SIMPTOMATOLOGIA AFECŢIUNILOR

RESPIRATORII
1. EXPECTORAȚIA reprezintă actul prin care sunt eliminate, în urma tusei, produsele
patologice din arborele traheobronşic şi parenchimul pulmonar, produse care denumesc sputa.
Expectoraţia are ca şi tusea o mare valoare semiologică, putând tranşa diagnosticul prin
caracterele sale patognomonice.
De exemplu, în pneumonia pneumococică apare o spută ruginie, în neoplasmul pulmonar ea
este în "peltea de coacăze" iar în supuraţii pulmonare ea apare în cantitate mare şi stratificată.
2. DISPNEEA reprezintă o tulburare de ritm, frecvenţă şi intensitate a respiraţiei, uneori
inconştientă iar alteori resimţită de pacient ca o sete de aer, respiraţie dificilă, disconfort.
Stimulii care cresc frecvenţa respiratorie sunt : hipoxemia, hipercapnia, acidoza, febra,
hipotensiunea arterială, creşterea presiunii în capilarele pulmonare,vena cavă şi cordul drept.
3. HEMOPTIZIA reprezintă eliminarea pe gură a unei cantităţi de sânge roşu, aerat, proaspăt
care provine din arborele traheobronşic şi/sau parenchimul pulmonar în cursul efortului de tuse.
În timpul hemoptiziei bolnavul este palid, anxios, prezintă transpiraţii reci, dispnee, tahipnee şi
uneori chiar lipotimie. Pulsul este frecvent tahicardic, iar valoarea tensiunii arteriale variază în
funcţie de cantitatea hemoptiziei.
Din punct de vedere cantitativ se descriu:
-hemoptizia mică – 50-100ml- în care sângele se elimină fracţionat în accese de tuse fiecare
acces fiind însoţit de eliminarea a 15-20ml sânge
-hemoptizia medie – 100-200ml
-hemoptizia mare, gravă ajungând până la 500ml
-hemoptizia foarte mare, cataclismică peste 500ml putând fi mortală prin asfixia produsă de
inundarea bronhiilor sau prin şoc hemoragic
4. DUREREA TORACICĂ este un simptom tipic pentru afecţiunile pulmonare dar poate
aparea şi în alte boli care interesează cutia toracică, coloana vertebrală şi abdomenul, având o
mare variabilitate în ceea ce priveşte localizarea, debutul, caracterul, circumstanţele de apariţie,
cauzele.
SIMTOMATOLOGIA APARATULUI CARDIOCIRCULATOR
1. Palpitațiile sunt bătăile neregulate ale inimii pe care pacientul le resimte neplăcut. În mod
normal, pulsul unei persoane în perioadă de repaus este de 60-70 bătăi pe minut. Frecvența
cardiacă (pulsul) crește în condiții precum: efort fizic; stres; emoții puternice; anumite
tratamente; consum de cofeină sau alcool; fumat. Palpitațiile accelerează pulsul. Acesta poate
depăși ușor 150 de bătăi pe minut, iar aceste palpitații pot dura minute sau chiar ore. În plus,
pulsul accelerat poate fi însoțit de simptome precum respirație dificilă, anxietate, stare de
slăbiciune.
2. Durerea cardiaca este o durere constrictiva retrosternala sau precordiala care apare la efort,
iradiaza in umarul stang, nu se modifca cu pozitia sau respiratia si cedeaza la repaus si
Nitroglicerina. Diagnosticul este confirmat prin intermediul unor analize de laborator si a unei
electrocardiograme de repaus.
3. Edemul reprezintă o acumulare excesivă de lichid în țesuturile organismului. Acesta poate fi
localizat sau generalizat și poate afecta orice parte a corpului, inclusiv membrele, fața,
abdomenul sau plămânii. Cauzele edemului pot varia de la afecțiuni medicale, cum ar fi
insuficiența cardiacă sau renală, la leziuni sau traumatisme și utilizarea unor medicamente.
1. Greață este o senzație subiectivă, neplăcută și nedureroasă, însoțită de contracții involuntare
ale mușchilor faringelui,esofagului și peretelui abdominal care poate preceda sau însoți vomele.
Cele mai frecvente cauze pentru greata sunt durerile intense - de obicei din cauza unei vatamari
corporale sau a unei boli si primul trimestru de sarcina.
Exista, de asemenea, o serie de alte cauze relativ frecvente, inclusiv:
• Rau de miscare;
• Stres emotional;
• Indigestie;
• Intoxicatie alimentara;
• Virusuri;
• Expunerea la toxine chimice.
2. Varsaturile sau emeza reprezinta un simptom manifestat prin evacuarea fortata a
continutului gastric pe cale orala si uneori nazala. Varsaturile sunt precedate de cele mai multe
ori de senzatia de greata si simptome parasimpatice reprezentate de transpiratii, paloare
tegumentara si stare de lesin. Afectiunile gastro intestinale reprezinta cauza cea mai frecventa
de varsaturi, in cazul intoxicatiilor alimentare acest simptom fiind generat de catre organism in
scopul indepartarii agentilor patogeni ingerati.
Continutul eliminat in timpul varsaturilor difera in functie de patologia care ii induce aparitia si
poate fi de natura alimentara(gastrite, intoxicatii alimentare), bilioasa (pancreatita, colecistita),
hemoragica (hemoragii gastro duodenale, ruperea varicelor esofagiene) sau fecaloida (ocluzie
intestinala inalta, tumori intestinale).
SIMTOMATOLOGIA APARATULUI DIGESTIV
3. Diareea se caracterizeaza prin scaune anormale moi sau apoase si nevoia imperioasa de
defecare.
Cea mai mare parte a diareelor acute sunt de origine infectioasă si nu reprezinta un pericol
pentru sanatatea persoanei.In timp ce majoritatea cazurilor de diaree sunt cauzate de bacterii,
virusuri sau paraziti, unele afectiuni ale sistemului digestiv pot provoca, de asemenea, diaree, in
special cu evolutie cronica.
Diareea are multiple cauze, diferite partial pentru diareea acuta sau cronica. Pentru ca cele mai
multe diarei dispar in interval de 2-3 zile, cauza ramane, adesea, nedepistata.
Daca suferi de o diaree acuta, cauzele intalnite cel mai frecvent sunt:
• Infectii virale-adenovirus, norovirusul ,rotavirusul- cele mai frecvente.
• Infectii bacteriene- Campylobacter, Escherichia coli, Salmonella si Shigella dar si Stafilococul
aureus, Klebsiella, Clostridium difficile, Yersinia enterocolitica, Listeria monocytogenes si
Proteus..
• Infectii parazitare
• Infectii cu fungi
4. Constipatia reprezinta o afectiune a tubului digestiv prezenta la aproximativ 20-40% dintre
persoanele de varsta adulta manifestata prin scaderea frecventei de eliminare a materiilor fecale
sau eliminarea cu efort de scaune tari. Constipatia ocazionala este destul de des intalnita in
cazul adultilor, in timp ce forma cronica a afectiunii se intalneste mai rar si este reprezentata de
eliminarea a mai putin de 3 scaune pe saptamana.
SIMTOMATOLOGIA APARATULUI RENAL
1. Anuria (lipsa urinii) reprezintă suprimarea secreției urinare (incapacitatea de a se forma sau
excreta urină de către rinichi) pentru mai mult de 8 ore, vezica urinară fiind goală, sau urinarea
de mai puțin de 3 ori pe zi, volumul urinar fiind mai mic de 100 ml în 24 de ore la adult (în
cazul nou născuților, se constată lipsa urinii la nivelul scutecului).
2. Disuria este un simptom cunoscut si ca durere la urinare. El poate aparea atat la barbati cat si
la femei,indiferent de varsta, dar este mai frecvent in randul femeilor. Cea mai frecventa cauza
a disuriei este infectia urinara joasa, iar tratamentul depinde de problema care a generat acest
simptom.
3. Hematuria este termenul medical pentru prezența sângelui în urină (hematii în urină).
Aceasta este dedouă feluri: macroscopică, atunci când sângele are o prezență vizibilă în urină,
și microscopică, cea care poate fi identificată doar pe baza analizelor.
4. Poliuria este definită ca eliminarea frecventă a unor cantitati mari de urină – mai mult de 3
litri pe zi comparativ cu cantitatea zilnică normală de urină la adulți, de aproximativ 1 până la 2
litri. Este unul dintre principalele simptome ale diabetului (atât diabetul de tip 1, cât și cel de
tip2) și poate duce la deshidratare severă, care, dacă nu este tratată, poate afecta funcția
rinichilor.
5. Nicturia este definită ca nevoia de trezire din somn pentru a urina, de mai multe ori pe
noapte. Nicturia este un simptom, nu o afecţiune, şi este important să se identifice cauzele care
o provoacă, pentru că unele dintre ele pot fi grave, precum diabetul sau bolile de inimă.
Sistemul ganglionar: adenopatii
• Adenopatiile reprezintă inflamația și creșterea în dimensiuni a ganglionilor limfatic și apar
cel mai frecvent ca urmare a unui proces infecțios. Orice mărire a unui ganglion cu peste 1
centimetru în diametru este considerată patologică.
În majoritatea cazurilor, ganglionii se inflamează în urma unei infecții respiratorii acute și pot fi
palpați în zonele laterale ale gâtului (adenopatie laterocervicală). În mod obișnuit, această
creștere în dimensiuni a ganglionilor se remite odată cu vindecarea bolii, însă în anumite cazuri
adenopatiile mai pot persista câteva zile sau chiar săptămâni. Dacă o adenopatie nou
descoperită nu dispare în 10-14 zile de la debut, este recomandată o consultație medicală,
pentru o evaluare mai amănunțită.
După zona în care are loc procesul patologic, adenopatiile pot fi:
Adenopatie localizată - este afectat un singur ganglion sau un lanț ganglionar dintr-o anumită
regiune a corpului, când există un proces infecțios/inflamator de vecinătate. În infecțiile dentare
apar uneori adenopatii submandibulare, neoplazia mamară uzual asociază adenopatie axilară,
iar adenopatia inghinală poate fi prezentă în faza inițială a anumitor boli cu transmitere sexuală.
Adenopatie generalizată: Dacă procesul infecțios/inflamator care a determinat adenopatiile
este prezent simultan în două sau mai multe zone ale corpului. Acest tip de adenopatie apare în
bolile sistemice, care afectează întregul organism.
Adenopatiile pot fi întâlnite într-un număr semnificativ de afecțiuni. Cele mai importante boli
care asociază ganglioni limfatici umflați sunt:
• boala ghearelor de pisică (bartonelloza),
• tuberculoza,
• sarcoidoza,
• limfomul Hodgkin, limfomul non-Hodgkin și alte tipuri de cancer,
• infecția primară cu virusul imunodeficienței umane (HIV),
• sifilis,
• toxoplasmoza,
• boli autoimune și de țesut conjunctiv (lupus eritematos sistemic, boala Kikuchi, artrita
reumatoidă, sindromul
Sjogren).
Există documentate și cazuri rare de adenopatii induse medicamentos.