Boli sistem nervos

Encefalita
 boală inflamatorie acută a creierului
 determinată de virusuri sau reacție de sensibilitate inițiată de un virus sau proteină străină
organismului
 se caracterizează prin disfuncții cerebrale extinse și grave
Meningita
 inflamația meningelor spinale sau cerebrale
 cauze bacteriene, virale
Hemoragii cerebrale
 sângerare în spațiile epidural, subdural sau subarahnoidian
 frecvent poate să apară prin ruperea unui vas ateromatos la o persoană ce suferă de
hipertensiune arterială
 rar poate să apară prin ruperea unui anevrism congenital sau malformație congenitală
 reprezintă urgențe medico-chirurgicale
 pacienții pot rămâne cu sechele neurologice mari
Coma
 stare clinică în care pacientul nu poate fi trezit și nu răspunde la nici o categorie de stimuli (pot
să apară reflexe de apărare)
 în coma profundă pot lipsi reflexele cu sediul în trunchiul cerebral și reflexele miotatice=
reflexe înnăscute
 traumatismele, hemoragiile cerebrale sau afecțiuni cerebrale difuze sau metabolice pot duce la
disfuncții la nivelul emisferelor cerebrale, diencefalului și punții
Convulsiile
 pot fi izolate, nerecurente și apar în anumite situații (boli febrile, traumatisme)
 poate avea drept cauză epilepsia, boală cronică, recurentă, caracterizată prin atacuri cu debut
brusc, cu pierderea conștienței, activitate motorie necontrolată, fenomene senzoriale
 epilepsia este determinată de stimularea excesivă a celulei nervoase

Analizatori
Micozele
 sunt infecții fungice cutanate ce pot fi provocate de: dermatofiți (produc infectarea
tegumentară superficială și a anexelor cutanate-păr, unghii) sau de levuri din genul Candida
(pot afecta și mucoasele)
 infecția se transmite de la omul bolnav la cel sănătos sau de la animale la om
 tratamentul, de regulă, este local
 prevenirea răspândirii infecției se face prin tratarea persoanelor bolnave și prin măsuri de igienă
riguroasă
Acneea
 boală inflamatorie a foliculului pilos
 etiopatogenie complexă și incomplet elucidată
 afectează în special adolescenții
 uneori capătă și un aspect psiho-social important
Herpesul
 este o infecție cu virusul Herpes simplex
 apar erupții cutanate sau pe mucoase cu aspect caracteristic (vezicule pe o bază eritematoasă)
 poate fi primară sau recurentă
 se poate transmite de la om la om
 terapia: cu medicamente antivirale

Piodermitele
 infecții bacteriene cutanate , de obicei superficiale
 terapia este locală cu antibiotice
 apare in special la copii

Rinitele
 constau în edem și vasodilatație la nivelul mucoasei nazale
 se manifestă clinic prin rinoree și obstrucție nazală
 multiple etiologii
 poate fi acută și cronică

Cataracta
 reprezintă opacifierea cristalinului din componența sistemului optic al globului ocular
 duce la pierderea gradată a acuității vizuale, până la pierderea completă a vederii
 se datorează unor modificări chimice ale proteinelor din compoziția cristalinului, ca urmare a
unor infecții, traumatisme sau înaintării în vârstă
 este principală cauză a pierderii vederii tratamentul constă în îndepărtarea chirurgicală a
cristalinului infectat și implantarea unuia artificial

Glaucomul
 a 2 a cauză a pierderii vederii, mai frecvent în țările mai puțin dezvoltate
 afectează persoane de orice vârstă, dar 95 % la pers de peste 40 de ani
 constă în creșterea presiunii intraoculare: umoarea apoasă nu se drenează corespunzător prin
sistemul venos, prin comparație cu viteza de producere
 acumularea de lichid duce la compresia vaselor globului ocular și a nervului optic
 celulele retiniene sunt distruse, iar nervul optic se poate atrofie și duce la orbire

Conjunctivita
 inflamația mucoasei conjuncivale
 cauze multiple: alergice, infecțioase, traumatice

Otita
 cea externă , termen general, definește orice infecție a urechii externe (micotică, bacteriană,
virală)
 cea medie, purulentă acută, este o infecție a urechii medii:
- agenții patogeni ajung aici prin trompa lui Eustachio și succede unei amigdalite sau răceli;
- cei mai susceptibili sunt copiii, deoarece răcesc frecvent și au trompa lui Eustachio scurtă și
plasată orizontal
- simptomul frecvent este durerea la nivelul urechii medii
- presiunea exercitată la acest nivel poate duce la ruperea membranei timpanice
 Sistem osos
Deformările
 pot apărea la nivelul oricărui component al sistemului osos
 cele mai întâlnite sunt cele de la nivelul coloanei vertebrale: cifoza, lordoza, scolioza
 cifoza: exagerarre a convexității coloanei toracale
 lordoza: o exagerare a convexității coloanei lombare
 scolioza: o curbare laterală, anormală a coloanei vertebrale, putând apărea la orice nivel al
acesteia
Fracturile
 întreruperea continuității unui os
 apar în urma unor traumatisme, de regulă, dar și în cadrul unor boli când pot fi spontane (osul
este fragil sau fragilizat în cdrul unei suferințe sistemice)
Entorsele
 apar prin alungirea ligamentelor componente ale unei articulații, precum și a ligamentelor din
vecinătate
 pot avea diverse grade de gravitate
 tratamentul se face diferențiat
 se asociază frecvent cu sinovite
Luxațiile
 semnifică dislocarea elementelor componente ale unei articulații, în special a suprafețelor
articulare
 cele mai vulnerabile articulații sunt cele ale genunchiului și umărului
Bolile reumatismale
 artritele: termen general pentru un număr de peste 50 de afecțiuni articulare diferite, toate
având ca simptom edemul, inflamația și durerea
 cauzele celor mai multor artrite sunt necunoscute, dar multe survin în urma unor
traumatisme sau procese infecțioase

Oboseala musculară
 este determinată de o stare de contracţie prelungită şi susţinută a muşchiului
 se datorează şi este propoţională cu rata epuizării glicogenului muscular
 scăderea pH-ului intracelular, prin acumularea de acid lactic, inhibând unele enzime
 partea cea mai mare rezultă din incapacitatea proceselor contractile şi metabolice ale fibrei
musculare de a realiza în continuare acelaşi lucru mecanic
 după o activitate musculară prelungită poate avea loc o diminuare a transmiterii semnalelor
nervoase la nivelul joncţiunii neuromusculare, ceea ce are ca efect, în continuare, diminuarea
contracţiei musculare
 uneori muşchiul obosit intră în contractură dureroasă – crampe musculare
 practicarea unui efort fizic intens după o perioadă mai îndelungată de inactivitate este urmată la
2 – 48 de ore de apariţia unor dureri persistente, uneori foarte puternice, la nivelul grupelor
musculare solicitate, fenomen numit febră musculară
 febra musculara se atenuează sau chiar dispare la reluarea aceluiaşi tip de efort
 prevenirea instalării precoce a oboselii şi scăderii forţei musculare se poate realiza prin gradarea
progresivă a activităţii fizice, respectându-se curba capacităţii de efort pe parcursul zilei şi
săptămânii
 activitatea fizică intensă trebuie să alterneze cu pauze obligatorii pentru refacerea capacităţii de
efort
 excesele trebuie evitate, prevenindu-se astfel întinderile şi rupturile musculare întinderi şi
rupturi musculare
Întinderi si rupturi musculare – contracţia excesivă unui muşchi poate duce la întinderea sau chiar la
ruperea sa, precum şi a ţesutului conjunctiv adiacent
Distrofiile musculare – miopatii
 reprezintă un grup de afecţiuni musculare ereditare
 au severitate diferită
 sunt progresive, se diferenţiază clinic prin distribuţia selectivă a grupelor musculare afectate
 sunt maladii de natură degenerativă
 ţesutul muscular striat scheletic este înlocuit succesiv cu ţesutul scleroadipos
 prin retracţiile tendinoase, care pot însoţi afecţiunile musculare, se ajunge la deformări mai mult
sau mai puţin accentuate ale trunchiului şi membrelor
 pot apărea la vârsta preşcolară, la pubertate sau în jurul vârstei de 20 de ani şi rar la peste 30 de
ani

Sistemul digestiv
Cariile dentare
 sunt eroziuni ale dinților provocate de bacterii
 primul eveniment îl constituie formarea plăcii bacteriene: peliculă alcătuită din alimente și
salivă și colonizată de numeroase bacterii
 bacteriile utilizează pentru a se hrăni, carbohidrați și produc prin metabolismul lor acizi care
vor dizolva smalțul dentar – de aici, ideea că un consum mare de carbohidrați favorizează
producerea cariilor
 mai importantă decât cantitatea ingerată este frecvența cu care se ingeră aceștia: cantit mici dar
frecvente asigură aprovizionarea bacteriiilor cu substratul lor energetic în mod constant, ceea
ce favorizează producerea cariilor
 dacă se ingeră o cantitate apreciabilă de carbohidrați dar în timpul mesei, numărul cariilor ce
pot să apară scad
 unele tipuri de dinți sunt mai rezistente decât altele
 utilizarea apei care conține mici cantități de fluor face ca smalțul să fie mai rezistent
Stomatita
 este inflamația întregii mucoase orale
 poate fi provocată de infecții, agenți fizici sau chimici
 poate surveni în cadrul unor afecțiuni sistemice
 dintre cele mai întâlnite sunt: stomatita herpetică ( infecția cu virusul Herpes simplex) și
stomatita candidozică
 alte cauze: hipovitaminozele, consumul de tutun și alcool, reacții alergice la diferite substanțe
colorante din alimente sau produse de îngrijire a dinților
Faringita
 inflamația acută a mucoasei faringiene
 de origine virală, de obicei, dar și bacteriană
 caracterizată prin dureri ale gâtului mai ales la înghițit
  mai frecvente în sezonul rece, dar apar și prin consumarea unor lichide foarte reci în sezonul
cald
Enterocolitele
 reprezintă inflamația mucoasei intestinului subțire și a celui gros
 cauza cea mai frecventă este infecțioasă: bacteriană si virală
 pot îmbrăca forme clinice grave, cu letalitate mare, în funcție de germenul implicat
 prevenirea se poate face printr-o igienă riguroasă și atenție sporită la calitatea apei și a
alimentelor consumate
Ocluzia intestinală
 reprezintă oprirea completă sau aproape completă a pasajului la nivelul intestinului subțire sau a
celui gros
 este o urgență medico-chirurgicală
 are drept cauze: aderențe, hernii, tumori sau corpi străini
Litiaza biliară
 definește formarea sau prezența de calculi la nivelul vezicii biliare
 mai frecventă la femei, obezi și cei cu diete dezechilibrate
 poate fi asimptomatică sau poate fi o urgență medico-chirurgicală dacă vreun calcul migrează
din vezică și obstruează căile biliare extrahepatice sau dacă apare inflamația peretelui vezicii
Pancreatita
 este inflamația la nivelul pancreasului
 poate fi acută sau cronică
 survine la cei cu alcoolism cronic sau litiază biliară, dar și în alte multe situații
Diareea
 constă în creșterea frecvenței sau a cantității sacunelor zilnice
 are cauze multiple- cea mai frecventă este de natură infecțioasă
 igiena riguroasă poate preveni răspândirea bolii
Constipația
 dificultate în actul defecației
 poate apărea în cadrul unor maladii sau poate fi habituală- se poate corecta prin modificarea
alimentației, prin consumarea unei cantități mai mari de fibre
 Sistemul circulator
1. Cardiopatia ischemică (boala coronară ischemică)
 este cea mai frecventă cauză a mortalității în Europa și America de Nord
 se datorează scăderii debitului sangvuin la nivelul circulației coronare
 îmbracă o formă acută (ocluzia coronariană acută, infarctul de miocard) sau cronică
(diminuarea forței de contracție a pompei cardiace)
 cauza cea mai frecventă a diminuării debitului coronarian este ateroscleroza : proces prin care
la persoanele cu predispoziție genetică sau care mănâncă lipide în exces, mari cantități de
colesterol sunt depozitate progresiv sub endoteliul arterial → aceste depozite se fibrozează,
apoi, calcificându-se, rezultă placa ateromatoasă → aceasta protruzionează (iese) în lumenul
arterial, blocând parțial sau total fluxul sangviu) → pentru prevenire sunt necesare o alimentație
echilibrată precum și evitarea sedentarismului
2. Aritmiile cardiace
 Sunt tulburări în producerea și/ sau conducerea impulsului cardiac
 Sunt de numeroase tipuri
 Pot avea o multitudine de cauze
3. Hemoragiile interne și externe
 Reprezintă pierderea unei cantități de sânge din sistemul circulator, fie la exterirorul
organismului (hemoragii externe) fie în țesututri sau cavități ale organismului (hemoragii
interne)
 Are consecințe grave sau dramatice în funcție de cantitatea pierdută sau țesutul lezat
 Cauze multiple, dar cele mai frecvente sunt cele traumatice
4. Leucemiile
 Sunt neoplazii ale țesuturilor hematoformatoare (proces de multiplicare anormală a celulelor
acestui țesut)
 Sunt de mai multe tipuri
 Cauzele nu sunt cunoscute
5. Anemiile
 Reprezintă scăderea numărului de eritrocite sau a cantității de hemoglobină
 Cauze: pierderi, producerea insuficientă, distrucție excesivă sau o combinație a aacestor
mecanisme
 Tipuri frecvente:
- Anemia prin pierderea de sânge: după o hemoragie rapidă, organismul înlocuiește
plasma pierdută în 1-3 zile, dar eritrocitele revin la normal în 3-6 săptămâni, în cazul
unor hemoragii mici și repetate, conținutul în hemoglobină al hematiilor este afectat
(acesta scade)
- Anemia feriprivă apare prin alterarea producerii de hemoglobină ca urmare a unui deficit
la nivelul metabolismului fierului (aport, absorbție, transport etc)
- Anemia megaloblastică constă în producerea unor hematii mai mari decât normal, cu
formă și funcționalitate alterate → cauza, în principal: perturbări la nivelul absorbției
intestinale a vitaminei B12 sau a a cidului folic
 Sistemul respirator
1. Gripa
 Este o infecție respiratorie acută virală, provocată de virusul gripal
 Este o boală contagioasă, cu caracter sezonier
 Poate îmbrăca forme grave, mai ales la vârstele extreme
 Astăzi beneficiem de vaccinare antigripală, ceea ce reduce foarte mult numărul de cazuri și
gravitatea formelor
2. Fibroza pulmonară
 țesutul pulmonar funcțional este înlocuit cu țesut fibros
 exemplu antracoza: se formează prin inhalarea timp îndelungat, a prafului de cărbune
3. Emfizemul
 termenul denotă „aer în exces” la nivel pulmonar și ilustrează un proces pulmonar complex,
obstructiv și distructiv
 de cele mai multe ori, este consecința fumatului îndelungat
 inhalarea fumului sau a altor substanțe iritante determină iritarea mucoasei bronșice și
bronșiolare și incompetența mecanismelor locale de apărare, rezultând infecții cronice
 are loc obstruarea căilor aeriene mici → expirul este dificil, astfel că →aerul este prins în
alveole
→ alveolele se supradestind, rezultând distrugerea lor (50-80% din pereții alveolari sunt
distruși)
→ capacitatea de difuziune la nivelul membranei alveolo- capilare scade
→ scade dramatic și numărul capilarelor pulmonare, crescând rezistența în circulația pulmonară
(hipertensiune pulmonară)
 în timp, fumătorul determină hipoxie și hipercapnie, iar finalul este dramatic
4. Modificările de ritm respirator
a. Normale: polipnee - în cadrul efortului fizic
b. Patologice: în cadrul unor maladii pulmonare, cardiace sau ale SNC; exemplu, respirația
Cheyne- Stokes care constă în modificarea amplitudinii mișcărilor respiratorii în sensul scăderii
ei, urmată de apnee - întreruperea respirației , după care ciclul se reia

Sistemul excretor
1. Cistita
 În mod normal, tractul urinar este steril și rezistent la colonizarea bacteriană
 Prezența bacteriilor la nivelul vezicii urinare determină fenomene inflamatorii la nivelul
peretelui vezical, cu răsunet clinic diferit la femeie și bărbat
 Hidratarea bună poate micșora riscul unei asemenea suferințe
2. Nefrita și glomerulonefrita
 Clasic, sindromul nefritic poate include. Hematurie, hipertensiune, insuficiență renală și edeme
( nu este obligatorie prezența tuturor acetor manifestări la același pacient)
 Sindromul poate fi acut sau pasager (ex. Glomerulonefrita infecțioasă), fulminant (cu instalare
rapidă a insuficienței renale) sau insidios (pe furiș)
 Manifestările cilinice pot varia mult pe parcursul evoluției bolii
3. Insuficiența renală
 Este stadiul evolutiv final pentru numeroase boli renale sau cu atingere renală
 Poate fi acută sau cronică
 În forma acută, rinichii încetează să mai funcționeeze, complet sau aproape complet; există însă
posibilitatea recuperării aproape complete a funcției renale
 În forma cronică, pierderea funcționalității renale se instalează progresiv și este ireversibilă
 Tratamentul: se poate realiza prin dializă (rinichi artificial) → principiul de funcționare: sângele
este pompat într-un circuit exterior organismului ; în timpul pasajului prin acest circuit el este
„curățat” de produșii de metabolism care trebuie eliminați din organism, ajungând înapoi în
corpul pacientului „curat”

Sistemul reproducător
1. Anexitele
 Fac parte din afecțiunea numită boală inflamatorie pelvină
 Foarte frecventă la femeia tânără, uneori cu consecițe grave: sarcini extrauterine, infertilitate etc
2. Vaginitele
 Este denumirea dată unui grup de afecțiuni cantonate la nivelul mucoasei vaginale și uneori al
vulvei
 Determină cel mai frecvent o secreție vaginală
 Etiologii numeroase :
- Infecțioase (bacteriene, candidozice, virale)
- Hormonale (menopauza)
- În cadrul unor maladii cu substrat inflamator
 Prevenirea este foarte importantă, în special prevenirea bolilor cu transmitere sexuală, prin:
utilizarea prezervativului, constituirea de cupluri stabile și fidele, analize periodice etc
3. Adenomul de prostată
 Reprezintă hiperplazia adenomatoasă benignă a prostatei periuretrale (mărire în volum a
prostatei necanceroasă) determinând , în grade variate, obstrucția eliminării urinei din vezica
urinară.