separarea diverselor molecule precum proteine, polipepdide și acizi nucleici din amestecuri biologice complexe. Acestă metodă folosește ca și principiu fenomenul fizico-chimic de migrare a moleculelor încărcate într-un câmp electric la unul din electrozi fără ca între aceștia și moleculele separate să aibă loc reacții. Moleculele (acizi nucleici, peptide, proteine), se deplasează dea lungul gelului într-un câmp electric asemanator trecerii printr-o sită moleculară, astfel gelul permite moleculelor mici să se deplaseze mai repede iar celor cu masa moleculară mai mare să se deplaseze mai greu.
Structura secundară a unui fragment dintr-o proteină
Pentru separarea probelor în gel există două metode electroforetice care sunt folosite cel mai des: -metoda unidimensionala(1D-gel) -metoda bidimensionala (2D-gel) Ambele folosesc ca agent de solubilizare și încarcare negativă a probelor sodiumdodecil sulfat (SDS) și un gel de poliacrilamidă, SDS-PAGE (din eng. Sodium dodecil sulphate–polyacrilamid gel electrophoresis)
Aceste metode electroforetice sunt utilizate pentru:
-monitoriza purificarea -verifica puritatea probelor -estima greutățile moleculare pentru proteinele necunoscute. Electroforeza în gel-protocol experimental Reprezentarea schematică a unui sistem vertical de gel-electroforeză (SDS- PAGE)
Separarea proteinelor se realizează în geluri acrilamidice unde gelurile sunt
polimerizate între plăci de sticlă şi rămân acolo pe durata întregii proceduri de separare. Probele sunt introduse în gelul de așezare cu ajutorul unei seringi Hamilton în eșantioanele cu formă de pieptene. Schema reprezentată mai sus folosește un sistem electroforetic care este cu succes folosit în cazul amestecurilor complexe în combinație cu o separare prealabilă în funcţie de punctul izoelectric al proteinelor. Această separare se bazează pe punctele izoelectrice (pI) ce reprezintă valoarea pH-ului lor unde sarcina netă a proteinelor este zero. Metoda prezentată mai sus se numeste bidimensională (2D-gel) deoarece separarea proteinelor se face în prima etapă în funcție de punctul izoelectric iar în cea de-a doua în funcţie de masa lor moleculară.Gelurile SDS-PAGE oferă doar o estimare calitativă a maselor moleculare a proteinelor separate; masa lor moleculară putând fi determinată cu ajutorul unei probe standard ce conţine un amestec proteine standard cu mase moleculare cunoscute. După ce probele sunt separate este necesară vizualizarea lor iar pentru acesta este necesară folosirea diferitelor tehnici de colorare precum colorarea cu Coomasie Brilliant Blue (R-250 sau G-250), colorarea cu azotat de argint sau colorarea cu Sypro ruby.
Structura Coomasie Brilliant Blue
Benzi a unor probe analizate Electroforeza cu SDS-PAGE prezintă câteva avantaje -SDS solubilizează aproape toate proteinele, chiar şi proteinele hidrofobe şi denaturate -toate proteinele migrează într-o singură direcţie către anod; -împreuna cu reducerea şi alchilarea se obţine o completă denaturare a proteinelor. -permite determinarea greutăţii moleculare; -este mai rapidă decât separările native; -benzile sunt uşor de fixat, nu sunt necesari acizi tari; -sensibilitate ridicată. Bibliografie
1. O'Brien, R.W.; L.R. White , Electrophoretic mobility of a spherical
colloidal particle". 1978J. Chem. Soc. Faraday Trans. 2 (74): 1607 2. Bambeck SG , Electrophoresis separation gel and method for preparing an electrophoresis separation gel. 1996, USA patent number. 5,589,104 3. Milan Bier. Electrophoresis. Theory, Methods and Applications (3rd printing ed.). 1959, Academic Press. p. 225 4. Gordon, A.H , Electrophoresis of proteins in polyacrylamide and starch gels. 1975.New York: American Elsevier Publishing Company, Inc. 5. Gel Electrophoresis. Avaible from: http://www.molecularstation.com/molecular-biology-techniques/gel- electrophoresis 6. Robyt, John F.; White, Bernard JBiochemical Techniques Theory and Practice. Waveland Press. 1990. 7. Kastenholz B , Preparative native continuous polyacrylamide gel electrophoresis (PNC‐PAGE): an efficient method for isolating cadmium cofactors in biological systems, 2004.Analytical Letters 37 (4): 657–665. Vă mulțumesc pentru atenție!