Detartraj mecanic - Folosind instrumente specifice si chiurete, medicul

indeparteaza tartrul prin dislocare, cu miscari de tractiune si presiune paralele cu axul

dintelui. Detartrajul subgingival se realizeaza cu miscari scurte, ferme, de tip vertical,
diagonal sau orizontal, cu ajutorul chiuretei. Apoi se iriga zona cu solutii de apa
oxigenata si clorhexidina. 

Detartrajul mecanic indeparteaza tartrul, dar nu indeparteaza foarte bine pigmentii din
alimente, bauturi sau tutun
Desi detartrajul mecanic permite indepartarea tartrului cu mai putin
efort, nu este traumatizant pentru gingie si permite indepartarea
coloratiilor dentare. Detartrajul mecanic trebuie completat cu
detartrajul manual care permite netezirea suprafetelor dentare pentru
a evita depunerea ulterioara a placii bacteriene. La sfarsitul sedintei de
detartraj este indicata o clatire energica a gurii cu apa, ce permite
trecerea acesteia prin spatiile interdentare. La sfarsit, apa trebuie
lasata sa cada liber din gura. Ulterior, este indicata realizarea unui
periaj profesional, urmat de clatire abundenta. Este recomandat ca
detartrajul sa se faca la intervale de cel putin sase luni.
 

Contraindicatiile detartrajului
Este bine de stiut ca exista si contraindicatii in folosirea detartrajului.
Pacientul trebuie sa informeze medicul daca are probleme respiratorii
pentru ca, odata cu aspirarea apei pulverizate de aparatul de detartraj,
se pot aspira microbi. De asemenea, nu este recomandat pacientilor
care sufera de o boala transmisibila prin aerosoli sau celor cu accese
accentuate de voma. Aparatele de detartraj ultrasonice
magnetostrictive pot perturba functionarea dispozitivelor electronice
(de exemplu, peacemaker cardiac). De asemenea, vibratiile produse
pot fisura lucrarile protetice din portelan si pot fi decimentate fatetele
vestibulare.

1. Prevenirea fluorozei dentare la copii.

1. Interzicera folosirii apei cu conţinut sporit de fluor în alimentaţia copiilor în special
în colectivităţile organizate de copii.
2. Înlocuirea apei cu conţinut sporit de fluor în nalimentaţia copiilor cu apă minerală cu
conţinut optim de fluor, cu sucuri, cu lapte.
3. Trimiterea copiilor din localităţile cu conţinut sporit de fluor în lunile de vară în
tabere de odihnă în localităţi cu conţinut optim de fluor.
4. Administraea preparetelor de fluor copiilor sub formă de soluţii, geluri, tablete paste
numai sub suporavegherea medicului.
5. Limitarea consului alimentelor cu conţinut sporite de fluor:peşte de mare, carne
grasă, unele soiuri de ceai, suplimente alimentare şi folosire alimentelor bogate în
proteine.
6. Administrarea preparetelor de calciu
7. Respectarea igienei cavităţii bucale.
 Datele contemporane demonstrează că efectul benefic al fluorului este asigurat de căteva
mecanisme:
1. Fluorul, odată pătruns în organism cu apa potabilă sau alimentele, se uneşte cu
hidroxiapatita smalţului şi înlocuind grupa hidroxil, formează fluorapatita, mult
mai rezistentă şi mai durabilă la acţiunea acizilor, micşorănd astfel permiabilitatea
smalţului.
[Ca3(PO4)2]3 Ca(OH)2 + 2NaF  [Ca3)PO4)2]3 CaF2 + 2NaOH
2. Mecanismul de acţiune anticarioasă a fluorurilor este determinat de acţiunea
inhibantă a lor asupra creşterii şi metabolismului microflorei cavităţii bucale prin
inhibarea unui ferment important al metabolismului glucidic –
fosfoenolpiruvatchinazei. În rezultat se micşorează intensitatea fermentării
glucidelor în cavitatea bucală, şi prin urmare formarea de acid lactic.
3. Compuşii fluorului în salivă inhibă transportarea glucozei în celulele bacteriilor
patogene şi formarea polizaharidelor acelulare, care formează matricea plăcii
bacteriene.
4. Fluorurile dereglează absorbţia microorganismelor pe suprafaţa celulelor dentare,
absorb albuminele salivei, glicoproteinele, în rezultat se dereglează formarea plăcii
bacteriene.
5. La administrare enterală fluorurile normalizează metabolismul proteic şi mineral.

Tehnica de aplicare topică a fluorurilor

1. Fluidele se aplică prin pensulare sau prin aplcarea buletelor de vată umezite în preparatele enumerate
mai sus.
2. Gelurile se aplică prin pensulare sau în gutiere.
3. Lacurile fluorate se aplică prin pensulare.
Aplicarea topică a gelurilor fluorate în gutiere
Gutierele comercializate sau prefabricate asigură o închidere marginală astfel, ca gelul să nu reflueze în
cavitatea gurii în timpul aplicării.
În prezent se utilizează următoarea tehnică de aplicare a gelurilor fluorate:
- curăţirea tuturor feţelor dentare cu ajutorul unei paste neabrazive, suprafeţele proximale fiind
curăţate cu ajutorul firului necerat sau a periuţelor interdentare;
- interiorul gutierelor se căptuşeşte cu hârtie absorbantă;
- în gutieră se aplică circa 2-2,5 ml gel;
- se aplică gutiera, saliva menţinându-se sub aspiraţie timp de 5 sau 15 minute, apoi gutiera se
îndepărtează, iar pacientul este invitat să scuipe;
- se menţine aspiraţia salivară timp de 10 minute;
- subiectul se va abţine timp de jumătate de oră de a clăti gura, de a se alimenta sau de a-şi peria
dinţii.

2. Lacurile fluorate: indicaţiile, dozarea, metodica aplicării,

eficacitatea
Lacurile fluorate. Pentru a preveni cedarea imediată, fluorurile au fost incorporate în
lacuri, care au proprietatea de a adera la smalţ timp îndelungat şi asigură eliminarea lentă a
fluorului. Acest fapt majorează durata interacţiunii fluorului cu smalţul fără a mări numărul
aplicărilor topice.
 Lacul ”Duraphat” conţine NaF (2,2 % F), iar lacul “Fluor-Protector” (0,7% F) conţine
fluoruri organice. Studiile in vitro, efectuate de Edenholm ş.a. au elucidat că după aplicările
topice a lacurilor fluorate concentraţia fluorului la profunzimea 2-5 m de la suprafaţa
smalţului s-a majorat de la 1,000 ppm F pînă la 5,000 ppm F (“Duraphat”) şi 7,000 ppm F
(“Fluor Protector”). După menţinerea în saliva sintetică în decurs de 1 săptămînă
concentraţia fluorului în smalţul dinţilor prelucrat cu Durophat a constituit 3500 ppm F, iar
în smalţul dinţilor prelucrat cu “Fluor Protector”- 5,500 ppm F.
Arends şi Scheethof au constatat că aplicarea lacului fluorat inhibă decalcificarea
smalţului şi formarea cariei incipiente în condiţii in vitro. În studiile clinice, efectuate de
Koch şi Petersson au constatat o reducere cu 75% a cariei după aplicarea topică de 2 ori pe
an a lacului fluorat. Însă un şir de autori au concis că aplicarea topică a lacurilor fluorate nu
sunt mai eficiente în prevenirea cariei dentare, comparativ cu aplicările gelurilor fluorate.
Lacurile fluorate au fost utilizate de A.I.Râbakov şi coautorii, 1973; Maiwald, Geiger,
1973; Maiwald, 1974 şi Stamm, 1975. Autorii au constatat eficienţa cariopreventivă înaltă a
lacurilor şi au recomandat aplicările lacurilor F în calitate de remedii preventive pentru
aplicarea largă.

3. Tehnica neinvazivă de sigilare a fisurelor dentare.

Se cunosc două metode de sigilare a fisurilor:
-simplă sau neinvazivă;
-obturarea profilactică sau sigilarea invazivă.
Sigilarea neinvazivă:
Etapele de realizare:
1. Curăţarea perfectă a suprafeţei ocluzale de placa bacteriană şi resturi alimentare cu
periuţe şi paste ce nu conţin fluor;
2. Spălarea, izolarea cu rulouri de vată;
3. Uscarea perfectă a suprafeţei ocluzale;
4. Gravajul acid cu acid fosforic 35-37% în decurs de 15-20 secunde pentru majorarea
permiabilităţii smalţului;
5. Spălarea acidului de pe suprafaţa dentară cu un get de aer cu apă; timpul de spălare nu
trebuie să fie mai mic ca timpul de gravaj;
6. Izolarea repetată şi uscarea suprafeţei ocluzale;
7. Aplicarea silantului în fisuri sau gropiţe, cu ajutorul unei canule speciale, aşteptăm 15
secunde pentru ca silantul să pătrundă în toţi porii;
8. Fotopolimerizarea timp de 15 secunde
9. Înlăturarea supercontactelor la necesitate, şlefuirea şi poleirea.
10. Etapa finală – aplicarea lacului sau gelului fluorat pe toţi dinţii, inclusiv şi pe cei supuşi
sigilării.

Materialele pentru sigilarea fisurilor

Compoziţia. Materialele de sigilare por fi autopolimerizabile şi fotopolimerizabile. Majoritatea materialelor
sunt pe bază de bisphenol A- glicidilmetacrilat (BIS-GMA) pentru care polimerizarea este accelerată de lumină sau
amine organice. Compoziţia chimică este similară cu a compozitelor. Diferenţele principale între agenţii de sigilare şi
compozite este că primul trebuie să fie mult mai fluid, pentru a penetra în gropiţe şi şanţuri.
Cerinţele impuse materialelor de sigilare.
-să fie impermiabile pentru mediul oral;
-să nu fie toxixi pentru mucoasa orală şi pulpa dentară;
-puternice şi durabile;
-aderente de dinţi.
 4. Tehnica invazivă de sigilare a fisurelor dentare.
Deseori în practică după înlăturarea plăcii bacteriene se pot depista manifestări
incipiente ale procesului carios. În acest caz vom recurge la metoda invazivă.
Sigilarea invazivă:

Etapele:
1. Curăţarea suprafeţei ocluzale şi a fisurilor cu periuţe şi paste sau prafuri ce nu conţin fluor.
2. Deschiderea fisurii cu freze cilindrice diamantate pentru o vizualizare mai bună. Dacă procesul
carios este în limitele smalţului, se va aplica acidul ortofosforic pe toţi pereţii şi fundul fisurii
pentru 15 secunde.
3. Spălarea cu un get de apă şi aer 15-30 secunde şi uscarea. În caz de rezultate nesatisfăcătoare
gravajul se va repeta.
4. La fundul cavitaţii se va aplica un compozit corespunzător, fotoăpolimerizarea 60 secunde.
5. Obturaţia din compozit şi toată fisura se acoperă cu un silant.
6. Înlăturarea supracontactelor, şlefuirea, poleirea.
7. Aplicarea lacurilor sau gelurilor fluorate.
În cazul în care sunt prezente afecţiuni carioase cavitare, ce au un diametru mic ( nu mai mare de
1/3 din distanţa dintre tuberculi) se utilizează sigilarea fisurilor cu obturaţii izolatorii din glassionomere.
Etapele:
1. Prepararea fisurii cu freze diamantate cilindrice;
2. Aplicarea la fundul fisurii a unui ciment ionomeric, se acordă timp de priză;
3. Gravarea fisurii 15 secunde, spălarea cu un get de aer şi apă 30 secunde, uscarea, izolarea;
4. Aplicarea silantului în toată fisura, fotopolimerizarea;
5. Ănlîturarea supracontactelor, şlefuirea, poleirea.
6. Lacuri sau geluiri fluorate.

Agenţii de sigilare se clasifică:

1. După tipul de polimerizare:
Materiale autopilimerizabile: „Concise White Sealant”(3M, USA), „Delton” (Johnson and Johnson),
„Дельтон”, „Фис Сил” (Россия).
Materiale fotopolimerizabile: „Esteseal LC” (Kulzer), „Sealant” (Bisco), „Fissurit”, „Fissurit F” (Voco),
„Дельтон-C”, „Фис Сил” (Россия).
2. După gradul de transparenţă:
-Intransparente sau opace
-Transparente.
Cele transparente pot fi colorate şi incolore, se utilizează mai frecvent pentru monitorizarea evoluţiei
procesului carios.
Eficacitatea clinic se manifestă prin micşorarea ratei cariei de pînă la 80%.