SINOVITA

Inflamaie a sinovialei (membran care acopera interiorul capsulei articulaiilor mobile).

O sinovit poate s fie legat de o infecie intraarticular (artrit septic), de o boal de sistem (lupus
eritematos diseminat), de o artrit inflamatorie (poliartrit reumatoid, spondilartrit anchilozant) sau
microcristalin (gut, condrocalcinoz articular). Toate articulaile pot fi atinse.
Sinoviala inflamat se ngroa, putnd provoca erodarea osului subiacent, cu apariia uneori a unor noduli
inflamatorii (ex. panusul sinovial al poliartritei reumatoide). Ea secret un lichid sinovial abundent, a crei
puncionare permite s se precizeze caracterul inflamator. Sinoviala fiind bogat inervat, articulaia devine
dureroas.
Tratamentul sinovitei const n administrarea de antiinflamatoare locale i n tratarea bolii n cauz. Atunci
cnd sinovit este cronic, se poate practica o sinoviortez (injectarea n articulaie a unei substane care
vizeaz distrugerea sinovialei).
Este o boala autoimuna, care consta in inflamarea membranei sinoviale. Sinovita poate fi cauzata de artrita
de natura reumatica ori de o trauma. In urma leziunii, lichidul sinovial actioneaza ca un mecanism de
protecie a organismului, cauzand inflamarea.
Descriere
Lichidul sinovial este un lichid transparent, vascos, secretat de membrana sinoviala si se gaseste in cavitatile
articulatiei, burselor si tecilor tendonului.
Analiza lichidului sinovial extras dintr-o articulatie poate confirma sau infirma diferite boli, cum ar fi artrita
traumatica, osteoartrita, guta si artrita reumatoida.

Cauze
Sinovita este o problema majora in poliartrita reumatoida, in artrita juvenila, in lupus si in artrita psoriazica.
Aceasta poate fi, de asemenea, asociata cu tuberculoza, traumatisme, sau guta.
Simptome
Din cauza masei de celule inflamate in poliartrita reumatoida, articulatia este umflata si moale la palpare.
Fluxul de sange crescut este o caracteristica a sinovitei si articulatia pare maiclada la palpare. Celulele
elibereaza enzime in spatiul articular, care provoaca dureri si iritatie. Daca procesul continua ani de zile,

enzimele pot digera treptat cartilajului si osul din articulatie va duce la durere cronica si modificari
degenerative.
Diagnostic
In plus fata de prezentarea clinica ( articulatii calde, inrosite si umflate), diagnosticul poate fi dat cu ajutorul
analizei lichidului sinovial . Testul este util in diagnosticarea unor tipuri de artrita (in special cele cauzate de
infectii, guta, sau pseudoguta). Tegumentul este curatat cu un antiseptic. De obicei, testul se face utilizand un
anestezic local. Folosind un ac subtire, medicul va extrage un esantion de lichid pentru analiza celulara,
inclusiv cultivarea pe mediu de cultura a lichidului obtinut prin punctie, daca infectia este un diagnostic
probabil, si de examinare pentru prezenta de cristale in lichidul sinovial asa cum apar in guta sau
pseudoguta.
Daca este nevoie,se pot injecta in spatiul articular, medicamente (un preparat corticosteroid)
Tratament
Sinovita este tratata cu medicamente anti -inflamatorii, de la aspirina,ibuprofen la corticosteroizi.
Tratamentul se bazeaza atat pe cauza presupusa a sinovitei cat si pe toleranta pacientului la medicamentele
prescrise de medic.

Artrita
Artrita inseamna inflamatia unei articulatii ca rezultat al unei boli, a unei infectii, al unui defect genetic sau
a unei alte cauze.
Pentru multi - insa nu pentru toata lumea - artrita pare a fi o parte inevitabila a procesului de imbatranaire.
Artrita reumatoida, numita uneori si reumatism sau sinovita, tinde sa afecteze persoane peste varsta de 40
de ani si femeile de 2-3 ori mai frecvent decat barbatii. Ea poate sa apara si la copii, in special la fetite intre
2-5 ani.

Simptomele artritei reumatoide

Simptomele artritei reumatoide la adult sunt:
- durerea si rigiditatea progresiva a articulatiilor;
- inflamarea locala a articulatiei si rigiditatea la nivelul bratelor, picioarelor, genunchilor, articulatiilor
pumnilor sau degetelor, simetric pe ambele parti ale corpului, in special la trezire;
- stare de oboseala generala;
- amorteli si furnicaturi la nivelul mainilor;
- insomnie;
- depresie cauzata de durere si de calitatea vietii.
La persoanele varstnice, artrita reumatoida poate provoca in cele din urma deformarea si aspectul noduros
al mainilor si picioarelor, pe masura ce muschii slabesc, tendoanele se contracta, iar capetele oaselor devin
anormal de marite.
Simptomele artritei reumatoide juvenile (la copii) sau bolii Still sunt:
- febra cronica;
- pierderea poftei de mancare;
- scaderea in greutate;
- anemie;
- aparitia petelor rosii-visinii pe brate si picioare.

Episoadele artritice de la copiii sub 5 ani pot dura mai multe saptamani si pot recidiva, chiar daca
simptomele tind sa fie mai putin severe in atacurile recidivante.

Diagnosticul artritei reumatoide

Diagnosticul artritei reumatoide consta in analiza simptomelor, prin intrunirea a cel putin 4 din cele 7
criterii stabilite de Asociatia Americana de Reumatism:
- redoare articulara matinala ce dureaza cel putin 1 ora pentru a se ameliora;
- factorul reumatoid pozitiv;
- noduli reumatoizi subcutanati;
- modificari radiologice caracteristice - eroziuni si decalcificari osoase;
- artrita articulatiilor mainii;
- afectarea bilaterala a zonelor articulare;
- artrita a minim 3 zone articulare simultan.
Analizele de laborator arata:
- VSH crescut;
- proteina C reactiva crescuta;
- prezenta anticorpilor antikeratina;
- anticorpii atinucleari prezenti in 10-30% cazuri;
- prezenta factorului reumatoid;
- cresterea numarului de plachete sangvine;
Radiografia evidentiaza inflamarea tesuturilor moi ale articulatiei in stadiile incipiente ale bolii si ingustarea
cartilajului articular si eroziuni marginale in stadiile avansate.

Complicatiile artritei reumatoide

Complicatiile artritei reumatoide sunt:
- pierderea mobilitatii articulare pana la invaliditate;
- deformari articulare ce apar in timp: degetele au aspect "in ciocan";
- speranta de viata se reduce cu 3-10 ani, datorita riscului de tulburari cardiovasculare si al infectiilor.

Tratamentul artritei reumatoide

Tratamentul artritei reumatoide initiat la debutul bolii amelioreaza simptomele si reduce probabilitatea
unui handicap permanent cu pana la 5-10%.
Tratamentul simptomatic consta in administrarea antiinflamatoarelor ce diminueaza durerea si rigiditatea
articulara, dar nu opresc evolutia bolii si deformarile ulterioare. Antiinflamatoarele utilizate sunt:
- ibuprofen;
- naproxen;
- aspirina;
- celecoxib;
- cortizon;
- prednison.
Medicamentele antireumatice sunt:

- metotrexat;
- hidroxiclorochina.
In cazurile severe, medicul poate recomanda injectii cu corticosteroizi, care pot avea rezultate variate de la o
simpla alinare a durerii pana la suprimarea simptomelor pe durate indelungate.
In asociere cu tratamentul medicamentos mai sunt recomandate:
- aplicatii de caldura;
- repaus;
- exercitii fizice;
- fizioterapie;
- ajutare pentru mers: bastoane si cadre speciale;
- ultrasunetele.
In cazurile in care leziunile articulare deterioreaza calitatea vietii, interventiile chirurgicale sunt ultima
solutie:
- sinovectomia - consta in indepartarea chirurgicala a membranei sinoviale;
- inlocuirea articulatiei - cu o proteza din metal sau plastic.
Ca masuri generale de prevenire, evitarea excesului ponderal care agraveaza simptomele si aportul de
antioxidanti din fructe si legume, cat si o dieta saraca in grasimi si proteine, ajuta la diminuarea simptomelor
si la imbunatatirea calitatii vietii.

Artrita cronica juvenila

Bolile de colagen sunt afectiuni autoimune, de cauza necunoscuta care afecteaza simultan mai multe organe
si se pot manifesta inca din perioada copilariei.

Ce este artrita cronica juvenila?

Artrita cronica juvenila este o boala cronica a tesutului conjunctiv, afecteaza copiii inaintea varstei de 16
ani, cuprinde 4 sau mai multe articulatii si dureaza cel putin 3 luni.
Se manifesta prin simptome si semne articulare: tumefactia (marirea de volum) articulatiei, durere ,
limitarea miscarilor articulare precum si extra-articulare (febra,dureri abdominale, mialgii etc.).
Cauza aparitiei artritei cronice juvenile nu este cunoscuta, insa s-a demonstrat ca sunt implicati o serie
de factori genetici care ar contribui la dezvoltarea acesteia (factorul reumatoid, HLA B27).
In functie de manifestarile clinice, artrita cronica juvenila prezinta trei forme:
- forma sistemica, apare la copii cu varsta mai mica de 6 ani;
- forma pauci-articulara (manifestarile articulare sunt reduse si asimetrice);
- forma poliarticulara, apare mai frecvent la fete (cuprinde prima data articulatiile simetrice).

Semnele si simptomele artritei cronice juvenile

Artrita cronica juvenila - forma sistemica prezinta urmatoarele semne si simptome:

- febra, care este si simptomul dominant, este intermitenta, predominant nocturna si dureaza saptamani sau
luni de zile; nu raspunde la tratament anti-termic obisnui,t insa cedeaza la administrarea de cortizon;
- rush cutanat, afecteaza intregul corp, cu exceptia fetei si a mucoaselor, avand aspectul unei boli
contagioase, poate fi insotit de prurit;
- hepatosplenomegalie (marirea de volum a splinei si a ficatului);
- adenopatii (marirea de volum a ganglionilor) latero-cervicale sau inghinale;
- dureri abdominale;
- mialgii (dureri musculare).
Manifestarile articulare apar la aproximativ 6 luni dupa manifestarile extra-articulare (febra, rush,
adenopatii, mialgii).
Forma pauciarticulara in care gradul afectarii articulatiilor este mai redus, predomina afectarea oculara
(iridociclita), manifestata prin fotofobie, dureri oculare, scaderea acuitatii vizuale, sau afectarea
articulatiilor vertebrale (spondilita) cu reducerea mobilitatii coloanei vertebrale.
Forma poliarticulara prezinta manifestarile articulare pe primul loc si se caracterizeaza prin tumefactie
(marirea de volum) articulatiei, durere articulara predominant matinala si imposibilitatea de a efectua
miscari din articulatia respectiva diminata.
Artrita apare la articulatii simetrice (genunchi, coate, articulatiile radiocarpiene, tibiotarsiene, articulatiile
mici ale falangelor), dar niciodata la coloana toracica si lombara. Coloana cervicala poate fi afectata,
simptomul dominant fiind redoarea cefei.

Diagnosticul de artrita cronica juvenila

Semnele si simptomele articulare (artrita cu durere, reodare, tumefactie) persistente o perioada mai mare
de 3 luni, precum si manifestarile generale (febra, rush, hepatosplenomegalie) sunt cele care orienteaza
diagnosticul de artrita juvenila. Pentru sustinerea diagnosticului sunt necesare o serie de analize de
laborator:
- examenul sangelui (hemoleucograma) evidentiaza anemie, uneori leucocitoza (cresterea numarului de
globule albe);
- reactantii de faza acuta (PCR-proteina C reactiva, VSH, fibrinogen) sunt semnificativ crescuti ;
- teste serologice (sunt dozati factorul rheumatoid, anticorpianti-nucleari);
- biopsia sinoviala, examen care are ca rezultat demonstrarea prezentei inflamatiei nespecifice;
- examenul radiologic (releva prezenta tumefactiei tesuturilor moi periarticulare, osteoporoza juxtaarticulara, neoformarea osoasa).

Evolutia artritei cronice juvenile

Afectiunea evolueaza ani la rand cu artrita minima, in pusee cu exacerbari si remisiuni. Prognosticul este
bun, doua treimi dintre cei afectati intra in remisiune clinica de lunga durata, fara modificari reziduale ale
articulatiilor, fara deformari si fara semne de boala la varsta adulta.
Specific acestei afectiuni este intarzierea in crestere, datorata inchiderii premature a cartilajelor de crestere
la copii.

Tratamentul artritei cronice juvenile

Artrita juvenila este o afectiune cronica, care debuteaza la copil pana la varsta de 16 ani si care se manifesta
in pusee pe intreg parcursul vietii.
Terapia acestei boli include, pe langa tratarea semnelor si simptomelor in pusee, intretinerea articulatiilor
intre acestea si terapia psihologica adresata atat parintilor cat si copiilor afectati.
Medicamentele utilizate in tratarea artritei cronice juvenile includ: antiinflamatorii nesteroidine
(Ibuprofen), antiinflamatorii steroidiene/corticoterapie, saruri de Aur, imunosupresoare, terapia
biologica, toate administrate la indicatia medicului.
Intarirea si sustinerea articulatiilor intre pusee se realizeaza prin balneofizioterapie, masaj si fizioterapie.

Artrita psoriazica
Artrita psoriazica este o boala cronica autoimuna caracterizata prin inflamatia pielii si a articulatiilor.
Aceasta boala se obiectiveaza prin zone cutanate inflamate eritematoase (inrosite) si cu tendinta la
descuamare. Psoriazisul afecteaza frecvent coatele, genunchii, scalpul, zona ombilicala si organele genitale
sau anusul. Aproximativ 10% din pacientii cu psoriazis dezvolta o inflamatie asociata a articulatiilor. Astfel,
pacientii care au atat psoriazis, cat si artrita inflamatorie sunt diagnosticati cu artrita psoriazica.

Cauzele artritrei psoriazice

Pana in prezent nu s-a descoperit etiologia artritei psoriazice. Dovezi indirecte au sugerat ca infectiile
(sechele post-streptococice), traumatismele si imunitatea scazuta pot juca un rol important in debutul si
evolutia acestei boli. De asemenea, pot fi implicate si anumite mecanisme genetice, observandu-se in
apoximativ 50% din cazurile de spondilita psoriazica marker-ul genic HLA-B27.

Semnele si simptomele artritrei psoriazice

Exista 3 tipuri majore de artrita psoriazica: artrita inflamatorie asimetrica (intalnita la pana la 70% din
cazuri), artrita simetrica si spondilita psoriazica. Boala apare in mod egal la barbati si femei.
La majoritatea pacientilor psoriazisul precede artrita cu cateva luni pana la cativa ani. Artrita este localizata,
de obicei, la nivelul genunchilor, gleznelor si articulatiilor picioarelor.
In general, sunt inflamate doar cateva articulatii concomitent (pana la 5 articulatii). Acestea devin dureroase,
umflate, calde si rosii. Cateodata, inflamatia poate surveni la nivelul degetelor de la mana sau picior unde
duce la tumefierea intregului deget dandu-i aspectul de carnat" (dactilita). Unghiile sunt adesea implicate,
acestea fiind degradate, decolorate sau ingrosate (pahionichie). Rigiditatea articulara este mai des intalnita
dimineata, cand simptomele sunt resimtite la maxim de catre pacient.
Artrita psoriazica poate duce si la inflamatia coloanei vertebrale (spondilita), cauzand durere si rigiditate la
nivelul spatelui, a gatului si a zonelor fesiere. In cazuri rare poate aparea o forma de artrita numita
mutilans" care duce la deteriorarea rapida a articulatiilor.
Exceptand artrita si spondilita, artrita psoriazica mai poate cauza si inflamatia altor organe precum ochii,
plamanii si aorta. Irita (inflamatia irisului) este o boala dureroasa ce este agravata de lumina puternica.
Corticosteroizii injectati direct in ochi sunt uneori necesari pentru a reduce inflamatia si a preveni orbirea.
Pleurita (inflamatia pleurelor ce invelesc plamanii) cauzeaza durere toracica, in special in inspir profund,
precum si dispnee (dificultate in respiratie). Aortita (inflamatia aortei) evolueaza cu regurgitare (refluarea
sangelui) prin valvele aortice si implicit insuficienta cardiaca si dispnee.

Artrita psoriazica poate fi asociata si cu acnee si modificari ale unghiilor (la aproximativ 80% din
pacienti). Bazat pe aceste observatii, a fost descris un nou sindrom numit SAPHO ce include sinovita
(inflamatia membranei ce acopera articulatia), acnee si pustule (vezicule cu lichid) la nivelul mainilor si
picioarelor, hiperostoza (osul apare ingrosat) si osteita (inflamatia osului).

Dignosticul de artrita psoriazica

Diagnosticul in aceasta boala este pus, in general, pe criterii clinice. Nu exista teste paraclinice pentru
evidentierea artritei psoriazice. Markerii inflamatori serici ca VSH-ul (viteza de sedimentare a hematiilor) si
proteina C-reactiva pot fi crescuti si reflecta prezenta inflamatiei in organism. Se impune si un diagnostic
diferential cu artrita reumatoida, de aceea se dozeaza si factorul reumatoid (artrita psoriazica seropozitiva se
intalneste la doar 5-9% din cazuri). Pe radiografie se pot observa eroziuni osoase cu deteriorarea cartilajelor.
De asemenea, marker-ul genetic HLA-B27 este frecvent analizat.

Tratamentul artritei psoriazice

In general, tratamentul acestei patologii este directionat spre controlarea procesului inflamator, astfel implica
o combinatie de medicamente antiinflamatorii nesterodiene (ibuprofen, diclofenac, naproxen), unguente si
fototerapie (pentru psoriazis) si fizioterapie. Daca aceasta medicatie se dovedeste ineficienta, pot fi utilizate
medicamente ca metotrexat, corticosteroizi si antimalarice.
Fizioterapia este o parte importanta a tratamentului deoarece limiteaza durerea si tumefierea articulatiilor.
Aceasta poate fi efectuata acasa, dupa un program deja stabilit, sau impreuna cu un fizio-kineto-terapeut.
Pentru rezultate mai bune aceasta rutina ar trebui indeplinita de catre pacient zilnic.
In cazurile severe de sinovita monoarticulara cronica se poate apela si la tratamentul chirurgical:
sinovectomia artroscopica. Aceasta s-a dovedit a fi eficienta in asociere cu tratamentul medical si fizic.
Rareori, este necesara artroplastia protetica (inlocuirea articulatiei cu o proteza) sau diverse operatii
reconstructive.

Guta
Guta (artrita gutoas) este o form de artrit care se manifest prin episoade dureroase i prin anularea
funciei articulaiilor. Guta (artrita gutoas) este o boal care rezult din cristalele de acid uric care se
depoziteaz n esuturile corpului. Guta (artrita gutoas) poate fi diagnosticat prin studierea simptomelor i
prin efectuarea unor teste specifice. Guta se trateaz, n general, folosind medicamente antiinflamatoare.
Guta (artrita gutoas) este o form de artrit care se manifest prin episoade dureroase i prin anularea
funciei articulaiilor. Principalul pas n tratarea gutei este eliminarea anumitor alimente care cauzeaz
producia crescut de acid uric (carnea roie, de exemplu).
Semnele i simptomele gutei
Principalul simptom al gutei (artritei gutoase) este durerea intens a articulaiilor. Boala este caracterizat,
aadar, prin durere, edem, roea i cldur local (inflamaie) precum i prin anularea funciei articulaiilor.
Ce este guta?
Guta (artrita gutoas) este o boal care rezult din cristalele de acid uric care se depoziteaz n esuturile
corpului. Guta este caracterizat de o suprancrcare cu acid uric n corp i atacuri repetate de inflamaie a
articulaiilor (artrit). Artrit gutoas se manifest, de obicei, printr-un atac extrem de dureros, cu un debut
rapid i inflamarea articulaiei. Guta este o form de artrit (inflamaia articulaiilor), caracterizat prin
episoade dureroase secundare inflamaiei articulaiilor. Guta cronic poate provoca depozitarea unor buci
dure de acid uric la nivelul articulaiilor, funcionarea sczut a rinichilor i apariia pietrelor la rinichi.

Ct de grav este guta?

Fr tratamentul corespunztor, guta poate prezenta recurene (acutizri) frecvente care pot cauza leziuni
severe ale articulaiilor, tendoanelor sau a altor esuturi. Anomalia caracteristic a bolnavilor de gut este
creterea concentraiei de acid uric n snge (hiperuricemie). Aceast problem apare fie din cauza unei
producii crescute de acid uric n organism, fie a unei eliminri sczute prin rinichi.
Diagnosticarea gutei
Guta (artrita gutoas) poate fi diagnosticat prin studierea simptomelor i prin efectuarea unor teste
specifice. Astfel, medicul specialist va recomanda efectuarea unui test numit artrocentez. Artrocenteza este
o procedur destul de frecvent, prin care este aspirat lichidul de la nivelul articulaiei, folosind o sering i
un ac. Lichidul este mai apoi analizat n vederea depistrii cristalelor de acid uric i a infeciilor. Stabilirea
disgnosticului de certitudine este foarte important, deoarece, n unele cazuri, guta poate avea aceleai
simptome ca i artrita reumatoid sau infecia.
Tratamentul gutei
Scopul tratamentului in cazul gutei este de a reduce cat mai rapid durerea, cat si prevenirea pe termen lung a
reaparitiei crizelor si a complicatiilor, precum distrugerea articulatiilor sau litiaza renala (pietre la rinichi).
Tratamentul gutei este impartit in 2 etape:
- diminuarea durerii acute (cauzate de inflamarea articulatiei) prin administrarea medicamentelor antiinflamatorii sau a corticosteroizilor;
- prevenirea viitoarelor crize si a complicatiilor pe termen lung, prin evitarea unor medicamente care pot
declansa atacuri de guta, ajustarea dietei si a cantitatilor de alcool consumate si administrarea unor
medicamente care duc la scaderea nivelului de acid uric.
Principalul pas n tratarea gutei este eliminarea anumitor alimente care cauzeaz producia crescut de acid
uric (carnea roie, de exemplu) i reducerea consumului de alcool. Tratamentul medicamentos va fi stabilit
de ctre medicul specialist. Acesta variaz n funcie de severitatea bolii, vrst i istoricul medical. Guta se
trateaz, n general, folosind medicamente antiinflamatoare.
Prevenirea gutei
Pentru a preveni guta este necesar adoptarea unui stil de via echilibrat i sntos. Astfel, specialitii
recomand meninerea unei greuti corporale echilibrate i normale, evitarea alcoolului i a consumului
excesiv de alimente care conin protein animal. La fel de important este i meninerea unei valori
normale a colesterolului.