Sunteți pe pagina 1din 11

Artrita cronica

AGAPI DORU S1707


Date generale

 Afecţiune de tip inflamator, de tip acut de cele mai multe, prezentă la nivelul
uneia (monoartrită) sau mai multor articulaţii (poli sau oligoartrită). Artrita care
persistă mai mult de 3-4 luni intră în stadiul de boală cronică. Caracteristica
artritei este durerea ce apare noaptea, uneori atât de puternice sau supărătoare
încât  pot trezi pacientul.
 Cand patru sau mai multe articulatii sunt afectate, atunci se foloseste termenul de
poliartrita.
 Exista peste 200 de tipuri diferite de artrita si de afectiuni inrudite. Persoanele de
toate varstele, sexele si rasele pot avea si fac, intr-adevar, o forma de artrita, iar
aceasta este principala cauza ce provoaca dizabilitati adultilor si copiilor.
Patogenie
 Infectii: Exista forme de artrita infectioasa. O bacterie, un virus sau o ciuperca
microscopica (fungi) care patrunde intr-o articulatie poate, uneori, sa provoace
inflamatia. Acele microorganisme care infecteaza articulatiile sunt: • Salmonella si
Shigella (prin contaminare sau toxiinfectie alimentara), • Chlamydia si gonoreea (bolile
cu transmitere sexuala), • virusul care provoaca hepatita C (o infectie transmisa prin
sangele de la o persoana infectata, adesea prin transfuzii sau folosirea acelorasi ace).
 Deficiente Imunitare: Printre factorii care contribuie la dezvoltarea artritei se numara si
deficientele ori disfunctiile sistemului imunitar. De exemplu, artrita psoriazica apare
atunci cand sistemul imunitar ataca tesuturile si celulele sanatoase. Raspunsul imun
anormal cauzeaza inflamatia in interiorul articulatiilor si o producere excesiva de celule
ale pielii. Tot o serie de deficiente ale sistemului imunitar se afla si la baza artritei
reumatoide si lupusului eritematos sistemic.
 Traumatisme: Exista anumiti factori care cresc, de exemplu, riscul de a dezvolta artrita
septica. Printre acestia se numara si traumatismele recente la nivelul articulatiilor sau
incheieturilor. Un alt exemplu este osteoartrita. Uzura normala si ruperea ori
deteriorarea cartilajului cauzeaza osteoartrita, una dintre cele mai frecvente forme de
artrita. O infectie sau un traumatism (cum ar fi o rana deschisa, o lovitura puternica) la
nivelul articulatiilor poate agrava aceasta deteriorare naturala a tesuturilor din care este
alcatuit cartilajul.
 Genetica : Exista mai multi factori care pot creste riscul ca o persoana sa dezvolte
artrita psoriazica, iar unul dintre acestia este istoricul familial. De exemplu, multi
pacienti cu artrita psoriazica au un parinte sau un frate ori o sora cu aceasta boala.
Cercetatorii au descoperit anumiti markeri genetici care par sa fie asociati cu artrita
psoriazica, tocmai de aceea, cauzele genetice se afla si ele pe aceasta lista.
Simptomatologie

 Dureri la nivelul articulatiilor


 Edeme articulare
 Rigiditatea articulatiilor
 Limitare miscarilor articulare
 Infectii articulare
 Asimetrie
 Zgomote articulare si dificultati de masticatie

 Artrita temporomandibulară este una din multiplele afecțiuni ale acestor articulații, alături de alte disfuncții,
precum sindromul dureros miofascial, deplasarea patologică a discului articular, boli congenitale ca hiperplazia
condilară, hipermobilitatea (de la laxitate articulară până la subluxație și dislocație de mandibulă) sau
hipomobilitatea (ex. trismus și anchiloză).
Clasificare

 Infectioasa
 Degenerativa
 Metabolica
 Reumatoida
 Infantila
 Septica
 Post-traumatica
 Reactiva

***Artita care persista mai mult de 4 luni devine cronica.


Anatomie patologica

 Din punct de vedere histopatologic, iniţial se remarcă la nivelul sinovialei un


proces intens de neoangiogeneză (prin dezechilibru între factorii angiogenetici şi
inhibitorii angiogenezei) şi migrare/infiltrare celulară (creşte expresia moleculelor
de adeziune-de tip ICAM1, VCAM, P selectine, E selectine- pe suprafaţa celulelor
endoteliale activate de către citokine, care sunt responsabile de migrarea
limfocitelor în sinovială şi a PMN în cavitatea articulară); ulterior, după luni de
evoluţie, apare proliferarea sinovialei (aspectul tipic histopatologic de poliartrită
reumatoidă= panus articular), cu infiltrat cu macrofage, celule gigante, mastocite.
În formele de boală care evoluează de o perioadă lungă de timp, în sinoviala
proliferată apare fibroblastul, care determină fibroză şi ankiloză.
Profilaxia
Profilaxia implică evitarea comportamentului ce ar putea duce la disfuncții
temporomandibulare: consumul excesiv de gumă de mestecat sau alimente tari (ex. migdale,
morcovi), mușcatul larg din alimente precum merele, hamburgerii, rosul unghiilor sau al
creioanelor și orice alte activități ce solicită articulația și mușchii masticatori.
Este nevoie de repaus și se vor evita mișcările extreme ale articulației.
Aplicarea de căldură este benefică (un prosop cald sau o sticlă caldă), ajutând la diminuarea
durerii.
In cadrul fizioterapiei, se poate recurge și la administrare de ultrasunete. Se pot face exerciții
specifice pentru articulația temporomandibulară, exerciții care vor trebui făcute cu
regularitate, nu doar în cadrul ședințelor de fizioterapie, ci și acasă. Masajul
miorelaxant ajută și el la eliminarea durerii, precum și ionoforeza.
Tratament medicamentos

 Analgezice-reducerea durerii
 Antiinflamatoare nesteroidiene-reduc inflamatia si durerea, pot fi
folosite si sub forma de geluri
 Unguente care contin contrairitanti- mentol sau capsaicina
 Medicamente antireumatice- modifica evolutia bolii
 Modificatori ai raspunsului biologic
 Corticosteroizi-suprima sistemul imunitar
Tratament chirurgical
Daca metodele conservative de tratament nu ajuta, medicul reumatolog poate sugera
pacientului sa apeleze la diverse tipuri de interventii chirurgicale, la nivelul articulatiilor
afectate de artrita. Acestea sunt:
• operatii prin care se "repara" articulatia deteriorata; de pilda, suprafetele articulare pot fi
realinitate sau nivelate pentru a reduce durerea si pentru a imbunatati functia articulatiei.
• operatia de inlocuire a articulatiei - medicul chirurg inlocuieste articulatia bolnava cu
una artificiala; cele mai inlocuite articulatii sunt cele ale soldurilor si ale genunchilor.
• operatia prin care se face fuziunea articulatiilor - este o procedura utilizata mai des
pentru articulatiile mici, cum ar fi cele de la incheietura mainii, cele care alcatuiesc
glezna si articulatiile degetelor. Procedura indeparteaza capetele celor doua oase din
articulatie si apoi imbina / blocheaza acele capete, pana cand se vindeca intr-un singur
element rigid.

S-ar putea să vă placă și