BOALA INFECTIOASA LYME (BORELIOZA)

-REFERAT-
Boala Lyme este o afecţiune sistemică produsă de infecţia cu spirocheta Borrelia burgdorferi,
care este transmisă prin căpuşe. Boala Lyme are o răspândire destul de mare, atât la nivel
global, cât şi la nivelul ţării noastre. România este situată într-o zonă climatică propice
dezvoltării căpuşelor, care sunt în mod special active în lunile mai, iunie şi iulie. Boala este
frecventă în Statele Unite ale Americii, dar şi în Europa (în special ţările scandinave şi Europa
Centrală – Germania, Austria, Elveţia), însă practic se întâlneşte peste tot în lume.
Din punct de vedere clinic, este caracterizata de aparitia initial a manifestarilor cutanate (la
nivelul pielii), acrodermatita (dermita extremitatilor), ulterior apar manifestari neurologice,
articulare, ocular, cardiace. Este caracterizata de evolutia indelungata, cu simptomatologie
polimorfa (variata), care se intinde pe saptamani, luni, cel mai des ani indelungati.
Manifestari Clinice - Boala Lyme este denumită și „boala cu 1000 defețe”, din cauza marii
varietăți de simptome pecare le poate dezvolta și care pot duce laconfundarea sa cu alte
maladii. Nu toți paciențiicare suferă de boala Lyme manifestă toate simptomele. De asemenea,
multe dintre simptome sunt nespecifice, se manifestă și în alte boli – de exemplu, infecțiile
virale, diverse tulburări comune, fibromialgia, sindromul oboselii cronice sau chiar depresia. Se
poate întâmpla și ca, inițial,aceste tulburări comune să fie greșit diagnosticateca fiind boala
Lyme. Există și infecții asimptomatice –cel puțin 7% dintre pacienți nuprezintă nici un simptom.
Diagnosticul - bolii Lyme este stabilit adesea prin recunoașterea clinică a eritemului migrator
(EM) înprimul stadiu al infecției. Cele mai multe simptome apar înperioada aprilie-septembrie,
atunci când căpușele devin cel mai active și se hrănesc.
Perioada de incubare de la momentul infectării până la apariția simptomelor este de obicei de 1
– 2 săptămâni. Dar poate fi de doar câteva zile ori, la capătul opus, de luni sau, în unele cazuri,
chiar ani.

Eritem migrator
Boala poate evolua in trei stadii:
Stadiul I – infectie localizata
In zona muşcăturii, cam după 3-30 de zile, apare o înroșire a pielii (Erythema chronicum
migrans), o leziune tegumentară care se extinde treptat. Forma tipică este aceea de „bull’s
eye”, ca o țintă –un inel în jurul unui punct central mai gros șimai ferm . La atingere, simțiți
căldură, dar nu vă mănâncă și nici nu vă doare. Acest „eritem migrator în ochi de bou” apare la
60 - 80% dintre persoanele infectate. În această etapă, pacienții se simt slăbiți și obosiți, au
dureri de încheieturi, gâtul înțepenit, li se inflamează glandele limfatice sau prezintă simptome
de gripă (febră, transpirații, dureri musculare și de cap).

Stadiul II – infectie diseminata

După aproximativ 4 - 6 săptămâni de la infectare, când spirochetele încep să se răspândească în
tot corpul prin sânge, limfă si pot apărea simptome care nu au legătură cu zona în care a apărut
mușcătura. Printre acestea, dureri ale mușchilor, încheieturilor și tendoanelor, palpitații și
amețeală provocată de acestea. La pacienții din Europa apar uneori umflături roșiatice pe lobul
urechii , sfârc sau scrot. Simptomele mai severe includ pareze parțiale, poliartrită, pericardită și
nevrite, meningită, care se manifestă prin dureri mari de cap, rigiditatea gâtului, sensibilitate la
lumină etc. Simptome de reper în această fază a bolii mai sunt și paralizia unui nerv al feței
(paralizie facială) sau durerile radiculare.

Stadiul II – infectie cronica

După câteva luni sau chiar ani de la momentul infectării, pacienții care nu s-au tratat ori s-au
tratat incorect pot dezvolta simptome severe și cronice care afectează mai multe părți ale
corpului, inclusiv creierul, nervii, ochii, încheieturile și inima. În cazuri extreme se poate instala
paraplegia. Unii pacienți au probleme cognitive, trec prin episoade de pierderi de memorie, au
dificultăți de concentrare etc. (encefalopatie Lyme). Encefalomelita cronică, care poate fi
progresivă, provoacă slăbiciuni ale membrelor inferioare, dificultăți de mers, paralizie facială,
probleme la vezică, vertigo, dureri de spate. Simptome neurologice cronice apar la 5% dintre
pacienții netratați. Au loc modificări ale creierului asemănătoare celor ce însoțesc boli precum
sifilisul sau scleroza multiplă. Borrelia generează și leziuni de demielinizare. Pot apărea atacuri
de panică, tulburări de comportament, de personalizare, senzația pacientului că se simte
detașat de el și de realitate. Artrita Lyme afectează de obicei genunchii, dar și umerii,
gleznele,șoldurile etc.
Diagnosticare dificila
Simptomele boreliozei sunt vagi și pot varia de la o persoană la alta, dar simptomul distinctiv
este o pată de dimeniuni mari, o erupție în formă de țintă –un cerc cu un punct roșu în mijloc
(eritemul migrator –EM) . În absența acesteia, boala Lyme poate fi greu de diagnosticat. Ea
mimează alte boli (de aceea i se mai spune și „Marea Imitatoare”), cum sunt gripa, artrita,
scleroza multiplă, epilepsia, Parkinson, tiroidita autoimună Hashimoto, poliartrita, spondilita,
lupusul. Deseori, trece destul de mult timp până la apariția unor noi simptome. Sunt medici
care se întreabă dacă boala este provocată de infecția care urmează mușcăturii de căpușă sau
dacă infecția duce la slăbirea si stemului imunitar și a altor sisteme din organism, cu diferite
urmări patogene care, în acest caz, sunt răspunzătoare pentru apariția anumitor simptome.

Tratament si prognostic
Cu cât boala este tratată mai repede, la scurt timp după înțepătura de căpușă, cu atât șansele
de vindecare sunt mai mari. Altminteri se poate ajunge la o borrelioză diseminată, cronică, cu
afectări articulare, cardiace, oftalmologice și neurologice cronice.
o În general, după 6 luni de simptome, se poate vorbi despre „Boală Lyme cronică”.
o Tratamentul alopat se rezumă la antibioterapie (cure repetate cu doze mari, antibiotice
combinate, perioade mari de timp/cură — 4-8 săptămâni/cură).
o Efecte pozitive în tratamentul cazurilor de borrelioză au fost obținute și prin terapia cu
oxigenare hiperbară.