Petrescu Diana Claudia

2N AMG

Boala Lyme

Definitie:

Boala Lyme (Borelioza Lyme) este o boală infecțioasă cu afectare sistemică produsă de o
bacterie (spirocheta Borrelia burgdorferi), transmisă omului prin muscatura de căpușe
infectate. Capusa vectoare cel mai frecvent intalnita in zona noastra este cea din special
Ixodes ricinus.

Nu toate capusele sunt infectate si nu toate persoanele muscate de capuse se imbolnavesc.

Mai putin de 5% dintre intepaturile de capusa produc boala Lyme.

Arealul preferat de capuse este reprezentat de: parcuri, zone cu tufisuri si arbusti, zone
impadurite. Climatul ideal este reprezentat de cresterile bruste de temperatua care
urmeaza unor perioade ploioase.

Incidenta bolii:

Studii relativ recente au arătat o creştere a incidenţei bolii în mai multe ţări, cum ar fi:
Germania, Olanda, Marea Britanie. O mare parte a acestei creşteri poate fi atribuită unei
conştientizări sporite, rezultând un diagnostic şi o notificare mai acurate.

Semne si simptome:

Boala Lyme este denumită și „boala cu 1000 de fețe”, din cauza marii varietăți de
simptome pe care le poate dezvolta și care pot duce la confundarea sa cu alte maladii.

Nu toți pacienții care suferă de boala Lyme manifestă toate simptomele. De asemenea,
multe dintre simptome sunt nespecifice, se manifestă și în alte boli – de exemplu,
infecțiile virale, diverse tulburări comune, fibromialgia, sindromul oboselii cronice sau
chiar depresia.

Se poate întâmpla și ca, inițial, aceste tulburări comune să fie greșit diagnosticate ca fiind
boala Lyme.

Există și infecții asimptomatice – cel puțin 7% dintre pacienți nu prezintă nici un

simptom.

Diagnosticul bolii Lyme este stabilit adesea prin recunoașterea clinică a eritemului
migrator (EM) în primul stadiu al infecției .
Cele mai multe simptome apar în perioada aprilie-septembrie, atunci când căpușele sunt
cel mai active și de hrănesc. Perioada de incubare de la momentul infectării până la
apariția simptomelor este de obicei de 1-2 săptămâni. Dar poate fi de doar câteva zile ori,
la capătul opus, de luni sau, în unele cazuri, chiar ani.

Stadiile bolii

Fiecare etapă a bolii Lyme este caracterizată de simptome specifice.

Stadiul I – infecție incipienta, localizată

În zona muşcăturii, cam după 3-30 de zile, apare o înroșire a pielii (Erythema chronicum
migrans), o leziune tegumentară care se extinde treptat.

Forma tipică este aceea de „bull’s eye”, ca o țintă – un inel în jurul unui punct central mai
gros și mai ferm. La atingere, se simte căldură, dar nu mănâncă și nici nu doare. Acest
„eritem migrator în ochi de bou” apare la 60-80% dintre persoanele infectate. Trebuie sa
aiba un diametru de minim 5 cm.

In acest stadium, pot aparea si alte manifestari acute, asemanatoare celor intalnite in
gripa, cu character intermittent.: astenite, febra, cefalee, usoare redoare a cefei dureri
asrticulare si/sau musculare, inflamarea glandelor limfactice. Uneorii poate aparea un
Limfocitom borreliozic care se prezintă sub forma unui nodul sau placa roşu-albăstruie,
apărute de regulă pe lobul urechii, mamelon sau scrot şi este mai frecvent la copii (în
special la nivelul urechii).
Manifestările din stadiul I apar la 2 - 30 de zile după înţepătura capuşei!

Stadiul II – infecție diseminată

După aproximativ 4-6 săptămâni de la infectare, când spirochetele încep să se

răspândească în tot corpul prin sânge, limfă sau LCR, pot apărea simptome care nu au
legătură cu zona în care a apărut mușcătura. Poate afecta structuri ale pielii, asistemul
nervos, sistemul musculo – scheletal, sistemul cardiac. Pot aparea dureri ale mușchilor,
încheieturilor și tendoanelor, palpitații și amețeală provocată de acestea. Simptomele mai
severe includ pareze parțiale, poliartrită, pericardită și nevrite, meningită, care se
manifestă prin dureri mari de cap, rigiditate a gâtului, sensibilitate la lumină etc.

Simptome de reper în această fază a bolii mai sunt și paralizia unui nerv al feței (paralizie
facială) sau durerile radiculare.

Atingerea oricăruia dintre aceste sisteme poate cauza o largă varietate de manifestări
clinice, apărute de la câteva săptămâni până la peste un an de la infecţia iniţială

Manifestarile clinice includ:

- semne si simptome generale, asemanatoare gripei, dar mai severe decat in stadiul
I
- leziuni secundare multiple la nivelul pielii, asemanatoare eritemului migrator dar
mai mici decat leziunea initiala
- manifestari musculo-scheletale
o atacuri scurte, recurente, timp de saptamani sau luni
o umflarea unei sau mai multor articulatii (uneori urmate de artrita cronică
la nivelul uneia sau mai multor articulaţii)
- neuroborelioza incipienta
o Paralizie de nerv facial care poate fi bilaterală
o Paralizii ale altor nervi cranieni
o Meningita aseptică, limfocitară
o Radiculoneuropatii (afectarea nervilor)
o Encefalo - mielita - rar; ea trebuie confirmata prin evidentierea unui titru
mai mare de anticorpi fata de spiriocheta in LCR, fata de ser
- manifestari cardiace - debut brusc al unor tulburări de conducere, cu durata de
zile-săptămâni, asociate uneori cu o miocardita. Palpitaţiile, bradicardia, blocul de
ramură sau miocardita ca manifestări izolate nu reprezintă criterii clinice de
diagnostic.

Stadiul III – infecție persistentă / cronica

După câteva luni sau chiar ani de la momentul infectării, pacienții care nu s-au tratat ori
s-au tratat incorect pot dezvolta simptome severe și cronice care afectează mai multe părți
ale corpului, inclusiv creierul, nervii, ochii, încheieturile și inima. În cazuri extreme se
poate instala paraplegia. Unii pacienți au probleme cognitive, trec prin episoade de
pierderi de memorie, au dificultăți de concentrare etc. (encefalopatie Lyme).
Encefalomelita cronică, care poate fi progresivă, provoacă slăbiciuni ale membrelor
inferioare, dificultăți de mers, paralizie facială, probleme la vezică, vertigo, dureri de
spate. Simptome neurologice cronice apar la 5% dintre pacienții netratați. Au loc
modificări ale creierului asemănătoare celor ce însoțesc boli precum sifilisul sau scleroza
multiplă. Borrelia generează și leziuni de demielinizare. Pot apărea atacuri de panică,
tulburări de comportament, depersonalizare, senzația pacientului că se simte detașat de el
și de realitate. Artrita Lyme afectează de obicei genunchii, dar și umerii, gleznele,
șoldurile etc.

Manifestari clinice
- Artrita Lyme
o Se manifestă tipic ca o afectare a unei singure articulaţii (ex. genunchi), cu
caracter intermitent.
o Este rara in Europa si mai frecveta in America de Nord
- Acrodermatita cronică atrofică (ACA)
o Este o leziune fibrozantă progresivă a pielii
o probabil cea mai comună manifestare clinică din stadiul tardiv, în Europa
o Apare, de regulă, la nivelul membrelor inferioare ale vârstnicilor,
debutând cu o pigmentare albăstruie a pielii, urmată de o atrofie
progresivă a epidermului.
o Pielea devine subţire, strălucitoare, asemănătoare hârtiei
- Sindroame neurologice cornice
o Encefalopatia Lyme - este rară, probabil ca urmare a infectarii directe a
sistemului nervos central
 Pierdere de memorie
 Depresie
 Polineuropatie senzoriala
 Parapareza spastica

Etiopatogenie:

Este o zoonoza - boala produsa prin transmitere la om, de la animale, insecte. Reprezinta
o infectie cu caracter generalizat (sistemic). Afectiunea este produsa de Borrelia
Burgdorferi, o spirocheta - bacterie gram negativa, spiralata. Este transmisa la om de
capusele din genul Ixodes.

Tratament:

Riscul general de a face boala Lyme de la capuse este mic, chiar in zonele endemice. In
zonele cu incidenta crescuta a bolii Lyme, se poate face profilaxie cu o doza unica de 200
mg per os de doxiciclina la persoanele la care se identifica nimfa capusei. Indivizii la care
se indeparteaza capusa in primele 24 de ore trebuie tinuti sub observatie. La persoanele
cu varsta peste 8 ani se recomanda doxiciclina 100 mg de 2 ori/zi per os, cu exceptia
femeilor gravide. La femeile gravide si la copiii cu varsta sub 8 ani se administreaza
amoxicilina, 500 mg de 3 ori/zi la adult si 250 mg de 3 ori/zi la copii, timp de 14-21 zile.
La pacientii alergici, sau care nu tolereaza amoxicilina sau doxiciclina, se poate face
tratament cu cefuroxim 500 mg de 2 ori/zi la adult per os, 125 mg de 2 ori/zi per os la
copii.

În prezent sunt testate o serie de vaccinuri împotriva bolii Lyme, însă ele nu sunt
momentan disponibile în comert.

Pentru obţinerea unor rezultate clinice favorabile, se recomandă ca terapia să fie iniţiată
cât mai precoce. Efectul întârzierii în aplicarea tratamentului cu antibiotice, se repercută
în prelungirea excesivă a perioadei de convalescenţă. Din fericire, recuperarea completă
poate fi obţinută în majoritatea cazurilor de boală Lyme.

Investigatii:

Recoltarea primei probe de sânge imediat după muşcătura nu ajută la stabilirea unui
diagnostic de Boala Lyme, pentru că este necesar un interval de timp pentru ca
organismul să fabrice anticorpi.
Recoltarea serului I pentru IgM şi IgG să se facă la 21 zile de la debut pentru că
probabilitatea obţinerii de rezultate pozitive la cazuri reale să fie mai mare. Proba a II-a
de ser pentru IgM şi IgG se va recolta numai în caz de rezultat negativ pentru serul I.

Exista doua teste de sange care pot fi utilizate pentru decelarea bolii Lyme, un test de
screening (Lyme ELISA), si, daca rezultatul este pozitiv, un test specific (numit „Western
blot”), care confirma infectia prezenta sau o infectie anterioara, din trecut. In tarile in care
boala Lyme este foarte frecvent intalnita, pacientii pot avea teste pozitive pentru Borrelia,
fara a avea si boala in sine. Simpla pozitivare a testului de screening nu este suficienta
pentru a se stabili diagnosticul de boala Lyme: este necesar ca si testul Western blot sa fie
de asemenea pozitiv. În lipsa acestei confirmări, primul rezultat pozitiv (ex.IgG) poate
avea doar semnificaţia trecerii prin infecţie cu săptămâni - ani în urmă, fără ca tablou
clinic actual să fie cauzat de Borrelia.

Odata ce testele pentru boala Lyme se pozitiveaza, ele raman pozitive pentru o perioada
foarte mare de timp, dupa un tratament corect. Astfel, repetarea testului dupa tratarea
pacientului nu este necesara sau utila.

Capusele pot transporta si alte microorganisme in afara de B. Burgdorferi, acestea putand

cauza afectiuni care pot mima boala Lyme. De aceea se recomanda teste ale functiei
hepatice si recoltarea de sange pentru determinarea hemoleucogramei.

Pacientii care se prezinta cu dureri de cap pot necesita punctie lombara, pentru a
determina daca exista si un grad de inflamatie a sistemului nervos si pentru a decela
eventuala prezenta de anticorpi specifici bolii Lyme in lichidul cefalorahidian (LCR).

Se poate cere efectuarea unei electrocardiograme (EKG) pentru identificarea eventualelor

complicatii cardiace.
Rezonanta magnetica nucleara (RMN) si computer tomografia pot fi efectuate in vederea
excluderii altor afectiuni cu manifestari asemanatoare bolii Lyme.

Masuri de protectie personala pentru prevenirea bolii

Se recomanda:
- purtarea unor haine dechise la culoare, cu pantaloni lungi introduşi în şosete de
culoare deschisă şi textura mai deasă
- purtarea unor pantofi sport deschişi la culoare, fără orificii sau decupaje
- utilizarea DEET (Dietil toluamida) drept repelent, prin aplicare pe pielea ce poate
veni în contact cu capuşele (mâini, braţe, antebraţe, ceafă) şi utilizarea de
repelenţi pe bază de permetrin prin pulverizări asupra hainelor (în special pantofi,
şosete, pantaloni, etc).
- După desfaşurarea de activităţi în afara casei, inspectarea tuturor zonelor de piele
expuse reduce riscul de infecţie
- Capuşele se pot fixa oriunde, fără a provoca disconfort la ataşare sau în timpul
hrănirii
- Înlăturarea promptă a capuşelor, în cazul în care sunt găsite pe corp, cu ajutorul
unei pensete cu vârful bont (fără cioc), prin prinderea cât mai aproape de piele şi
tragerea în sus, astfel încât rostrul capuşei (aparatul bucal) să nu ramâna în piele.
- După înlaturarea capuşelor, pielea se va dezinfecta cu acool sanitar (70%) şi se va
aplica un unguent conţinând un antibiotic cu spectru larg.

Masuri pentru controlul integrat al populatiilor de capuse

Sunt masuri care tin de administratiile locale, dar si de asociatiile de locatari.

- managementul habitatelor favorabile capuselor – presupune realizarea unor arii
fara capuse in zonele rezidenţiale în care s-a constatat o infestare semnificativa cu
ixodide şi se realizeaza prin:
o Reducerea vegetaţiei înalte (ierburi, tufişuri), tunderea gazonului sau a
spaţiilor înierbate.
o Înlaturarea frunzelor moarte, a crăcilor căzute şi arderea acestora.
o Înlăturarea vegetaţiei din vecinatatea sau de pe pereţii caselor.
o Astuparea găurilor/crăpăturilor din pereţii caselor
- managementul animalelor gazda presupune urmatoarele masuri cu character
general:
o Descurajarea prezenţei rozătoarelor (depozitarea corectă a gunoiului
menajer, depozitarea corectă a proviziilor – inclusive grâne, fân, etc.,
folosirea de capcane, momeli otrăvite, etc)
o Descurajarea prezenţei unor animale de pădure (căprioare, arici, porci
mistreţi, urşi etc.) prin preajma casei.
o Aplicarea de tratamente cu acaricide adecvate asupra animalelor de
companie (câini, pisici, etc) şi asupra celor domestice (oi, capre, vaci, cai
şi păsări de curte)
- Managementul aplicării de acaricide
 o Aplicarea prin pulverizare a unor formulări recomandate de acaricide pe
zone restrânse şi în microfocare; nu se fac aplicari masive prin
pulverizare/stropire din avion sau maşină.
o Alegerea în functie de situatie, de la caz la caz, a acaricidului şi
concentraţiilor cele mai potrivite.
o Aplicarea acaricidelor trebuie efectuată de către personal calificat şi atestat
în acest sens.

Alte imagini relevante:

Eritem cronic migrator