peste 1 an

  Plasaţi-vă în spatele copilului, în picioare sau în genunchi, puneţi-vă braţele
pe sub braţele copilului şi cuprindeţi-i torsul.
 Închideţi pumnul şi plasaţi-l între ombilic şi apendicele xifoid.
 Prindeţi-vă pumnul cu cealaltă mână şi trageţi puternic înapoi şi în sus .
 Repetaţi maxim de 5 ori.
 Asiguraţi-vă că presiunea nu este aplicată pe apendicele xifoid sau în partea
inferioară a cutiei toracice –aceasta poate duce la traumatisme abdominale.
După efectuarea compresiilor toracice (pentru copilul sub 1 an) sau abdominale (in
cazul copiilor peste 1 an) reevaluaţi copilul. Dacă corpul străin nu a fost eliminat
continuaţi seria de lovituri pe spate şi compresii toracice (pentru sugari) sau
abdominale (pentru copii mai mari). Chemaţi sau trimiteţi după ajutor dacă acesta
nu este disponibil. Nu lăsaţi copilul nesupravegheat în acest stadiu.
Dacă obiectul este eliminat cu succes evaluaţi situaţia clinică a copilului. Este posibil
ca o parte din corpul străin să fi rămas în căile respiratorii şi să cauzeze complicaţii.
La cel mai mic dubiu cereţi ajutor medical. Compresiile abdominale pot cauza leziuni
interne şi toate victimele care au fost tratate folosind compresiile abdominale ar
trebui examinate de către medic.

Copil inconştient cu OCACS

Dacă copilul cu OCACS este sau devine inconştient, plasaţi-l pe o suprafaţă plană,
dură. Chemaţi sau trimiteţi după ajutor dacă acesta nu este încă disponibil. Nu lăsaţi
copilul singur în acest stadiu; procedaţi după cum urmează:
Deschiderea căii respiratorii
Deschideţi gura victimei şi uitaţi-vă după orice corp străin care iese în evidenţă. Dacă
vedeţi unul, faceţi o încercare de a-l îndepărta printr-o singură mişcare cu degetul.
Nu încercaţi să introduceţi degetul „în orb” sau să faceţi tentative repetate de
extragere, acestea ar putea împinge obiectul mai adânc în faringe şi să cauzeze
leziuni.
Ventilaţia artificiala
Deschideţi calea aeriană utilizând hiperextensia capului/ridicarea bărbiei şi încercaţi
să administraţi cinci ventilaţii. Verificaţi eficienţa fiecărei ventilaţii: dacă o insuflare
nu face pieptul victimei să se ridice, repoziţionaţi capul înainte de a face următoarea
încercare.
Compresii toracice si RCP
 Încercaţi să administraţi cinci ventilaţii salvatoare şi dacă nu există răspuns
(mişcări, tuse, respiraţii spontane), treceţi mai departe la compresiile toracice
fără altă încercare de evaluare a circulaţiei.
 Urmaţi algoritmul RCP pentru un singur salvator) pentru aproximativ un
minut înainte de a apela 112 (dacă acest apel nu a fost deja făcut de către
altcineva).
  Când calea aeriană este deschisă pentru a se încerca ventilarea artificială,
încercaţi să vedeţi dacă corpul străin poate fi observat în cavitatea bucală.
 Dacă observaţi un obiect, încercaţi să îl îndepărtaţi dintr-o singură mişcare cu
degetul.
 Dacă se pare că obstrucţia a fost îndepărtată, deschideţi şi verificaţi calea
aeriană ca mai sus; administraţi ventilaţii artificiale dacă copilul nu respiră.
 Dacă copilul îşi recapătă starea de conştienţă şi are respiraţii spontane şi
eficiente, plasaţi-l în poziţie laterală de siguranţă şi monitorizaţi-i respiraţia şi
nivelul de conştienţă în timp ce aşteptaţi sosirea SMU.

ASPIRAŢIA CAILOR AERIENE

Din punct de vedere anatomic, căile aeriene sunt împărţite în cai respiratorii
superioare şi inferioare, limita de separare fiind corzile vocale. Cauzele comune de
obstrucţie a căilor repiratorii superioare includ: limba, ţesuturile moi, sângele, voma,
corpii străini şi laringospasmul.
La nivelul cailor aeriene inferioare, obstrucţia poate fi cauzată de secreţii, edem,
bronhospasm, sânge şi conţinut gastric aspirat.
Eliberarea cailor respiratorii superioare se face utilizând un aspirator şi o sondă de
aspiraţie dura de tip Yankauer dacă cauza obstrucţiei este un lichid, iar în cazul în
care cauza obstrucţiei este un corp străin dur, cum ar fi un bol alimentar, atunci
eliberarea cailor respiratorii se face cu ajutorul manevrei Heimlich.
Aspirarea se facebtimp de 10–15 secunde, după care pacientul trebuie reventilat sau
oxigenat, în cazul adultului. Dacă nu este vorba de un traumatism, se întoarce
pacientul pe o parte şi se aspiră. Pentru aspiraţia nazofaringelui se vor folosi doar
sonde de aspiraţie flexibile.
Aspirarea în cazul copilului nu trebuie să dureze mai mult de 10 secunde la o
tentativă, iar în cazul nou-născuţilor să nu dureze mai mult de 5 secunde la o
tentativă.

ASIGURAREA CAILOR AERIENE

În cazul resuscitării cardio-pulmonare, materialele de care putem dispune pentru
asigurarea avansată a căilor respiratorii şi a ventilaţiei adecvate includ:
 Pipe Guedel sau calea oro-faringiana de diferite mărimi:
Pipa Guedel poate fi folosită la orice pacient inconştient, rolul ei fiind menţinerea
liberă a căilor aeriene superioare. Pipa de mărime corespunzătoare şi corect
introdusă va apasa baza limbii împiedicând căderea acesteia în spate, spre faringele
posterior.
Alegerea mărimii corespunzătoare pentru pipa se face prin măsurarea distanţei de la
comisura bucală la unghiul mandibulei sau până la lobul urechii.
Introducerea pipei Guedel în cavitatea bucală se face ţinând pipa cu concavitatea în
sus. Când vârful pipei atinge bolta palatină (cerul gurii) se roteşte 180 de grade şi se
continua înaintarea până ce capătul extern ajunge la nivelul arcadelor dentare. Pipa
Guedel nu se foloseşte în timpul convulsilor.
Măştile de ventilaţie gură la masca de diferite mărimi, asigura protecţia salvatorului
în timpul ventilaţiei. La folosirea măştii se asigura o mărime corespunzătoare fetei
bolnavului.
 Calea nazo-faringiana → este mai bine tolerata putând fi folosită şi în cazul
pacienţilor conştienţi. Se măsoară de la nas până la lobul urechii.

Tehnci de deschidere a căilor aeriene:

 Hiperextensia ci ridicarea barbiei, extensia uşoară sau extensia;
 Subluxaţia mandibulei;
Tehnici de menţinere liberă a căilor aeriene :
 Menţinerea capului în poziţia de hiperextensie;
 Menţinerea subluxaţiei mandibulei;
 Folosirea sondei orofaringiene – pipa Guedel;
 Folosirea sondei nazofaringiene;
 Aşezarea pacientului în poziţia laterală de siguranţă;
 După eliberarea şi menţinerea deschisă a căilor aeriene, trebuie să evaluăm
respiraţiile pacientului.

Materiale şi tehnică pentru ventilarea victimei

6. Mască cu vâlvă unidirecţională → valva nu permite aerului să iasa → 16-18%
concentratia de O .2

7. Batista facială → 16-18%.

3. Ventilaţia cu balon şi masca. Sunt 3 tipuri de utilizare :
a).Ventilaţia cu aer ambiant ce asigură o concentraţie de O de 21%.
2

b). Ventilaţia cu O → baloanele pot fi conectate la o sursă de O printr-un furtun. Se

2 2

asigura astfel, în funcţie de debit, o concentraţie de până la 60 %.

c). Inhalarea de oxigen suplimentar → ataşarea unui rezervor ce măreşte
concentraţia de la 90 % în sus.
Dacă victima vomită, aceasta se întoarce pe o parte, se scoate pipa Guedel, se
verifică cavitatea bucală, se aspira şi se verifică respiraţia.

Oxigenoterapia
În cazul unei persoane inconştiente / conştiente care respira dar care are nevoie de
un aport mai ridicat de O , în următoarele cazuri:
2

– afecţiuni pulmonare şi cardiace;

– şocuri, arsuri şi hemoragii.
Metode de administrare a oxigenului:
8. Sonda nazală → este bine tolerată, ce asigură o oxigenare de până la 44 % la
un flux de 6 litri / minut.
9. Mască simplă de oxigen → când se recomandă o cantitate crescută de O 2.

10. Masca tip Venturi.

11. Masca de oxigen cu rezervor → se administrează un flux continuu prin
rezervorul ataşat.
12. Masca de oxigen cu nebulizare → se administrează diferite droguri sub formă
de aerosol. Are un bronhodilatator pentru pacienţii sufernizi de astm.


