Boli ale urechii

Aricisteanu Radu

1.NEVRITA

Nevrita reprezinta o inflamatie a nervilor, afectand fie un singur nerv, fie o grupa de nervi.
Nevrita afecteaza functionarea normala a nervilor, ducand la scaderea reflexelor, slabiciune si
modificari ale senzatiilor.

In functie de tipul de nervi afectati, nevrita se incadreaza in doua categorii, dupa cum urmeaza:

 nevrita optica, manifestata prin inflamarea nervului optic, fapt ce duce la scaderea brusca
a vederii la nivelul ochiului afectat. In general, vederea revine la normal intr-un interval
de 2-3 saptamani, chiar daca pacientul nu primeste tratatment. Nevrita optica este cauzata
de infectii virale sau infectii bacteriene;

 nevrita periferita, este cauzata de presiunea prea mare exercitata asupra unui nerv, in
cazul in care pacientul ramane in aceeasi pozitie pentru perioade indelungate de timp.
Specialistii recomanda o combinatie intre exercitii fizice moderate si remedii naturiste ca
forma de tratament pentru nevrita.

Cauzele nevritei

Cele mai frecvente cauze ale nevritei sunt anumite leziuni precum vanataile severe, presiune
crescuta asupra trunchiului nervos sau fracturi si dislocari osoase. Toate aceste cauze cresc
nivelul de presiune exercitat asupra nervilor situati sub piele.

Alte cauze ale nevritei sunt:

 tumori;
 infectii sau cicatrici ale tesuturilor conective. Acest lucru comprima nervii de la nivelul
tesuturilor conective;
 infectii aparute in timpul sau dupa manifestarea anumitor conditii medicale precum
tuberculoza, meningita, varicela, oreion (parotidita epidemica) sau rujeola;
 anemie pernicioasa (conditie medicala care afecteaza si nervii de la nivelul coloanei
vertebrale);
 scleroza multipla, responsabila de cele mai multe ori de aparitia nevritei optice;
 SIDA;
 alcoolism;
 diabet;
 lepra;
  atacuri de apoplexie;

 deficiente nutritive si tulburari de metabolism precum metabolismul deficitar al calciului,

carente de vitamine din complexul B, cu precadere vitaminele B12, B6, B1, acid
pantotenic (vitamina B5), vitamina B2 sau toxemia. Toate acestea cauzeaza in general
nevrita periferica.

Simptomele nevritei

Cele mai frecvente manifestari clinice ale nevritei sunt:

 furnicaturi si senzatie de arsura la nivelul nervilor afectati;

 durere intepatoare;

 sensibilitate;

 incapacitatea de a percepe in mod normal senzatiile, fie ele tactile, olfactive sau vizuale;

 scaderea rezistentei zonei afectate;

 scaderea reflexelor;

 circulatie sanguina deficitara la nivelul zonei afectate;

 scaderea abilitatii de a transpira la nivelul zonei afectate;

 senzatie de amorteala;
  paralizia muschilor de la novelul zonei afectate. De exemplu, daca nevrita afecteaza
nervii faciali, modificarile rezultate pot duce la paralizei faciala temporara. In cazuri
acute exista riscul ca pacientul sa nu poate inchide ochiul ca urmare a scaderii rezistentei
musculare normale la nivelul zonei afectate.

Nevrita optica se manifesta simptomatic astfel:

 vedere dubla;

 modificari ale reactiei pupilei la stimuli luminosi;

 fotopsia (perceperea unor raze de lumina, puncte luminoase sau scantei), cauzata de
miscarea ochiului dintr-o parte in alta;

 incapacitatea de a distinge unele culori sau toate culorile;

 orbire partiala sau totala;

 durere resimtite in spatele globului ocular.

Aceste simptome tind sa se agraveze in momentul in care pacientul este epuizat sau expus la
temperaturi crescute.

In ceea ce priveste nevrita periferica, simptomele distincte ale acestei conditii medicale includ
senzatie de amorteala, tremor, pierderea echilibrului in timpul mersului, senzatie de oboseala si
slabiciune.

Remedii pregatite acasa pentru nevrita

1. Faceti bai calde cu sare Epsom de 2 ori pe zi. Pacientul trebuie sa ramana in cada timp de
15 minute pentru ameliorarea durerilor si a iritatiilor asociate nevritei.
2. Beti cel putin 1/2 litru de suc de morcovi amestecat cu suc de spanac. Acest remediu este
eficient pentru tratarea nevritei asociate deficientelor nutritive.
 3. Lasati cateva boabe de soia in apa timp de 12 ore. Dupa aceasta perioada indepartati
coaja de pe boabele de soia, spalati-le bine si pisati-le pana obtineti o pasta. Adaugati o
cantitate de apa echivalenta cu 3/4 din continutul rezultat. Fierbeti laptele rezultat la foc
mic, amestecand din cand in cand. Lasati amestecul la racit apoi strecurati-l cu ajutorul
unei bucati de tifon. Adaugati zahar. Administrati zilnic 1 ceasca de lapte de soia cu 1
lingurita de miere de albine.
4. Amestecati cateva flori de portocal si miere de albine. Administrati zilnic 10g din acest
remediu.
5. Fierbeti 1/4 de ceasca de orz perlat in 1/2 cana de apa, pana in momentul in care nu
ramane decat 1/4 din cantitatea initiala de lichid. Strecurati amestecul rezultat si adaugati
1/2 pahar de lapte batut si zeama de la 1/2 de lime.

SEPSISUL

Sepsisul este un răspuns inflamator al organismului, atunci când acesta se confruntă

cu o infecție bacteriană generalizată. Atunci când infecția bacteriană ajunge în sânge, organismul
declanșează un răspuns imunitar, însă există posibilitatea ca infecția să fie mai puternică decât
răpsunsul organismului și atunci se poate instala sepsisul sever sau șocul septic, care poate fi
fatal.
Sepsisul poate apăra la orice pacient care prezintă o infecție și dezvoltă complicații, dar cele mai
expuse la risc sunt, de obicei, persoanele foarte tinere sau foarte în vârstă.

În general, factorii care favorizează apariția sepsisului sunt:

- un sistem imunitar slăbit
- o boală cronică, precum diabetul, boli de rinichi sau ficat, SIDA sau cancer
- o rană severă sau o arsură.

În general, simptomele care indică faptul că un pacient este în sepsis sunt:

- febră mare și frisoane
- tahicardie, puls crescut
- accelerarea respirației
- transpirație abundentă
- amețeli sau stare de leșin
- probleme de vorbire
- diaree, greață, vărsături
- durere musculară și disconfort general
- paloarea pielii și răcirea bruscă a extremităților
- pierderea cunoștinței.

Atunci când aceste simptome apar, este imperios necesar să chemați o ambulanță, pentru
că sepsisul poate fi fatal. De obicei, tratamentul pentru un pacient aflat în sepsis se efectuează în
secția de terapie intensivă și constă în administrarea unor antibiotice. Pentru că viteza de reacție
este foarte importantă, se folosesc antibiotice cu spectru larg, eficiente împotriva mai multor
tipuri de bacterii.
INFECTIA URECHII MEDIE

Infectia urechii medii (otita medie) este o inflamatie sau infectie a urechii medii.
Infectia incepe adesea cand o raceala cauzeaza o umflare si o inchidere a tubului de legatura
dintre urechea medie si gat, tub numit Trompa lui Eustache. Lichidul, care in mod normal curge,
in caz de raceala se acumuleaza in urechea medie. Bacteriile si virusurile se dezvolta in urechea
medie si cauzeaza infectia urechii.
Aceasta conditie se intalneste cel mai des la copiii mici, pentru ca in cazul lor, trompa
lui Eustache este mai scurta si se poate bloca mai usor decat la copiii mari sau adulti.

Sunt doua tipuri de otita medie:

- otita medie acuta este o infectie a urechii medii. In cadrul infectiei apare durere (uneori severa).
Alteori este prezenta febra
- otita medie supurata este acumularea unei secretii in urechea medie, fara infectie. Copilul poate
sa nu prezinte simptomatologie de boala, dar secretia poate determina pierderea auzului sau
senzatia de "ureche infundata".

Cauze

Infectia urechii medii este cauzata de bacterii si virusuri.

La frig, in prezenta infectiilor sinusurilor sau faringiene sau intr-un puseu de alergie, trompa lui
Eustache care face legatura intre urechea medie si gat se poate bloca. Aceasta situatie impiedica
drenarea secretiilor din urechea medie. Aceste secretii sunt un mediu prielnic de dezvoltare a
bacteriiilor si virusurilor ce determina infectia urechii medii.
Infectiile bacteriene reprezinta aproximativ 65-75% din toate infectiile urechii. Cele mai
frecvente bacterii intalnite sunt Streptococcus pneumoniae (intalnit si sub numele de
pneumococ), Haemophilus influenzae si Moraxella catarrhalis.
Infectiile virale - virusurile pot determina si ele infectii ale urechii. Cel mai frecvent virus este
Virusul Sincitial Respirator urmat de virusurile gripale.
Intr-o inflamatie determinata de o infectie de tract respirator superior sau manifestare
alergica se blocheaza trompa lui Eustache iar aerul nu mai poate ajunge la urechea medie.
Aceasta creeaza vid si aspirarea secretiilor dintr-o infectie sau alergie spre urechea medie. Apoi
inflamatia impiedica secretia sa se evacueze. Infectia urechii medii apare cand in aceste secretii
se dezvolta bacterii.
Inflamatia si acumularea de secretii pot apare si fara infectie si sa determine senzatia
de "ureche infundata". Aceasta forma se mai numeste otita medie supurata.
Factori de risc

Exista factori ce determina cresterea riscului de a face infectii la nivelul urechii medii
(otita medie) care nu pot fi controlati. Acestia includ:
- varsta. Copiii cu varsta pana la 3 ani sunt mai predispusi sa faca infectii ale urechii medii. De
asemenea, copiii mici fac mai frecvent infectii de tract respirator superior si raceli. Majoritatea
copiilor au cel putin o infectie a urechii medii in primii 7 ani de viata
- defecte congenitale sau alte probleme medicale. Sugarii cu despicatura boltii palatine sau
sindrom Down sunt predispusi la infectii ale urechii medii
- sistem imunitar deficitar. Copiii cu sistemul imunitar grav afectat fac mai frecvent infectii ale
urechii medii decat copiii sanatosi
- sexul. Se pare ca baietii fac mai frecvent infectii ale urechii medii decat fetele
- istoricul familial. Copiii sunt mai predispusi sa faca infectii repetate ale urechii medii daca
parintii sau rudele acestora au avut asemenea infectii
- alergia. Alergiile pot fii factori de risc pentru infectiile urechii medii. Alergiile determina
infundarea nasului ceea ce perturba functionarea trompei lui Eustache. Prin blocarea acestei
trompe secretiile se acumuleaza in urechea medie.

Alti factori care cresc riscul de a dezvolta otita medie sunt:

- raceli si infectii de tract respirator superior frecvente. Cele mai multe infectii ale urechii se
dezvolta din cauza racelilor sau altor infectii de tract respirator superior
- expunerea la fumul de tigara. Sugarii expusi la fumul de tigara fac mai frecvent infectii ale
urechii decat sugarii care nu sunt expusi la aceasta noxa. In plus, infectiile urechii la copiii
expusi la fumul de tigara au o evolutie mai lunga
- alimentatia la biberon. Sugarii care primesc alimentatia cu biberonul sunt mai predispusi la
infectii ale urechii in primul an de viata decat sugarii hraniti natural (la san). In plus, sugarii
alimentati la biberon sunt mai predispusi la infectii ale urechii daca primesc alimentatia in pozitie
orizontala decat daca sunt alimentati in pozitia corecta, adica sunt tinuti in pozitie verticala
- copiii din centre de ingrijire. Copiii din centrele de ingrijire, datorita faptului ca sunt in
permanenta in preajma altor copii, fac mai des infectii ale urechii medii decat cei care nu sunt
crescuti in aceste centre
- folosirea suzetei. Copiii care folosesc suzeta timp indelungat sunt mai predispusi la infectii ale
urechii medii decat copiii care nu au acest obicei
Printre factorii care favorizeaza aparitia infectiilor repetate ale urechii medii pot fi:
- infectii ale urechii la varste mici. Sugarii care fac prima infectie a urechii medii in primele 6
luni de viata sunt mai predispusi sa faca in continuare alte infectii ale urechii
- persistenta secretiilor in ureche. Secretiile care persista in spatele timpanului pe o perioada de
2-10 saptamani dupa o infectie a urechii medii cresc riscul pentru infectii repatate ale urechii
medii
- infectii anterioare. Copiii care au avut o infectie a urechii medii cu mai putin de 3 luni in urma
sunt mai predispusi la o alta infectie a urechii mai ales daca acea infectie a fost tratata cu
antibiotice.
Simptome

Simptomele infectiei urechii medii (otita medie) apar de obicei la 2-7 zile de la o raceala
sau o infectie a tractului respirator superior. Simptomele unei infectii a urechii pot fi:
- durere a urechii (de la o durere medie pana la una severa). Sugarii de obicei trag sau smucesc
de ureche cand ii doare. Cand se acumuleaza secretie la nivelul urechii medii timpanul se poate
rupe. Odata timpanul rupt, secretia se scurge si durerea de obicei inceteaza. Ruptura timpanului
se vindeca in cateva saptamani de la sine
- febra
- secretia care se scurge din ureche este subtire si galbena. Daca secretia contine si sange asta
denota faptul ca timpanul s-a rupt
- scaderea apetitului, varsaturi, irascibilitate
- tulburari ale somnului
- este posibila pierderea auzului.

Simptomele acumularii de secretie includ:

- pocnete, tiuituri sau senzatia de plenitudine sau presiune in ureche. Copiii adesea au dificultati
in descrierea simptomatologiei. Copiii isi freaca urechile in incercarea de a-si usura suferinta
- pierderea auzului. Copiii care isi pierd auzul pot parea visatori sau neatenti, parand tafnosi sau
irascibili
- ameteala si pierderea echilibrului.
Unii copii nu prezinta nimic din aceasta simptomatologie.

Infectia urechii medii (otita medie)

Infectia urechii medii apare de obicei in cadrul unei infectii a tractului respirator
superior, cum ar fii raceala. In timpul racelii, epiteliul (captuseala) trompei lui Eustache se umfla
blocand-o, determinand acumularea secretiilor in urechea medie. Aceste secretii sunt un mediu
prielnic de dezvoltare a bacteriiilor si virusurilor ce determina infectia urechii medii.
Puroiul se formeaza pe masura ce organismul incearca sa invinga infectia. Secretia se
acumuleaza impingand in timpan, determinand durere si uneori pierderea auzului. Febra dureaza
aproximativ 1-2 zile; durerea si plansul in jur de 3-4 ore. Dupa aceasta, majoritatea copiilor mai
au dureri usoare ca intensitate pana la 4 zile, desi copiii mici pot avea dureri intermitente pana la
9 zile.

Tratarea copiilor cu antibiotice scurteaza durata simptomatologiei la aproximati 1 zi,

conform unui studiu efectuat pe 240 copii cu varsta intre 6 luni si 2 ani. Oricum, in aproximativ
80% din cazuri sistemul imunitar poate invinge infectia determinand vindecarea infectiei urechii
medii fara antibiotice.
In cazuri severe, cantitatea prea mare de secretii acumulate la nivelul urechii medii creste
presiunea pe timpan pana cand acesta se rupe, permitand scurgerea secretiilor. Cand se intampla
acest lucru, febra si durerea dispar si infectia se vindeca. Ruptura timpanului se vindeca in cateva
saptamani de la sine.
Cateodata, complicatii, cum ar fi otita medie cronica supurata (infectie a urechii cu
secretie cronica), pot aparea dupa infectii repetate ale urechii.

Infectia urechii medii cu secretii (otita medie cu secretie)

Dupa o raceala sau infectie a tractului respirator superior, secretiile se acumuleaza in

spatele timpanului, spatiu numit urechea medie. Aceasta determina distensia trompei lui
Eustache, blocand canalul de scurgere de la urechea medie la gat. Astfel se creeaza vid si
suctiune, care trag fluidele (secretia) in urechea medie. Blocajul trompei lui Eustache impiedica
secretiile sa se scurga de la nivelul urechii medii in gat. Pierderea auzului se datoreaza faptului
ca secretiile interfera cu buna functionare a urechii medii.
Majoritatea copiilor care au infectii ale urechii medii mai au inca secretii (care pot fii sterile) in
spatele timpanului la 2 saptamani de la terminarea tratamentului pentru infectii ale urechii medii.
Acest lucru nu este iesit din comun. In cele mai multe cazuri, lichidul dispare intr-o luna. Cu
toate acestea, aproximativ 10% dintre copii mai au inca secretii in spatele timpanului la 3 luni
dupa vindecarea infectiei.
Otita medie supurata poate aparea chiar daca copilul nu a avut o raceala evidenta, o infectie a
urechii sau alte infectii ale tractului respirator superior. Aceasta se datoreaza altor cauze ce
determina obstructia trompei lui Eustache.
In cazuri rare, apar complicatii cum ar fi pierderea auzului sau ruperea timpanului datorate
infectiilor la nivelul urechii medii dau acumularii secretiilor la acest nivel.

www.sfatulmedicului.ro