Boli ale organelor de Simt

Romascanu Gheorghe
Ochii-Boli ale Ochilor
Conjunctivita

Conjunctivita este o inflamatie a mucoasei pleoapelor

(tesutul subtire situat pe fața posterioară a pleoapelor
cu rol în apărarea și menținerea umeda a globului
ocular). Cauzele cel mai des incriminate in aparitia
conjunctivitei sunt următoarele:

- infectia cu virusuri
- infectia cu bacterii (precum gonoreea sau chlamydia)
- factori iritanti precum sampoanele, praful, fumul de
tigara, gazele și ceilalți
poluanti de mediu, clorul folosit în tratarea apei (piscine)
- alergeni, in special praful, fardurile, polenul, lentilele de
contact.
Conjunctivita infectioasa
Conjunctivita de cauza infecțioasă (etiologie virala sau bacteriana), se poate transmite de
la o persoana la alta însă nu determina complicatii serioase dacă este diagnosticată și
tratată precoce Simptomele conjunctivitei diferă în funcție de gradul inflamația conjunctivei
și include următoarele:
- hiperemie conjunctivala (inrosirea mucoasei conjunctivale)
- hiperlacrimatie (cantitate excesiva de lacrimi)
- secretie alb-galbuie, care se depozitează la rădăcina genelor și colțul
ochiului, in special dupa somn
- secretie verzuie, groasa, apăruta la nivelul ochiului
- prurit conjunctival (mancarime, apăruta la nivelul mucoasei conjunctivale,
care prin grataj poate accentua hiperemia)
- arsuri oculare
- vedere incetosata
- fotofobie (sensibilitate crescută la lumina).
Cand apare oricare dintre simptomele specifice conjunctivitei, este necesar consultul medical
de specialitate. Oftalmologul va realiza o examinare minutioasa a ochiului și eventual va
recolta cu ajutorul unui tampon steril o proba din secretia oculara patologica.
Ochii-Strabismul
Strabismul este o afectiune oculara in care axele celor
doi ochi nu sunt paralele (ochii nu privesc in aceeasi
directie)

Simptome de strabism
-ochii nu sunt aliniati in aceeasi directie
permanent/intermitent/ sau doar in anumite
pozitii ale privirii
-adoptarea unei pozitii ciudate a capului
-vederea scazuta la unul dintre ochi
-vederea scazuta la ambii ochi (asociere cu vicii mari de
refractie)
-vederea dubla (in strabismul recent instalat)
-aprecierea gresita a distantelor in spatiu/neindemanare
 Strabismul
Tratamentul in strabism este de mai multe tipuri
Optic: uneori simpla corectie a viciului de refractie si purtarea corectiei optice are ca rezultat realinierea
ochilor.

-efectuarea de exercitii ortoptice in anumite forme de strabism (mai rar)

-purtarea de prisme (rar)
-ocluzia unui ochi

De foarte multe ori strabismul se insoteste de ambliopie, adica de vederea

scazuta a unuia dintre ochi, de obicei cel care deviaza mai mult. Ocluzia
ochiului cu vedere mai buna un anumit timp duce la recastigarea acuitatii
vizuale a ochiului neacoperit, daca acest timp de tratament se face la varsta
mica (pana la 6-7 ani).

Chirurgical
In anumite tipuri de strabism chirurgia are pe langa scopul estetic-de
realiniere a ochilor si un scop functional de inlaturare a vederii duble, cand
acesta exista, sau de recuperarea vederii binoculare cum este cazul in
Esotropia infantila/ congenitala (un tip de strabism in care ochii sunt deviati
spre nas, care apare in primele luni de viata ).
Urechea-Boli ale urechii
Otita
Otita acuta reprezinta inflamatia sau infectia urechii.
Exista 3 grupe mari de otite, corespunzand localizarii inflamatiei: externa, medie si
Interna.

Otita externa reprezinta inflamatia pavilionului auricular si/sau a conductului auditiv extern
(canalul ce duce spre timpan).

Otita medie reprezinta inflamatia timpanului si a cavitatii timpanice (cavitatea timpanica

este o camaruta mica, situata in spatele timpanului, in mod normal plina cu aer.) In otita
aceasta se umple cu lichid
(ser, mucozitati sau puroi).

Otita interna, mai rar intalnita, cuprinde

inflamatia labirintului cohlear si vestibular.
Otita
Simptome si semne:

-durere la apasarea pe ureche sau la tractiunea posterioara a

pavilionului;
-pielea de la intrarea in canalul auditiv apare tumefiata, ingustand
canalul;
-de regula, auzul este normal sau doar usor scazut (spre deosebire de
otita medie);

Otita externa nu are legatura cu raceala;

Tratamentul in principal este local si consta in aplicarea de catre medic

a
unei mese de tifon imbibata cu o solutie de antibiotic. Mesa se schimba
la
24-48ore de catre medic, care va practica si aspiratia eventualelor
secretii
din ureche. Pacientul isi va pune peste mesa picaturi din solutia de
antibiotic, de 2-3 ori pe zi, timp de 5-7 zile. In primele zile se vor
administra si calmante orale. In cazurile mai severe este nevoie si de
antibiotice.
Nasul-Boli ale Nasului
Polipii
Polipii sau vegetatiile adenoide sunt prelungiri ale mucoasei care captuseste
cavitatea nazala si sinusurile paranazale ( cand se inflameaza acestia se
denumeste faza acuta).

Polipii filtreaza germenii din aer si de aceea se pot infecta si inflama la

contactul cu acestia. La copii sunt de regula hipertrofiati (adica mai mari)
dar apoi incep sa scada cu varsta, disparand total pe la varsta de 10
ani. Daca sunt mici si nu cauzeaza probleme, ei sunt inofensivi si nu necesita
nici un fel de tratament sau interventie.

Polipii se formeaza din mucoasa nazala si/sau sinusala, de obicei in jurul ariei
unde sinusurile se deschid in cavitatea nazala, in spatele nasului.
Adesea, polipii sunt asociati cu alergiile si astmul (citeste articolul despre
limfa si legatura dintrea ea si tot ce tine de sfera ORL).
Atunci cand polipii se inflameaza, ei cresc in dimensiune si de aici apare un
intreg cortegiu de manifestari:

Respiratie dificila (ocupa mult spatiu in cavitatea nazala si atunci

copilul incepe sa respire pe gura, sa sforaie in somn si sa se oxigeneze
Polipii
Atunci cand polipii se inflameaza, ei cresc in dimensiune si de aici apare un
intreg cortegiu de manifestari:
-Respiratie dificila (ocupa mult spatiu in cavitatea nazala si atunci
copilul incepe sa respire pe gura, sa sforaie in somn si sa se oxigeneze
prost)
-Pentru ca respira mult pe gura, se poate usca mucoasa bucala si asta
sa duca la iritatii ale gatului si amigdalelor
-Fiind crescuti in dimensiuni ei pot bloca sinusurile (niste cavitati pline
cu aer a caror membrana secreta un mucus care ramane blocat acolo
si nu se mai poate drena daca polipii blocheaza sinusurile),
determinand sinuzita
-Daca cresc foarte mult in volum pot determina deformari ale oaselor
nasului cat si ale fetei aparand faciesul adenoid.
-Aparitia de secretii nazale
-Copilul respira pe gura, zgomotos. Mucoasa bucala este astfel in
permanenta uscata.
-Vocea este nazala
-Tusea apare indeosebi in cursul somnului, cand secretiile se scurg
posterior, in faringe
-Copilul are o secretie nazala cvasipermanenta, sforaie si doarme
agitat, se trezeste obosit
Deviatia de sept
Deviatia de sept este o afectiune in
care septul nazal (osul si cartilajul
Care impart cavitatea nazala in jumatate) este deplasat spre stanga sau spre dreapta,
ingreunand respiratia. Majoritatea oamenilor au un anumit tip de dezechilibru in ceea ce
priveste marimea pasajelor respiratorii.

De fapt, estimarile indica faptul ca 80% dintre oameni prezinta o nealiniere a septului nazal.
Numai in cazul dezechilibrelor mai grave, care cauzeaza probleme
serioase de respiratie, este nevoie de tratament.

Cauzele deviatiei de sept

Unele persoane se nasc cu o deviatie de sept, in timp ce altele dezvolta
aceasta afectiune dupa leziuni sau traumatisme la nivelul nasului.
Simptomele deviatiei de sept

Cel mai frecvent simptom al deviatiei de sept este congestia nazala,

impreuna cu dificultatile de respiratie. Infectiile repetate ale sinusurilor pot fi,
de asemenea, un semn al deviatiei de sept. Alte simptome frecvente includ:

sangerarile nazale
Deviatia de Sept
Simptomele deviatiei de sept

Cel mai frecvent simptom al deviatiei de sept este congestia

nazala, impreuna cu dificultatile de respiratie. Infectiile
repetate ale sinusurilor pot fi, de asemenea, un semn al
deviatiei de sept. Alte simptome frecvente includ:

-hemoragii nazale

-durere faciala

-durere de cap

-hipersecretie

-respiratie zgomotoasa si sforait in timpul somnului

Tratarea deviatiei de sept

Uneori, simptomele deviatiei de sept pot fi tratate cu

medicamente. Daca
acestsea nu isi fac efectul, este necesara interventia
chirurgicala pentru
reparatie septului (septoplastie).
Pielea-Boli ale Pielii
Dermatita
Dermatita este un termen general caredescrie o
inflamație a pielii. Deşi tulburare poate apǎ rea ȋn
multe forme, de regulă, implică iritații, roșeațǎ și
mȃncǎ rimi.

Dermatita este o afecțiune frecventǎ , care de

obicei, nu pune în pericol viaţa pacientului și nu
este contagioasǎ .

Dermatita afecteazǎ aproximativ unul din cinci

persoane la un moment dat ȋn viațǎ .

Deși existǎ mai multe tipuri de dermatitǎ ,

tratamentul acestora este aproximativ
asemǎ nǎ tor.
Dermatita
Simptomele dermatitei

Simptomele generale ale dermatitei includ: roşeaţă, umflături, mâncărime,

precum și apariția leziunilor pe piele.

Ȋn cazul dermatitei seboreicǎ , apar leziuni la nivelul feței și al scalpului, ȋn

cazul dermatitei periorale simptomele includ apariția de erupții ȋn jurul gurii.

Dermatita de stazǎ se caracterizeazǎ prin acumularea de lichid sub piele, ȋn

special la nivelul picioarelor, ȋn timp ce dermatita atopicǎ este o erupție cutanatǎ care provoacǎ mȃncǎ rimi.

Diagnosticarea dermatitei

Medicul dermatolog poate diagnostica tipul de dermatita atȃt dupǎ simptomele pe care pacientul le are, precum și după examinarea pielii.
În cazul dermatitei de contact, medicul poate efectua anumite teste care presupun aplicarea unui plasture pe piele. Ȋn cadrul acestui test,
medicul aplică mici cantităţi de diverse substanţe pe o porțiune de piele pentru a observa o eventual ǎ reacţie la oricare dintre substanţele
aplicate.

Tratamentul dermatitei

Tratament medicamentos

- Steroizii topici
- Cortizonicele orale
- Antihistaminicele
- Creme care conţin hidrocortizon
- Antibioticele
Limba-Boli ale Limbii
Glosita

Limba este un organ format din mușchi. Boala implică inflamația cronică a
limbii care apare dupǎ deteriorarea sau distrugerea papilelor gustative.

Glosita poate provoca nu numai un disconfort ci poate interferea cu

activitățile de zi cu zi vitale care implică gura și limba. De exemplu, acesta
poate interfera cu mestecatul, ȋnghițirea și vorbire iar, în unele cazuri, această
condiție poate bloca , de asemenea, căile aeriene și poate interfera cu
respirația.

Glosita poate apǎ rea ca o boalǎ de sine stǎ tatoare sau poate fi cauzatǎ de
boli. Glosita poate fi cauzatǎ de inflamații, infecții, traumatisme, alergie sau
anumite afecțiuni, cum ar fi anemia. De exemplu, boala se poate dezvolta de la
o infecție în gură, arsuri sau alte leziuni ale limbii, din cauza protezelor
dentare prost montate sau unele persoane ar putea avea o susceptibilitate
geneticǎ la a dezvolta aceasta boalǎ . Există mai multe cazuri de glosită mai
grave, cum ar fi cele virale sau bacteriene. Este vital să solicite asistență
medicală în cazul în care persoana are un disconfort sau prezintǎ schimbări
la aspectul limbii. Diagnosticarea rapidǎ reduce riscul de complicatii grave,
cum ar fi umflarea severă a limbii, care blocheazǎ cǎ ile respiratorii.
Glosita
Simptomele glositei pot include :
• Durere la nivelul gurii care afectează întreaga gură
• Leziuni orale
• Ulcer bucal
• Durere la nivelul limbii sau senzație de furnicături
• Înroșirea limbii
• Răni pe limba - ulcere, pete albe pe limba
• Durere în gât
• Pierderea gustului
Cauzele glositei
Cauzele acestei boli nu sunt cunoscute. Există multe boli de bază care au fost asociate cu glosita si acestea sunt: afte, gurǎ uscatǎ , depresie sau
anxietate, deficiențe nutriționale (lipsǎ de zinc, fier, piridoxinǎ , tiaminǎ , riboflavinǎ și cobalaminǎ , utilizarea excesivă a periuței de dinți sau consumul de
bǎ uturi acide.
Această condiție poate fi cauzata și de boli precum: alergii, infecții bacteriene, infecții cu Candida, leziuni ale nervilor de la o extracție dentară,
condimente sau tutun, infecții virale precum și reacții alergice la coloranți alimentari, apă de gură sau pastă de dinți.
Tratamentul glositei
Tratamentul este în mod normal, în primul rând îndreptat spre reducerea
inflamației limbii. Glosita cauzată de o infecție trebuie tratată cu antibiotice
sau medicamente antifungice.
În cazul în care boala este cauzatǎ de un deficit de anumiți nutrienți, va trebui să fie tratatǎ prin urmarea unei diete sǎ nǎ toase, bogatǎ ȋn substanțe
nutritive și în unele cazuri, suplimente de vitamine și minerale. În anumite cazuri, corticosteroizii, sunt prescriși pentru reducerea inflamației.
Boala poate fi prevenită prin consumul unei cantități corecte de apă, pentru ca organismul sǎ producǎ o cantitate mare de salivǎ , ceea ce împiedică
dezvoltarea bacteriilor în gură.
Multumesc de Atentia Acordata!