5 of 12 !

Search document "

CELULA VEGETALĂ
Info,
cuprins

Celula, este unitatea de bază a tuturor organismelor vii, de la bacterii la om. Deş i
apar la toate vieţuitoarele, celulele diferă între ele, în funcţie de: regn, specie,
individ, organ şi ţesut.
Cu toate că nu sunt identice, toate celulele organismelor încadrate
în regnul Plantae, prezintă elemente comune, care le sunt specifice doar lor. Prin
aceste caractere specifice, plantele, prin celula vegetală şi ţ esuturile care le
alcătuiesc, se diferenţiază net faţă de organismele animale sau faţă de cele
încadrate în regnurile inferioare (Fungi, Protista, etc.).

Alcătuirea celulei vegetale

Principalele componentele ale celulei vegetale sunt redate în imaginea de

mai jos.

Legendă:

5. Nucleol
1. Perete celular 10. Citoplasmă
6. Mitocondrie
2. Membrană plasmatică 11. Condriozomi
7. Reticul endoplasmatic
3. Membrană nucleară 12. Vacuola
8. Aparat Golgi
4. Nucleu 13. Cloroplast
9. Ribozomi

Advertisement

Principalele caracteristici structurale ale celulei vegetale, constau din:

- prezenţa unui perete celulozic cu rol scheletic şi de protecţie, care se suprapune
membranei plasmatice,
- existenţa unui lichid intracelular (citoplasma) în care se află toate organitele,
- situarea în interiorul celulei a unui nucleu, cu unul sau mai mulţ i nucleoli, care
coordonează activitatea celulară, intervenind din timp în timp ş i în alte funcţ ii
(anabolism, diviziune, transmiterea caracterelor ereditare, regenerare, etc.),
- existenţa unor organite cu rol în asimilaţie, numite plastide (cloroplaste,
feoplaste, rodoplaste, amiloplaste),
- prezenţa în citoplasmă a condriozomilor, care intervin în catabolism, eliberând o
cantitate mare de energie.
- existenţa unor organite numite ribozomi, prin care se realizează
sinteza protidelor, prin asamblarea aminoacizilor produşi pe parcursul fotosintezei,
pe baza informaţiei adusa de ARN de la ADN-ul nuclear,
- prin prezenţa aparatului Golgi, este posibilă formarea unor macromolecule,
precum şi depozitarea acestora,
- existenţa reticulului endoplasmatic, asigură funcţia imunitară , mecanică ş i
circulatorie a celulei vegetale.
- dezvoltarea foarte pronunţată a vacuolei centrale, care influenţ ează proprietăţ ile
osmotice ale celulei, reţinând excesul de apă intracelulară.

Principalele diferenţe dintre celula vegetală şi celula animală

Celula animală nu prezintă perete celular, citoplasma fiind mă rginită la exterior de

o membrană. De asemenea organitele de asimilaţie (cloroplaste, amiloplaste, etc.)
sunt prezente doar în celula vegetală. Vacuole vegetale sunt mari, în timp ce cele de
origine animală, dacă sunt prezente, au dimensiuni mici.
În celula animală, apar organite specifice, absente în celula vegetală , aş a cum sunt
lizozomii, care prezintă rol în dezasimilaţ ia macromoleculelor.

Glucidele de rezervă, deşi au o structură aproape identică , diferă destul de mult

sub aspectul formării lanţurilor macromoleculare, ceea ce determină proprietăţ i fizice
şi chimice deosebite. Astfel, glicogenul, polizaharid specific lumii animale, este mai
solubil şi mai hidrolizabil decât amidonul, substanţa de rezervă tipic vegetală.
Ambele substanţe prin degradare se transformă în glucoză, monoglucidă care prin
oxidare eliberează energie.

CELULA VEGETALĂ
ASPECTE GENERALE
Celula reprezinta unitatea morfofiziologica a vietii. Ea face obiectul
de studiu al citologiei, capitol al anatomiei vegetale. Organismele
inferioare sunt unicelulare, iar cele superioare au corpul alcatuit
din numeroase celule, fiecare cu existenta partial independenta.
Celula este un nivel de organizare a materiei vii care functioneaza
ca un sistem deschis de tip biologic, caracterizat prin integralitate,
echilibru dinamic si capacitate de autoreglare.
Celula bacteriilor si algelor albastre-verzi este de tipprocariot.
Restul plantelor, precum si animalele, prezinta celula de
tip eucariot. Deosebirile accentuate dintre ele evidentiaza o
discontinuitate a evolutiei în lumea vie. Caracterul distinctiv
esential se refera la modul de organizare a materialului genetic: la
procariote genomul celular este reprezentat printr-o
macromolecula de ADN circulara, dublu catenara, fara continut de
proteine histonice si dispusa liber în 131i88b citoplasma, pe când
la celulele eucariote materialul genetic este delimitat de citoplasma
printr-un învelis nuclear din doua membrane elementare, iar ADN
este în cantitate mai mare si se asociaza cu proteine histonice.
Un alt caracter esential este acela ca la procariote spatiul intern
celular nu este compartimentat, functiile celulare sunt îndeplinite
de structuri asemanatoare organitelor celulare, realizate de
invaginari ale membranei plasmatice. La eucariote spatiul intern
celular este compartimentat de un sistem de membrane, fiecare
compartiment corespunzând unui organit cu functii în metabolismul
material si energetic al celulei.
CELULA EUCARIOTĂ
Este alcatuita din protoplast (ansamblul componentelor
celulare interne) si perete celular(fig. 1). Protoplastul consta
din protoplasma (totalitatea compusilor vii) si substante
ergastice(produsi pasivi ai protoplastului). Protoplasma este
alcatuita din citoplasma si nucleu. Citoplasma include matrixul
citoplasmic (substanta fundamentala) împreuna cu entitati
structurale distincte (plastidele, mitocondriile, microtubulii etc.)

Advertisement

si sistemele de membrane(reticulul endoplasmic si dictiozomii) ce

sunt suspendate în matrix si pot fi vazute în detaliu doar cu ajutorul
microscopului electronic. De peretele celular citoplasma este
delimitata de o membrana plasmatica
denumita plasmalema sau membrana celulara. În celula eucariota
vegetala se mai dezvolta una sau mai multe cavitati, vacuolele,
pline cu suc celular (suc vacuolar), marginite de o membrana
plasmatica denumita tonoplast.
Celulele ± izodiametrice sunt numite parenchimatice, iar cele
alungite, prozenchimatice.
Fig. 1 - Organizarea celulei eucariote vegetale (schema în spatiu):

1- nucleu; 2-dictiozom; 3- mitocondrie; 4 - polizom; 5 - câmp de punctuatiuni

primare în peretele celular; 6 - cloroplast; 7 - spatiu intercelular (meat); 8 -
peroxizom; 9 - reticul endoplasmic neted; 10- reticul endoplasmic granular
(dupaRaven, P.H. si colab. , 1992)

Plasmalema (membrana celulara). Este pelicula lipoproteica de

la periferia citoplasmei, cu structura moleculara complexa si
dinamica. Prezinta conexiuni cu celelalte componente ale
citoplasmei. Structura ei de baza (fig. 2) este asemanatoare celei a
membranelor ce compartimenteaza spatiul intern celular si
delimiteaza diferite organite. Modelul de structura a acestor
membrane a fost elaborat de Singer S.J. si Nicolson G.L. (1972) si
denumit modelul mozaicului fluid.

Principala functie a
plasmalemei este aceea de
mediere a transportului
substantelor în si în afara
protoplastului.
Matrixul citoplasmic
(substanta
fundamentala). Are o
structura asemanatoare celei
trabeculare din oasele
spongioase. Este constituit
însa din fibre proteice
contractile dispuse în retea.
Ochiurile retelei sunt
umplute cu o faza fluida
bogata în apa.
În matrixul citoplasmic se afla suspendati ceilalti constituenti ai
citoplasmei.
Reticulul endoplasmic. Este un complex tridimensional de
membrane care, privit în sectiune, apare alcatuit din doua
membrane de tip mozaic fluid. Reticulul endoplasmic reprezinta un
sistem de canalizare a materialelor în diferite parti ale celulei si se
afla în continuitate cu membrana externa a învelisului nuclear (fig.
1 si fig. 6).
Plastidele. Sunt componente celulare proprii plantelor autotrofe.
Fiecare plastida are un învelis din doua membrane de tip mozaic
fluid, care delimiteaza o substanta mai mult sau mai putin
omogena, stroma, si un sistem de membrane, tilacoidele. Dupa
pigmentii pe care îi contin pot fi: cloroplaste(fig. 1 si fig. 3) care
contin clorofile si pigmenti carotenoizi, cro-moplaste care
acumuleaza si sintetizeaza pigmenti caro-tenoizi si dau culorile
gal-ben, portocaliu si rosu unor flori, frunze îmbatrânite, fructe si
radacini si leuco-plaste care nu au pigmenti, dar sintetizeaza si
acumulea-za amidon (amiloplastele), uleiuri (oleoplastele), protei-
ne (proteinoplastele).

Advertisement

Plastidele pot trece unele în altele: cloroplastele pot evolua în

cromoplaste, iar leucoplastele la lumina, pot deveni cloroplaste,
etc.
Mitocondriile. Sunt organite celulare abia vizibile cu microscopul
optic (au cca ½ μm), carora microscopul electronic le-a evidentiat
o structura complexa (fig. 4).
Mitocondriile sunt considerate centre respiratorii si rezervoare
energetice ale celulei. La fel cu plastidele, sunt
organite semiautonome, câstigate în decursul evolutiei de catre
celula eucariota, prin evenimente simbiotice.

A B

Fig. 4 - Organizarea mitocondriei: A - schema evidentiind în spatiu învelisul si cristele mitocondriale

(dupa Nougarède, A., 1969) si B - structura în sectiune (dupaKleinsmith, L. Y. si Kish, V. M., 1995): 1 -
membrana externa; 2 - membrana interna; 3 - criste; 4 - matrix; 5 - spatiu perimitocondrial; 6 - ADN; 7 -
particule F1; 8 - ribozomi.

Dictiozomii. Totalitatea lor în celula reprezinta aparatul Golgi.

Fiecare dictiozom este alcatuit dintr-o grupare de 4-8 cisterne
turtite (fig. 5 si fig. 6) ce emit vezicule cu substante (mai ales
polizaharide) destinate sintezei peretelui celular.

Ribozomii. Sunt particule mici (doar 17-23 nm în

diametru) din proteine si ARN. Gruparile de
ribozomi, polizomii(fig. 1), reprezinta locurile în care aminoacizii
sunt înlantuiti spre a forma proteine.
Microtubulii. Se gasesc în toate celulele eucariote si sunt structuri
cilindrice ce directioneaza veziculele dictiozomice pentru cresterea
ordonata a peretelui celular.
Vacuolele. Sunt compartimente celulare (fig. 1) înconjurate de o
singura membrana elementara de tip mozaic fluid,
numita tonoplast. În interior se afla un fluid mai putin vâscos decât
matrixul celular numit suc celular (suc vacuolar). Sucul celular
contine multa apa în care se gasesc, ca solutii sau pseudosolutii,
saruri anorganice, mono- si dizaharide, acizi organici, glicozide si
alcaloizi.
Vacuolele depoziteaza unele substante de rezerva, dar si unele
glicozide colorate, ca antocianii, ce dau culorile violet, albastru sau
nuante de rosu petalelor unor flori si unor organe vegetative, cum
este radacina sfeclei.
Substantele ergastice. Sunt produsi inactivi ai protoplastului: unii
sunt substante de depozitare, altii deseuri scoase din metabolism.
Acesti compusi pot sa apara sau sa dispara în diferite perioade ale
vietii celulelor. Astfel de produsi sunt: granule de amidon, cristale
de oxalat de calciu, pigmenti antocianici, rasini, gome, taninuri,
corpusculi proteici. Substantele ergastice se acumuleaza în
matrixul citoplasmic, în organite, în vacuole sau chiar în peretele
celular.
Nucleul. La nucleul din interfaza s-au evidentiat: învelis
nuclear din doua membrane de tip mozaic fluid, considerat drept o

Advertisement

portiune specializata, diferentiata local a reticulului endoplasmic

(fig. 6); carioplasma care este substanta fundamentala, alcatuita
din fibrile proteice interconexate si care include
cromatina; cromatina care reprezinta forma interfazica,
despiralizata a cromozomilor; nucleolii alcatuiti mai ales din
proteine si care reprezinta locul de sinteza a ARNr.
La nucleul aflat în mitoza
cromatina se condenseaza
treptat în cromozomi. Fiecare
cromozom are câte
doua cromatide surori (fig. 7)
prinse la nivelul centromerului, iar
fiecare cromatida are în alcatuire
câte o molecula de ADN dublu
catenara.
Nucleul determina ce molecule sa fie sintetizate si când sa
fie sintetizate si stocheaza informatia genetica, transmitând-o
celulelor fiice la diviziunea celulara.
Peretele celular. Repre-zinta, alaturi de plastide si va-cuole,
element structural carac-teristic celulei vegetale.
Compozitia chimica a peretelui celular difera cu specia de planta,
vârsta si functia celulei, fiind realizata din trei categorii de
substante:
- substante cristaloide, cum este celuloza, care îndeplinesc rol
scheletic; moleculele de celuloza sunt grupate mai multe împreuna
în microfibrile groase de 10-25 nm, iar microfibrilele se asociaza
prin rasucire în asa numitele fibrile; la rândul lor, fibrilele se pot
învârti una în jurul alteia, asemanator fibrelor unui cablu,
alcatuind macrofibrile de circa 0,5 μm diametru;
- matrix, care este constituit din hemiceluloze, substante pectice si
glicoproteine; matrixul reprezinta un liant ce înglobeaza
substantele cu functie scheletica;
- substante încrustante, întâlnite numai la peretii cu modificari
secundare; între substantele încrustante se remarca lignina,
abundenta în peretii celulelor din xilemul (lemnul) tulpinii, unde
substituie hemicelulozele si substantele pectice, conferind
rigiditate peretelui celular (alte substante încrustante

sunt suberina si cutina care impermeabilizeaza peretele celular

pentru apa si gaze si respectiv taninurile care confera rezistenta la
putrezire).
În structura peretelui celular se disting lamela mijlocie si peretele
primar, iar la unele celule si unperete secundar (fig. 8).

Lamela mijlocie, numita si substanta

intercelulara, este alcatuita din pectine.
La colturile celulei cliveaza,
delimitând spatiile intercelulare (meaturi)
(fig. 1).
Peretele primar este caracteristic
celulelor implicate în procese metabolice
ca fotosinteza, respiratia si secretia.
Peretii primari nu sunt uniformi ca
grosime, ci au zone subtiri
numitecâmpuri de punctuatiuni
primare (fig. 1). La nivelul acestora, trec fire citoplasmice,
numiteplasmodesme, ce interconecteaza protoplastii vii ai celulelor
adiacente.
Peretele secundar se constituie prin activitatea protoplastului
dupa oprirea cresterii celulei (peretele primar si-a oprit extinderea).
În astfel de celule proto-plastul moare dupa ce a format peretele
secundar.Celuloza este mai abundenta ca în peretele primar,
iarsubstantele pectice lipsesc, astfel ca peretele secundar este mai
rigid si mai greu extensibil.Hemicelulozele matrixului sunt în cazul
lemnului secundar substituite de lignina care ajunge în acest caz la
40-50% din materia peretelui.
La adaugirea peretelui secundar, câmpurile de punctuatiuni
primare ale peretelui primar sunt exceptate. În felul acesta iau
nastere în peretele secundar întreruperi numite punctuatiuni, ce
pot fi punctuatiuni simple sau cu cavitati si atunci se
numescpunctuatiuni areolate (fig. 9). Punctuatiunile a doua celule
vecine se afla fata în fata, alcatuind perechi de punctuatiuni.

Advertisement

Trusted by over 1 million members

Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or
interruptions!

Start Free Trial

Cancel Anytime.
Share this document
# $ % & '

You might also like

curs 1 botanica
Andreea Cocarcea

Botanica
Duta Tiberiu

48813414 Comparatie Celula Ek Si Pk

VoyageR_IK

Magazines Podcasts Sheet music

Semiologie Referat Celula Umana

Carmen Georgiana Enciu

Ecofiziologie Vegetala - Capitolul 2

Alina Bîjan

Celula vegetala 2
Nadia Maria

anatomie celula
UPSMama

Biologiebabab
Craciunica Dragos

Biocel Cursuri Word

bubu_lina_ruza

Fiziologie
iulianspa

Cursuri biocel CD
Kovacs Anett

Celula vegetala
Simona

Show more

About Support Legal Social

About Scribd Help / FAQ Terms Instagram

Press Accessibility Privacy Twitter

Our blog Purchase help Copyright Facebook

Join our team! AdChoices Cookie Preferences Pinterest

Contact us Publishers Do not sell or share my

personal information
Invite friends

GiUs

Scribd for enterprise

Get our free apps

Books • Audiobooks • Magazines • Podcasts • Sheet music • Documents • Snapshots

Language: English

Copyright © 2023 Scribd Inc.