Cancerul nazal

Cancerul nazal reprezinta orice cancer care apare la nivelul nasului, indiferent daca este vorba de vestibulul nazal (interiorul imediat al nasului, chiar in spatele narinelor) sau al cavitatii nazale (interiorul profund al nasului). Multe tipuri diferite de cancer pot apare la nivelul nasului, iar tipul de tratament si sansele de vindecare vor varia in functie de tipul de cancer prezent.

Cauze si simptome
Toate cancerele apar cand se produc mutatii genetice la nivelul unei gene implicate in diviziunea celulara. Aceasta greseala poate apare in mod natural, poate fi mostenita sau poate fi determinata de un virus, razele solare, surse de radiatie sau de unele substante chimice la care persoana este expusa, de obicei, prin ingestia de alimente si lichide sau prin respiratie. In cazul cancerului nazal, toti acesti factori au fost dovediti ca jucand un rol. Folosirea produselor din tutun au fost puternic asociate cu aparitia adenocarcinomului si a carcinomului cu celule scuamoase la nivelul nasului. Expunerea ocupationala cronica la piele, lana, praf de lemn sau diferite substante chimice, in special nichel, dioxan, nitrozamine, crom folosite in fabricarea vopselurilor, formaldehida, s-au demonstrat a avea un rol in aparitia cancerului nazal. Exista tipuri mai rare de cancer nazal in care un rol important il au unele virusuri: Epstein-Barr sau papiloma virusul uman. Unele cancere nazale au o puternica componenta genetica: persoanele cu mutatia genetica care determina retinoblastomul ereditar au un risc mult mai mare de aparitie a cancerului nazal decat media din populatia generala, lucru care arata ca modificarea genetica, care determina afectiunea lor de baza poate contribui si la aparitia cancerului nazal. Persoanele cu cancer nazal pot crede la inceput ca au o raceala sau o infectie cronica sinusala. Pot simti nasul infundat, secretii nazale persistente sau sangerari nazale repetate. Alte simptome pot apare daca tumora a invadat alte tesuturi din jurul nasului, in special orbita ochiului sau baza craniului. Alte simptome care pot apare sunt: - vedere dubla; - exoftalmie; - prezenta unei tumefieri la nivelul fetei sau in jurul ochiului; - pierderea dintilor; - cefalee frecventa. In stadiile avansate, pacientii cu cancer nazal pot suferi de oboseala, pierdere in greutate, lipsa apetitului si febra.

A face fata tratamentului anticancer

De obicei tratamentul cancerului nazal include interventie chirurgicala, radioterapie si chimioterapie. Desi folosirea chimioterapiei si a radioterapiei au dus la cresterea ratei de supravietuire a pacientilor cu cancer nazal, acestea prezinta numeroase efecte adverse si afecteaza unele tesuturi sanatoase. Oboseala reprezinta unul dintre cele mai frecvente efecte adverse ale radioterapiei si a chimioterapiei. Aceasta poate avea ca rezultat aparitia depresiei si epuizarea resurselor naturale ale pacientului. Cea mai buna abordare a acestei probleme este indepartarea surselor suplimentare de stres, o dieta echilibrata si execitiul fizic. De asemeni este foarte important pentru sanatatea psihologica a pacientilor sa-si urmareasca cat mai mult interesele si sa evite pe cat posibil izolarea sociala. Cea mai mare problema a pacientilor care sunt supusi chimioterapiei este pielea uscata, dureroasa, arsa in zona tratata. Pielea din zona in care se aplica iradierea poate deveni rosie, pruriginoasa, dureroasa sau pot apare vezicule care se pot sparge, devenind dureroase. Pacientii cu pielea deschisa la culoare sau cei care au facut mai intai chimioterapie au un risc mai mare de reactii adverse serioase. Pot apare si alte efecte, specifice zonei nazale: - secretie nazala foarte vascoasa care este dificil de eliminat; - dificultati de deglutitie; - susceptibilitate la infectii respiratorii superioare. Unele dintre cele mai frecvente efecte adverse ale chimioterapiei sunt: - caderea parului; - greata; - varsaturile. Atat chimioterapia cat si radioterapia necesita un nivel substantial de angajare emotionala a pacientului. Teama si anxietatea sunt factori importanti implicati in trecerea prin aceasta perioada. Aceste sentimente sunt absolut normale. Pentru unii pacienti este importanta exprimarea temerilor si a emotiilor negative. Grupurile de suport pot oferi un mediu in care aceste emotii pot fi exprimate si intelese.

Polipii nazali
Polipii nazali sunt mase pseudotumorale, cu originea in membranele mucoase ale cavitatii nazale si ale sinusurilor paranazale, si sunt cele mai frecvent diagnosticate tumori ale cavitatii nazale. Pot fi considerate excrescente saciforme, necanceroase, care apar intr-o varietate larga de boli cu localizare nazala. Daca au dimensiuni relativ mici, polipii pot trece neobservati, nu determina simptome clinice si nu necesita tratament de specialitate. Polipii de dimensiuni mai mari pot pune insa probleme, in sensul ca pot obstrua fluxul aerian, atat la nivelul narinelor cat si la nivelul sinusurilor si pot determina, printre altele, importante probleme respiratorii, pierderea sensibilitatii olfactive (pierderea mirosului), sinuzite frecvente (infectii ale sinusurilor). Polipii multipli (polipoza) apar mai ales in relatie cu sinuzitele cronice, rinitele alergice sau sinuzitele alergice. Polipoza nazala apare ca rezultat al inflamatiei cronice a mucoaselor nazale si sinusale. Aceasta stare permanenta de inflamatie determina o hiperplazie reactiva a mucoasei, care in final va duce la aparitia polipilor in sine. Desi pana in prezent au fost identificati foarte multi mediatori ai inflamatiei prezenti la locul de formare al polipilor, rolul lor exact in patogeneza acestor formatiuni nu a fost deocamdata stabilit. Specialistii sunt de parere ca polipii pot sa apara si ca urmare a unor disfunctii ale sistemului nervos vegetativ, dar si daca exista o predispozitie genetica in familie. Specialistii nu au observat sa existe variatie la cele doua sexe, polipii fiind la fel de frecventi atat la femei cat si la barbati. Polipii apar la 5% din pacientii care nu au alergii, iar incidenta lor este mult mai crescuta in cazul pacientilor cu fibroza chistica si sensibilitate la aspirina. Polipii pot afecta calitatea vietii pacientului, chiar daca par destul de inofensivi la prima vedere. Cu cat ei sunt mai mari, cu atat si simptomele vor fi mai grave. Cu toate acestea, polipii nu sunt leziuni cu caracter premalign. Ei trebuie insa atent verificati, deoarece uneori pot fi confundati cu papiloame (sau mai grav, vice versa), iar acestea sunt leziuni ce pot degenera in cancere. Uneori polipii pot sa apara ca urmare a inflamatiei cronice pe care o sufera mucoasa nazala atunci cand undeva la nivelul ei sau al sinusurilor exista deja un proces malign subiacent. Deci, se poate afirma ca polipii in sine nu degenereaza in cancer, insa ei pot sa apara in cadrul fenomenelor paraneoplazice.

Cauze
Polipii au origine in sinusurile nazale si apoi cresc si se dezvolta, ajungand sa plonjeze in ariile deschise. Polipii pot creste atat de mult incat ajung sa blocheze efectiv caile respiratorii. Caile respiratorii si sinusurile sunt captusite cu o membrana ce secreta mucus, care are o serie de roluri foarte importante, printre care umectarea lumenului, purificarea si incalzirea aerului, retinerea particulelor straine. Membrana contine vase sangvine microscopice si cili, structuri similare firului de par, care faciliteaza oprirea fizica a particulelor straine si impingerea lor spre exterior. Aceasta mucoasa este locul de origine al polipilor nazali. Daca la nivelul ei apare o inflamatie cronica, indiferent de cauzele acesteia, riscul de formare al polipilor este semnificativ cresut. Patogeneza exacta a polipozei nazale nu este deocamdata cunoscuta, insa specialistii au corelat aparitia polipilor cu o serie de afectiuni din sfera respiratorie, alergica si ORL, printre care: - Astmul bronsic: este prezent la 25 - 50% din pacientii cu polipi;

- Fibroza chistica: este prezenta la 6 - 48% din pacienti; - Rinita alergica; - Rinosinuzita cronica; - Dischinezia ciliara primara; - Intoleranta (sensibilitatea) la aspirina: este prezenta la 30% dintre pacienti; - Sindromul Churg-Strauss: 50% din pacientii cu acest diagnostic au si polipi nazali; - Sindromul Young: consta in sinuzita cronica, polipoza nazala si azospermie;

Simptomatologie
Polipii nazali sunt asociati cu inflamatie cronica a mucoasei nazale si sinuzale. In cazul in care polipii au dimensiuni semnificative, ei pot determina obstructia cailor respiratorii aeriene (narinelor) si sinusurilor. Dimpotriva, daca polipii au dimensiuni reduse sau foarte mici, ei nici nu isi fac simtita prezenta. Totusi, cele mai frecvente simptome acuzate de pacientii cu polipoza nazala sunt: - Respiratie pe gura; - Senzatie de nas infundat, de obstructie nazala; - Rinoree; - Secretie mucoasa sau mucopurulenta urat mirositoare; - Reducerea olfactiei, sau chiar abolirea mirosului (hiposmie sau anosmie); - Pierderea senzatiei gustative; - Dureri de cap sau dureri resimtite la nivelul fetei, mai ales in zona periorbitala si maxilara; - Sforait; - Iritatie conjunctivala. Trebuie precizat faptul ca polipii necomplicati, integri, nu determina epistaxis; daca apar sangerari, cel mai probabil exista leziuni mai importante care necesita investigatii suplimentare. Polipoza masiva (foarte multi polipi) sau polipul unic (de exemplu choanal) dar foarte voluminos, pot fi cauze de apnee obstructiva de somn sau de respiratie cronica pe gura. Chiar daca este vorba de mai multi polipi (polipoza) sau de unul singur, in general pacientii au simptome de rinosinuzita acuta, recurenta sau cronica, acestea fiind cele care alcatuiesc tabloul clinic general.

Tratament
Tratamentul polipilor nazali poate fi efectuat pe cale medicamentoasa, daca se doreste stoparea evolutiei (in cazul polipilor de mici dimensiuni), insa cel care pare a avea rezultate terapeutice pe termen lung este tratamentul chirugical. Totusi, nici tratamentul chirugical nu poate opri reaparitia polipilor, recurenta fiind intalnita in majoritatea cazurilor. De aceea, scopul principal al tratamentului polipilor este acela de a reduce dimensiunile polipilor, de a restabili respiratia normala si de a trata anomaliile de baza, care au dus la aparitia polipilor (daca aceste anomalii pot fi corect identificate).

Complicatii
Cele mai frecvente complicatii sunt: - Hemoragii (manifestate ca epistaxis), care apar insa dupa ce polipul a fost lezat; - Infectii recurente; - Reaparitia polipilor;

- Aparitia deformarilor piramidei nazale; - Sinuzite recurente sau cronice; - Sindrom de apnee nocturna (de somn); - Meningite; - Encefalite. Sfaturi utile: - Tinerea sub control a astmului bronsic si alergiilor; - Evitarea iritantilor din mediu; - Adoptarea unei igiene corecte; - Umidificarea aerului din locuinta.

Sinuzita
Sinuzita este o boala inflamatorie ce se manifesta la nivelul mucoasei sinusurilor craniene. Sinusurile sunt cavitati din grosimea maxilarului si osului frontal, etmoid sau sfenoid, captusite cu o mucoasa ca cea a cavitatii nazale. Ele comunica prin mici canale cu fosele nazale. Denumirea sinusurilor corespunde oaselor in care se afla: sinusul maxilar, frontal, etmoidal si sfenoidal. Rolul sinusurilor este acela de a incalzi, filtra si umezi aerul inspirat, precum si acela de cutie de rezonanta pentru sunetele produse de corzile vocale. Sinuzita reprezinta inflamatia mucoasei acestor sinusuri. In cazul infectiilor virale ori bacteriene manifestate la nivelul mucoasei nazale orificiile sinusurilor se pot obstrua, astfel ca secretiile sinusale nu mai sunt drenate. Acestea se acumuleaza la nivelul sinusurilor si creeaza conditii propice dezvoltarii unor microorganisme, cu aparitia infectiei si puroilui. Clinic, pacientul simte colectiile purulente de la nivelul sinusurilor ca o senzatie de presiune la nivelul fetei.

Tipuri de sinuzita:
Sinuzita este acuta sau cronica. Pe langa aceasta clasificare, sinuzitele mai sunt denumite si dupa sediul infectiei: sinuzite frontale, maxilare, sfenoidale si etmoidale.

Sinuzita acuta, tratata adecvat, se vindeca in decurs de trei saptamani si nu apare mai des de trei ori pe an. Cauze: y y y y y cel mai frecvent survine in urma unor infectii pe caile aeriene superioare (raceala in special) polipi nazali alergii (rinita alergica) deviatia de sept abcesele dentare

Sinuzita cronica: este considerata cronica dupa mai multe recidive ori daca nu cedeaza la tratament si persista peste sase saptamani. In general sinuzita se cronicizeaza dupa mai multe pusee acute. Cauze:
y y y

cele mai frecvente sunt infectiile repetate ale mucoasei nazale deloc de neglijat sunt alergiile mucoasei nazale. In cazul bolilor alergice, inflamarea repetata a mucoasei nazale si a sinusurilor poate duce la cronicizare. expunerea prelungita la frig, tabagismul activ sau pasiv si inhalarea pe un timp indelungat de substante iritante;

y y y

modificari anatomice care duc la ingustarea cavitatii nazale, acest fapt impiedicand drenarea suficienta a secretiei mucoasei (deviatii de sept ori traumatisme ce duc la modificarea structurii anatomice normale a cavitatilor nazale); polipi ori formatiuni tumorale; inhalarea de cocaina, care in timp produce necroza ( moartea celulelor) mucoasei nazale cu pirderea definitiva a functiilor senzoriale ale nasului (pierderea mirosului); sistemul imunitar slabit: in diferite boli ce duc la scaderea imunitatii organismului (infectii cronice, hepatite cronice, HIV, cancere etc.)

Semne si simptome: Pacientul prezinta o durere sau senzatie de presiune la nivelul sinusurilor, pe care el o acuza ca fiind in jurul ochilor sau in spatele acestora, desupra sprancenelor ori deasupra dintilor. Poate avea secretii abundente, purulente, galbene sau verzui. Pacientul prezinta o stare generala de rau, poate avea usoare stari febrile. Poate acuza diminuarea mirosului sau uneori simte mirosuri neplacute, fara ca persoanele din jur sa simta acelasi lucru (mirosurile vin de la propriile sinusuri, ele nu sunt in mediul din jur si de aceea alte persoane nu le percep).

Tratament
De cele mai multe ori cauzele care au determinat sinuzita (in special cea cronica) sunt multiple, iar tratamentul presupune o terapie combinata.

Antibioticele se prscriu pentru a inlatura infectia (virala sau bacteriana) care sta la baza sinuzitei. Antibioticele pot fi prescrise conform unei antibiograme. Decongestionantele se dau pentru a ajusta drenajul secretiilor nazale, dezobstruand astfel cavitatile si micsorand riscurile de aparitie a infectiei. In scopul eliminarii secretiilor mucoase se folosesc mai multe substante:
y

y y

decongestionantele pufuri sau picaturi. Atentie mare trebuie avuta la timpul de administrare care nu trebuie sa depaseasca 5-7 zile. Aceasta nu numai pentru ca unele din aceste substante dau dependenta, dar si datorita faptului ca, in cazul sinuzitei cronice, decongestionantele agraveaza inflamatia mucoasei. spalaturi cu apa sarata sau apa de mare. Aceste solutii pot fi luate din farmacii sau preparate in casa dintr-o jumatate de litru de apa si o lingurita de sare. Aceste spalaturi sunt indicate seara si dimineata. Infuzii cu vapori fierbinti. Fierbeti intr-un recipient cativa litri de apa in care puteti pune si ceai de menta spre exemplu, iar dupa fierbere inspirati deasupra vasului cu capul acoperit de un prosop. Vaporii fierbinti vor dilua secretiile nazale scazandu-le densitatea, astfel se vor elimina mai usor. Analgezicele se administreaza pentru calmarea durerilor de cap. Antihistaminicele sunt prescrise celor care prezinta alergii la nivelul mucoasei nazale. In aceste cazuri se mai pot prescrie si corticosteroizi, in special pentru reducerea inflamatiei.

Daca sinuzita cronica nu raspunde la tratamentele de mai sus, atunci se apeleaza la interventii chirugicale. Chirurgia este indicata si in cazul tumorilor de la nivelul cavitatilor nazale, in cazul deviatiilor de sept, anomaliilor anatomice posttraumatice sau in cazul polipilor. Scopul interventiilor chirurgicale este acela de a inlatura cauza ce a provocat obstructia foselor nazale.