Biologie

Curs 2 – S4 RO

26.09.2022 Prof. Bogdan CARAGEA 1

 CELULA
= unitatea de bază, morfo-funcțională și genetică a tuturor
organismelor vii.
➢ Termenul de celulă provine de la cellula, diminutiv al substantivului latin cella =
compartiment, căsuță (A fost utilizat de Robert Hooke în 1665);
➢ toate viețuitoarele (unicelulare sau pluricelulare) provin dintr-o singură celulă numită
CELULA-OU/ZIGOT care se divide și se ajunge la peste 100 de trilioane de celule la un
om adult;
➢ ramura biologiei care se ocupă cu studiul structurii, ultrastructurii și funcțiilor celulare se
numește CITOLOGIE;
➢ În organismele multicelulare, celulele se divid și apoi sunt supuse diferențierii sau
specializării pentru funcții specifice.

26.09.2022 Prof. Bogdan CARAGEA 2

 Teoria celulară
Teoria celulară afirmă că toate organismele vii sunt
formate din celule, iar celulele sunt unitatea de bază a
funcției și structurii în toate organismele vii.

Este elaborată, în ordine cronologică, de: în 1834

Goreaninov și în 1839 celebrii biologi germani, zoologul
Theodor Schwann și botanistul Mathias Schleiden.

Principiile teoriei celulare se bazează pe următoarele idei:

–– Toate organismele vii cunoscute sunt formate din una
sau mai multe celule;
–– Toate celulele provin din celule preexistente prin
diviziune;
–– Celulele conțin informații ereditare care sunt transmise
de la celulă la celulă în timpul diviziunii celulare;
–– Metabolismul are loc în celule;
–– În condiții adecvate, celulele sunt capabile de existență
independentă.
26.09.2022 Prof. Bogdan CARAGEA 3
 Teoria celulară
Importanța deosebită a teoriei celulare constă, în primul rând, în faptul că ea
demonstrează realitatea existenței unui plan unitar de organizare celulară a
tuturor ființelor vii, plante și animale; iar în al doilea rând în aceea că celulele,
prin înmulțirea și diferențierea lor, sunt capabile, sub influența condițiilor de
mediu extern și intern, de modificări calitative asigurând astfel creșterea,
dezvoltarea și evoluția organismelor al căror corp îl compun.

Nu toate ideile teoriei celulare formulate în 1839 au fost valoroase, unele din
concepțiile eronate susținând că celulele și organismele se dezvoltă spontan
dintr-o substanță neorganizată numita blastem.

26.09.2022 Prof. Bogdan CARAGEA 4

26.09.2022 Prof. Bogdan CARAGEA 5
 Structura și funcțiile unei celule
În funcție de organizarea internă, există două mari tipuri de celule:
1. Celula PROCARIOTĂ („pro”=înainte; „karyon”=nucleu) – caracteristică bacteriilor
2. Celula EUCARIOTĂ („eu”=adevărat; „karyon”=nucleu)
- caracteristică protistelor, fungilor, plantelor și animalelor;
- este de două tipuri: vegetală și animală.

26.09.2022 Prof. Bogdan CARAGEA 6

26.09.2022 Prof. Bogdan CARAGEA 7
Structura și funcțiile celulei procariote
Celulele procariote au o organizare considerată simplistă întrucât le lipseşte
organizarea materialului genetic în organite de tip nuclear precum şi structurile
subcelulare membranare de tipul organitelor celulare. Mai mult decât atât,
procariotele deţin un singur cromozom dublu-catenar circular închis.

1. Peretele celular învelește celula, fiind un perete rigid, lipopolizaharidic, ce

conţine sacul mureinic sau mureina cu o structură complexă de tip
peptidoglicanic, inexistent în celulele eucariote.

2. Membrana citoplasmatică sau plasmalema este cel de al doilea înveliş

al celulei, de natură lipoproteică care uneori are structură lamelară. Aceasta are
rol în respiraţia celulară, nu se poate invagina pentru a forma vezicule.
Plasmalema este implicată activ în controlul selectiv al deplasării compuşilor
biochimici de o parte sau de alta a acesteia constituind sediul celor mai multe
reacţii enzimatice biochimice la nivel celular.

26.09.2022 Prof. Bogdan CARAGEA 8

Structura și funcțiile celulei procariote
3. Citoplasma sau citosolul care ocupă spaţiul intern celular cu excepţia
regiunii nucleare. Este important de subliniat că nu posedă un citoschelet
proteic de tipul microtubulilor şi microfilamentelor şi nici curenţi citoplasmatici.
Se caracterizează printr-o stare coloidală de gel permanent şi asigură
menţinerea structurii nucleului care este lipsit de membrană limitantă.

În ciuda relativei lor simplităţi structurale, potenţialul metabolic al celulei

procariote este considerat comparabil cu cel al celulelor eucariote, ba mai mult
metabolismul bacterian este de sute şi mii de ori mai intens decât cel al
celulelor eucariote.

Celulele procariote pot să se dividă de câteva ori pe oră faţă de celulele

eucariote care se divid doar de maximum două ori pe zi, în funcţie de
specializarea celulară.

4. Ribozomii sunt organite celulare abundente în citoplasmă, constituite din

ARN (acid ribonucleic) și proteine și au rol important în biosinteza proteică.

26.09.2022 Prof. Bogdan CARAGEA 9

Structura și funcțiile celulei procariote

5. Materialul genetic este

împrăștiat în citoplasmă, nefiind
protejat de o membrană nucleară
ca și în cazul celulelor eucariote.
El este numit NUCLEOID.

6. Organitele locomotorii sunt

reprezentate de FLAGELI, în
general unici, polari, cu rol în
deplasarea celulei bacteriene.

7. Mezozomii sunt plieri interne

ale membranei celulare, cu
structură lamelară ce au rolul de
a mări suprafața de absorbție a
membranei (perete celular rigid).

26.09.2022 Prof. Bogdan CARAGEA 10

Structura și funcțiile celulei eucariote
În cazul celulelor eucariote numărul organitelor este mult mai mare, compartimentarea
celulară fiind o caracteristică a acestora.

1. Peretele celular este prezent doar la celulele fungilor (chitină) și la celulele

plantelor (celuloză).

2. Citoplasma este structurată, prezentând un citoschelet intracelular alcătuit din

filamente proteice. Ea poate realiza atât procese de endocitoză, cât şi procese de
exocitoză (poate forma vezicule).

3. Membrana celulară este de natură lipoproteică, alcătuită dintr-un strat dublu

fosfolipidic, în care sunt inclavate proteine.

4. Materialul genetic este protejat de o anvelopă/membrană nucleară și este

reprezentat de o singură moleculă ADN circular închisă.

5. Organitele celulare sunt numeroase și reprezentate de: reticulul endoplasmatic

(neted și rugos), ribozomi, aparat Golgi, mitocondrii, vezicule, lizozomi, centrozomi etc.

6. Organele de locomoție pot fi prezente sau nu. Sunt reprezentate de flageli, cili
sau pseudopode („pseudo”=fals; „podos”=picior).
26.09.2022 Prof. Bogdan CARAGEA 11
 Structura celulei vegetale
26.09.2022 Prof. Bogdan CARAGEA 12
 Structura celulei animale
26.09.2022 Prof. Bogdan CARAGEA 13
26.09.2022 Prof. Bogdan CARAGEA 14
26.09.2022 Prof. Bogdan CARAGEA 15
26.09.2022 Prof. Bogdan CARAGEA 16
26.09.2022 Prof. Bogdan CARAGEA 17
 Nucleul
Nucleul celulei conține aproape tot ADN-ul (acid dezoxiribonucleic) celulei cu
instrucțiuni codificate pentru producerea proteinelor și a altor molecule
importante. Nucleul este înconjurat de un înveliș nuclear dublu, care permite
moleculelor să intre și să iasă din nucleu prin porii nucleari. Granulele găsite
în nucleu reprezintă cromatina care e alcătuită din ADN legat de proteine.
Când o celulă se divide, cromatina se condensează în cromozomi care
conțin informații genetice. Nucleul conține o structură sferică densă numită
nucleol în care are loc asamblarea ribozomilor.

26.09.2022 Prof. Bogdan CARAGEA 18

 Reticulul endoplasmatic (RE)

RE constă dintr-o serie de saci turtiți și

anastomozați (legați între ei) atașați de
membrana celulară numiți cisterne. RE
rugos/granular (RER/REG) este numit așa,
deoarece prezintă ribozomi atașați și are
rol în transportul proteinelor ​sintetizate de
ribozomi. RE neted (REN) este format din
cavități tubulare, lipsite de ribozomi și este
implicat în sinteza lipidelor de care are
nevoie celula. Numărul și distribuția RE
depinde de funcțiile celulei respective.
Celulele glandulare au mai multe RER
pentru sinteza hormonilor și enzimelor.
Exemplele includ celule hepatice, celule
plasmatice și celule pancreatice.

26.09.2022 Prof. Bogdan CARAGEA 19

 Aparatul Golgi
Aparatul Golgi cuprinde totaliatea dictiozomilor din celulă și este un teanc de saci
turtiți legați de o membrană, care primește proteine din RE și le modifică. Poate
adăuga molecule de zahăr pentru a forma glicoproteine sau lipide pentru a forma
glicolipide. Aparatul Golgi împachetează apoi substanțele modificate în vezicule
care pot fi transportate la destinațiile lor finale în întreaga celulă sau în afara
celulei prin exocitoză.

26.09.2022 Prof. Bogdan CARAGEA 20

 Mitocondriile
Mitocondriile prezintă membrană dublă (internă și externă) între care se află un
spațiu intermembranar plin de lichid. Membrana interioară este foarte pliată și
formează criste mitocondriale, care joacă un rol important în respirația
celulară aerobă. Partea centrală a mitocondriei se numește matrix
mitocondrial. Mitocondriile prezintă în matrix oxizomi ce conțin enzime oxido-
reducătoare, responsabile pentru producerea adenozin trifosfat (ATP) în
timpul respirației aerobe. ATP reprezintă o formă de energie celulară.
Mitocondriile prezintă ADN mitocondrial propriu (nu sunt dependente de nucleu
pentru multiplicare). Ele sunt prezente în celulele cu activitate metabolică mare –
mari consumatoare de energie (ficat, mușchi, glande etc.).

26.09.2022 Prof. Bogdan CARAGEA 21

 Cloroplastele
Cloroplastele sunt locul unde are loc fotosinteza în celulele plantelor. Acestea se
găsesc în celulele vegetale și în celulele unor protiste (alge). De asemenea, au
două membrane separate printr-un spațiu plin de lichid, ADN circular ca în
mitocondrii. Membrana interioară este continuă și formează niște lamele ce
prezintă tilacoide. Mai multe tilacoide suprapuse formează grana. Moleculele de
clorofilă sunt prezente pe membranele tilacoidale.

26.09.2022 Prof. Bogdan CARAGEA 22

 Lizozomii
Aceștia sunt saci sferici înconjurați de o singură membrană. Conțin enzime
digestive puternice. Rolul lor este de a descompune materiile precum organitele
celulare uzate și de a distruge microorganismele străine care intră în organism.
Lizozomii sunt, de asemenea, implicați în autoliză, distrugerea țesuturilor moarte
sau a substanțelor dăunătoare din interiorul celulei.

26.09.2022 Prof. Bogdan CARAGEA 23

 Ribozomii
Ribozomii apar ca niște granule întunecate în citoplasmă și nu sunt înconjurați
de o membrană. Au aceeași dimensiune ca cele găsite atașate la reticulul
endoplasmatic rugos - aproximativ 20 nm în diametru și sunt de tip 80S la
eucariote și de 70S la procariote. Ribozomii liberi produc proteine care sunt sub
formă de enzime sau sub alte forme în citoplasmă. Ribozomii sunt fabricați într-o
regiune a nucleului numită nucleol.

26.09.2022 Prof. Bogdan CARAGEA 24

 Centriolii
Centriolii sunt tuburi mici de fibre proteice numite microtubuli care au multe
roluri, inclusiv pun cromozomii în mișcare în timpul diviziunii nucleare. Celulele
animale au structuri numite centrioli care constau din două grupuri de nouă
microtubuli triplii. Centriolii formează un punct de ancorare pentru microtubuli în
timpul diviziunii celulare.

26.09.2022 Prof. Bogdan CARAGEA 25

 Vacuolele
O vacuola este o structură asemănătoare unui sac care stochează substanțe
precum apa, sărurile, proteinele și carbohidrații. În multe celule vegetale
există o singură și mare vacuolă centrală umplută cu lichid. Presiunea din
celulele vacuolei centrale face posibil ca plantele să susțină structuri grele
precum frunzele și florile. Unele animale și organisme unicelulare conțin
vacuole contractile care se contractă pentru a pompa apa în exces din
celulă.

26.09.2022 Prof. Bogdan CARAGEA 26

26.09.2022 Prof. Bogdan CARAGEA 27
 Membrana celulară
Membranele celulare acoperă suprafețele fiecărei celule. Unele organite din
citoplasmă sunt învăluite de membrane. Ultrastructura membranelor celulare nu este
ușor vizibilă la microscopul optic, dar este studiată de microscoape electronice și alte
tehnici moderne care dezvăluie structuri complexe.

Un studiu detaliat al unei membrane celulare dezvăluie că aceasta are o lățime de 7-8
nm și este formată dintr-un strat dublu fosfolipidic.
–– Componenta lipidică reprezintă 45% proteine și 10% carbohidrați. Majoritatea
lipidelor sunt fosfolipide
–– Fiecare moleculă de fosfolipide este formată dintr-o coadă hidrofobă a doi acizi
grași și un radical fosfat hidrofil. Se aranjează în dublu strat de fosfolipide, cu cozile
îndreptate spre interior, departe de apă, atât în interiorul cât și în exteriorul celulei.

26.09.2022 Prof. Bogdan CARAGEA 28

 Membrana celulară
În 1972, Jonathan Singer și Garth Nicolson au propus modelul „mozaicului fluid” al
structurii membranei celulare. Acest lucru a fost făcut după ce a realizat că
membranele trebuie să aibă o structură complexă pentru a desfășura o varietate de
activități. În modelul lor:
–– Moleculele individuale de proteine se deplasează pe un strat dublu fluid de
fosfolipide; unele străbătând lățimea membranei (proteine intrinseci), altele limitate
la suprafața exterioară sau interioară (proteine extrinseci)
–– Moleculele de proteine sunt variabile ca structură și funcție, dar toate contribuie
la rezistența mecanică a membranelor

26.09.2022 Prof. Bogdan CARAGEA 29

 Membrana celulară
Membrana este denumită:
–– Un fluid deoarece pare să aibă proprietățile unui fluid, mai degrabă decât ale
unui solid, deoarece constituenții majori, lipidele și proteinele se mișcă în jurul
structurii
–– Mozaic, deoarece componentele proteice și lipidice arată ca un modelul de
parchet.

Proprietățile membranei celulare

–– Este formată în principal din lipide, proteine și carbohidrați.
–– Este semi-permeabilă sau parțial permeabilă pentru a permite unor substanțe
să treacă, dar le împiedică pe altele să treacă în funcție de dimensiunea,
încărcătura și polaritatea lor.
–– Este încărcată electric pozitiv în exterior și negativ în interior și are un pol
hidrofil și un pol hidrofob
–– Este un strat dublu sensibil și flexibil. Are ioni anorganici, iar proteinele și
lipidele sale pot fi mobile și conține diferite tipuri de enzime și coenzime.
–– Este străbătută de pori și recunoaște mesagerii chimici, inclusiv hormonii și
neurotransmițătorii.

26.09.2022 Prof. Bogdan CARAGEA 30

 Rolurile diferitelor componente ale
membranei celulare
a. Colesterolul
–– Conferă membranelor unor celule eucariote stabilitatea mecanică.
–– Se potrivește între cozile acizilor grași și ajută la completarea barierei, astfel încât
substanțele precum moleculele de apă și ionii nu pot trece ușor și direct prin membrană.

b. Proteinele de canal
–– Permit mișcarea unor substanțe prin membrană.
–– Molecule mari precum glucoza intră și ies din celulă folosind aceste canale proteice.

c. Proteinele transportoare/„carrier”
–– Mișcă activ unele substanțe prin membrana celulară. De exemplu, magneziu și alți ioni
minerali sunt pompați activ în celulele perișorilor absorbanți ai rădăcinilor din solul
înconjurător.
–– Ionii nitrați sunt transportați activ în vasele de xilem (lemnoase) ale plantelor.

d. Receptorii membranari
–– Permite hormonilor să se lege de celulă, astfel încât să poată fi efectuat un răspuns
celular.
–– Glicoproteinele și glicolipidele pot fi implicate în semnalizarea celulară și permit sistemului
imunitar să recunoască obiectele străine de către celule.
–– Unii receptori hormonali sunt glicoproteine, iar alții sunt glicolipide.
26.09.2022 Prof. Bogdan CARAGEA 31
 Rolurile diferitelor componente ale
membranei celulare
e. Enzimele și coenzimele
–– Unele reacții inclusiv procesele metabolice în fotosinteză au loc în membranele
cloroplastelor.
–– Unele etape ale respirației au loc în membranele mitocondriilor, unde enzimele și
coenzimele pot fi legate de aceste membrane.
–– Cu cât membrana are o suprafață mai mare, cu atât poate conține mai multe
enzime și coenzime și acest lucru ajută la explicarea faptului că membranele
interioare mitocondriale sunt pliate pentru a forma criste și cloroplastele conțin multe
grupe de membrane numite tilacoide.

26.09.2022 Prof. Bogdan CARAGEA 32

 Rolurile diferitelor componente ale
membranei celulare
Funcțiile membranei celulare:
–– Membrana celulară acționează ca o barieră selectivă la suprafața celulei și controlează
schimbul dintre celulă și mediul ei.
–– Glicoproteinele și glicolipidele sunt implicate în protecția celulelor, procesul prin care se
produc adeziunile celulare și în recunoașterea celulelor.
–– Loc de recepție pentru hormoni și neurotransmițători
–– Transmiterea impulsurilor nervoase
–– Izolarea nervilor pentru a îmbunătăți vitezele de transmisie.

Funcțiile membranelor interne:

–– Acționează ca suprafețe de reacție
–– Acționează ca un sistem de transport intracelular
–– Formează compartimente intracelulare, izolând diferite reacții chimice ca în organitele
celulare.

26.09.2022 Prof. Bogdan CARAGEA 33

26.09.2022 Prof. Bogdan CARAGEA 34
 Nu uitați...
Notați-vă lecția pe caiet
și citiți-o înainte de ora
viitoare, cel puțin o dată!

26.09.2022 Prof. Bogdan CARAGEA 35