ARTROZA - REUMATISMUL CRONIC DEGENERATIV

Definitie: reumatismul cronic degenerativ sau reumatismul artrozic este un proces articular de uzura, spre
deosebire de artrite, unde este vorba de inflamatie.

Etiologie: se pun in discutie o serie de factori etiopatogenici, care pot explica aparitia si dezvoltarea
artrozelor.

Etatea este un factor etiologic important, artrozele aparand la o varsta ceva mai inaintata. Este, dupa cum
spun unii, reumatismul "uzurii" si "senescentei precoce". Desi il intalnim mai frecvent la femei de la 40
de ani in sus, iar la barbati de la 55 -60 de ani in sus, totusi il putem gasi si la o varsta mai tanara, ba
uneori chiar in adolescenta. in aceste cazuri, uzura se poate constitui ca urmare a celui de-al doilea factor
etiologic: traumatismul. Acesta survine fie sub forma traumatismului unic, major - accidente, contuzii,
fracturi -, fie sub forma traumatismului minor - microtraumatisme - care trebuie sa fie insa repetat,
continuu, situatie care de cele mai multe ori este profesionala (incarcatori, perforatori cu ciocanul
pneumatic, strungari, sportivi etc).

Factorii metabolici: a) obezitatea este o cauza destul de importanta in con-stituirea artrozelor. Ponderea

corporala crescuta peste greutatea ideala supune sistemul osos la un efort deosebit, exercitand o presiune
continua, o microtraumatizare permanenta, pe care trebuie sa o suporte articulatia si, bineinteles, osul.
Asa se nasc artrozele soldului, genunchilor, coloanei lombare, gleznelor etc; b) guta, prin precipitarea
acidului uric la nivelul articulatiilor, favorizeaza deteri-orarea acestora, de unde si numele de "reumatism
artrozic gutos".

Tulburarile de statica sunt foarte importante. Le reamintim, intrucat malformatiile congenitale (picior plat,
displazie, luxatii congenitale, coxa plana, coxa vara etc), ca si malformatiile traumatice duc, inexorabil,
la constituirea proceselor artrozice. Tulburarile endocrine, cum sunt insuficienta ovariana, insuficienta
tiroidiana, climaxul - care determina si o crestere ponderala (obezitate) - favorizeaza dezvoltarea
reumatismului artrozic.

Factorii meteorologici (frigul, umiditatea etc), prin tulburarile vasomotorii produse, favorizeaza aparitia
leziunilor articulare degenerative. Acest lucru explica de ce tarile cu un climat rece au o morbiditate mai
crescuta in reumatism artrozic.

Tulburarile circulatorii pot determina dereglari in irigatia locala a tesuturilor, fenomene ce pot duce mai
usor la procese de degenerescenta articulara.

Infectiile, uneori specifice, alteori nespecifice, care determina artrite, cu timpul, duc la artroze [exemplu,

1
coxita (TBC) duce la coxoza].

Patogenie: toti factorii de mai sus concura la constituirea proceselor de degenerescenta articulara.

Important este ca sunt interesate nu toate articulatiile, ci indeosebi articulatiile de "suport". Ex.: soldul,
genunchiul, coloana vertebrala si mult mai putin umerii care prind membrele toracice si care au mai mult
rol in "prehensiune", suferinta acestora constituind periarteritele (afectiuni ale formatiunilor periarticulare
- muschi, tendoane).

Anatomie patologica: leziunile in reumatismul artrozic constau in:

- erodarea si distrugerea cartilajului articular;

- hipertrofie si proliferarea osului, cu formarea de excrescente osoase, denumite

osteofite.

Simptome: debutul, ca si evolutia sunt lente, progresive, in ani si ani, ceea ce a facut sa se deosebeasca
doua stadii clinice: stadiul preartrozic - cu o simptomatologie discreta, mai mult intuita - si stadiul
artrozic  - caracterizat prin semne clinice, radiologice si de laborator.

Semne clinice: acestea sunt subiective si obiective. Semnele subiective: cel mai important este durerea
articulara, care are un caracter specific: apare cu ocazia miscarilor, spre deosebire de durerea din artrita,
pe care o gasim atat in miscare, cat si in repaus. Practic, durerile in artroze le constatam dimineata, cu
ocazia primelor miscari dupa o perioada de repaus, cand articulatiile par "intepenite". Dupa primele
miscari, durerile dispar pentru restul zilei, reaparand catre seara, odata cu oboseala generala - numim
aceste articulatii "ruginite". Durerile din artroze se explica prin faptul ca suprafetele osoase se preseaza si
se "freaca" una de alta, cartilajul fiind distrus din aceasta cauza; se produce astfel o iritatie mecanica, care
determina, la randul ei, si o inflamatie locala, ce ne va explica cauza durerii in miscare.

Semne obiective:
.  a) Limitarea miscarilor  este datorata, in primul rand, faptului ca suprafetele articulare, din cauza
deformarilor extremitatilor osoase, prin hipertrofie si osteofitoza, nu se mai adapteaza perfect una la
cealalta si articulatia se "gripeaza", de unde limitarea miscarilor. In al doilea rand, chiar durerile sunt cele
ce limiteaza miscarile.

b) Crepitatiile  sau cracmentele articulare  sunt zgomote mai fine sau mai groase, palpabile adeseori, cand
se si aud la nivelul articulatiei respective (ex. genunchi). Sunt explicate tot prin traumatizarea suprafetelor
osoase, datorita disparitiei cartilajului articular, suprafetele articulare pierzandu-si luciul si netezimea.

c)  Deformarea articulatiilor apare prin marirea de volum a acestora, datorita hipertrofiei osoase si

osteofitozei. Mult mai rar apar hipertrofii musculare, datorita inactivitatii articulare. In aceasta situatie
artrozele vor deveni "deformante, cra-cante, dar reci" (Costa).

Semne radiologice: examenul radiologie in artroze ne indica:

- osteoporoza, adica rarefierea sau decalcifierea osoasa, uneori geodica;

- osteoscleroza, proces de Condensare osoasa, de atrofie calcara;

-  osteofitoza, adica excrescente osoase, numite osteofite ("pinteni", "cioc de papagal"), care uneori se
unesc formand "punti" osoase numite si sindesmofite. In legatura cu particularitatile fiecarei articulatii, se
mai pot observa, radiologie, si disparitia liniei interarticulare (ex.: sold, genunchi), tasari (ex.: vertebre ce
2
iau aspect de "diabolo") etc.

Semne de laborator, mentionam ca semnele de laborator sunt foarte reduse in reumatismul artrozic.

V.S.H. si leucocitele sunt normale. Uneori, putem gasi putin crescut acidul uric in sange, ca si
colesterolul, dar nu constant si nicidecum obligatoriu.

Forme clinice. Afara de poliartroze, adica formele de artroza ce cuprind mai multe articulatii, foarte
importante sunt formele localizate, care se refera mai frecvent la articulatiile ce sunt obligate sa "sustina"
cel mai mult greutatea corpului si deci sa fie traumatizate cel mai puternic. Dintre acestea, soldul,
genunchii, coloana vertebrala sunt de amintit in primul rand.
Reumatismele degenerative - artroza si spondiloza

Generalitati

In ultimele decenii reumatismele degenerative apar in prim plan al preocuparilor populatiei si asistentei
medicale. Am putea afirma ca artroza si spondiloza sunt considerate destul de importante in patologia
reumatismala si constituie preocupari in randul populatiei cu varsta de peste 40 de ani.
Desi nu pun viata individului in pericol, simptomele majore ale reumatismelor degenerative, totusi sunt
printre maladiile care preocupa cel mai mult pe omul societatii contemporane.

Care este realitatea in ceea ce priveste frecventa acestor boli? Exista o crestere reala sau aparenta a
ratei acestor boli?

Aparitia acestor boli nu este de data recenta. Artroza si spondiloza au existat in toate epocile si au
interesat ca si astazi populatia adulta de peste 40 de ani. Deosebirea consta in aceea ca omul contemporan
a carui durata medie de viata trece peste 70 de ani intampina dificultatile si disconfortul articular pe o
perioada mai lunga de timp. Astazi s-a creat o stare de deruta si alarma in jurul reumatismelor
degenerative, conditionata pe de o parte de carentele informationale privind natura si prevenirea acestor
boli, iar pe de alta parte de exagerarea simptomelor si gresita interpretare a examenelor medicale si in
special a celui radiologic.

Factori care intretin panica in randul bolnavilor

Care sunt factorii care intretin panica si deruta in randul bonavilor cu artroza si spondiloza?

Este suficient sa asistati intr-un cabinet medical de specialitate la consultarea unui bolnav care sufera de
spondiloza spre a putea aprecia faptele reale. Bolnavul se prezinta cu un dosar voluminos de radiografii
pe care le etaleaza cu grija pentru a convinge pe specialist ca este posesorul unor “ciocuri de papagal” si
ca acestea “nu mai dispar”. Interogat asupra suferintelor actuale sau anterioare, relateaza dureri musculare
sau nevralgii, care s-au reprodus periodic fie in legatura cu modificarile meteorologice, fie dupa eforturi,
expunere la frig sau curent. Scopul vizitei nu este legat de simptomele dureroase fiindca acestea nu-l
deranjeaza in prezent, acestea au disparut. Pe bolnav il preocupa radiografia uneori intamplatoare a
coloanei vertebrale care l-a facut posesor de "osteofite". Suferinta s-a amplificat considerabil dupa ce a
3
intrat in posesia buletinului radiografic, fara a cere explicatii suplimentare asupra osteofitelor, din partea
medicului examinator.
Iata deci cum un factor iatrogen, legat de insuficienta explicatiilor medicale privind modul de producere
al osteofitelor si legatura dintre acestea si simptomele bolnavului vin sa-i amplifice nelinistea si suferinta
psihica.

O alta categorie de bolnavi se preocupa numai de simptomele dureroase. Faptul ca durerea reapare
intermitent in raport cu modificarile climatice (innorare, frig, vant, precipitatii), le provoaca o stare
reactiva deosebita. Toata atentia acestor bolnavi, cu o stare psihica anterior deprimabila, se fixeaza asupra
durerii. Acestia se considera incurabili, creaza agitatie in mediul familial, golesc rafturile farmaciilor de
medicamente si alearga dupa remedii miraculoase. Datorita starii de panica in care se afla, refuza
colaborarea cu medicul curant si resping tratamentele utile, impuse de cunoasterea substratului bolii.

O alta categorie de bolnavi cu sistemul nervos echilibrat, plini de optimism, se supun cu calm si intelegere
tratamentelor medicale indicate si depasesc cu usurinta fazele de disconfort, care apar in unele
reumatisme degenerative.
Starea de neliniste a categoriilor de bolnavi hiperreactivi este generata in mare parte de carenta
informationala asupra naturii reumatismelor degenerative si asupra tratamentelor care trebuie urmate.
Pentru a clarifica aceste date vom incerca sa clarificam cateva probleme de baza, privind cauza si
mecanismele de vindecare ale artrozei si spondilozei, manifestarile clinice si conduita terapeutica si
profilactica.

Reumatisme degenerative: artroza si spondiloza

Ce este artroza? 

Reumatismele degenerative pot apare dupa decada a 4-a a vietii si sunt consecinta
uzurii cartilajelor articulare sau a discurilor intervertebrale, cauzate de alterari biochimice consecutive
nerespectarii fiziologiei si mecanicii normale a aparatului locomotor.
Prin intelegem forma de reumatism degenerativ care se localizeaza la nivelul articulatiilor membrelor
inferioare sau superioare.

Ce intelegem prin spondiloza?

Spondiloza este forma de reumatism degenerativ produsa de uzura discurilor intervertebrale, insotita de

reactii de reparare (osteofite, ciocuri de papagal) la nivelul corpilor vertebrali. Alterarile biochimice ale
cartilajelor articulare si discurilor intervertebrale nu se datoresc exclusiv imbatranirii tesuturilor. In marea
majoritate a cazurilor apar in urma tulburarii in mecanica articulara declansata de obezitate, scaderi ale
tonusului muschilor scheletali sau pozitii vicioase in timpul muncii. 

Artroza si spondiloza reprezinta stadii diferite de uzura ale aparatului locomotor, dupa neintretinerea
indelungata afunctionalitatii normale ale articulatiilor. Aparitia acestor forme de reumatism degenerativ
se face insidios si reprezinta cumularea maxima a erorilor de functionare articulara, care se repercuteaza
asupra cartilajelor si discurilor articulare, care isi pierd elasticitatea si devin friabile.

Nutritia cartilajului articular, asemuit cu un burete se face sub influenta jocului presiune-decompresiune
exercitat pe aceasta cu ocazia miscarilor. Pozitiile vicioase creeaza zone persistente depresive pe
suprafata articulara, unde nu mai poate patrunde lichidul sinovial, cu rol nutritiv si lubrefiant. Cartilajul
din aceasta zona isi pierde cu timpul elasicitatea si devine friabil. La marginea acestor zone se produc
reactii periostale, care se vad la examenul radiografic sub forma de mici excrescente denumite osteofite.

Osteofitele nu reprezinta leziunea de baza in artroza si spondiloza, ele sunt reactii secundare in urma
degenerarii cartilajului articular sau a discului intervertebral. Suferinta in artroza si spondiloza este
4
provocata de leziunile cartilaginoase si discale si doar in cazuri foarte rare de excrescentele osteofitice.
Toata atentia trebuie acordata miscarilor normale articulare pentru indepartarea punctelor de presiune
prelungite pe discuri, cartilaje care irita filetele nervoase adiacente acestora si provoaca simptome
dureroase.

Odata constituite artroza sau spondiloza, preocuparea consta in echilibrarea tonusului muscular si a
functiunii normale articulare, care asigura refacerea structurilor moi. Osteofitul este un proces de reparatie
osoasa care apare in jurul discurilor sau cartilajelor si nu sta totdeauna la baza suferintei dureroase din
artroza si spondiloza. 

Reumatismele degenerative si imbatranirea organismului

Desi nu pun viata individului in pericol, simptomele majore ale reumatismelor degenerative, totusi sunt
printre maladiile care preocupa cel mai mult pe omul societatii contemporane.

Reumatismele degenerative si imbatranirea organismului

Reumatismele degenerative sunt consecinte ale imbatranirii organismului?

Nu exista identitate intre leziunile din procesele de imbatranire si cele intalnite in reumatismele
degenerative. Examinarea microscopica pe loturi comparative a cartilajelor articulare si a discurilor
intervertebrale la batrani si la adulti cu artroza arata integritatea histologica a acestor tesuturi la batrani.
Varstnicii sau batranii sunt expusi la reumatismele degenerative daca inceteaza activitatea normala sau
renunta la ingrijirea zilnica a functiei articulare prin gimnastica sau plimbari usoare. Aceste situatii le
intalnim la pensionari, care intrerupand activitatea profesionala devin sedentari, se ingrasa si isi reduc
considerabil activitatea aparatului locomotor. Ca o consecinta imediata se produc scaderi in tonusul
muscular, atrofii musculare si osteoporoza. Muschii isi pierd controlul de chinga articulara dupa care apar
modificari in axele extremitatilor osoase modificand raporturile de contact ale epifizelor osoase care
formeaza articulatiile, provocand tulburari in nutritia articulara.

Persoanele varstnice au un factor de risc mai mare fata de imbolnavirile reumatice degenerative prin
reducerea activitatii musculo-articulare dar si prin modificari inerente metabolice ale organismului.
Astfel, varstnicii au tendinta la deshidratare a tesuturilor care devin mai friabile (in special cartilajele). De
asemenea se produc unele modificari biochimice la nivelul acestora, prin scaderea produsilor sulfurati
(condroitinsulfati), factori care asigura elasticitatea acestora. Singura posibilitate de a intarzia sau opri
aceste procese este mentinerea unei functii articulare normale prin miscare. Renuntarea la miscare si
acceptarea sedentarismului de catre pensionari sunt factori care tulbura functionarea normala a aparatului
locomotor, facilitand aparitia reumatismelor degenerative.

Artroza si spondiloza fara dureri

Exista artroza si spondiloza fara ca bolnavul sa acuze dureri sau crampe musculare?

Din relatarile anterioare reiese ca toate formele de reumatisme degenerative se dezvolta atunci cand s-au
acumulat cantitativ o serie de tulburari in structura si fiziologia aparatului locomotor. Leziunile anatomice
articulare si vertebrale pot fi compensate daca musculatura isi pastreaza integritatea si asigura contentia
normala a vertebrelor sau a oaselor care alcatuiesc articulatiile. In practica medicala curenta,
diagnosticam in mod intamplator spondiloza si artroza in proportie de 30% cu ocazia examenelor
generale, fara ca acesti subiecti sa prezinte vreo suferinta.

In schimb, examenele radiografice releva numeroase osteofite. Aceste observatii demonstreaza inca o
data ca osteofitul nu este un element cauzat din artroza si spondiloza.

5
Durerea si disconfortul articular apar numai atunci cand scade tonusul muscular si apar pozitiile vicioase
prin deplasari ale discului intervertebral si leziunile meniscale la nivelul genunchilor. Aceste modificari
constituie factorii de iritare a formatiunilor nervoase din vecinatate. Restaurarea tonusului muscular
reface axialitatea articulara, explicand de ce la un numar apreciabil de subiecti nu intalnim
simptomatologia dureroasa.

Sublinierea aceasta este necesara pentru a demonstra ca spondiloza si artroza nu pot fi considerate boli,
decat atunci cand apar dureri nevralgice de tip sciatic, cervicobrahial sau lumbago, torticolis, etc. Trebuie
deci retinut ca prezenta osteofitozei articulare sau vertebrale reprezinta o etapa reparatorie care poate fi
compensata daca musculatura este tonica.
Prezenta osteofitelor nu inseamna neaparat suferinta atata vreme cat raporturile axelor osoase sunt
normale si mentinute de un sistem muscular integru. In practica, s-au intalnit cu ocazia unor radiografii la
un lot de sportivi care practicau atletica grea, numeroase osteofite, fara ca acestia sa acuze vreo suferinta.
In momentul in care au abandonat sportul si au parasit antrenamentele, a aparut simptomatologia
dureroasa ca urmare a scaderii tonusului muscular si impovararea coloanei vertebrale in urma cresterii in
greutate.

Aparitia obezitatii constituie un factor de agravare a suferintelor bolnavilor cu spondiloza prin

impovararea articulatiilor si a coloanei vertebrale, acest lucru fiind observat atat in cazul sportivilor de
performanta in momentul retragerii cat si la varstnicii sedentari.

Combaterea obezitatii prin dieta hipocalorica cu refacerea echilibrului muscular prin gimnastica medicala
zilnica duce la disparitia suferintelor bolnavilor cu artroza si spondiloza. Un alt factor care poate declansa
suferinta la bolnavii cu afectiuni reumatismale degenerative se datoreaza scaderii in mod brusc a greutatii
corporale, care antreneaza hipotonia musculaturii scheletate.

La bolnavii slabi, musculatura nu mai joaca rol de chinga pentru vertebre, favorizand deplasari
(spondilolistezis) sau accentuari ale curburilor coloanei, marind solicitarea in aceste zone, solicitare care
va agrava procesele degenerative.

In concluzie, subliniem ca spondiloza si artroza nu sunt resimtite de bolnavi, indiferent de numarul

osteofitelor relevate pe radiografii, daca se mentine greutatea normala a corpului si buna functionare a
muschilor scheletali.

6
 Reumatismul articular degenerativ – Generalitati
Reumatismul articular degenerativ nu este o problemă nouă a contemporaneităţii, acesta a preocupat
dintotdeauna oamenii şi cercetătorii în ştiinţele medicale.

Ca urmare a surselor de informare deficitare, s-a creat o stare de alertă în jurul afecţiunilor articulare de
acest tip, nefiind îndeajuns de bine clarificate date ca natura, factorii cauzatori şi simptomatologia bolilor
reumatoide degenerative.

Reumatismul articular degenerativ - Ce este?

 

Reumatismul articular degenerativ, numit şi artroză sau reumatism artrozic, este procesul de uzură al

articulaţiilor, spre deosebire de artrită unde este vorba de inflamaţia articulaţiilor.

Cele mai frecvent întâlnite forme de reumatism articular degenerativ sunt artroza şi spondiloza, iar

categoriile cele mai expuse la aceste forme de reumatism sunt persoanele cu vârsta peste 40 de ani şi
persoanele de sex feminin (75% dintre persoanele afectate sunt femei).

Reumatismul articular degenerativ - Forme

 

Artroza este o formă a reumatismului degenerativ care se instalează în condiţiile unei uzuri semnificative

a cartilajelor articulare ca urmare a proceselor naturale de îmbătrânire care includ alterarea biochimică a
articulaţiilor.

Artroza apare la vârste mai înaintate, iar denumirea secundară a acesteia indică acest
fapt. Reumatismul „senescenţei precoce”, cum se mai numeşte artroza, are o predilecţie specială pentru
articulaţiile membrelor inferioare şi a celor superioare (mâini şi picioare).

A doua formă de reumatism articular degenerativ este spondiloza, care se manifestă prin alterarea

discurilor intervertebrale şi a vertebrelor cervicale.

Ambele categorii de sex sunt afectate în aceeaşi măsură. Spondiloza se manifestă la nivelul întregii
coloanei vertebrale, în mod special la nivelul vertebrelor cervicale, ca urmare a îmbătrânirii ţesutului, a
poziţiilor vicioase ale coloanei vertebrale, a sedentarismului, a tonifierii scăzute a musculaturii şi a
diverselor anomalii congenitale şi a traumatismelor.

 
7
Articulaţiile prezintă disfuncţii serioase la persoanele supraponderale, obezitatea fiind unul din principalii
factori care duc la scăderea tonusului muşchilor scheletului.

Spondiloza se manifestă prin dureri resimţite la nivelul coloanei vertebrale şi prin limitarea capacităţii de
mobilitate.

Reumatismul articular degenerativ - Factorii de risc 

 

Reumatismele articulare degenerative apar în anumite condiţii care ţin de: vârstă (acestea apar la vârste
înaintate), funcţiile metabolice (obezitate, gută), de factorii meteorologici (frigul şi umiditatea pot
produce tulburări vasomotorii şi leziuni degenerative la nivelul articulaţiilor) şi de anatomia patologică
(erodarea cartilajului articular, hipertrofia şi proliferarea osului cu formarea de osteotite – excrescenţe
osoase).

Reumatismul articular degenerativ - Tratament

 

Reumatismul degenerativ nu pune în pericol viaţa individului, cu toate acestea astfel de afecţiuni crează
un disconfort major, iar simptomatologia nu este atât de blândă.

Reumatismul articular degenerativ nu poate fi vindecat complet, însă printr-un tratament specific se
pot ameliora simptomele, iar viteza de evoluţie a afecţiunii poate fi frânată. În
tratamentul artrozei şi spondilozei trebuie să fie incluse în mod obligatoriu şedinţele de fizio şi
kinetoterapie (exerciţii fizice active cu supraveghere medicală care stimulează mobilitatea şi rehidratează
articulaţiile afectate), presărând la intervale regulate de timp şi şedinţe de masaj terapeutic specific.

Fizioterapia are efect antialgic asupra articulaţiilor afectate, contribuie semnificativ la tonifierea

coloanei vertebrale şi la detensionarea musculaturii din zona cervicală. Efectele de lungă durată sunt
asigurate dacă fizioterapia se asociază cu masajul medical.

Tratamentul pe bază de medicamente acţionează în direcţia ameliorării simptomelor, cum ar fi durerile

şi rigiditatea articulaţiilor.

Cele mai uzuale tratamente medicamentoase pentru ameliorarea simptomelor

proprii artrozei şi spondilozei sunt medicamentele antireumatice, medicamentele nonsteroidale
antiinflamatorii.

8
Acestea nu se administrează decât sub recomandarea medicală de specialitate, însă un tratament
medicamentos îndelungat poate să genereze efecte secundare, precum afecţiuni gastrice, ulcer.

Boala cu care trăim toată viaţa: Artroza nu se vindecă, doar se ameliorează!

Boală degenerativă, artroza apare din cauza degradării cartilajului articular. Consecinţele sunt: durerea,
împiedicarea mişcărilor normale şi deformările. Artroza are ca factori declanşatori favorizanţi uzura
articulară, suprasolicitarea, supraîncărcarea. Nu se vindecă, dar poate fi ameliorată. Pentru a preveni
agravarea bolii este importantă respectarea unor reguli privind activitatea fizică, mişcările de
suprasolicitare ale articulaţiilor şi regimul alimentar care să ne ajute să scăpăm de kilogramele în plus ce
duc la supraîncărcarea articulaţiilor. Atenţie: activitatea fizică constantă nu se referă la mişcările efectuate
în timpul treburilor de acasă sau de la serviciu. Aceste activităţi nu presupun realizarea unor mişcări
ample care să folosească toate unghiurile articulare. Oamenii au tendinţa de a spune: „Dar eu fac mişcare
acasă sau la serviciu când îmi rezolv treburile". Însă aceste mişcări sunt de fapt mişcări repetate, de uzură
care nu folosesc toate articulaţiile şi musculatura la unghiurile maxime.
Prof. dr. Rodica Chiriac, Clinica de Reumatologie din cadrul Spitalului de Recuperare Iaşi:
„Deşi mult timp s-a considerat că nu se poate face nimic pentru a ameliora starea şi viaţa unui bolnav cu
artroza, un regim de viaţă corect poate îmbunătăţi mult calitatea vieţii unui astfel de pacient. Artroza este
o boală invalidantă, cu care trăim toată viaţa. Ultimele studii arată că artroza poate fi prevenită, tratată,
ţinută sub control dacă se respectă un regim corect de viaţă şi tratamentul prescris de medic. Bolile
degenerative au ca factori declanşatori favorizanţi uzura articulară, suprasolicitarea, supraîncărcarea şi
factorii genetici chiar. De aceea, este importantă respectarea unor reguli privind activitatea fizică,
mişcările de suprasolicitare ale articulaţiilor şi regimul alimentar.
Mişcările zilnice efectuate atunci când ne rezolvăm treburile sunt mişcări de uzură ale cartilagiilor
articulare
Prevenţia apariţiei şi agravării artrozei se face printr-o activitate fizică constantă, la parametri moderaţi.
Când spun activitate fizică constantă şi moderată nu mă refer la alergări sau la prezenţa în sala de forţă, ci
la mersul pe jos, în ritm de plimbare. O plimbare de 2-3 kilometri, efectuată zilnic, constant, este sănătate
curată. Prin această activitate fizică moderată şi constantă în timp, articulaţiile vor fi mai bine hrănite,
cartilagiul articular va avea condiţii de hrănire mai bune.
De asemenea, trebuie evitată suprasolicitarea, munca zilnică fără pauze de odihnă, de relaxare. şi aici mă
refer atât la muncă de la serviciu, cât şi la treburile casnice. Orice activitate - de la serviciu sau de acasă -
nu presupune realizarea unor mişcări ample care să folosească toate unghiurile articulare. Oamenii spun:
„Dar eu fac mişcare acasă sau la serviciu când îmi rezolv treburile!“. Însă aceste mişcări sunt de fapt
mişcări repetate, mişcări de uzură care nu folosesc toate articulaţiile şi musculatura la unghiurile maxime.
Kilogramele în plus: efect foarte nociv asupra articulaţiilor
Atenţie la obezitate. Aceasta are un efect foarte nociv, mai ales în cazul persoanelor care au probleme la
articulaţiile şoldului, genunchiului, coloanei. Atunci când mergem, pârghiile care încarcă organismul
încarca de patru ori greutatea organismului pe şoldul piciorului cu care apăsam podeaua. Deci pentru o
persoană de 80 de kilograme, articulaţia şoldului de la piciorul care este pe sol se încarcă cu 320 de
kilograme. Iar articulaţia genunchiului respectiv se încarcă chiar şi cu de 10 ori greutatea corpului
persoanei respective. Tocmai de aceea, obezitatea reprezintă o mare problemă. Ea trebuie rezolvată printr-
un regim adecvat de viaţă: dietă, mişcare.
9
Medicamente pentru cartilagii
În cazul artrozelor există unele medicamente care au toxicitate pentru cartilagii, cum ar fi
antiinflamatoriile nesteroidiene (diclofenac, piroxicam, indometacin, ketoprofen). De asemenea, trebuie
evitată şi aspirina în cantităţi mari.
Există în farmacii suplimente nutritive care se eliberează fără reţetă, de tipul „Flexodon“, „Artrostop“.
Acestea sunt suplimente nutritive pentru cartilagiu articular. Ele au rolul de a hrăni cartilagiul şi pot fi
utilizate respectând indicaţiile din prospect“.
Atenţie la frig şi umezeală
„Pentru a preveni apariţia şi agravarea artrozei trebuie respectate unele reguli. Subliniez că măsurile
enumerate mai jos ar trebui respectate începând măcar de la vârsta de 40 de ani. Chiar dacă o persoană nu
a dezvoltat încă o astfel de boală la această vârstă, ea poate fi oricând afectată din cauza uzurii şi a
factorilor genetici. Respectarea regulilor următoare ne ajută însă foarte mult să prevenim apariţia şi
agravarea unei boli reumatismale degenerative.
Trebuie să evităm: suprasolicitarea articulara; încărcarea articulara (ducerea de greutăţi, obezitatea);
traumatismele de la nivelul articulaţiilor; frigul, umezeala.
În ceea ce priveşte regimul alimentar, un bolnav cu artroza trebuie să urmeze un regim alimentar restrictiv
sub aport caloric tocmai din cauza obezităţii. Deci, e bine să se evite pe cât posibil acele alimente care pot
aduce kilograme în plus:grăsimile, dulciurile etc. Bineânţeles cafeaua, tutunul şi alcoolul sunt interzise.
Cure în staţiuni
Dacă în cazul bolilor inflamatorii reumatismale nu sunt indicate curele în staţiuni, pentru bolnavii cu boli
degenerative cum ar fi artroza - curele în staţiuni au o indicaţie excelentă. Curele în staţiuni cu ape
sulfuroase sau sărate cum ar fi: Techirghiol, Eforie Nord, Lacul Sărat, Amară, Nicolina Iaşi - sunt
excelente pentru întreţinerea calităţii vieţii unui bolnav cu artroza. O astfel de cura efectuată o dată sau
chiar mai bine de două ori pe an are indicaţie de prim ordin pentru artroza.
Când se ajunge la protezare
Trebuie adăugat că în fazele avansate ale bolii, major invalidante, când durerea este permanentă şi
capacitatea funcţională mult afectată, se recurge la protezare. În astfel de situaţii protezarea articulara de
şold, genunchi etc - reprezintă o indicaţie extrem de benefică pentru bolnav şi trebuie întotdeauna luată în
calcul. Momentul protezării este stabilit de comun acord de către bolnav şi specialiştii care se ocupă de
acesta“, încheie prof. dr. Rodica Chiriac.
Simptome
Durerea articulară este simptomul principal. Poate fi o durere de durere de tip mecanic care apare după
efoert prelungit, după suprasolicitarea  sau după supraîncărcarea articulaţiei. Durerea dispare în repaus.
De asemenea, în cazul artrozei apare şi meteosensibilitatea, durerea fiind accentuată de frig şi vreme
umedă
Alături de durere apare şi limitarea mişcărilor (active şi pasive) în articulaţiile respective. Articulaţia
poate avea un volum mărit, iar în stadiile avansate pot apărea deformări articulare.
Zgomote ca nişte pocnete, cracmente care apar la mobilizarea articulaţiei.
Artroza poate afecta şi articulaţiile periferice, cum sunt articulaţiile mici ale mâinilor, şoldul şi genunchiul
Artroza este o boală care constă în procese de uzură a articulaţiilor, provocând mari suferinţe la articulaţii.
Artroza poate afecta atât articulaţiile periferice, cum sunt articulaţiile mici ale mâinilor, şoldul şi
genunchiul (la acestea din urmă coxartroza şi gonartroza sunt nu numai frecvente, ci şi deosebit de
supărătoare), cât şi articulaţiile coloanei vertebrale (spondiloza, foarte frecvenţă şi deseori supărătoare).
Dacă traumatismele afectează o anumită articulaţie, apariţia artrozei este relativ frecventă.
Unul din factorii de risc în apariţia artrozelor la şold, la genunchi şi la nivelul coloanei lombare (aceste
articulaţii sunt numite, în general, articulaţii de sprijin), este excesul ponderal (plusul de greutate). Acesta
reprezintă o solicitare permanenta atât pentru coloana lombară (segmentul inferior al coloanei vertebrale),
cât şi pentru articulaţiile şoldului şi ale genunchiului. Lucrătorii cu ciocan pneumatic fac frecvent artroze
la cot, deşi, de obicei, coatele nu sunt afectate de artroze.
Balerinii fac artroze la glezne (articulaţii care, la fel ca şi genunchii, nu sunt afectate de obicei de această
boală). Din rândul sportivilor de performanţă, se recrutează de asemenea mulţi bolnavi de artroza. Astfel,

10
baschetbaliştii fac frecvent la genunchi artroza, iar boxerii pot prezenta artroze la nivelul articulaţiilor
pumnului.
Statisticile arată că, dintre persoanele care au în jur 60 de ani, cel puţin 35% au suferinţe de tip artrozic.
Specialiştii susţin că procentul ajunge la 80 - 90 % la cei cu vârste mult mai înaintate. Aceste cifre se
întâlnesc peste tot în lume.

11
 Artroza

Dr. Angelica Nour-Dincă

Medic primar Medicina interna
Medic specialist Cardiologie
Doctor in stiinte medicale

Ce este artroza

Termenul generic de artroza reuneste mai multe suferinte ale articulatiilor, de cauza degenerativa, avand
ca trasatura comuna distrugerea cartilajului articular, urmata apoi de modificari ale tuturor structurilor din
componenta articulatiei. Consecintele acestor remanieri ale componentelor articulare sunt : durerea,
impiedicarea miscarilor normale si deformarile.
Practic, orice articulatie poate fi afectata de procesul artrozic, dar cu predilectie, articulatiile cel mai des
solicitate : genunchii (gonartroza), soldurile (coxartroza), coloana vertebrala (spondilartroza), articulatiile
degetelor.

Artroza - cauze

Exista mai multi factori care determina aparitia artrozei :

 generali :
o ereditatea
o tulburari endocrine (hipotiroidism)
o tulburari de nutritie (obezitatea)
 locali :
o suprasolicitarea articulatiei
o slabirea fortei musculare
o traumatisme

De cele mai multe ori, acesti factori de risc sunt prezenti la batrani, sportivi si unele profesii. Femeile
sufera de doua ori mai frecvent de artroza decat barbatii.

Cartilajul articular

Capetele oaselor care alcatuiesc articulatiile sunt acoperite de un strat de cartilaj. Cartilajul articular este
alcatuit dintr-o retea de fibre de colagen in ochiurile careia se gasesc niste molecule speciale, formate din
proteine si zaharuri (proteoglicani), care retin o cantitate importanta de apa (peste 90 %). Astfel, cartilajul
isi indeplineste cele doua functii importante : inlesnirea alunecarii suprafetelor articulare si amortizarea
socurilor. In alcatuirea cartilajului exista celule care reinnoiesc permanent substantele care il alcatuiesc,
numite condrocite. Cartilajul nu are vase de sange si se nutreste prin imbibitie.

Artroza - cum apare

Artroza apare atunci cand se strica echilibrul intre formarea si distrugerea de componente ale cartilajului,
in favoarea celei din urma. In principiu, fenomenul are loc atunci cand celulele (condrocitele) sunt mai
putin numeroase, mai putin active sau nu au la dispozitie materialele necesare producerii componentelor
de cartilaj (colagen si proteoglicani) sau cand acestea din urma sunt distruse de actiunea unor enzime.
12
 Rezultatul este transformarea cartilajului dintr-o structura neteda si elastica in una neregulata (fisurare,
ulcerare) si rigida. Miscarea este compromisa, iar lipsa amortizarii socurilor transmite capetelor osoase
solicitari neobisnuite si osul se deformeaza (remodelare). Noua "geometrie" articulara duce la
compromiterea structurilor de stabilizare (capsula si ligamente) si a muschilor de vecinatate, cu aparitia
disfunctiilor articulare, generand dureri si dificultati la mobilizare, ulterior - deformari si impotenta
functionala.

Artroza - manifestari clinice

 Durerea articulara - simptomul principal - cu doua caracteristici :

o durere de tip mecanic - apare dupa efort, dispare in repaus
o meteorosensibilitatea - accentuata de frig si vreme umeda
 Redoarea articulara - cu durata de 10 - 15 minute, dupa repaus prelungit
 Limitarea miscarilor (active si pasive) in articulatiile respective

La examenul obiectiv se constata :

 articulatie marita de volum

 deformari articulare - in stadii avansate
 cracmente la mobilizare

Artroza - impactul socio-economic

Artroza este cea mai frecventa suferinta articulara. Se apreciaza ca 3 - 6 % dintre persoanele peste 30 ani
sufera de artroza, iar modificarile evidentiate la radiografii sunt de 2 - 3 ori mai frecvente. Intre 35 si 60
de ani frecventa artrozei creste de 2 - 10 ori. Numarul cazurilor de artroza este in crestere odata cu
cresterea sperantei de viata a populatiei. Aceasta suferinta implica serioase costuri sociale, fiind o cauza
frecventa de incapacitate temporara de munca si de pensionare, la care se adauga suferinta si
incapacitatea(alterarea calitatii vietii) si costurile medicale.

Artroza nu este nici inevitabila, nici netratabila. In principal mijloacele care ne stau la dispozitie sunt :

 masurile generale de prevenire a bolii si de protectie a articulatiilor

 medicamentele impotriva durerii si inflamatiei articulare
 medicamentele capabile sa refaca echilibrul intre formarea si distrugerea de cartilaj
 masuri adjuvante : balneoterapia, kinetoterapia, fizioterapia, masajul
 masuri chirurgicale

13