BOLILE ORGANELOR DE SIMȚ: OCHI, URECHI, LIMBĂ, NAS

AFECTIUNILE OCHIULUI: CAUZE, SIMPTOME SI TRATAMENT

Problemele ochiului, precum vederea incetosata, greutatea vizuala pe timp de noapte

sau petele, pot fi inofensive sau pot semnala boli serioase. Majoritatea afectiunilor pot fi
corectate cu ajutorul ochelarilor sau a interventiilor chirurgicale, dar exista anumite cazuri in
care lipsa unui control medical si a unor teste amanuntite poate provoca pierderea completa a
vederii.
Miopia
Factorii de risc ai miopiei sunt strans legati de istoria medicala a familiei, dar si de lecturile
prelungite. In acest caz vor aparea probleme la condus si greutati cand va uitati la televizor
sau cand faceti sport.
Simptome: vedere incetosata si oboseala.
Miopia poate fi tratata cu ochelari, lentile de contact sau, in unele cazuri, cu interventii
chirurgicale.

Ce se intampla
In mod normal, in cazul miopiei unul dintre globurile oculare este prea lung. O alta
cauza poate fi si o cornee cu o forma anormala. Razele de lumina se focalizeaza doar in fata
retinei, nu direct pe aceasta. Miopia apare, in general, la copii si la adolescenti si se
stabilizeaza in jurul varstei de 20 de ani.

Hipermetropia
Cei mai multi oameni se nasc cu o forma usoara a hipemetropiei, dar cresterea normal din
copilarie corecteaza problema. Atunci cand aceasta persista, este posibil sa vedeti obiectele
indepartate foarte clar, iar cele apropiate in ceara. Hipermetropia este genetica.
Simptome: probleme cu cititul, oboseala ochilor si dureri de cap.
Hipermetropia poate fi tratata cu ochelari, lentile de contact sau, in unele cazuri, cu interventii
chirurgicale.
Ce se intampla
In hipermetropie, cauza este un glob ocular prea scurt. Razele de lumina se focalizeaza
in spatele retinei. In cazurile severe de hipermetropie, mai ales dupa varsta de 40 de ani, si
vederea la distanta poate deveni neclara. Forma anormala a corneei sau a cristalinului poate
cauza, de asemenea, hipermetropia. Copiii cu hipermetropie semnificativa au mai multe sanse
sa dezvolte strabism sau ambliopie (ochi lenes)
Prezbiopia
La fel ca parul carunt sau ca ridurile, problemele la citire apar pe masura ce
imbatranim.
Simptomele apar, in general, dupa 40 de ani. Lentilele ochilor devin mai putin
flexibile si nu isi pot schimba forma pentru a se concentra pe obiectele care se afla la
departare.
 Prezbiopia poate fi tratata cu ochelari de citit sau bifocali, care corecteaza atat vederea
la apropiere, cat si cea la distanta.
Astigmatismul
In cazul astigmatismului, persoanele afectate pot avea probleme atat cu vederea la distanta,
cat si cu cea de la apropiere. Astigmatismul se produce atunci cant corneea este diforma.
Razele de lumina pot fi imprastiate in diferite puncte pe retina.
Simptome: vedere incetosata, dureri de cap, oboseala, pete
Optiunile de tratament sunt ochelarii sau interventia chirurgicala.
Glaucomul
Deteriorarea nervului optic poate duce la pierderea completa a vederii. Glaucomul poate sa nu
prezinte simptome pana in momentul in care vederea centrala este pierduta (dupa pierderea
treptata a vederii periferice). Din fericire, glaucomul poate fi tratat cu medicamente sau
interventii chirurgicale.
Ce se intampla
In cea mai comuna forma de glaucom, cresterea presiunii asupra ochilui duce la
deteriorarea nervului optic si la pierderea vederii. Ochiul este umplut cu lichid circulant, care
hraneste structurile sale interne. Uneori, echilibrul dintre creare de lichid si eliminarea
acestuia este anormal. O cantitate prea mare de lichid creste presiunea si distruge nervul optic,
un "pachet" de 1 milion de fibre nervoase care transporta informatiile la creier. Fara tratament,
glaucomul poate duce la orbire totala.
Degenerarea maculara
Degenerarea maculara apare pe masura ce imbatranim. Aceasta afecteaza si apoi
distruge vederea centrala, ceea ce ne impiedica sa cititm sau sa conducem adecvat.
Simptome: o pata neclara centrala sau linii drepte care par ondulate.
Ce se intampla
Partea centrala a retinei, macula, se deterioreaza. In forma uscata, doctorii observa
depozite galbene, numiti druseni.Pe masura ce degenerarea maculara uscata progreseaza,
tesutul macular se deterioreaza si opreste transportul de imagini catre creier. In forma umeda,
cresc vase de sange anormale. Acestea provoaca cicatricit si deteriorarea continua a maculei.

URECHILE
Reprezintă două organe extrem de importante pentru funcționarea organismului, care
sunt însă și extrem de sensibile. Îți explicăm ce boli le pot afecta pentru a le putea recunoaște
și a putea interveni în timp util. În caz contrar este posibilă apariția unor complicații grave.
1. Boli ale urechilor pe care trebuie să înveți să le recunoști
Urechile nu sunt utile doar pentru auz, ci joacă un rol important și în echilibrul
corpului, în special când ne mișcăm. Din acest motiv, bolile urechilor pot cauza dificultăți la
nivelul auzului, durere, precum și o amețeală extremă care poate conduce la greață. Urechea
este compusă din mai multe părți, inclusiv canal auditiv, ureche medie și ureche internă, unde
terminațiile nervoase transmit semnale și sentimente asociate cu echilibrul către creier. Toate
aceste părți sunt susceptibile traumelor și infecțiilor, iar recunoașterea timpurie a simptomelor
este esențială pentru un tratament corespunzător și imediat, precum și pentru prevenirea
complicațiilor asociate.
 Boli ale urechilor pe care trebuie să înveți să le recunoști
1. Infecție a urechii/otită - o infecție cauzată de bacteriile sau virusurile care pătrund
în canalul auditiv prin intermediul unei fisuri la nivelul pielii sau al țesutului. În spcial
urechea medie din spatele timpanului se poate umple cu lichid - de aici denumirea de otită
medie (poate fi cu efuziune sau seroasă) și apare în special în rândul copiilor ca urmare a
anatomiei urechii; în cazurile în care durează un timp lung sunt afectate oscioarele (oase din
urechea medie) și poate apărea perforația timpanului, fiind vorba despre otită
cronică. Simptomele sunt: scurgere cronică, cu miros neplăcut, care poate avea un aspect
gălbui, verzui sau sângeriu; mai sunt prezente și durere, înroșire și
inflamație. Tratamentul presupune adeseori medicație antibacteriană care poate fi aplicată
topic sau adiminstrată oral; poate dura o săptămână în cazuri ușoare sau mai mult în cazuri
grave. Antibioticele sunt necesare doar când este vorba despre o cauză bacteriană, nu virală,
iar intervenția chirurgicală poate fi recomandată în cazul infecțiilor recurente (timpanotomie).
2. Urechea înotătorului - cunoscută sub denumirea medicală de otită externă, este
caracterizată de inflamația canalului auditiv; apa în exces poate face canalul auditiv
susceptibil la infecții, precum și o curățare prea energică a canalului auditiv cu bețișoare de
urechi (din cauza unei leziuni inițiale). Apare de obicei ca urmare a acumulării de umezeală în
canalul auditiv, ceea ce conduce ulterior la iritație. În cazul în care se agravează, poate
conduce la o infecție. Simptomele sunt: înroșire la nivelul canalului auditiv, însoțită de prurit
și o scurgere transparentă, fără miros. Pe măsură ce boala se agravează, și intensitatea
simptomelor evoluează proporțional. Pot apărea și febră sau noduli limfatici
inflamați. Tratamentul presupune: pot fi prescrise medicamente pentru a gestiona infecția și
inflamația și a restabili echilibrul normal al urechii.
Dopuri din silicon pentru înot
Recomandate pentru înot în mare și piscine, în timpul
practicării sporturilor de apă și la duș.
• Reutilizabile!
• Fabricate din silicon etanș!
Instrucțiuni de folosire:
• Se modelează dopul sub formă de disc.
• Se acoperă urechea curată și uscată, cu dopul.
• Se apasă marginile dopului până aderă perfect.
3. Boala lui Meniere - afectează urechea internă, în
special sacul endolimfatic, cunoscut și sub denumirea de
labirint. Acest canal semicircular procesează semnalele sonore către creier și este de asemenea
responsabil pentru percepția echilibrului. Boala este caracterizată prin funcționarea
defectuoasă a muscoasei urechii interne conducând la acumularea de lichid, ce determină
creșterea presiunii din urechea internă. Simptomele sunt: vertigo sau amețeală, tinitus (sunet
de tip zumzet, fluierat, bâzâit, sâsâit în ureche), senzație de amețeală, transpirații și palpitații.
Poate fi experimentată și pierderea auzului. Tratamentul presupune: unele simptome ale
bolilor urechii pot să nu fie tratate, dar cauza de bază nu dispune de niciun fel de remediu.
Pentru ameliorarea disconfortului resimțit, pot fi de ajutor medicamente pentru rău de mișcare
și greață, precum și diuretice. Uneori sunt recomandate modificări ale alimentației și tehnici
de management al stresului.
4. Tinitus - este caracterizat în general de un țiuit în ureche, deși sunetul poate apărea
și sub formaa de sâsâit, zumzet, vâjâit sau păcănit. Simptomele sunt: sunete inexplicabile în
una sau ambele urechi care pot fi puternice sau mai puțin (mai mult sau mai puțin
ascuțite/frecvență înaltă). Tratamentul presupune: tinitusul dispare de la sine în majoritatea
cazurilor, însă atunci când persistă necesită examinarea din partea unui medic ORL pentru a
determina cauza exactă. Modalitățile comune de tratament includ terapie prin sunet, terapie de
management a stresului etc.
5. Barotrauma - este o leziune cauzată de o schimbare în presiunea apei sau a aerului.
Apare când se schimbă brusc altitudinea, fie în cazul unui zbor cu avionului, a unei scufundări
subacvatice sau a unei escaladări montane. Simptomele: poate începe ca un sunet de
pocnituri în urechi, urmat de durere, amețeală și pierderea auzului. Tratamentul
presupune: căscat, mestecat sau înghițit ajută la ameliorarea presiunii. Uneori sunt de ajutor
decongestionantele.
6. Nevrită vestibulară - este inflamația urechii interne cauzate de o infecție
virală. Simptomele sunt: vertigo, amețeală ușoară în unele cazuri sau greață însoțită de
vărsături. Apare pierderea ușoară a auzului, durere la nivelul urechii și simptome similare
gripei. Poate fi prezent și nistagmus - mișcări involuntare ale ochilor. Tratamentul presupune
medicație până la dispariția simptomelor.
7. Coleastomul - presupune creșterea de piele anormală la nivelul urechii medii, fiind
cauzat de o infecție cronicizată. Simptomele sunt: creșterea de mici buzunare și chisturi în
urechea internă, conducând la pierderea auzului. În cazurile grave poate apărea paralizia
mușchilor faciali sau amețeală. Tratamentul presupune antibioterapie atunci când este
ptrezentă infecție. Un coleastom mare sau infectat poate fi îndepărtat pe cale chirurgicală.
8. Otoscleroză - acumularea de țesut spongios sau similar osului în urechea internă care
împiedică funcționarea corespunzătoare a oscioarelor; mișcarea și funcția alterată reduce
sunetul care ajunge efectiv la ureche. Poate conduce la pierderea auzului, mai ales dacă sunt
afectați și nervii la la nivelul urechii. Se pare că poate apărea ca urmare a modificărilor de la
nivel hormonal din sarcină sau a virusurilor. Tratamentul depinde de gradul de pierdere a
auzului și poate include intervenție chirurgicală în scopul înlocuirii oscioarelor cu unele
artficiale; în cazurile mai ușoare este recomandată folosirea unui dispozitiv auditiv pentru
amplificarea sunetelor.

9. Furuncule - acestea cresc în canalul auditiv și sunt adeseori cauzate de infecții bacteriene.
Infecția de obicei apare ca urmare a unei fisuri sau leziuni la nivelul pielii. Simptomele sunt:
o mică umflătură care este dureroasă la atingere, însoțită de prurit. Se poate sparge, situație în
care va apărea și eliminarea de lichid. Tratamentul presupune: dispar în general de la sine,
iar în caz contrar pot fi prescrise antibiotice și analgezice; uneori medicul poate drena abcesul.
10. Otomicoză - infecția canalului extern al urechii cauzată de un fung/ciupercă. Simptomele
sunt: inflamație, piele care se descuamează, solzoasă și disconfort în canalul auditiv. Pot fi
preznete și scurgeri. Tratamentul presupune: antifungice topice și cu administrare orală sunt
de ajutor pentru a distruge fungii și a ameliora simptomele.
11. Mastoidită - o infecție bacteriană a procesului mastoid, osul din spatele urechii.
Apare de obicei când otita medie se răspândește la osul din jur deoarece este tratată inadecvat.
Această infecție este gravă și trebuie tratată cu antibiotice administrate intravenos. Poate
conduce la pierderea auzului, septicemie, meningită, leziuni cerebrale și chiar deces.

Afecţiuni ale limbii

Limba, supranumită “cel mai puternic mușchi al corpului” este un organ vital pentru
desfăşurarea activităţilor zilnice.
Limba prezintă mai multe funcţii prin care ne permite să simţim gustul alimentelor, să
înghiţim şi să vorbim, fiind în acelaşi timp un indicator al stării de sănătate a organismului.
Datorită funcţiilor ei multiple, orice problemă care apare la nivelul acesteia devine una extrem
de inconfortabilă.
În majoritatea cazurilor problemele care pot apărea la nivelul acesteia, nu sunt grave şi
se pot rezolva în scurt timp. Totuşi, o durere sau o modificare a culorii la nivelul limbii poate
indica o afecţiune mai severă cum ar fi un deficit de vitamine sau chiar cancer oral.

Aspectul unei limbi sănătoase

Limba sănătoasă este de culoare roz şi este umedă. În unele cazuri prezintă o peliculă
albă pe suprafaţa sa. Pe suprafaţa limbii există o serie de proeminenţe numite papile gustative.
Mici variaţii în textură şi culoare sunt considerate ca fiind normale.
Pe limbă stau cantonate numărul cel mai mare de bacterii din cavitatea orală!!!
Pentru a păstra sănătatea limbii, aceasta trebuie descărcată de bacterii,zilnic, în
timpul periajului dentar prin perierea acesteia!

Afecţiuni ale limbii

 Candidoza bucală
Cea mai frecventă cauză a limbii de culoare albă este Candidoza bucală. Este o infecţie
cauzată de o „ciupercă” parazită numită Candida Albicans. Afecţiunea se manifestă prin
apariţia unor depuneri de culoare albă atât pe limbă cât şi în alte zone ale cavităţii orale.
Persoanele afectate semnalează schimbări ale gustului sau apariţia unui gust neplăcut în
cavitatea bucală, dureri şi dificultăţi la masticaţie şi înghiţirea alimentelor.
Candidoza apare cel mai frecvent din cauza unui tratament cu antibiotice pentru o perioada
mai lungă de timp.
Limba roşie ca semn al unor boli generale
• Deficitul de vitamine, precum vitamina B-12 sau acidul folic, poate cauza
schimbarea culorii limbii în roşu. Uneori, limba ia aspectul unei capşuni, cu papilele gustative
mărite şi roşii;
 • Alte afecţiuni care au ca şi semn o limbă roşie sunt scarlatina şi sindromul Kawasaki
(o tulburare care afectează vasele de sânge ce apare mai ales la copii sub vârsta de 5 ani);
În oricare din aceste situaţii, este indicat să vizitați medicul de familie sau
medicul stomatolog cât mai curând posibil.
 Limba geografică
Limba geografică îşi ia numele de la modelul sub formă de hartă ce se formează pe
suprafaţa limbii. Mai multe formaţiuni de puncte roşii de diverse mărimi, care uneori prezintă
şi o margine albă, se dezvoltă în diferite zone ale limbii. Formaţiunile își pot schimba
localizarea de-a lungul timpului, astfel, acestea pot apărea într-un anumit loc pe suprafaţa
limbii pentru ca mai apoi să se mute într-o zonă cu totul diferită. Afecţiunea este de obicei
nedureroasă, chiar dacă în unele situaţii poate provoca o creştere a sensibilităţii linguale la
consumul anumitor alimente.
Ca regula generală, este bine să consultaţi medicul dumneavoastră stomatolog ori de
câte ori observaţi pete roşii pe suprafaţa limbii care nu dispar în cel mult 2 săptămâni. Dacă
medicul confirmă diagnosticul de limbă geografică, de obicei nu este nevoie de niciun
tratament. Dacă afecţiunea vă provoacă disconfort, vi se va recomanda o medicaţie topică,
pentru a îmbunătăţi situaţia.
 Eritroplazia
Eritroplazia este o afecţiune destul de rară care se manifestă prin apariţia unor leziuni
de culoare roşie pe suprafaţa limbii. Leziunile nu pot fi îndepărtate. Cu excepţia culorii,
eritroplazia este similară cu leucoplazia.
Eritroplazia are un potenţial de transformare în cancer mult mai ridicat decât
leucoplazia. De aceea, se recomandă efectuarea unei biopsii pentru a putea exclude cancerul.
 Limba neagră păroasă
Chiar dacă poate suna înfricoşător, limba neagră păroasă nu este o afecţiune gravă. În
afară de aspectul limbii, afecţiunea este inofensivă şi de obicei nu provoacă dureri.

Papilele gustative devin extrem de lungi, aspect ce favorizează adăpostirea bacteriilor între
ele.Când numărul bacteriilor creşte, va apărea o culoare mai închisă sau neagră iar papilele
gustative crescute în exces vor avea aspectul firelor de par.
Principala cauză a apariţiei acestei tulburări este schimbarea florei bacteriene din cavitatea
bucală ca urmare a unui tratament cu antibiotice.

NASUL
nasul nu ne creează de obicei mari probleme, în afară de momentele în care suntem
răciți și trebuie să îl suflăm foarte des. Persoanele care suferă de alergii au mai multe bătăi de
cap din acest motiv, însă tot nu se poate spune că este o problemă serioasă. Cu toate acestea,
chiar și nasul se poate îmbolnăvi și poate să dea simptome foarte neplăcute.
Descoperă cinci boli ale nasului și cum să le depistezi după simptome!
 Boli ale nasului și simptomele lor
1. Sinuzită
Una dintre cele mai cunoscute boli ale căilor nazale este sinuzita, care reprezintă o
inflamație a sinusurilor. Aceasta poate fi provocată de alergii, infecții sau chiar și de poluarea
din aer, iar recurența este mai probabilă în cazul persoanelor care au astm sau un sistem
imunitar sensibil. Inițial, nu se recomandă decât urmărirea simptomelor și eventual
ameliorarea durerii cu medicamente. Dacă boala persistă mai mult de 7-10 zile, se
administrează tratament cu antibiotice. Sinuzita cronică ar putea necesita inclusiv intervenție
chirurgicală.
Sinuzita este o afecțiune comună, însă poate deveni periculoasă dacă se complică,
pentru că sinusurile se află foarte aproape de creier, ceea ce înseamnă că acesta poate să se
infecteze la rândul lui.
Iată care sunt simptomele sinuzitei:

6 boli care nu dau simptome decât când e prea târziu

 durere de cap sau senzația de presiune în zona sinusurilor;
 amplificarea durerii la aplecare sau atunci când te întinzi;
 secreție abundentă și groasă în nas, de culoare verde, uneori cu puroi sau
sânge;
 durere în zona ochilor;
 probleme cu urechea din cauza congestionării căilor nazale;
 amețeală.
2. Polipi nazali
Polipii nazali sunt o boală foarte comună a nasului și reprezintă niște mici excrescențe
în formă de lacrimă, necanceroase, care se formează în nas și la nivelul sinusurilor. Sunt de
obicei asociați cu alergiile și astmul și în multe cazuri nu dau simptome, mai ales dacă sunt
mici. Dacă se formează excrescențe mai mari, acestea pot bloca scurgerea normală a secreției
din sinusuri, iar mucusul respectiv poate să se infecteze dacă se acumulează.
Spre deosebire de polipii care se formează în colon sau în vezica urinară, cei nazali
sunt foarte rar canceroși. Ei pot fi tratați cu medicamente sau prin metode chirugicale, așa că
nu trebuie să îți faci probleme dacă ai așa ceva. Iată ce simptome dau polipii nazali:
 nas înfundat;
 strănut;
 nas care curge des;
 durere facială;
 probleme cu simțul mirosului;
 mâncărimi în jurul ochilor;
 infecții.
Află tot ce trebuie să știi despre operația de polipi!
3. Deviație de sept
 Deviația de sept este o boală a nasului în care septul, cartilagiul care desparte cele
două pasaje nazale, este strâmb sau deviat din centru, într-o parte, împiedicând astfel
respirația normală. Se estimează că aproximativ 80% dintre oameni se confruntă cu deviație
de sept, însă aceasta provoacă probleme cu respirația în rare cazuri.
Unii oameni se nasc cu deviație de sept, iar alții capătă această afecțiune în urma unei
traume fizice. Cel mai comun simptom al deviației de sept este congestia nazală, care
afectează în special o nară, însă există și alte semne:
 sângerări din nas;
 dureri faciale;
 dureri de cap;
 sforăit;
 apnee (senzația de sufocare în timpul somnului).
Află mai multe despre operația de deviație de sept!

4. Rinita atrofică
Rinita atrofică este o afecțiune ale cărei cauze nu se cunosc și care se manifestă prin
formarea unor cruste groase în cavitatea nazală, ceea ce rezultă în micșorarea și atrofierea
mucoasei nazale și a osului de sub aceasta. Deși este o boală destul de rar întâlnită, e bine să
știi care sunt simptomele:
 miros neplăcut în nas;
 obstrucție nazală;
 sângerări nazale;
 lipsa mirosului;
 infecții secundare (ale sinusurilor, de pildă);
 otită medie.
5. Abcesul septului nazal
Un abces este o infecție bacteriană care formează o pungă cu puroi și poate să apară și
în nas, în urma unei lovituri, dar și dacă ai avut o infecție a sinusurilor. Tratamentul constă în
administrarea de antibiotice și este nevoie de extragerea puroiului din nas cu ajutorul unei
mici incizii sau cu un ac subțire. Cea mai importantă parte a tratamentului este grija pe care o
ai tu față de nas după ce primești diagnosticul. Simptomele abcesului nazal sunt:
 durere în zona abcesului;
 înroșirea zonei;
 înfundarea nasului;
 febră;
 dureri de cap.
Fiindcă majoritatea afecţiunilor apar din pricina unui sistem imunitar slăbit, îţi
recomandăm un supliment alimentar care să-ţi menţină sănătatea.