Polipoza nazală

Caracteristici generale
Polipii nazali sunt formațiuni moi, nedureroase, necanceroase ce cresc și obstruează căile
nazale și sinusurile. Aceștia atârnă ca niște ciorchini de struguri și se formează în urma
inflamației cronice a mucoasei. Cauzele apariției polipilor sunt necunoscute în totalitate, dar
un rol important îl au terenul alergic, infecțiile recurente, sensibilitatea la medicamente sau
anumite boli autoimune.
Polipii nazali de mici dimensiuni pot să nu determine simptome. Cei de dimensiuni crescute
sau grupurile de polipi pot bloca căile nazale și pot determina probleme de respirație,
pierderea mirosului și infecții frecvente.
În general, polipii nazali afectează adulții si bătrânii, dar (foarte rar) pot fi întâlniți și la copii.
Trebuie să facem diferența dintre polipoza nazală a adultului și polipoza copiilor care se
referă la inflamația cronică a vegetațiilor adenoide și care nu are nici o legătură cu boala
descrisă aici.
Tratamenul medicamentos poate micșora în volum polipii rinosinusali și, foarte rar, poate să
determine dispariția lor. Protocolul modern include tratamentul chirurgical endocopic, prin
care, de cele mai multe ori, polipii pot fi înlăturați în totalitate. Din păcate, boala este
recidivantă și în multe cazuri, după câțiva ani, polipii reapar. Tratamentul medicamentos
corect efectuat poate să inhibe reapariția polipilor pentru o perioadă mai lungă de timp.

Cauze
Oamenii de știință nu au determinat pe deplin cauzele apariției polipilor nazali. Nu este clar
de ce unii oameni dezvoltă inflamația cronică, sau de ce inflamația dezvoltată determină
formarea polipilor la unii oameni, și la alții nu. Inflamația apare în spațiul producător de fluid
(membrana mucoasei) a nasului și a sinusurilor. Există dovezi că persoanele care dezvoltă
polipi au un răspuns al sistemului imun diferit și alți markeri chimici în membrana mucosei
decât cei care nu dezvoltă polipi.
Polipii nazali se pot forma la orice vârstă, dar cel mai adesea se întâlnesc la adulții tineri și la
cei de vârstă mijlocie. Se pot forma oriunde în sinusuri și în căile nazale, dar apar de regulă în
zona unde sinusurile de lângă ochi și din zona obrazului drenează în fosa nazală printr-un
canal (complex osteomeatal).

Simptome
Polipii nazali sunt asociați cu inflamația mucoasei căilor nazale și a sinusurilor ce durează
mai mult de 12 săptămâni (rinosinuzita cronică polipoasă este termenul medical corect
utilizat). Cu toate acestea, este posibilă existența sinuzitei cronice fără polipi nazali.
Polipii nazali sunt moi și nu se simt.  dacă sunt mici, pacienții nu sunt conștienți de prezența
lor. Polipul mai mare sau grupurile de polipi pot bloca căile nazale și sinusurile.
Semnele comune și simptomele sinuzitei cronice cu polipi nazali includ: secreții nazale
abundente (rinoreea); obstrucția nazală persistentă; scurgeri rinofaringiene (scurgeri
posterioare, prin spatele nasului); scăderea sau absența mirosului; scăderea sau pierderea
simțului gustului; durere facială sau durere de cap; durere la nivelul arcadei dentare
superioare; prezența presiunii la nivelul frunții și a feței; ronhopatia cronică (sforăit);
mâncărimi la nivelul nasului.

Când trebuie să consultăm un doctor?

Trebuie consultat un doctor dacă simptomele durează mai mult de 10 zile. Simptomele
sinuzitei cronice sau ale polipilor nazali sunt similare multor boli, inclusiv virozei banale.
Trebuie mers de urgență la medic dacă întâmpinați: dificultate în respirație; agravarea bruscă
a simptomelor; vedere dublă, scăzută sau limitarea mișcărilor globilor oculari; edem masiv în
jurul ochilor; cefalee ce se accentuează brusc, însoțită de febră ridicată sau de imposibilitatea
de aplecare a capului în față.

Diagnostic
Doctorul poate pune un diagnostic bazat pe simptomele dumneavoastră, un examen fizic
general și examinarea nasului. Polipii pot fi vizibili cu ajutorul unui simplu instrument de
iluminare.
Alte teste de diagnostic includ:
Endoscopia nazală. Un tub subțire, flexibil sau rigid (fibroscop sau endoscop) cu o lumină
cu fibră optică și o videocameră atașată, inserat prin nas îi permite doctorului să realizeze o
examinare detaliată a interiorului nasului, deschiderile fiziologice ale sinusurilor și, uneori,
interiorul sinusurilor. Procedura este, de asemenea, cunoscută ca rinoscopie endoscopică.
Studii de imagistică. Imaginile obținute prin tomografie computerizată (CT) sau rezonanță
magnetică nucleară (RMN) îl ajută pe doctor să vizualizeze mărimea și localizarea polipilor
în zonele mai profunde ale sinusurilor și să evalueze extensia inflamației. Prin aceste studii,
doctorul exclude prezența altor posibile obstrucții ale cavității nazale, ca anomaliile de
structură sau alte tipuri de tumori canceroase sau necanceroase. În rinosinuzitele cronice
polipoase, de elecție este examinarea CT.
Teste de alergie. Doctorul poate sugera teste cutanate pentru a determina dacă alergiile au
contribuit la inflamația cronică. Cu un test cutanat tip prick, mici picături de agenți alergeni
sunt aplicate cutanat pe antebraț sau pe spate. Picăturile sunt lăsate pe piele timp de 15
minute înainte ca doctorul sau asistenta să analizeze tegumentul pentru semne de reacții
alergice. Dacă un test cutanat nu poate fi realizat, se pot solicita teste de sânge ce verifică
anumiți anticorpi pentru variați alergeni.
Testul de fibroză chistică.  Dacă aveți un copil diagnosticat cu polipi nazali, doctorul vă
poate sugera testarea pentru fibroză chistică, o boală ereditară ce afectează glandele ce produc
mucus, lacrimi, salivă și sucuri digestive. Testul de diagnostic standard pentru fibroza
chistică este un test non-invaziv – testul sudorii – ce determină dacă perspirația copilului este
mai sarată decât a altor oameni.

Complicații
Polipii nazali pot cauza complicații deoarece ei blochează fluxul aerian normal și drenajul
fluidelor, dar și din cauza inflamației cronice ce stă la baza dezvoltării lor. Potențialele
complicații sunt:
Reacutizări ale astmului. Rinosinuzita cronică poate determina atacuri de astm.
Infecții sinusale. Polipii nazali vă pot face mult mai predispuși la infecții sinusale care apar
adesea sau devin cronice.
Extinderea infecției către orbită. Dacă infecția se extinde către orbită și către nervul optic,
poate cauza edemul sau protruzia globului ocular, imposibilitatea mișcărilor, scăderea
acuității vizuale sau chiar orbirea ce poate deveni permanentă.
Meningită. Infecția se poate extinde către membranele și lichidul ce înconjoară creierul și
măduva spinării.
Cheaguri de sânge. Infecția poate determina probleme în venele ce înconjoară sinusurile,
interferând cu aportul de sânge către anumite părți ale creierului și pot determina accidente
vasculare.
Apneea de somn obstructivă. Reprezintă întreruperea respirației în timpul somnului și este o
afecțiune foarte gravă.

Tratament
Sinuzita cronică, cu sau fără polipi, este o boală ce nu poate fi tratată complet. Este necesar
un plan de tratament de lungă durată ce rezolvă simptomele și tratează factorii care contribuie
la inflamația cronică.
Scopul tratamentului pentru polipii nazali este reducerea mărimii lor sau eliminarea lor.
Tratamentul de primă intenție este medicamentos. Chirurgia se dovedește câteodată necesară
și, în combinație cu un tratament medicamentos corect efectuat, poate preveni recidivele
pentru o perioadă lungă de timp. Din păcate, rinosinuzita polipoasă este o boală recidivantă.
Tratamentul medicamentos
Tratamentul polipilor nazali începe de obicei cu medicamente ce pot determina scăderea în
volum sau dispariția polipilor de mari dimensiuni și include:
Corticosteroizi nazali. Doctorul va prescrie un spray cu corticosteroid nazal pentru a reduce
inflamația. Acest tratament poate micșora polipii sau, în cazuri foarte  rare, îi poate elimina
complet. În România, cel mai frecvent utilizate medicamente sunt: budesonide (Rhinocort
Aqua), mometasone (Nasonex) și fluticazonă (Avamys).
Corticosteroizi orali și injectabili. Dacă un corticosteroid nazal nu este eficient, pot fi
prescriși corticosteroizi orali (prednison, metilprednisolon), injectabili (dexametazona) care
pot fi luați în combinație cu un spray nazal. Deoarece steroizii orali sau injectabili au
nenumărate efecte secundare grave, trebuie luați o perioadă scurtă de timp.
Altă medicație. Pot fi prescrise medicamente ce tratează bolile care contribuie la inflamația
cronică în sinusuri sau pasajele nazale. Acestea pot include antihistaminice pentru a trata
alergii sau antibiotice pentru a trata o infecție cronică sau recurentă.
Tratamentul chirurgical
Dacă tratamentul medicamentos nu micșorează sau nu elimină polipii, doctorul vă poate
recomanda chirurgia. Tipul de chirurgie depinde de mărimea, numărul și localizarea polipilor
și de extensia inflamației. Opțiunile chirurgicale sunt reprezentate de:
Polipectomie. Polipii mici sau izolați pot fi adesea înlăturați complet folosind un
microdebrider (instrument ce taie, fragmentează și extrage țesutul moale). Această procedură,
numită polipectomie, este realizată sub control endoscopic cu anestezie generală.
Chirurgie endoscopică a sinusurilor. Pentru a înlătura polipii și a corecta problemele în
sinusuri care cresc inflamația și dezvoltarea polipilor, puteți recurge la intervenții
chirurgicale. Procedura decurge astfel: chirurgul introduce un endoscop (tub cu o lentilă care
mărește) și o cameră video în nări, pe care îl ghidează către sinusuri. Se folosesc instrumente
miniaturizate, angulate, pentru fiecare sinus în parte și un microdebrider pentru a îndepărta
polipii sau alte obstrucții ce blochează fluxul aerului sau al fluidelor din sinusuri. Chirurgul
va lărgi deschiderile sinusurilor în cavitatea nazală și va putea pătrunde în fiecare sinus
pentru a îndepărta polipii sau acumulările de mucoasă patologică și mucoasa îngroșată care
obstrucționează din interior ostiumurile sinusale. Intervenția se va efectua sub anestezie
generală.

Post-operator
După chirurgie, veți urma un tratament cu spray nazal cu corticosteroizi pentru a ajuta la
prevenirea recidivelor polipilor nazali. De asemenea, doctorul recomandă folosirea apei
saline pentru a promova vindecarea după chirurgie.

Prevenirea recidivelor
Ținerea sub control a alergiilor și a astmului. Urmați tratamentul recomandat de medic
pentru a trata alergiile și astmul. Dacă simptomele nu sunt foarte bine controlate, vorbiți cu
doctorul pentru a schimba planul de tratament.
Evitarea iritanților nazali.  Cât de mult posibil, evitați să respirați substanțe din aer care pot
contribui la inflamația și iritația nasului și a sinusurilor (de exemplu alergenii, fumul de
țigară, fumul chimic, praf și depuneri fine).
Igienă bună. Spălarea pe mâini regulată și riguroasă este cea mai buna metodă de vă proteja
împotriva bacteriilor și a infecțiilor virale care pot cauza inflamarea căilor nazale și a
sinusurilor.
Umidificarea casei. Folosiți un umidificator dacă aerul din casă are tendința de a fi uscat.
Acesta ajută la umidifierea căilor de respirație, îmbunătățește fluxul mucusului din sinusuri și
ajută la prevenirea blocajului și a inflamației.
Folosirea unui spălător sau irigator nazal. Folosiți spray cu apă salină pentru a curăța căile
nazale pentru a ajuta la fluxul mucusului și înlăturarea alergenilor și/sau a altor iritanți.