Afectiuni specifice in oftalmologie

VICII DE REFRACTIE
Ochiul este un sistem capabil sa se modifice pentru a permite perceperea imaginilor clare pe retina. Acesta capacitate scade cu varsta. De la nastere pana la 3 ani se petrec urmatoarele modificari: creste lungimea ochiului, cristalinul se aplatizeaza (se turteste) si cornea devine mai sferica. Astfel, in jurul varstei de 3 ani se ajunge la starea de emetropie (dioptrii 0). In cazul emetropiei (0 dioptrii) razele de lumina primite de ochi converg (se strang) intr-un singur punct pe retina si omul vede clar fara ochelari Ametropiile (viciile de refractie) apar prin anomalii in evolutia acestor parametrii oculari. Ele pot fi sferice (miopia, hipermetropia) in care corneea este asemanatoare unei mingi de fotbal sau asferice (astigmatismul) in care corneea capata aspectul unei mingi de baseball. Miopia Este un exces de convergenta, razele se strang intr-un punct inaintea retinei. Se noteaza cu semnul . Miopia scolarilor este frecventa, dar exista si miopia boala de peste 10 dioptrii, ajungand pana la 20 sau 30 dioptrii care duce la modificari importante ale ochiului. Ochiul miop nu vede la distanta, el vede la apropiere. Are insuficienta de convergenta cu exces de divergenta. Predispune la strabism divergent . Tratamentul:  Medical este ineficient dar util in complicatiile miopice  Corectia optica cu lentile sferice divergente, date in cea mai mica valoare ioptrica, pentru a nu transforma ochiul din miop in hipermetrop. Aceasta corectie optica se poate face cu:  Lentile aeriene  Lentile de contact (indicatie majora in caz de miopie unilaterala)  Chirurgical (keratotomia cu laser) utila pentru cazurile cu pana la 7-8 dioptrii. Hipermetropia Este un deficit de convergenta, razele se strang intr-un punct inaintea retinei. Se noteaza cu semnul + Hipermetropul nu vede bine nici de aproape nici de la distanta, cristalinul se acomodeaza continuu . In aceasta situatie imaginea vizuala se formeaza in afara maculei. Tratamentul hipermetropiei : Este in esenta optic:  lentile convergente cu cea mai mare valoare dioptrica pentru a rezolva acomodatia corectia optica se face in functie de varsta, copilul mic si foarte mic nu primeste ochelari, dar cei cu strabism si ambliopie vor primi corectie cat mi aproape de valorile viciului de refractie  la adultul cu hipermetropie aprox. +4 corectia este aceiasi pentru aproape si pentru adultul cu > +4, corectia este pentru departe Astigmatismul Se caracterizeaza prin faptul ca imaginea unui punct este nu tot un punct ci o suprafata sferica pe retina. Poate fi miopic, hipermetropic sau mixt, regulat sau neregulat (de ex in keratoconus, herpes cornean, dupa operatii pe cornee).

Tratamentul :  Astigmatismul se corecteaza cu lentile cilindrice convergente sau divergente cu un singur meridian activ care se atasaza perpendicular pe meridianul astigmat. Pacientii cu vicii de refractie se plang de:  scaderea vederii,  dureri de cap,  oboseala oculara,  lacrimare,  privire printre pleoape,  chiar blefarite cronice sau greata. Terapia este cu atat mai eficienta cu cat diagnosticul este mai devreme stabilit si varsta copilului este mai mica (sub 6 ani).

PRESBITISM
La tineri, cristalinul este moale si flexibil si isi schimba cu usurinta forma pentru a se concentra. Cu timpul se petrece o intarire graduala a cristalinului; drept urmare, scade constant si abilitatea lui de a se concentra. Prezbiopia reprezinta diminuarea puterii de acomodare a ochiului o data cu inaintarea in varsta, mai ales la distingerea obiectelor de aproape. Aceste probleme incep sa fie remarcate in jurul varstei de 45 de ani, cand pentru a citi dintr-o carte sau dintr-un ziar, acestea trebuie indepartate de ochi pentru a vedea mai bine. Imaginile sunt focalizate in spatele retinei, in loc sa fie focalizate pe retina, aceasta determinand o vedere neclara. Prezbiopia este un proces normal in cadrul imbatranirii Simptomatologia: Principalul simptom al prezbiopiei este vederea neclara in special in distingerea obiectelor apropiate. Aceasta se inrautateste la lumina slaba sau pe un fond de oboseala. Prezbiopia poate de asemenea sa produca cefalee (dureri de cap) sau astenopie (oboseala ochilor). Tratament : Se corecteaza prin lentile convergente + .

BLEFARITA
Blefarita reprezinta inflamatia pleoapelor, limitata de obicei la marginea libera, evoluand de maniera cronica si recidivanta. Boala poate fi de doua tipuri: blefarita seboreica, cauzata de infectiile cu ciuperci (candida) sau stafilococica, cand apare din cauza stafilococului auriu. Factorii de risc sunt reprezentati de infectiile cu Candida, dermatita seboreica, acnee, prezenta unei infectii in vecinatate. Chiar si mediul poate provoca iritatii mecanice: praf, corpi straini, caldura, frig, radiatie, cosmetice, medicamente. Simptomatologia : Difera in functie de tipul blefaritei:  Blefarita stafilococica se caracterizeaza prin prurit, dureri in forma de intepaturi, lacrimare, senzatie de arsura, corp strain. Este posibil sa apara si fotofobia (sensibilitate la lumina). 2

Blefarita seboreica se manifesta prin congestionarea marginii pleoapei, Scuame galbui uscate, secretii galbui uleioase la marginea genelor. Dupa indepartarea scuamelor pielea ramane rosie, lucioasa, iritata. Tratament:  Comprese calde - pe pleoapele inchise se aplica un prosop inmuiat in apa calda si 

    

apoi scurs, cel putin 1 minut. Procedura se repeta de 2-3 ori. Are ca scop inlaturarea mizeriei din jurul genelor si, totodata, diluarea secretiilor (de sebum) glandelor sebacee, prevenind aparitia orjeletului. Frectia pleoapelor - se freaca baza genelor cu un prosop curat de bumbac, inmuiat in apa calda, timp de 15 secunde pentru fiecare pleoapa. Unguente cu antibiotice - se aplica la baza genelor, inainte de culcare, cu degetul curat sau cu un betisor de vata. Igiena adecvata - deoarece blefarita este o afectiune persistenta trebuie curatata cu atentie pleoapele pentru a preveni reaparitia bolii. In unele cazuri pot fi prescrise lacrimi artificiale sau picaturi de ochi cu steroizi pentru a reduce inflamatia si a preveni uscarea ochilor. Se recomanda spalarea pleoapelor, sprancenelor si parului zilnic cu un sampon destinat pentru uzul copiilor. Pentru spalarea pleoapelor, se pun cateva picaturi de sampon pentru copii intr-un pahar cu apa si se imbiba un tampon de vata sau un betisor folosit la igiena urechilor. Tinand ochii inchisi, se sterge usor fiecare pleoapa, inclusiv peste gene, de aproximativ 10 ori, pe o directie orizontala, pornind de la nivelul nasului. Inainte de deschiderea ochilor, trebuie sa clatiti bine cu apa din abundenta.Alternativ, in timpul dusului, se lasa apa calduta sa curga peste ochii inchisi timp de 1 minut. Apoi, se pun 1-2 picaturi de sampon pe o bucata de material moale si se sterg usor genele la fel ca mai sus, dupa care se clateste bine. Plantele medicinale se folosesc sub forma de comprese si spalaturi oculare. Cele mai eficiente sunt sulfina, patlagina si feniculul. Faceti o infuzie din doua lingurite din amestecul de plante la o cana de apa. Cand este calduta, dizolvati un varf de bicarbonat si puneti comprese pe ochi timp de 20 de minute.

ORJELETUL
Orjeletul extern (ulciorul ) reprezinta infectia glandelor sebacee sau sudoripare de la nivelul pleoapei. Orjeletul extern reprezinta inflamatia glandelor sebacee, glandelor Zeis sau Moli de la baza genei, in timp ce orjeletul intern reprezinta inflamatia acuta a glandelor Meibom. Orjeletul extern se raspandeste pe suprafata pielei, in timp ce orjeletul intern se raspandeste spre sacul conjunctiv. Cauza ulciorului este deseori necunoscuta, dar poate apare datorita:  frecatului pleoapei, iritand glandele sebacee. Bacteriile de la nivelul mainii pot cauza infectia  utilizarea rimelului, conturului de ochi sau a altor produse cosmetice, care pot irita ochiul. Daca aceste produse sunt contaminate cu bacterii poate apare o infectie. Simptomatologia : Ulciorul incepe ca o macula rosie, sensibila la suprafata pleoapei de-a lungul liniei genelor. Aceasta se transforma intr-o papula mica, moale asemanatoare acneei. Ochiul poate lacrima si pleoapa sa fie 3

dureroasa. Tipic ulciorul dezvolta un cap (se colecteaza lichid alb sau galben) si se sparge in aproximativ 3 zile. Dupa deschiderea ulciorului acesta se vindeca si dispare. Orjeletul intern, desi mai profund in pleoapa are aceleasi simptome ca si ulciorul. Tratament :

Tratamentul ambulator pentru ulcior este in mod normal sufficient  se aplica comprese calde, umede. Compresele calde, umede aplicate de 3-6 ori pe zi ajuta la vindecarea mai rapida. Compresa calda ar putea de asemenea ajuta la deblocarea porilor glandelor pentru a se drena si a incepe sa se vindece. Inainte de aplicare se vor spala mainile. Se utilizeza o panza moale sau tifon muiat in apa calda. Nu se va utiliza apa fierbinte si nu se va incalzi tifonul umed in cuptorul cu microunde - compresa se poate infierbanta prea tare si arde pleoapa. Compresa se tine pe pleoapa pana se raceste (normal 5-10 minute). Se poate utiliza si ser fiziologic sau apa de trandafiri in locul apei de la robinet pentru grabirea procesului de vindecare.  Drenarea puroiului  spalarea pleoapei sau de-a lungul liniei genelor cu sapun fin sau sampon delicat (cel pentru copii de exemplu) pentru a reduce sansele infectiei daca sunt antecedente de ulcior recurent sau semne de blefarita. Se va utiliza un prosop curat sau vata inmuiate in solutia preparata pentru spalarea blanda a pleoapei.  unguente cu antibiotice sau picaturi oftalmice  nu se vor folosi cosmetice sau lentile de contact pana la vindecarea completa a ulciorului CONJUNCTIVITA
Conjunctivita este o boala frecventa, in special la copii. Conjunctivita este o inflamatie a conjunctivei, membrana transparenta care acopera partea alba a ochiului si captuseste suprafata interioara a pleoapelor. Este o roseata oculara ce a aparut destul de rapid, fara traumatism, insotita de senzatia de corp strain (ca nisipul in ochi), secretie apoasa, mucoasa sau purulenta care aduna (aglutineaza) genele, mancarimi, pleoapele pot fi umflate, vederea nu este de obicei afectata in lipsa complicatiilor. Mai pot sa apara membrane albe pe interiorul pleoapelor, marirea ganglionilor. Etiopatologia : Conjunctivita poate fi, dupa cauza de aparitie: - bacteriana (afecteaza cel mai des copiii) - gonococica (produsa prin o infectie venerica a tractului genitourinar), poate fi cauza de orbire la copil - virala (adenovirusuri) - alergica - chlamidiana (produsa tot prin o infectie venerica). Simptomatologia : Simptomele conjunctivitei difera in functie de gradul inflamatiei conjunctivei si include urmatoarele:  hiperemia conjunctivala (inrosirea mucoasei conjunctivale)  hiperlacrimatie (cantitate excesiva de lacrimi)  secretie alb-galbuie, care se depoziteaza la radacina genelor si coltul ochiului, in special dupa somn  secretie verzuie, groasa, aparuta la nivelul ochiului

prurit conjunctival (mancarime, aparuta la nivelul mucoasei conjunctivale, care prin grataj poate accentua hiperemia)  arsuri ocular  vedere incetosata  fotofobie (sensibilitate crescuta la lumina). Tratament : Tratamentul corect al conjunctivitei depinde in primul rand de etiologia acesteia. Conjunctivita bacteriana,  cu antibiotice sub forma de picaturi oculare (colir), unguente sau pastile. Picaturile oculare si unguentele trebuie aplicate la nivelul conjunctivei de 3-4 ori pe zi pentru o perioada de 5-7 zile. Pastilele cu antibiotic se administreaza de asemenea pentru mai multe zile (5-7 zile). Conjunctivita virala este una dintre cele mai frecvente infectii oculare si este de obicei determinata de virusurile gripale si paragripale (sezoniera). Conjunctivita virala este una dintre primele manifestari ale racelilor sezoniere comune si la fel ca si aceastea are o evolutie autolimitanta (dispare fara aplicarea unui tratament etiologic), dupa un interval de 5-7 zile de la debut. Conjunctivita alergica apare cel mai frecvent la persoanele cu atopie (teren alergic)  cu medicatie specifica antialergica. Este foarte importanta identificarea alergenului care produce conjunctivita pentru a se putea realiza astfel profilaxia (prevenirea) unor episoade noi de conjunctivita alergica. Conjunctivita determinata de iritanti (substante provenite din mediul inconjurator, care pot cauza iritatia fizica sau chimica a mucoasei conjunctivale)  importanta indepartatrea cat mai rapida a iritantului, prin spalare locala cu apa. Pentru a usura simptomele de conjunctivita:  protejarea ochii de praf si alte substante iritante  evitarea folosiri fardurilor  indepartarea lentilele de contact  usurarea disconfortul conjunctivitei acute aplicand comprese caldute pe ochiul afectat sau pe ambii ochi.  utilizarea "lacrimilor artificiale" (picaturi oculare special realizate pentru a mentine globul ocular umed si curat. 

KERATITA
Keratita este o afectiune inflamatorie a corneei, portiunea transparenta, circulara anterioara a globului ocular, de deasupra pupilei. Etiopatologia : Exista o gama larga de cauze care pot induce inflamatia corneei, keratita:  virusi (foarte des intalnit este virusul herpetic),  bacterii, fungi;  expunerea intensa la lumina ultravioleta sau alte surse, lumina reflectata de zapada sau apa;  iritatii in urma folosirii indelungate a lentilelor de contact; s  indromul de ochi uscat;  prezenta unui corp strain;  deficitul de vitamina A;  reactie la coliruri (majoritatea contin conservanti), cosmetice, poluare, particule de praf, polen; efectul secundar al unor medicamente.

Simptomatologia : Manifestarile clinice se caracterizeaza prin:  ochi foarte dureros, rosu,  lacrimare intensa,  fotofobie (sensibilitate la lumina );  deseori, afectiunea este insotita de vedere in ceata", halouri. Tratament : Keratita virala se vindeca de obicei de la sine, in doua-trei saptamani, uneori raman sechele care pot persista si cateva luni. Pentru aceasta forma de boala se indica coliruri sau unguente oftalmice antivirale. Daca este o inflamatie de cauza bacteriana se trateaza cu coliruri cu antibiotice. Tot acestea sunt indicate pentru formele produse de iritatia indusa de lentilele de contact sau de radiatiile ultraviolete. Sindromul de ochi uscat se trateaza cu lacrimi artificiale. Daca boala este indusa de utilizarea colirurilor, administrarea acestora trebuie oprita, iar ochii lasati sa se vindece.

CATARACTA
Cataracta reprezinta pierderea transparentei (opacifierea) cristalinului. Etiopatologia : Anumiti factori predispun la aparitia bolii si anume:  varsta inaintata, imbatranirea (cataracta senila)  expunerea excesiva la raze ultraviolete (UV), si anume, lumina naturala, expunerea artificiala (saloane pentru bronzat artificial)  diabetul zaharat, in special diabetul decompensat (cu valori mari ale glicemiei)  alte boli oftalmologice: glaucomul (cresterea presiunii intraoculare), uveita cronica, retinita pigmentara (boala degenerativa a celulelor cu bastonase si conuri de la nivelul retinei) sau dezlipirea de retina  tratamentul cronic cu corticosteroizi (medicamente antiinflamatorii puternice)  expunerea frecventa sau tratamentul cu raze X  agregarea familiala (factorii genetici), unele persoane mostenesc o anumita predispozitie pentru aparitia cataractei  vitrectomia (indepartarea lichidului din interiorul globului ocular), in special in randul persoanelor de peste 50 de ani. Studiile arata ca peste 80% dintre persoanele care sufera o vitrectomie, dezvolta si cataracta in intervalul 6 luni si 3 ani de la interventia initiala  leziunile oculare, o cauza mai rara de cataracta, intalnita mai ales in randul copiilor Simptomatologia : Simptomele cataractei includ:  vedere neclara, estompata, incetosata  dificultate crescuta de a vedea pe timpul noptii  sensibilitate la lumina si la lumina puternica  halouri in jurul luminilor  nevoia de lumina puternica pentru citit si alte activitati  schimbari frecvente a retetelor de ochelari sau lentile de contact  diminuarea sau ingalbenirea culorilor  imagine dubla la un singur ochi Tratamentul cataractei este chirurgical, extractia cristalinului opacifiat si inlocuirea lui cu un cristalin artificial fiind poate cea mai frecventa interventie chirurgicala oftalmologica. Operatia se face cu 6

anestezie locala sau chiar cu picaturi de anestezie, in ambulatoriu (pacientul poate pleca acasa la cateva minute dupa operatie). Postoperator, pacientul va avea nevoie de ochelari pentru aproape, cristalinul artificial implantat fiind calculat ca si dioptrii doar pentru distanta.

GLAUCOMUL
Glaucomul este o boala de ochi ce produce atrofierea nervului optic si ingustarea campului vizual. Aceasta boala a ochiului se caracterizeaza prin cresterea tensiunii intraoculare si scaderea acuitatii vizuale. Glaucomul este deseori asociat cu o crestere a presiunii intraoculare dar poate exista si atunci cand presiunea este normala. Si invers putem avea o presiune intraoculara mare fara insa a avea glaucom. Etiopatologia : O serie de factori duc la cresterea riscului de glaucom: - istoricul familiei (cazuri de glaucom in familie) - imbatranirea - diabetul si bolile vasculare - miopia severa. Presiunea creste lent sau devine instabila si pierderea campului vizual se produce incepand de la extremitati. Afectarea nervului optic este dificil de evaluat la inceput si pentru depistare este necesar examenul de fund de ochi . Semnele si simptomele includ: * Vedere tulbure * Halouri in jurul surselor de lumina * Inrosirea ochiului * Durere oculara violenta * Greata si varsatura Pentru a stabili diagnosticul, medicul oftalmolog apeleaza la 4 teste simple. Din datele rezultate n urma acestor investigatii, medicul va stabili daca sunteti bolnav de glaucom, tipul acestuia si ct de avansata este boala.  Masurarea presiunii intraoculare Se face un test cu un instrument numit tonometru.  Examinarea nervului optic.Se realizeaza cu ajutorul oftalmoscopului  Examinarea unghiului de drenaj  Examinarea cmpului vizual Tratament : Glaucomul nu poate fi vindecat iar leziunile produse de boala nu sunt reversibile. Dar, prin tratament, glaucomul poate fi controlat. Picaturile oculare, medicamentele orale si procedurile chirurgicale pot preveni sau incetini leziunile ulterioare. Tratamentul glaucomului consta in reducerea presiunii intraoculare si nu in redarea campului vizual pierdut. Se administreaza picaturi, pastile, tratament cu laser sau se poate efectua o interventie chirurgicala. Este important ca picaturile sa fie administrate corect in ochi si la intervale regulate.

TRAUMATISME ALE OCHIULUI

Leziunile traumatice oftalmologice se caracterizeaza printr-o mare varietate de cauze, manifestari clinice si severitate. Din punct de vedere medical, acestea sunt de mai multe tipuri: arsuri, plagi, contuzii, corpi straini, eroziuni, abraziuni Cele mai des intalnite cauze ale traumatismelor oculare sunt reprezentate de bucati de lemn, aschii, metal, sticla, pietre, mingi de tenis, fluturasi de badminton, sageti, artificii. Ele pot determina traumatisme penetrante sau perforante (plagi), in care este intrerupta integritatea epiteliului cornean si structura ochiului este afectata in profunzime, sau contuzii, care nu sunt penetrante si afectarea este mai superficiala. Arsurile Exista mai multe tipuri de arsuri, in functie de tipul agentului etiologic. Sunt descrise arsuri chimice, termice, electrice si chiar cu ultraviolete. Este cazul sapunului, cremelor, si chiar gazului lacrimogen. Ele pot determina aparitia unei reactii locale insotita de inrosirea ochiului si hiperlacrimatie, simptome ce se rezolva relativ usor, fara sa lase sechele importante. Cele mai periculoase substante din aceasta categorie sunt insa cele alcaline. Substantele alcaline sunt continute in soda caustica, var, amoniac. In cazul in care pacientul vine in contact cu astfel de chimicale se recomanda: - sa nu se frece la ochi deoarece astfel se poate extinde substanta pe intreaga suprafata oculara, si se poate instala ischemie locala importanta. In plus, prin frecatul ochilor cu mainile contaminate se poate transfera o cantitatea suplimentara de substanta chimica in ochi. - este foarte importanta indepartarea substantei chiar in primele minute de la contact pentru a se evita aparitia complicatiilor. Arsurile termice sunt cauzate de flacari care vin in contact cu ochiul, de vapori de apa fierbinte sau de lichide fierbinti Abraziuni si perforatii Abraziunile corneene se caracterizeaza ca fiind leziuni superficiale, care nu intereseaza structurile profunde si nici nu altereaza integritatea epiteliului corneean. Cel mai frecvent abraziunile apar in urma contactului cu fire de praf grunjoase, cu frunze, ramuri de copac sau aschii sau in momentul in care pacientul este lovit in ochi (accidental sau voit). Perforatiile Sunt leziuni in care apare o solutie de continuitate in epiteliul afectat, fie ca este vorba de cel conjunctival, corneean sau scleral. Etiologia acestor traumatisme este multipla si include : contactul cu obiecte metalice zburatoare, aschii, caderi de la inaltime. Corpi straini intraorbitali Prin corp strain se intelege de obicei o bucata de mici dimensiuni de metal, plastic, sticla sau lemn care provine din mediul extern si ajunge in mod accidental in contact cu ochiul, determinand o simptomatologie specifica si o reactie locala menita sa protejeze ochiul de actiunea posibil daunatoare. Corpii straini corneeni si conjunctivali sunt de cele mai multe ori in contact cu suprafata oculara fara sa penetreze efectiv epiteliul.

Simptomatologie : Leziunile chimice Cele mai frecvente simptome sunt reprezentate de durere oculara, senzatie de arsura. Ochiul se poate inrosi excesiv, apare disconfortul local intens si edemul palpebral. Abraziunile corneene Se manifesta prin durere, senzatie de corp strain intraocular, si fotofobie (sensibilitate crescuta la lumina). Corpii straini corneeni: determina aparitia unei senzatii de disconfort, de nisip in ochi, scaderea acuitatii vizuale si aparitia fotofobiei, pe fondul hiperlacrimatiei. Uneori corpul starin poate fi observat la suprafata corneei (in special in examinarea cu lampa cu fanta). In cazul in care este vorba de un corp strain metalic apare un inel de rugina in jurul acestuia care poate complica afectiunea si care necesita, la randul lui, tratament de specialitate. Corpii straini intraorbitali: determina aparitia unei simptomatologii la cateva zile de la traumatismul intial. Pacientul acuza dureri intense, ce se accentueaza la mobilizarea ochiului, scaderea vederii si diplopie. Exista insa si cazuri pauci sau chiar asimptomatice. Corpii straini intraoculari: sunt initial asimpotmatici, insa pe parcurs pacientul descrie durere, fotofobie, ochiul se inroseste si poate sa apara si edemul local. Tratament : Tratamentul arsurilor chimice Consta in indepartarea substantei chimice. Spalaturi cu ser sau orice alt lichid netoxic, steril. Sunt realizate timp de minim 30 de minute, verificandu-se apoi pH-ul secretiei lacrimale. In tratamentul arsurilor severe sunt indicate : administrarea de solutie de acid ascorbic, administrarea de cisteina, de agenti hipotensivi oculari (arsurile pot modifica sever structura ochiului, favorizand aparitia hipertensunii intraoculare) si tratament antibiotic particular. Abraziunile corneene In general, tratamentul cuprinde : - Aplicarea locala de comprese cu gheata pentru 24- 48 de ore pentru a reduce edemul. Sunt recomandate masuri terapeutice mai agresive doar in cazul in care situatia se complica iar ochiul se inroseste, se edematiaza, durerea este accentuata si apar chiar si scurgeri oculare.

Corpii straini intraoculari Sunt extrasi, cel mai adesea cu pensa, insa ei pot fi indepartati si cu un ac steril. Daca insa corpul strain este situat adanc in ochi, el se indeparteaza doar in sala de operatii, dupa anestezierea pacientului. Se recomanda de asemenea tratament cu antibiotice, cicloplegice si un pansament steril.