AFECTIUNILE INFLAMATORII ALE OCHIULUI

Blefarita
Generalitati
Una dintre cele mai frecvente probleme oculare la adulti este 0 afectiune a pleoapei denumita
blefarita. Blefarita reprezinta inflamatia pleoapelor.
Cauza blefaritei este necunoscuta, dar este mai frecventa la persoanele care au matreata, alergii sau
eczeme. Forma cea mai obisnuita apare in asociere cu acneea rozacee sau dermatita seboreica.
De cele mai multe ori aceasta afectiune este una cronica (de lunga durata). Orjeletul (denumit
popular "ulcior") apare mai frecvent la bolnavii de blefarita.

Simptomele blefaritei inc1ud:

. Roseata
. iritatia
· prezenta crustelor la marginea pleoapei. Crustele precum si genele din acea zona pot fi uscate
sau grase. Pot cadea. Marginile pleoapelor sunt de obicei masiv colonizate cu bacterii, de regula
cu stafilococi.

Diagnostic
Pentru precizarea diagnosticului, medicul specialist oftalmolog analizeaza globul ocular, pleoapa si
genele cu ajutorul unui instrument numit oftalmoscop. La inspectia atenta, marginile pleoapelor
apar unsuroase, ulcerate cu cruste din detritusuri ce se lipesc de gene.

Tratament
Se recomanda spalarea pleoapelor, sprancenelor si parului zilnic cu un sampon destinat pentru uzul
copiilor. Pentru spalarea pleoapelor, se pun cateva picaturi de sampon pentru copii intr-un pahar cu
apa si se imbiba un tampon de vata sau un betisor folosit la igiena urechilor. Tinand ochii inchisi, se
sterge usor fiecare pleoapa, inc1usivpeste gene, de aproximativ 10 ori, pe 0 directie orizontala,
pornind de la nivelul nasului. Inainte de deschiderea ochilor, trebuie sa c1atitibine cu apa din
abundenta.
Alternativ, in timpul dusului, se lasa apa calduta sa curga peste ochii inchisi timp de 1 minut. Apoi,
se pun 1-2 picaturi de sampon pe 0 bucata de material moale si se sterg usor genele la fel ca mai
sus, dupa care se c1atestebine.

Orieletul
Generalitati
Orjeletul (ulciorul) si salazionul sunt probleme care pot interveni la nivelul unei mici glande
sebacee de la nivelul pleoapei superioare sau inferioare.
Ulciorul (sau orjeletul extern) este infectia unei mici glande sebacee de la nivelul pleoapei, care
inconjoara baza unei gene. Initial apare ca 0 mica umflatura rosie, moale, care atinge un maxim in 3
zile. Ulciorul se sparge apoi, dreneaza si se vindeca in aproximativ 0 saptamana.
Orjeletul intern, ca si ulciorul este 0 infectie. Acesta afecteaza insa glanda sebacee mai profund in
interiorul pleoapei. Acestea sunt de obicei mai mari si dureaza mai mult decat ulciorul.
Salazionul este 0 inflamatie a glandelor sebacee profunde de la nivelul pleoapelor. Nu este 0
infectie. Salazionul tipic se dezvolta lent pe parcursul a 2-3 saptamani, in general fara durere
oculara.
1/12

.
Cauza ulciorului este deseori necunoscuta, dar poate apare datorita:
· frecatului pleoapei, iritand glandele sebacee. Bacteriile de la nivelul mainii pot cauza infectia
· utilizarea rimelului, conturului de ochi sau a altor produse cosmetice, care pot irita ochiul.
Daca aceste produse sunt contaminate cu bacterii poate apare 0 infectie.
Un salazion se poate dezvolta dintr-un orjelet intern care nu dreneaza si nu se vindeca. Cand porii
glandelor sebacee sunt blocati poate apare atat orjeletul intern cat si salazionul. Porii nu se mai
dreneaza astfel si se inflameaza.
o alta problema care se poate adauga sau cu care poate fi confundat ulciorul este 0 infectie sau
inflamatie a pleoapei numita blefarita.
Simp tome
Orjeletul intern, desi mai profund in pleoapa are aceleasi simptome ca si u1ciorul.
Salazionul tinde sa creasca mai lent si mai profund in pleoapa decat ulciorul, in general necauzand
durere si putand persista cateva luni. Salazionul poate forma un chist sub piele, mai ales cand porii
glandelor sunt blocati si materiile se constituie in interiorul glandei. Inflamatia si tumefierea se pot
extinde la zona inconjuratoare ochiului, de exemplu la nivelul sprancenelor. Se poate extinde
suficient de mult pentru a interfera cu vederea.
Investigatii
Deseori este dificil de diferentiat ulciorul de salazion, care sunt afectiuni usoare ale pleoapei.
Ambele se diagnosticheaza prin examinarea vizuala atenta a pleoapei. Daca exista 0 umflatura dura
in interiorul pleoapei, aceasta este diagnosticata frecvent ca salazion.
Daca ulciorul nu se vindeca prin tratament ambulator, fluidul din interior poate fi examinat pentru
determinarea exacta a bacteriei cauzatoare de infectie si tratament adecvat.
U1ciorulincepe ca 0 macula rosie, sensibila la suprafata pleoapei de-a lungulliniei gene1or.Aceasta
se transforma intr-o papula mica, moale asemanatoare acneei. Ochiul poate lacrima si pleoapa sa fie
dureroasa. Tipic u1cioruldezvolta un cap (se colecteaza lichid alb sau galben) si se sparge in
aproximativ 3 zile. Dupa deschiderea ulciorului acesta se vindeca si dispare.
Tratament

Tratamentul ambulator este suficient pentru majoritatea u1cioarelorsi orjeletelor interne, probleme
minore ale pleoapei. Daca tratamentul ambulator nu da rezultate, poate fi necesara prescrierea de
unguente sau picaturi pentru ochi. Este necesar consultul de specialitate daca:
- un ulcior devine foarte dureros, creste foarte repede sau continua sa dreneze (mai ales daca se
dreneaza puroi)
- roseata si tumefierea ulciorului depasesc exteriorul pleoapei, interiorul ei sall este la nivelul
globului ocular
- sunt probleme vizuale
- u1ciorulnu se amelioreaza dupa 3 zile de tratament ambulator sau nu se vinedeca intr-o saptamana
de tratament.

Daca infectia se extinde la nivelul pleoapei sau al sprancenei poate fi necesar tratamentul cu
antibiotice orale. Daca un u1ciorfoarte mare nu se vindeca sub tratament ambulator sau un salazion
suficient de voluminos pentru a interfera cu vederea - va trebui incizat de un specialist, pentru a se
drena si vindeca. Dupa aceasta interventie se va utiliza un unguent cu antibiotice sau picaturi
oftalmice.
Specialistul poate recomanda spalarea pleoapei sau de-a lungulliniei genelor cu sapun fin sau
sampon delicat (cel pentru copii de exemplu) pentru a reduce sansele infectiei daca sunt antecedente
2/12
 ,

de u1ciorrecurent sau semne de blefarita. Se poate prepara un sapun delicat acasa amestecand sapun
neiritant, ca samponul pentru copii, cu 0 cantitate egala de apa calda. De obicei 30 mililitri din
fiecare sunt suficienti. Se va utiliza un prosop curat sau vata inmuiate in solutia preparata pentru
.. / spalarea blanda a pleoapei.
Profilaxie
Pentru a preveni u1ciorul,orjeletul intern si salazionul:
. nu se freaca ochii, ceea ce-i poate irita si raspandi infectia
. se protejeaza ochii de praf si poluanti din aer prin purtarea de ochelari de protectie, mai ales
cand greblati sau tundeti gazonul
. se evita zonele intens poluate si cu mult praf
. se inlocuiesc cosmeticele, mai ales rimelul cel putin 0 data la 6 luni. Bacteriile se pot dezvolta
in acestea
. se trateaza prompt orice inflamatie sau infectie a pleoapelor (blefarita). In caz contrar infectia
se poate extinde la glandele sebacee ale pleoapei si cauzeaza ulcior.
Tratament ambulatoriu
Desi majoritatea u1cioarelorsi salazioanelor nu sunt contagioase:
- evitati folosirea in comun a prosoapelor, buretilor de baie sau a cosmeticelor
- spalati frecvent mainile si nu frecati ochii, mai ales daca aveti grija de cineva cu ulcior sau orice
fel de infectie
- se spala frecvent mainile daca aveti 0 infectie in organism si nu se introduc in ochi.
Tratamentul ambulator pentru ulcior si salzion este in mod normal suficient. Urmatoarele masuri
scad disconfortul si ajuta la vindecare:
- nu se vor folosi cosmetice sau Ientile de contact pana la vindecarea completa a u1cioruluisap
salazionului
- se aplica comprese calde, umede. Compresele calde, umede aplicate de 3-6 ori pe zi ajuta la
vindecarea mai rapida. Compresa calda ar putea de asemenea ajuta la deblocarea porilor glandelor
pentru a se drena si a incepe sa se vindece. Inainte de aplicare se vor spala mainile. Se utilizeza 0
panza moale sau tifon muiat in apa calda. Nu se va utiliza apa fierbinte si nu se va incalzi tifonul
umed in cuptorul cu microunde
- compresa se poate infierbanta prea tare si arde pleoapa. Compresa se tine pe pleoapa pana se
raceste (normal 5-10 minute). Se poate utiliza si ser fiziologic sau apa de trandafiri in locul apei de
la robinet pentru grabirea procesului de vindecare.
- lasati u1ciorulsau salazionul sa se sparga singur, fara a-I strange sau deschide
- daca utilizati tratament fara prescriptie asigurati-va ca este pentru ochi (oftalmic) si nu pentru
urechi (otic). Tratamentele fara prescriptie disponibile pentru tratarea ulciorului sunt: unguentele si
solutiile oftalmice.
Daca ulciorul sau salazionul nu se vindeca prin tratament ambulator este necesar sa apelati la
specialist, uneori necesitand unguente cu antibiotice sau picaturi oftalmice.
Inaintea aplicarii unguentelor sau a picaturilor se vor spala mainile. Nu se atinge varful aplicatorului
cu mana. Aplicatorul trebuie sa fie curat si nu trebuie sa atinga ochiul sau pleoapa in momentul
aplicarii. Unguentele sau picaturile se aplica privind intr-o oglinda bine luminata.
Daca s-a perscris unguent cu antibiotice acesta se aplica in strat subtire pe ulcior inainte de cu1care.
Daca s-au prescris picaturi cu antibiotice, aplicarea se face tragand in jos cu doua degete pleoapa
inferioara pentru a erea astfel un sant intre globul ocular si pleoapa, in care se va picura solutia.
3/12
 Ochiul se mentine inchis cateva minute pentru ca picaturile sa difuzeze pe suprafata ochiului si a
pleoapei.
La copii picaturile se aplica in c1inostatism(copilul culcat) si avand ochii inchisi. Se aplica 0
picatura in coltul interior (cel din apropierea nasului) al ochiului infectat. Apoi copilul va deschide
ochiul si picatura se va scurge in interior. Nu se va lasa copilul sa frece ochiul tratat.

Dacriocistita
Generalitati
Dacriocistita reprezinta infectia sacului lacrimal, ce se gaseste intre nas si unghiul intern al pleoapei.
De obicei rezulta in urma blocarii canalului lacrimonazal, prin care lacrimile ajung din sacul
lacrimal in nas.
Blocarea este provocata de infectii banale ale conductului lacrimal, de conjunctivite cronice sau de
inflamatii cronice ale mucoasei nazale. Rar, poate fi produsa de tumori din vecinatate, de
traumatisme sau de inflamatii ale sinusurilor fetei. Blocarea canalului lacrimonazal impiedica
eliminarea lacrimilor care se acumuleaza, producand infectia si inflamatia mucoasei sacului
lacrimal care genereaza dacriocistita.
Dacriocistita poate fi acuta sau cronica.
Aceasta afectiune este mai frecventa la copii. CanaleIe lor lacrimale sunt dezvoltate insuficient si se
blocheaza usor.
Bebelusii au episoade frecvente de reinfectie. Insa, in majoritatea cazurilor, problema se rezolva de
la sine pe masura ce copilul creste.
La adulti, infectia poate pleca de la un traumatism sau 0 inflamatie a sinusurilor nazale. In
majoritatea cazurilor, insa,cauza este necunoscuta.
Semne si simptome
· in general afecteaza doar un singur ochi
. lacrimare excesiva
· roseata si inflamare
·· scurgeri purulente
umflatura inflamata si rosie la unghiul intern al pleoapei inferioare
Diagnostic
Dacriocistita se descopera printr-un control oftalmologic. Medicul va determina extinderea
blocajului. Se pot face culturi din secretiile purulente pentru a identifica tipul infectiei. Medicul va
determinatotodatadacainfectiaa afectatochiul. .

Tratament
Tratamentul dacriocistitei depinde de varsta, cauza infectiei, daca este cronica sau acuta.
Copiilor, de obicei, li se recomanda masarea gentila a zonei dintre ochi si nas pentru deblocarea
canalului. In acelasi timp li se administreaza picaturi cu antibiotice sau unguente cu antibiotice
pentru tratarea infectiei.
Interventia chirurgicala poate fi necesara in caz ca tratamentul medicamentos nu este eficient.
Inainte de operatie medicul poate trata copilul cu antibiotice pentru a se asigura ca infectia este
inlaturata. Interventia se face sub anestezie generala.
Pentru deblocarea ductului lacrimonazal se foloseste 0 sonda.

4/12
 La adulti, medicul poate indeparta obstructia irigand ducatullacrimonazal cu 0 solutie salina.
Interventia chirurgicala este uneori necesara daca irigarea si antibioticele nu au efect si infectia
devine cronica. In aceste cazuri se efectueaza dacriocistorinostomie, sub anestezie generala pentru a
..
crea un nou pasaj de scurgere allacrimilor.

Uveita
Generalitati
Uveitaeste termenulfolositpentrua descrieinflamatiastructuriloroculareresponsabilede aportul
sanguinal ochiului.Acestestructurisuntcunoscutesub denumireade tractuveal si includ:irisul,
corpulciliarsi coroida.
Exista3 categoriide uveite:
. uveiteanterioare(irite,ciclite,.irido-ciclite)- sunt celemai comunte;afecteazairisulsi corpul
ciliar
. uveiteintermediare- afecteazacorpulciliar,corpulvitrossi retina
. uveiteposterioare- afecteazaretina,coroidasi nervuloptic
Cauze
Uveite de origine infectioasa:
. bacteriana - tuberculoza, sifilis, leptospiroza, bruceloza
. virala - herpes simplex, herpes zoster
. parazitara - toxoplasma, giardioza
. fungica - histoplasmoza
Uveite cauzate de afectiuni generalizate:
. artrita
. lupus
. maladia Behcet
. reumatism
. uveomeningite
. sarcoidoza
. afectiuni gastrointestinale
Uveite de origine traumatica - traumatisme oculare.
Uveite cauzate de sindroame ascunse:
.. leucemie
retinoblastom
. melanom coroidian

Semne si simptome
Uveitele afecteaza de obicei persoanele cu varste intre 20 si 50 de ani.
Uveita anterioara:
. sensibilitate la lumina
. vedere neclara
. roseata in jurul irisului
. durere locala
.. pupila mica
lacrimare
. presiune intraoculara crescuta
Uveita intermediara adesea afecteaza ambii ochi. Simptomele includ:
. scaderea acuitatii vizuale
5/12

..
 . corpi flotanti la nivelul corpului vitros
. orbire nocturna

.. Uveitaposterioara:
. scaderea acuitatii vizuale
. durere in cazul afectarii nervului optic
. miodezopsii sau metamorfopsii
. scotom pozitiv sau negativ
Diagnostic
Diagnosticul se pune pe baza examinarii ochiului cu ajutorul microscopului si prin oftalmoscopie.
Se evalueaza de asemenea acuitatea vizuala si presiunea intraoculara
Tratament
Uveitele pot deteriora permanent vederea sau pot cauza chiar orbirea daca nu sunt tratate.
Tratamentul trebuie aplicat cat mai curand posibil.
Pentru reducerea inflamatiei si durerii se folosesc picaturi de ochi cu corticosteroizi si cu dilatatori
ai pupilei.
Pentru inflamatii mai grave este necesara medicatia orala sau cea injectabila.
Uveita poate fi asociata cu urmatoarele complicatii: glaucom, cataracta, neovascularizatie, afectare
retiniana, inclusiv dezlipirea de retina. In aceste cazuri se recurge la interventie chirurgicala (clasica
sau cu laser).

Coniunctivita
Generalitati
Conjunctivita este 0 inflamatie a mucoasei pleoapelor (tesutul subtire situat pe fata posterioata a
pleoapelor cu rol in apararea si mentinerea umeda a globului ocular).
Cauze
Cauzele cel mai des incriminate in aparitia conjunctivitei sunt urmatoarele:
. infectia cu virusuri
. infectia cu bacterii (precum gonoreea sau chlamydia)
. factori iritanti precum sampoanele, praful, fumul de tigara, gazele si ceilalti poluanti de
mediu, clorul folosit in tratarea apei (piscine)
. alergenii, in special praful, fardurile, polenul, lentilele de contact.
Conjunctivita de cauza infectioasa (etiologie virala sau bacteriana), se poate transmite de la 0
persoana la alta insa nu determina complicatii serioase daca este diagnosticata si tratata precoce.
Simptome
Simptomele conjunctivitei difera in functie de gradul inflamatiei conjunctivei si include
urmatoarele:
. hiperemia conjunctivala (inrosirea mucoasei conjunctivale)
. hiperlacrimatie (cantitate excesiva de lacrimi)
. secretie alb-galbuie, care se depoziteaza la radacina genelor si coltul ochiului, in special
dupa somn
. secretie verzuie, groasa, aparuta la nivelul ochiului
. prurit conjunctival (mancarime, aparuta la nivelul mucoasei conjunctivale, care prin grataj
.. poate accentua hiperemia)
arsuri oculare
vedere incetosata

6/12
 · fotofobie (sensibilitate crescuta la lumina).
Cand apare oricare dintre simptomele specifice conjunctivitei, este necesar consultul medical de
specialitate. Oftalmologul va realiza 0 examinare minutioasa a ochiului si eventual va recolta cu
ajutorul unui tampon steril 0 proba din secretia oculara patologica.
Examenului microbiologic al secretiei oculare, poate identifica cauza conjunctivitei, astfel incat
infectiile oculare virale sau bacteriene, inc1usivbolile cu transmitere sexuala (BTS), pot fi tratate
corespunzator.
Tratament
Tratamentul corect al conjunctivitei depinde in primul rand de etiologia acesteia.
· Conjunctivita bacteriana, inc1usivBTS, se trateaza in mod obisnuit cu antibiotice sub forma de
picaturi oculare (colir), unguente sau pastile. Picaturile oculare si unguentele trebuie aplicate la
nivelul conjunctivei de 3-4 orLpe zi pentru 0 perioada de 5-7 zile. Pastilele cu antibiotic se
administreaza de asemenea pentru mai multe zile (5-7 zile). Simptomele conjunctivitei se
amelioreaza sau dispar dupa aproximativ 0 sapatmana de la initierea tratamentului corect. Este
foarte important ca pacientii diagnosticati cu conjunctivita sa urmeze tratamentul complet
recomandat de medicul oftalmolog si sa nu-l intrerupa chiar daca simptomele s-au ameliorat,
pentru a evita astfel aparitia recidivelor.
· Conjunctivita virala este una dintre cele mai frecvente infectii oculare si este de obicei
determinata de virusurile gripale si paragripale (sezoniera). Conjunctivita virala este una dintre
primeIe manifestari ale racelilor sezoniere comune si la fel ca si aceastea are 0 evolutie
autolimitanta (dispare fara aplicarea unui tratament etiologic), dupa un interval de 5-7 zile de la
debut.

· Conjunctivita alergica apare cel mai frecvent la persoanele cu atopie (teren alergic) si se
trateaza de obicei cu medicatie specifica antialergica. Este foarte importanta identificare~
alergenului care produce conjunctivita pentru a se putea realiza astfel profilaxia unor episoade
noi de conjunctivita alergica.
· Conjunctivita determinata de iritanti (substante provenite din mediul inconjurator, care pot
cauza iritatia fizica sau chimica a mucoasei conjunctivale). In cazul acestui tip de conjunctivita
este foarte importanta indepartatrea cat mai rapida a iritantului, prin spalare locala cu apa. In
cazul conjunctivitelor determinate de substante acide sau a1caline(inalbitori), este important
consultul medical de specialitate.
Profilaxie

Pentru prevenirea si ameliorarea simptomelor cauzate de conjunctivita, se recomanda urmatoarele:

- protectia corespunzartoare a ochilor impotriva prafului si iritantilor externi (ochelari de protectie,
ochelari de soare, igiena corespunzatoare a ochilor)
- evitarea utilizarii de produse cosmetice (farduri) in special in cazul persoanelor cu 0 sensibilitate
crescuta
- utilizarea corespunzatoare a lentilelor de contact cu indepartarea regulata si pastrarea corecta a
acestora
- utilizarea "lacrimilor artificiale" (picaturi oculare special realizate pentru a mentine globul ocular
umed si curat.
Aceste picaturi pot ameliora simptomele neplacute cauzate de conjunctivitele determinate de iritanti
(mancarime, usturime, senzatie de corp strain intraocular). Este foarte important de retinut ca nu
toate picaturile oculare sunt indicate in conjunctivite, unele colire (picaturi) putand chiar inrautatii
simptomatologia si pot determina complicatii. De asemenea este foarte importanta folosirea corecta
a recipientelor cu colire care contin antibiotic, pentru a evita contaminarea recipientului care poate
cauza reinfectia oculara.

7/12
 Profilaxia si tratamentul conjunctivitei la copil
Se recomanda urmatoarele in cazul copiilor cu conjunctivita:
,/ . evitarea gratajului (frecatului) si atingerii zonei conjunctivale infectate
. spalarea cat mai frecventa a mainilor cu apa si sapun
. stergerea secretiilor patologice aparute la nivelul ochiului, cu un tampon steril, de eel putin 2
ori pe zi
. igiena corespunzatoare a lucrurilor personale, precum lenjeria pentru pat (fata de perna),
prosoapele, care trebuie spalate si dezinfectate corespunzator
. evitarea folosirii colective a produselor de machiaj (rimel, farduri), precum si evitarea folosirii
in comun a celorlalte produse de ingrijire faciala
. evitarea folosirii in comun a lentilelor de contact
. este recomandata folosirea ochelarilor in locullentilelor de contact, atunci cand apare iritatia
sau infectia ochiului.
De asemenea, trebuie pastrata 0 igiena corespunzatoare in cazul utilizarii lentilelor de contact
(schimbarea regulata si pastrarea corespunzatoare a acestora)
· spalarea obligatorie a mainilor dupa aplicarea locala a unguentelor si colirelor oculare
· evitarea folosirii in comun a prosoapelor si lenjeriei de pat
· este interzisa folosirea unui recipient pentru picaturi oculare la un copil sanatos dupa ce a fost
in prealabil folosit la 0 persoana cu conjunctivita infectioasa
· este important ca orice copil cu conjunctivita infectioasa sa fie izolat de restul copiilor cu care
poate sa vina in contact pana in momentul in care acesta nu mai este contagios.
Complicatii
Conjunctivita este 0 boala cu evolutie autolimitanta (se vindeca fara tratament dupa un anumit
interval de timp) sau care dispare dupa administrarea tratamentului corespunzator etiologic
(antibiotic). Cu toate acestea, trebuie sa se retina ca exista anumite forme de conjunctivita care se
pot agrava determinand complicatii serioase care pot duce la tulburari de vedere. Conjunctivitele
care pot creea complicatii grave sunt cele cu gonoreea si chlamidia.
Conjunctivita infectioasa este 0 boala extrem de contagioasa si astfel nu exista un mod sigur de a
evita 0 posibila contaminare. Cu toate acestea pastrarea unei igiene corespunzatoare reduce riscul
contaminarii si aparitiei conjunctivitei.
Conjunctivita alergica are 0 evolutie cic1ica(sezoniera), in functie de expunerea la alergenii care
provoaca boala, de aceea este important sa se evite pe cat posibil expunerile la alergeni (polen, praf,
Ientile de contact)
Tratament medical

Utilizarea picaturilor oculare este tratamentul eel mai frecvent folosit in eradicarea conjunctivitelor,
de aceea este foarte important ca aplicarea acestuia sa se faca corect. Este obligatorie citirea cu
atentie a prospectului medical inaintea aplicarii tratamentului. Trebuie evitata atingerea directa a
conjunctivei cu picuratorul recipientului pentru a evita contaminarea acestuia cu agentul infectios
(bacterie sau virus). Dupa aplicarea solutiei in unghiul ocular median (deasupra sacului lacrimal), se
inchid pleoapele si se mentin ochii inchisi pentru 1-2 minute, pentru a favoriza absorbtia locala a
medicamentului. De obicei sunt indicate 3-4 aplicatii locale in fiecare zi pentru 0 perioada de 5-7
zile, in functie de tipul produsului utilizat.
Trebuie sa se retina ca recipientul cu solutie oftalmica este folosit de 0 singura persoana si nu
trebuie utilizat in comun, de asemenea acesta nu mai poate fi reutilizat cu 0 alta ocazie (termenul de
valabilitate al acestuia este de aproximativ 30 de zile dupa prima utilizare).
8/12
 Keratita
Generalitati
Keratita este 0 afectiune inflamatorie a corneei, portiunea transparenta, circulara anterioara a
globului ocular, de deasupra pupilei.
Exista mai multe tipuri: keratita punctata superficiala, in care celulele de pe suprafata corneei mor;
keratita interstitiala, care apare de obicei in prima sau a doua decada a vietii ~i ale carei sechele
persista frecvent toata viata; keratita traumatica este rezultatul unui traumatism cornean, care
produce cicatrice la nivelul tesutului.

Keratita interstitiala este termenul medical care descrie inflamarea corneei si care, lasata netrata,
poate sa duca in timp la orbire. Cea mai frecventa cauza de aparitie a ei este infectia cu Treponema
pallidum (agentul etiologic al sifilisului), insa keratita interstitiala recunoaste si alti agenti etiologici
bacterieni, virali, parazitari si chiar autoimuni.
Keratita interstitiala este, prin definitie, 0 inflamatie nonsupurativa ce se caracterizeaza prin
infiltrarea stromei corneene cu celule care sustin si promoveaza inflamatia. Inflamatia este de obicei
rezultatul direct al procesului infectios sau, mai frecvent, apare secundar raspunsului imun al gazdei
impotriva unui antigen specific.
Raspunsul imun poate fi sub forma de complex antigen- anticorp sau reactie de hipersensibilitate
intarziata.

Keratita interstitiala este 0 afectiune care se manifesta in special in decadele 3-5 de viata, iar
morbiditatea oculara pe care 0 implica este datorata formarii de cicatrici corneene care vor interfera
si vor scadea acuitatea vizuala.
Frecventa de aparitie a keratitei interstitiale difera foarte mult de la 0 regiune la alta, fiind mai
crescuta in tarile in care bolile micobacteriene (tuberculoza, lepra) sunt mai des intalnite (sau sunt
chiar endemice).
Cauze
Keratita interstitiala este 0 boala grava ce se caracterizeaza prin infiltrat inflamator celular si
aparitie de vase in corneene, fara sa existe 0 afectare a epiteliului corneean sau a endoteliului.
Corneea normala este 0 structura transparenta ce acopera irisul, puplia si care, alaturi de cristalin
formeaza aparatul optic refractar al ochiului. Datorita faptului ca este esential ca ea sa fie
transparenta, corneea nu este vascularizata (ea isi ia oxigenul direct din aer). Desi vasele lipsesc, ea
este un tesut foarte bine inervat (are numeroase terminatii nervoase nemielinizate care transmit
stimuli termici, nociceptivi si chimici). Keratita interstitiala implica aparitia unor vase in stroma
corneeana ceea ce scade semnificativ din transparenta.
Cauzele frecvente de aparitie sunt sifllis, tuberculoza si lepra.
Keratita sifilitica apare atat in sifilisul congenital cat si in cel dobandit si afecteaza in special
straturile profunde ale corneei. Se pare ca boala apare printr-o reactie mediata imun impotriva unui
antigen treponemic. Keratita interstitiala din sifilisul congenital poate fi descoperita destul de tardiv
(in jurul varstei de 15-20 de ani) si afecteaza in peste 80% din cazuri ambii ochi. Doar foarte rar
insa afectarea bioculara debuteaza simultan. Keratita din cadrul sifilisului congenital se
caracterizeaza prin aparitia de infiltrate multifocale sau inflamarea difuza a stratului corneean
profund. Neovascularizatia apare in functie de severitatea procesului inflamtor.
Keratita interstitiala din cadrul sifilisului dobandit apare mai rar compartiv cu cea din sifilisul
congenital si afecteaza in mod tipic un singur ochi. Keratita apare destul de precoce dupa infectia
sistemica primara.

9/12
Keratita din lepra apare de obicei bilateral iar Mycobacterium leprae este in general prezent in
stroma corneeana (sugerand un mecanism infectios direct si nu un proces de natura imunologica).
Prognosticul pacientilor cu keratita lepromatasa este rezervat datorita largii intinderi a procesului
infectios.
Keratita tuberculoasa apare secundar infectiei pulmonare. Chiar si in acest context, keratita
interstitiala tuberculoasa este destul de rara. Daca apare, afectarea este unioculara si se datoreaza
raspunsului imun fata de antigenele tuberculoase. Din punct de vedere al manifestarilor c1inice,
keratita interstitiala tuberculoasa este asemanatoare celorlalte keratite interstitiale.
Keratita interstitiala din boala Lyme (infectia cu Borrelia burgdorferi) se manifesta in cadrul
afectarii oculare din stadiile 2 si 3 de boala Lyme. Manifestarile neuro-oftalmologice apar inca din
stadiul 2, insa keratita si uveita apar in stadiul 3. Keratita interstitiala din boala Lyme se
caracterizeaza prin aparitia unor infiltrate numulare in stroma, fara sa coexiste si vase de
neoformare.

Alte cauze de keratita interstitiala includ:

-
1. Boli virale infectia herpetica, infectie cu virusul Epstein Barr, infectia cu virusul Varicelo-
zosterian.
-
2. Infectii parazitare sunt mai rar intalnite in Europa, insa ele pot fi contactate in cursul
calatoriilor in tari exotice. Cei mai frecvent paraziti incriminati sunt Trypanosoma cruzi,
Trypanosoma Brucei, Leishmania (poate determina 2 tipuri de afectiuni oculare : keratita
necrozanta ce poate progresa spre necroza corneeana si perforare si keratita interstitiala cu aparitia
ciactricilor corneene), Onchocerca volvulus (determina cecitatea raurilor sau oncocercoza) care este
cauza de aparitie a keratitei interstitiale cu debut in corneea periferica ce apoi se extinde spre centru,
ducand in finalla aparitia neovascularizatiei si opacifierii complete a corneei. Keratita severa apare
si in infectia cu Acanthamoeba si este mai grava la pacientii care poarta Ientile de contact. 0
caracteristica a keratitei interstitiale in acest caz este faptul ca epiteliopatia este acompaniata ae 0
durere foarte intensa.
3. Sindromul Cogan - este 0 afectiune caracterizata prin keratita interstitiala nonsifilitica, boala
vestibulocohleara si vasculita autoimuna. Debutul sindromului este cu simptome vestibuloauditive
(tinitus, ameteala, greata, varsaturi) si inflamatie corneeana. Afectarea autoimuna este sub forma
granulomatozei Wegener, artritei reumatoide, sau poliartritei nodoase. Aspectul morfopatologic al
corneei este asemanator celui din keratita interstitiala sifilitica: infiltrat inflamator profund si
neovascularizatie.

Simptomatologie
Cele mai frecvente simptome manifestate de catre paci~nti sunt:
- Durere oculara;
- Hiperlacrimatie;
- Fotofobie (sesibilitate exagerata la lumina).
Simptomele evolueaza din faza acuta, caracterizata prin scaderea acuitatii vizuale, fotofobie, durere
si blefarospasm pana in faza tardiva ce se manifesta prin reducerea dramatica a acuitatii vizuale.
Este surprinzator faptul ca in stadiile finale ale bolii, disconfortul ocular este minim.
Sifilisul congenital manifesta simptome inca din copilarie si astfel keratita interstitiala sifilitica
poate fi diagnosticata mult mai precoce.
Coosnltarea noni specialist
Pacientii diagnosticati cu keratita interstitiala trebuie urmariti si investigati periodic de catre un
medic oftalmolog si un specialist in cauza de baza a inflamatiei corneene (medic reumatolog,
infectionist).

10 / 12
 Pacientii sunt sfatuiti sa se prezinte de urgenta la medic daca:
- se agraveaza durerea;
- scade brusc acuitatea vizuala;
,/ - ochiul se inroseste;
- apar scurgeri oculare.
Aceste recomandari sunt adresate tuturor pacientilor, in special celor cu transplant de cornee.
Investigatii paraclinice
Diagnosticul de keratita interstitiala poate fi stabilit relativ usor prin investigatii oftalmologice de
specialitate. Cel mai indicat in aceasta situatie este testullampei cu fanta.
La consultul clinic, in faza acuta, keratita inetrstitiala este caracterizata prin arii de necroza stromala
densa si neovascularizatie (difuza sau focala). Neovascularizatia din faza acuta contribuie la
culoarea rozalie a corneei, insa vas.eleregreseaza in timp. In urma lor raman asa numitele vase
fantoma. Pe masura ce procesul inflamator se atenueaza, corneea prezinta zone de cicatrizare (mai
ales in stroma corneeana posterioara).
Diagnsoticul keratitei sifiilitice se pune adesea pe rezuItatul investigatiilor si examenelor
cHnice corelate cu teste serologice. Testele serologice pot fi treponemice si nontreponemice.
Cele treponemice detecteaza anticorpi antitreponema pallidum- ele raman permanent pozitive dupa
ce organismul a fost expus bacteriei. Testele nontreponemice detecteaza anticorpi anticardiolipina.
Ele nu sunt specifice si titrul anticorpilor masurati scade pe masura ce tratamentul isi face efectul.
Cele mai frecvente teste nontreponemice sunt VDRL (venereal disease research laboratory) si
RPR (reagin a plasmatica).
Determinarile serologice sunt utile si in diagnosticarea sindromului Cogan (desi de cele mai multe
ori acest diagnostic se pune prin excluderea altor patologii posibile sicare apar si mult mai frecvent).
Pacientii cu vasculita sistemica activa (aparuta in cadrul sindromului Cogan) au de obicei
limfocitoza si un VSH ridicat.

Diagnosticul diferential al keratitei interstitiale este realizat cu boli

oftalmologice precum:
. Distrofie corneeana;
. Tulburaru metabolice corneene;
. Sindromul Cogan;
. Keratoconjunctivita atopica;
. Alte keratite bacteriee, fungice, herpetice.
Tratament
Tratamentul keratitei interstitiale implica in primul rand tratarea cauzei care a determinat boala si
apoi prevenirea cicatrizarii corneei. In momentul actual exista atat metode farmacologice si
suportive de tratare, cat si metode chirurgicale.

Tratamentul medicamentos
Medicamentele utilizate in tratamentul keratitei interstitiale sunt foarte variate si alegerea lor
depinde de agentul etiologic incriminat in aparitia bolii. Specialistii recomanda ca tratamentul
sistemic sa fie initat si continuat sub supraveghereaa unui medic internist, reumatolog si
infectionist.
Schemele terapeutice actuale includ:

-
1.Administrarea de corticosteroizi ei sunt substante cu puternice proprietati antiinflamatorii, a
11/ 12
 caror adminsitrare pe termen lung este grevata de numeroase reactii adeverse metabolice si imune.
Includerea corticosteroizilor in tratamentul keratitei interstitiale, in special cea aparuta in sifilis
congential a influentat foarte mult evolutia bolii, favorizand vindecarea ei mult mai rapida si cu
,/ sechele minime. In lipsa acestor compusi, boala ar fi dus la opacifierea permanenta a corneei (iar
prognosticul ar fi fost rezervat). Datorita proprietatilor pe care Ie au, corticosteroizii topici pot
reduce rapid inflamatia si neovascularizatia si amelioreaza rapid acuitatea vizuala.
2. Administrarea de antibiotice- antibioticoterapia trebuie realizata cu substante cu spectru largo
Daca keratita interstitiala a debutat pe fondul sifilisului secundar sau tertiar se pot utiliza cu succes,
antibiotice din clasa penicilinelor. Penicilina este, in acest caz, tratamentul de electie- se
administreaza intravenous iar doza depinde de stadiul bolii.
3. Administrarea concomitenta de corticosteroizi si terapie sistemica multimedicamentoasa (in
regimuri si scheme medicamnetoase special concepute de catre specialistii in domeniu) in cazul
keratitei interstitiale tuberculoase.
4. Administrarea de dapsona, clofazimina si rifampicina alaturi de tratamentullocal cu
corticosteroizi in cazul keratitei interstitiale lepromatoase.

Tratamentul chirugical

Tratamentul chirugical este indicat in cazurile cu evolutie avansata, care nu au fost tratate la timp si
care s-au complicat cu opacifierea permanenta a corneei. 0 optiune terapeutica este transplantul
corneean, insa acesta trebuie realizat doar dupa ce inflamatia oculara s-a remis. Daca inflamatia este
acuta poate determina aparitia complicatiilor si chiar a rejectului de grefa.
Complicatii
Complicatiile keratitei interstitiale sunt reprezentate de subtierea corneei si perforarea acesteia, in
final. Desi aceste situatii sunt relativ rar intalnite, ele reprezinta urgente oftalmologice care t~ebuie
tratate chirugical imediat (se efectueaza keratoplastie).
Spre deosebire de alte afectiuni oftalmologice in care se practica transplantul de corneene, keratita
interstitiala nu raspunde la fel de bine la aceasta procedura. Cauza principala este iflamatia si
neovascularizatia corneei. Datorita vaselor nou aparute, afluxul de leucocite si celule inflamatorii
este semnificativ si ele cresc riscul de respingere a grefei.
Prognostic
Prognosticul keratitei interstitiale este bun daca afectiunea este diagnosticata si tratata
corespunzator si in timp util. Astfel se previne instalarea opacitatii corneene si se mentine acuitatea
vizuala in parametri optimi. Daca insa au aparut cicatrici corneene pacientul are indicatie de
interventie chirugicala si transplant de cornee.
Prevenire
Metodele de preventie ale keratitei interstitiale sunt nespecfice : pacientii trebuie sa evite contactul
cu agentul etiologic principal al bolii iar daca se infecteaza sunt sfatuiti sa se prezinte imediat la
medic pentru consult si tratament de specialitate.

12/ 12